UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU BUCUREȘTI

REFERAT
OBLIGAȚIILE VÂNZĂTORULUI

Masterand:
 Cuprins:

Obligatia de predare a lucrului vandut………………………… 4

Conservarea bunului……………..............………………… 6
Sanctiunea nerespectirii obligatiei de predare……………… 7
Drept international si drept comunitar…………………… 8

Raspunderea vanzatorului…………………………......…………9
Raspunderea (garantia) pentru evictiune…………….…… 9
Modul de functionare a evictiunii………………………… 10
Caracterele garantiei………………..……………………… 10
Intinderea obligatiei de garantie a vanzatorului……………… 11
Conventii privind adaugarea, micsorarea sau stergerea obligatiei de
raspundere pentru evictiune……………………………..… 12
Raspunderea (garantia) pentru viciile lucrului vandut…… 13
Efectele garanfiei contra viciilor ascunse……….………… 14
Bibliografie………………………..………………………… 15

2
 Odata valabil incheiat, contractul de vanzare-cumparare da naste-
re la doua categorii de obligatii: obligatiile vanzatorului si obligatiile
cumparatorului, care, dat fiind caracterul sinalagmatic al vanzarii, sunt
legate printr-un raport de interdependenta, fiecare dintre acestea avan-tu-
si cauza juridica in cealalta.
Dar pentru ca vanzarea este un contract translativ de proprietate,
drept care, prin esenta sa, este opozabil erga omnes, se pune problema
infatisarii, fie si succinct, si a conditiilor in care acest lucru se realizea-
za efectiv in raporturile cu tertii.
Pentru a-si produce efectele voite de parti, contractul trebuie sa
contina clauze clare. Daca partile nu au prevazut nimic sau vointa lor
este greu de dedus, se pune problema interpretarii clauzelor contractuale.
De regula, in materie de obligatii, potrivit art. 983 Cod Civil, orice
clauza obscura se interpreteaza in favoarea debitorului. La vanzare-cum-
parare insa, Codul Civil prevede o alta solutie. Astfel, art. 1312 Cod
Civil, dupa ce stabileste sarcina vanzatorului de a explica cu claritate
obligatii-le care si le asuma (caveat venditor), prevede in alin. (2) ca
orice clauza indoielnica din contract se interpreteaza in contra
vanzatorului, indife-rent ca este vorba de o clauza referitoare la propriile
obligatii sau la ce-le ale cumparatorului. Solutia, existenta si in Codul
Civil francez, isi are radacinile in dreptul roman, iar explicatia se gaseste
in aceea ca vanzato-rul, chiar neprofesionist, este prezumat a cunoaste
mai bine bunul pe ca-re il vinde.
Articolul 1313 Cod Civil stabileste principalele obligatii ce
incumba unui vanzator dupa incheierea contractului de vanzare-
cumparare: preda-rea bunului si garantarea cumparatorului. Cea de-a
doua obligatie se sub-divide, la randul sau, in obligatia de garantie
contra viciilor lucrului van-dut, respectiv obligatia de garantie impotriva
evictiunii. La acestea se mai adauga si unele obligatii accesorii.

