FINANȚE

CAPITOLUL 10
INVESTIȚIILE PE TERMEN LUNG
Definirea investițiilor
 Orice plasament de fonduri , pe termen scurt
sau lung, în scopul obţinerii unui profit,
reprezintă o investire.
 Aşadar, investirea reprezintă o imobilizare de

capital făcută în prezent, în speranţa unui

profit viitor.
 Politica de investire reprezintă un capitol

foarte important din politica generală a unei

întreprinderi, de ea depinzând practic viitorul
acesteia.
Caracteristica investițiilor
 Investirea este o imobilizare de capital,
importantă ca volum și durată în timp, prin
care se urmărește obținerea unei rentabilități
viitoare cât mai ridicate.
 În sens financiar, decizia de a investi

generează o imobilizare de capital efectuată

la timpul prezent în speranța unei posibile
rentabilități viitoare, caree se va înregistra pe
o perioadă de mai mulți ani.
Investiții interne și investiții externe
 Investițiile interne se efectuează prin alocarea
de capitaluri bănești în vederea achiziționării
de imobilizări corporale și necorporale
destinate dezvoltării și modernizării firmei.
 Investițiile externe sunt reprezentate de

plasamentele firmei pe piața de capital.Mai

poartă denumirea de investiții financiare.
Clasificarea investițiilor
 Investițiile sunt:
 Tehnice – presupun achiziționarea de utilaje, echipamente,
mașini,etc., modificându-se astfel structura și valoarea
mijloacelor fixe din firmă;
 În capital uman – formarea personalului prin calificare,
recalificare, specializare, perfecționare;
 Sociale – crearea unor utilități necesare personalului firmei,
cum ar fi cantină, cabinet medical, restaurant, teren de sport;
 Financiare – plasarea resurselor disponibile sub forma de
acțiuni, obligațiuni, titluri de stat;
 Comerciale – promovarea pe diverse piețe a produselor,
lucrărilor, serviciilor firmei, prin acțiuni specifice de
promovare.
Încurajarea investițiilor
 Întrucât joacă un rol multiplicator în creşterea
economică, influenţând întreaga economie naţională,
statul încurajează deciziile de investire, fiind interesat
să stimuleze atât investiţiile interne, cât şi cele
externe, pentru care încearcă să creeze condiţii
favorabile în lupta de concurenţă internaţională.
Astfel, toate statele lumii au o politică intervenţionistă
în economie în ceea ce privesc investiţiile, urmărind
anumite obiective. Ele utilizează, atunci când
analizează obiective de interes ,2 criterii:
 criteriul sectorial;

 criteriul finalităţii
Criteriul sectorial
 Criteriul sectorial are în vedere sectorul spre
care îşi îndreaptă atenţia statul pentru a-l
sprijini în politica de investiţii. Poate fi vorba
de agricultură, informatică, siderurgie,
industria alimentară. Indiferent de sectorul
ales, statul trebuie să respecte 2 condiţii:
◦ trebuie să ajute creşterea investiţiilor şi nu
exploatarea obiectivelor;
◦ intervenţia statului trebuie să fie temporară.
Criteriul finalității
 Criteriul finalităţii urmăreşte acordarea unor
ajutoare şi sprijinul unor sectoare care sunt foarte
importante pentru economia naţională, dar
presupune cheltuieli atât de mari, incât fără acest
sprijin ele nu ar putea exista. Statul nu poate asista
pasiv la dispariţia acestor sectoare, care, de obicei,
pe termen lung, dezvoltă societatea. Este vorba în
principal de cercetarea fundamentală, dar şi de
domenii cum ar fi automatica, cibernetica, robotica,
lansarea de noi generaţii de produse, activităţi care
urmăresc protecţia mediului, combaterea poluării,
etc.
Modalităţi de intervenţie a statului în
economie
 subvenţia, care reprezintă un transfer nerambursabil de la bugetul statului către
întreprinderi cu scopul de a menţine capacitatea productivă a unei întreprindere
care în altă situaţie nu ar acoperi costurile din vânzarea produselor; ea poate fi
eşalonată în timp, sau acordată într-o singură tranşă şi urmăreşte acoperirea
pierderilor efective ale întreprinderii.
 Subvenţia rambursabilă, care este o formă intermediară între subvenţie şi credit. Ea

funcţionează astfel: dacă proiectul eşuează, subvenţia rămâne definitivă, deci nu se

mai rambursează. Este o practică des întâlnită în domeniul cercetării aplicate;
 Participarea statului cu capital la o anumită operaţiune economică, completând

fondurile întreprinzătorului. Agentul economic este interesat, pentru că îşi procură

în acest fel fondurile necesare, iar statul are şi un interes financiar, întrucât ia parte
la repartizarea profitului.
 Exonerările fiscale, cu tot complexul pe care îl presupun – reduceri, amânări,

ştergeri de datorii – sunt înlesniri pe care statul le face agentului economic pentru
ca aceştia să poată trece de momentele mai grele ale rambursărilor de credite
pentru investiţiile făcute.
 Garanţia statului, acordată băncilor sau altor instituţii specializate, permite

agenţilor economici să obţină credite.