Obligatia de predare a lucrului vandut

3
 Prin predare se intelege punerea lucrului vandut la dispozitia
cumparatorului.1 Deoarece proprietatea se transmite, de regula, din mo-
mentul incheierii contractului, predarea nu are semnificatia transferarii
dreptului de proprietate si nici chiar a posesiei, ci numai a detentiei,
cumparatorul posedand – din momentul in care a devenit proprietar –
corpore alieno.
In ceea ce priveste modul de executare, predarea presupune, in
unele cazuri, numai o atitudine pur pasiva din partea vanzatorului 2, iar,
in alte cazuri, indeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru
ca cumparatorul sa intre in stapanirea efectiva a lucrului cumparat. De e-
xemplu, predarea cheilor cladirii, remiterea titlului de proprietate sau de
creanta (art. 1315, 1316 si 1318 Cod Civil), eliberarea cladirii de catre
vanzator si persoanele care nu au un drept opozabil cumparatorului3.
Cu privire la termenul si dovada predarii se aplica regulile
generale referitoare la executare obligatiilor4.
Predarea se face, conform art.1319 Cod Civil, la locul unde se afla
lucrul vandut in momentul contractarii (ibi dari debet ubi est), daca par-
tile nu s-au invoit altfel. Aceasta regula se aplica in cazul in care lucrul
vandut poate fi localizat din momentul incheierii contractului (este indi-
viduallizat). In celelalte cazuri, potrivit regulilor generale 5, predarea
trebuie sa se faca la domiciliul debitorului 6.
Cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare), sunt in
sarcina vanzatorului, iar cele ale ridicarii de la locul predarii (incarcare,
transport, descarcare etc.) in sarcina cumparatorului, daca nu este sti-
pulatie contrara.7
In ceea ce priveste obiectul predarii, vanzatorul este obligat sa
predea lucrul vandut "in masura determinata prin contract" (art. 1326
1
ART.1314 “Predarea este stramutarea lucrului vandut in puterea si posesiunea cumparatorului”.
2
De exemplu, lasarea lucrului la dispozitia cumparatorului, cand lucrul se afla in detentia lui – ca depozitar,
comodatar etc. – sau exista posibilitatea preluarii fara concursul vanzatorului.
3
Vanzatorul si membrii sai de familie, neavand titlu locativ sau de proprietate, urmeaza sa fie evacuate la
cererea dobanditorului (TS, s.civ., dec.nr.1805/1981, in RRD nr.9, 1982, p.67). In schimb, locatarul are un
drept opozabil cumparatorului in conditiile art.1441-1444 Cod Civil, iar chiriasul care ocupa o suprafata
locativa, in conditiile legii speciale (TS, s.civ., dec.nr.469/1969, in RRD nr.8, 1969, p.184-185;
dec.nr.434/1976, p.107; dec.nr.1455/1977, in CD. 1977, p.55).
4
Prof.univ.dr. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editia III – actualizata si
completata, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2001, p.70
5
Art. 1104: Plata trebuie a se face in locul aratat in conventie. Daca locul nu este aratat, plata, in pri-vinta
lucrurilor certe si determinate, se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii.
In orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului
6
In lipsa de stipulatie contrara, si daca lucrul nu poate fi localizat, obligatia de predare a lucrului van-dut
este cherabila, iar nu portabila.
7
Art. 1317: Spezele predarii sunt in sarcina vanzatorului, si ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu
este stipulatiune contrarie.

4
Cod civil). In cazul unui lucru individual determinat si existent in
momen-tul incheierii contractului "in starea in care se afla in momentul
vanzarii" (art. 1324 Cod civil), iar in cazul lucrurilor de gen si viitoare in
cantitatea si calitatea, ori alte criterii determinate in contract (mostre,
esantioane, standarde etc.), fiind aplicabile regulile generale referitoare
la obiectul platii (art. 1100-1103 Cod civil).
Cu privire la obiectul predarii, reguli speciale sunt prevazute in
materie de vanzare de imobile (in special terenuri) - reguli aplicabile in
lipsa de stipulatie (expresa sau tacita) contrara in contract si in caz de
frauda, chiar daca intelegerea intre parti este diferita (fraus omnia
eurrumpit) - pentru ipoteza in care vanzatorul preda imobilul prevazut in
contract, dar intinderea lui este diferita fata de aceea specificata in
contract1:
a) Daca imobilul s-a vandut "cu aratare de cuprinsul sau si pe
masura" (art. 1327 Cod civil)2, diferenta va fi luata in consideratie dupa
cum urmeaza:
- daca intinderea este mai mica, cumparatorul poate cere
completarea (daca vanzatorul mai are alaturi teren) sau o
reducere din pret proportionala cu intinderea gasita lipsa 3;
rezolutiunea contractului poate fi ceruta numai daca
imobilul nu poate fi folosit pentru destinatia avuta in vedere
la in-cheierea contractului;
- daca intinderea este mai mare, cumparatorul este obligat sa
plateasca in plus pretul excedentului sau; daca excedentul
dovedit prin masuratoare depaseste a 20-a parte a intinderii
aratate in contract, el poate cere rezolutiunea contractului
(art. 1328 C.civ.);
b) Daca vanzarea este facuta "astfel decat pe masura", adica pe un
pret global4, diferenta - in plus sau in minus - intre intinderea decal-rata
si cea reala nu se ia in consideratie; ea poate insa provoca un spor sau o
micsorare a pretului daca valoreaza cel putin o a 20-a parte din pretul
total al vanzarii (art. 1329 Cod civil). In caz de excedent peste a 20-a
parte, cumparatorul poate opta si pentru rezolutiunea vanzarii (art. 1331
Cod civil).

1
Intinderea reala a terenului urmeaza sa fie stabilita, in caz de litigiu, pe baza expertize tehnice (CSJ. s.civ.,
dec.nr.222/1994, in Dreptul nr.5, 1995, p.82)
2
De exemplu, un teren de 500 mp. pe un pret de 10000 lei mp., si la predare sau ulterior se constata ca intinde-rea nu
corespunde celei aratate in contract
3
Reducerea pretului poate fi ceruta chiar daca in contact s-a mentionat ca suprafata este nereglementara sau situata
intr-o zona de restructurare.
4
De exemplu, locul de casa situat in... cu pretul de 10.000 RON

5
 In caz de intindere lipsa, cumparatorul nu poate cere completarea
terenului sau rezolutiunea contractului;
c) Daca s-au vandut doua (sau mai multe) imobile (cu aratarea in-
tinderii) printr-un singur contract si pret, iar intinderea unuia este mai
mare, a celuilalt mai mic, diferentele de pret datorate potrivit regulilor
aratate se compenseaza (art.1333 Cod civil).
In toate cazurile cand cumparatorul cere rezolutiunea vanzarii el
are dreptul, pe langa pret, la restituirea cheltuielilor vanzarii (art.1332
Cod civil) si la daune-interese, conform regulilor generale, fiindca
vanza-torul este in culpa. Iar daca cumparatorul pastreaza imobilul este
obligat sa plateasca dobanda la suplimentul de pret (art. 1331 Cod civil).
Dreptul la actiune pentru majorarea sau scaderea pretului ori
rezolutiunea van-zarii se prescrie intr-un an de la data incheierii
contractului (art. 1334 Cod civil)1.

Conservarea bunului
Odata ce lucrul a fost pus la dispozitia cumparatorului, acesta are
deseori un anumit timp pentru a veni sa-l ridice. Se pune, de aceea,
problema conservarii bunului pana atunci. Codul civil nu prevede in
mod special, la capitolul destinat vanzarii, existenta acestei obligatii in
sar-cina vanzatorului, dar ea este incontestabil aplicabila, in temeiul
art. 1074 Cod civil2. In caz de deteriorare sau pieire a lucrului,
vanzatorul raspunde ca un depozitar, culpa lui fiind prezumata atat
timp cat nu dovedeste o cauza straina exoneratoare de raspundere3.

Sanctiunea nerespectirii obligatiei de predare

Cu exceptia cazului cand predarea nu este posibila din cauza for-
tei majore sau a cazului fortuit, vanzatorul este supus mai multor sanc-
tiuni pentru neexecutare. Ele rezulta fie explicit din textele speciale

1
Termenul de prescriptie prevazut de art. 1334 Cod civil este aplicabil numai in cazurile in care la vanzarile de
imobile, se constata, dupa predarea bunului vandut, ca acesta are o intindere mai mare sau mai mica decat su-
prafata specificata in contract. In alte cazuri - cererea de plata a unui rest de pret, reducerea pretului pen-tru viciile
ascunse ale lucrului vandut, restituirea pretului in caz de evictiune, vanzari de lucruri mobile etc. - se aplica
dispozitiile corespunzatoare din Decr. nr. 167/1958.
2
Obligatia de a da cuprinde pe aceea de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare. Lucrul este in
rizico-pericolul creditorului, afara numai cand debitorul este in intarziere; in acest caz rizico-pericolul este
al debitorului.
3
Art. 1082 Cod Civil: Debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru nee-
xecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din parte-i, afara
numai daca nu va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata.
Art. 1083 C.civ.: Nu poate fi loc la daune-interese cand, din o forta majora sau din un caz fortuit, debitorul
a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a facut aceea ce-i era poprit.