Evaluarea proiectelor de investiții
 Cuantificarea costului proiectului;
 Previzionarea mărimii fluxurilor bănești ce vor
rezulta din realizarea proiectului;
 Evaluarea gradului de risc a proiectului;
 Determinarea costului adecvat al capitalului sau a
ratei de actualizare;
 Actualizarea cash-flow-urilor generate de
exploatarea investiției;
 Compararea valorii prezente a cash-flow-urilor
estimate cu costurile ante-calculate ale
proiectului.
Metode de selecție utilizate în
procesul de selecția a investițiilor
 Metoda termenului de recuperare a
investiției(TR sau pay-back period);
 Metoda valorii actualizate nete (VAN);
 Metoda ratei interne de rentabilitate a

investiției –RIR.
Metoda termenului de recuperare a
investiției
 Termenul de recuperare a investiției se
definește prin numărul de ani sau fracțiuni
ale unui an în care firma îți recuperează
investiția inițială prin cash-flow-urile nete
înregistrate;
 Modalitatea de a calcula acest termen este de

a însuma algebric sumele de cash-flow nete

din acel proiect, până când totalul devine
pozitiv.
Termenul de recuperare
 Dacă, în exploatare, investiţia va degaja cash-
flow-uri constante, atunci termenul de
recuperare se determină simplu prin raportul
dintre investiţia iniţială (I0) şi cash-flow-urile
anuale constante (CF): TR = I0/CFt. Dacă însă
investiţia va degaja cash-flow-uri anuale
inegale, atunci calculul TR este mai dificil. Se
urmăreşte succesiv seria de cash-flow-uri
anuale şi se reţine anul în care investiţia iniţială
este integral recuperată. Dacă este nevoie, se
determină inclusiv fracţiunea de an pentru
acoperirea totală a investiţiei I0
Avantajul metodei
 Metoda asigură alegerea investițiilor în
funcție de rapiditatea recuperării investiției
făcute.
 Se obțin informații și despre gradul de

lichiditate a proiectelor luate în studiu;

Metoda valorii actualizate nete
 se determină, în mediul cert,ca diferenţă între
fluxurile de trezorerie viitoare şi actualizate la
rata dobânzii pe piaţă, respectiv valoarea lor
actuală (V0), pe de o parte, şi capitalul
investit (I0), pe de altă parte.
 regula VAN porneşte de la ipoteza de piaţă

monetară nesaturată: capitalurile (I) pot fi

oricând reinvestite pe piaţa monetară, la rata
dobânzii de piaţă (k), pentru a obţine fluxuri
de trezorerie viitoare (CFt);
Calcularea Valorii actualizate nete
Elementele de calcul ale VAN
Analiza VAN
 Valoarea actualizată a fiecărui cash-flow se
obține prin luarea în considerare a ratei de
actualizare egală cu costul capitalului pentru
proiectul de investiții analizat(evaluat). Dacă
VAN obținută din calcule este pozitivă, atunci
proiectul este considerat eficient, iar dacă
VAN este negativă, proiectul trebuie respins.
 
Metoda ratei interne de rentabilitate
 Pentru dimensionarea ratei interne de
rentabilitate a fiecărui proiect de investitii, se
pornește de la ipoteza că cash-flow-urile
viitoare generate de valorificarea investitiei pot
fi reinvestite în conditiile menținerii constante a
acestei rate de rentabilitate. În acest sens,suma
tuturor cash-flow-urilor este egală cu zero sau,
ceea ce este acelasi lucru, suma cash-flow-
urilor de intrare (pozitive)este egală cu mărimea
cash-flow-urilor de iesire (negative), aferente
cheltuielilor de Investiții Io);
Calculul RIR

În ecuatii se cunosc mărimile cash-flow-urilor (fluxurilor de

trezorerie), iar necunoscuta este rata internă de rentabilitate RIR)
- care se determină prin rezolvarea respectivelor ecuații de gradul
n.
Analiza RIR
 Proiectele de investitii, care vor avea RIR mai mare
decât rata medie de dobandă, vor fi preferabile celor
care au RIR =k sau RIR <. Regula RIR este,
bineințeles, echivalentă cu regula VAN, în selecția
proiectelor de investiții.
 Inconvenientul acestui criteriu de selecție a
investitiilor este ipoteza puțin realistă a reinvestirii
constante în aceeasi întreprindere și la aceeași RIR a
veniturilor viitoare. Specialiștii financiari au propus
utilizarea unei RIR modificate, în ipoteza reinvestirii
veniturilor viitoare la o rată de rentabilitate specifică
întreprinderii și nu proiectului de investiții analizat.