6
privind vanzarea-cumpararea, fie ca o aplicatie a regulilor generale ale
contractelor sinalagmatice.
Astfel, in caz de neexecutare a obligatiei de predare, cumparato-
rul poate alege sa solicite executarea silita in natura a obligatiei, prin
punerea lui in posesia lucrului cumparat, potrivit art. 1320 Cod civil. In
principiu, mai inainte de a cere executarea silita, cumparatorul ar tre-
bui sa-l puna in intarziere pe vanzator; introducerea actiunii constituie,
prin ea insasi, o asemenea somatie, operand, totodata, transferul riscu-
rilor asupra vanzatorului. Daca proprietatea asupra bunului vandut s-a
transmis odata cu incheierea contractului, cumparatorul, ca proprietar,
poate formula si actiunea in revendicare pentra a intra in posesia bunu-
lui.
Tot potrivit regulilor generate aplicabile contractelor sinalagma-
tice, cumparatorul va putea invoca exceptia de neexecutare, daca la
randul lui nu a platit pretul.
In sfarsit, daca vanzatorul nu executa obligatia de predare, cum-
paratorul poate opta chiar pentru rezolutiunea contractului, cu cones-
cinta revenirii la statut quo ante, la care se pot adauga daune-interese
pentru prejudiciul suferit. Daca partile se inteleg, rezolutiunea poate fi
amiabila, in caz contrar, instanta va putea, in conditiile dreptului comun
(art. 1020 si art. 1021 Cod civil), sa pronunte rezolutiunea contractului.
O alta posibilitate pe care cumparatorul (unor bunuri de gen) o are
la indemana ar fi si cea de a procura bunurile de la terte persoane, dar pe
seama vanzatorului, in aplicarea art. 1077 Cod civil.

Drept international si drept comunitar

Distinctia intre obligatia de predare conforma si garantia impotri-
va viciilor ascunse a fost inlaturata in vanzarile internationale de mar-
furi, carora li se aplica Conventia de la Viena din 1980 1. Potrivit art. 31-
34 din Conventie, vanzatorul este tinut de o obligate de predare, iar con-
form art. 35-45, de o obligatie de conformitate. Aceste obligatii le in-
clud pe cele de garantie impotriva viciilor ascunse si de garantie
impotri-va evictiunii.
Si dreptul comunitar european a adoptat o metoda monista de re-
glementare. Astfel, Directiva nr. 1999/44/CE a Uniunii Europene
privind unele aspecte ale vanzarii bunurilor destinate consumului si ale
garantii-lor datorate2 prevede, in esenta, o actiune unica in raspundere, in
cazul neconformitatii bunului sau al viciilor ascunse. Ea ii permite
1
Camelia Toader, Drept civil – contracte speciale, Editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p.67
2
Camelia Toader, op.cit., apud J.O.C.E. nr. L 171/1999, p.12

7
consumato-rului sa cumuleze aceasta actiune cu actiunile din dreptul
intern al ras-punderii.
In Romania, O.G. nr. 21/1992, republicata, cu modificarile
ulterioa-re1, prin care s-au preluat in dreptul intern, printre altele,
dispozitiile Directivei nr. 85/374/CEE privind raspunderea pentru
produsele defec-tuoase, pare ca organizeaza, in mod similar evolutiilor
evocate, un sistem unitar de actiune, dar nu impune totusi exclusivitatea
unei cai de atac. Astfel, art. 12 prevede dreptul consumatorului de a
pretinde remedie-rea sau inlocuirea produselor, precum si despagubiri
pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate. In acelasi
timp, art. 422 (in prezent, abrogat) prevedea ca aplicarea dispozitiilor
din aceasta or-donanta nu exclude posibilitatea consumatorului de a
pretinde despagu-biri in temeiul raspunderii contractuale sau
extracontractuale3.

Raspunderea vanzatorului

A doua obligatie principala pe care o are vanzatorul, astfel cum re-

zulta din art. 1313 din Codul civil, este "de a raspunde" pentru lucrul
vandut. Ca si obligatia de predare, obligatia de a raspunde, inscrisa in
art.1313, este o prelungire a translatiunei dreptului de proprietate prin
simplul acord de vointa al partilor. Transferul dreptului subiectiv si ras-
punderea pentru acesta fac corp comun cu conventia incheiata, tinand
de natura contractului de vanzare.
Termentul de "raspundere" folosit de art. 1336, 1337 si 1352 Cod
civil, exprima in mod corect existenta unei obligatii a vanzatorului fata
de cumparator. Aceasta obligatie este o obligatie de a face. Ea se infati-
seaza in mod diversificat, atat sub forma obligatiei personale a vanzato-
rului de a garanta cumparatorului "linistita posesie a lucrului" (art.1336
pct.1 din Codul civil), sub forma garantiei pentru evictiune, consecinta a

1
Ultima data prin Legea nr. 240/2004
2
M. Of. nr. 552 din 22 iunie 2004
3
Cu privire la intelesul acestei dispozitii, preluata din art. 13 al Directivei, ea trebuie interpretata, potrivit juris-
prudentei C.J.C.E., in sensul ca drepturile conferite de legislatia unui stat membru victimelor prejudiciilor cauzate de un
produs defectuos, cu titlu de regim general al raspunderii, avand acelasi fundament cu cel pus in practica de Directiva,
se pot vedea limitate sau restranse ca urmare a transpunerii directivei in dreptul intern.

8
unei actiuni in revendicare formulata de un tert 1, sau sub forma unei ga-
rantii personale a vanzatorului pentru viciile lucrului vandut2.

Raspunderea (garantia) pentru evictiune

Doctrina garantiei de evictiune adoptata de Codul civil este inscri-
sa in capitolul destinat evictiunei sub doua categorii de norme. O prima
categorie, cu caracter obligatoriu, concretizate in norme de drept (art.
1337 din Codul civil). A doua include norme de fapt, cu caracter
supletiv conventional, a caror finalitate consta in modificarea unor
norme legale (art. 1338 din Codul civil).
In cel mai larg inteles evictiunea evoca o actiune judiciara intreprin-
sa de un tert cu scopul de a aduce atingere insasi dreptului de proprieta-
te al cumparatorului sau al unui dezmembramant al acestuia. Nu este ex-
clusa insa posibilitatea ca actiunea in evictiune sa fie intreprinsa chiar de
vanzator. In acest caz, conform art. 1339 din Codul civil, este lovita de
nulitate conventia care ar avea ca obiect sustragerea vanzatorului de la
raspunderea sa pentru evictiunea produsa dintr-un fapt personal al sau.

Modul de functionare a evictiunii

Prin raspunderea pentru evictiune nu trebuie inteleasa numai inda-
torirea vanzatorului de a despagubi pe cumparator in conditiile stabilite
de art.1341. Trebuie, in acest spirit, inteleasa obligatia de garantare a
dreptului de proprietate al cumparatorului sub forma apararii juridice.
Pentru realizarea sa, chiar cumparatorul este obligat sa solicite sprijin
juridic vanzatorului. In acest sens, art. 1351 din Codul civil 3
sanctioneaza pe cumparator de pasivitatea sa de a nu fi solicitat acest
sprijin, cat timp este prezumat ca vanzatorul ar fi avut o mai mare
posibilitate de a apara pe cumparator in procesul de evingere.

Caracterele garantiei
Garantia de evictiune este indivizibila intre coproprietari.

1
Art. 1337: Vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre
cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus
acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului.
2
Formula conform careia vanzatorul ar raspunde de linistita posesiune este discutabila in dreptul actual
deoarece vanzatorul, transmitand proprietatea implicit aceasta ar include si asigurarea linistitei posesii.

3
Daca cumparatorul s-a judecat pana la ultima instanta cu evingatorul sau, fara sa cheme in cauza pe
vanzator, si a fost condamnat, vanzatorul nu mai raspunde de evictiune, de va proba ca erau mijloace sa
castige judecata.

9
 Caracterul indivizibilitatii obligatiei de garantie exprima situatia
tuturor coproprietarilor fata de cumparatorul care a cumparat un bun
indiviz. Fiecare dintre vanzatorii indivizari are fata de cumparator obli-
gatia "totala si indivizibila" de garantie, nefiind relevanta starea origina-
ra de indiviziune.
Evictiunea presupune interventia unei proceduri judiciare, pornita,
de regula, din partea unui tert care contesta titlul sau intinderea drep-
tului de proprietate, al vanzatorului. Cum cumparatorul, aflat in posesia
bunului, este primul care ia cunostiinta de actiunea revendicatorie, po-
trivit art. 1351 Cod civil este obligat sa-l instiinteze pe vanzator. In ca-
zul in care nu a luat aceasta masura si a fost evins, vanzatorul este exo-
nerat de raspunderea pentru evictiune1.
Obligatia de garantie a vanzatorului este in functie de buna credinta
a cumparatorului. Acesta trebuie sa fi fost intr-o ignoranta legilima a
riscului de evictiune in momentui acordului de vointa. Daca
cumparatorul a cunoscut existenta riscului evictiunei si a incheiat totusi
contractul de vanzare aceasta indica acceptarea unui risc cu caracter
aleatoriu care nu-i va deschide calea dreptului la despagubiri impotriva
vanzatorului. Daca a fost de buna credinta si a ignorat, sau nu a
recunoscut riscul evictiunei, aceasta ignoranta a riscului trebuie sa fie
legitima pentru a putea fi utila in vederea actiunei in garantie.

Intinderea obligatiei de garantie a vanzatorului

Vanzatorul raspunde, catre cumparator, de evictiunea totala sau
partiala a lucrului vandut (art. 1337 Cod civil). Aceasta implica o inter-
venetie judiciara a unui tert care revendica total sau partial dreptul de
proprietate al cumparatorului.
Evictiunea la care se refera art. 1337 poate avea ca obiect nu numai
dreptul de proprietate, dar si un drept cum ar fi o ipoteca asupra bunu-
lui sau un dezmembramant al dreptului de proprietate, cum ar fi dreptul
de uzufruct sau de servitute.

1
Dispozitia inscrisa in art. 1351 este explicabila deoarece vanzatorul are posibilitatea sa ajute pe
cumparator in apararea dreptului sau. In acest scop cumparatorul trebuie sa cheme in garan-tie pe
vanzator pentru ca acesta sa participe in procesul al carui obiect este revendicarea de ca-tre tert a
dreptului de proprietate al cumparatorului. Daca nu l-a chemat in garantie si a fost evins in actiunea
revendicantului, vanzatorul, conform art. 1351 din Codul civil, nu va mai raspun-de de evictiune
daca va dovedi ca au existat mijloace de aparare a dreptului de proprietate.

10
EVICTIUNEA TOTALA
Conform art. 1341, cand cumparatorul a fost evins, el poate cere
vanzatorului restituirea pretului vanzarii.
Legiuitorul a intrevazut posibilitatea ca acest pret al vanzarii sa
scada datorita lipsei de intretinere sau a degradarii din cauze straine.
Totodata pretul restituirii va putea insa sa creasca daca au fost facute
investitii care au dus la sporirea gradului de confort1.
In afara acestor obligatii, cumparatorul evins va putea cere vanza-
torului toate cheltuielile de judecata ocazionate de litigiile generate de
evictiune, precum si de daunele interese si cheltuielile ocazionate cu ac-
tul de cumparare a bunului din care a fost evins.

EVICTIUNEA PARTIALA
Conform art. 1347 si 1348 Cod civil, in caz de evictiune partiala
cumparatorul va putea cere rezolutiunea vanzarii sau modificarea pretu-
lui.
In privinta raspunderii pentru dezmembramintelor dreptului de pro-
prietate art. 1349 aplica aceleasi dispozitii ca in cazul privind restituirea
partiala a pretului sau rezolutiunea vanzarii.

Conventii privind adaugarea, micsorarea sau stergerea obli-gatiei

de raspundere pentru evictiune
Regulile inscrise in Codul civil referitoare la evictiune sunt, in mare
parte, norme supletive de la care partile pot sa deroge substituind o ga-
rantie conventionala sau renuntand la garantia legala. Se confirma astfel
opinia conforma careia obligatia de garantie este numai de natura vanza-
rii, ea existand in virtutea legii, fara a fi de esenta ei.
Articolul 1338 din Codul civil, in spiritul acestei caracterizari,
consi-dera ca: "Partile pot prin conventie, sa adauge, sa micsoreze sau sa
stearga obligatiunea de a raspunde de evictiune".
Conventiile prin care se deroga de la dreptul comun, substituindu-se
o reglementare conventionala sunt de stricta interpretare. Astfel, in caz
de indoiala asupra continutulul conventiei modificatoare privind

1
Prevederile art.1342-1344 vin sa corecteze obligatia de restituire a pretului in functie de valoarea
acestuia la data evictiunei. Totodata cumparatorul va putea fi obligat si la contrava-loarea fructelor
produse de bunul din care a fost evins. Cu privire la acest drept, conform art. 1341, pct.2 el este
conditionat de obligarea cumparatorului la restituirea acestora catre proprie-tarul care l-a evins.

11
renunta-rea la garantia evictiunii, aceasta va fi interpretata in favoarea
vanzato-rului.
Desi permisa de art. 1338 clauza de renuntare la evictiune, ea este
restransa prin doua dispozitii ulterioare. Prima este inscrisa in art. 1339
care prevede ca vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pen-
tru evictiune daca aceasta ar rezulta dintr-un fapt personal al sau. Orice
conventie contrara va fi nula. Urmatoarea restrangere rezulta din preve-
derea art. 1340. Aceasta stabileste ca, in caz de evictiune a cumparato-
rului, ca urmare a renuntarii la evictiune, vanzatorul nu este scutit de a
restitui pretul.

Raspunderea (garantia) pentru viciile lucrului vandut

Sediul materiei raspunderii pentru viciile lucrului vandut se afla in
art. 1352 Cod civil1.
Din examinarea elementelor cerute de art. 1352 pentru a avea obli-
gatia de garantie a vanzatorului, se desprind urmatoarele conditii:
- viciul lucrului vandut trebuie sa fie de natura a prejudicia sau
a diminua folosirea care a fost destinata lucrului. Cu alte cu-
vinte se va putea vorbi de un "viciu" numai daca datorita
aces-tuia lucrul a devenit inapt pentru folosirea pe care
cumparato-rul a avut-o in vedere la data cumpararii.
- viciul trebuie sa fie ascuns. Prin aceasta trebuie inteles ca vi-
ciul sa nu fi putut fi constatat cu ocazia unei examinari gene-
rale la data vanzarii. Obligatia de garantie a vanzatorului este
astfel conditionata de un fapt material care tine de natura lu-
crului.
Aprecierea caracterului ascuns al viciului se va face de o
persoana cunoscatoare (in abstracto), in cazul in care persoa-
na cumparatorului nu dispune de cunostintele necesare pentru
a constata exsitenta viciului ascuns. Aceasta verificare se im-
pune cu ocazia anumitor bunuri, de naturi diferite, cum ar fi
autoturism sau opere de arta2.

1
Vanzatorul este supus la raspunderea pentru viciile ascunse ale lucrului vandut daca, din cauza
acelora, lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa destinatia sa, s-au cumparatorul nu l-ar fi cum-parat,
sau n-ar fi dat pe dansul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile.
2
Conform art.1353 din Codul civil nu va putea opera o raspundere daca viciile sunt aparente si
cumparatorul le-ar fi putut cunoaste. In aceste conditii opereaza prezumtia acceptarii tacite a lucrului
in conditiile in care viciile au putut fi cunoscute si acceptate ca atare.

12
 - viciul trebuie sa nu fi fost cunoscut cumparatorului. In acest
mod se exprima buna credinta a acestuia pentru cazul unui li-
tigiu. Daca cumparatorul a cunoscut, sau a observat viciul, el
nu are vocatie la actiunea in garantie impotriva vanzatorului.
In aceeasi masura trebuie apreciata si pozitia vanzatorului in
cazul in care a cunoscut viciul si l-a ascuns.
- viciul sa fie anterior vanzarii. Consecinta acestei conditii con-
duce la o prezumtie simpla conform careia bunul vandut nu
su-ferea, la data vanzarii de nici un viciu si ca acesta a aparut
ul-terior. Aceasta nu exclude insa posibilitatea existentei ori-
ginare a viciului.
Efectele garanfiei contra viciilor ascunse
Codul civil inscrie in art. 1359 alternative de care dispune cumpara-
torul pentru a se folosi de obligatia de garantie a vanzatorului.
Cumparatorul are la dispozitie doua actiuni specifice in vederea in-
deplinirii obligatiei pentru viciile ascunse precum si o actiune in daune
interese, reglementata de dreptul comun.
Cele doua actiuni sunt: actiunea redibitorie, expres amintita de art.
1359 si actiunea "estimatorie" sau "quanti minoris".
Actiunea redibitorie este o actiune prin care cumparatorul cere re-
zolutiunea vanzarii cu consecinta restituirii pretului si inapoierii bunului
vandut. Odata cu aceasta are dreptul la toate cheltuielile ocazionate de
actul de vanzare.
Atiunea estimatorie sau quanti minoris urmareste mentinerea van-
zarii, dar se solicita micsorarea pretului care ar putea fi fixat de ex-perti.

13
Bibliografie:

1. Conf.Dr. CHIRICA Dan, Drept civil – contracte speciale,

Editura Lumina Lex, 1997
2. Prof.Univ.Dr. DEAK Francisc, Tratat de drept civil.
Contracte speciale, Editia III – actuali-zata si completata,
Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2001
3. Dr. PETRESCU Raul, Principalele contracte de drept civil,
Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997
4. TOADER Camelia, Drept civil – contracte speciale, Editia 2,
Editua All Beck, Bucuresti, 2005
5. Codul civil

14