Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Radion COJOCARU,
conf. univ., dr.
Ion ROTARU,
asistent universitar, doctorand
Subiecte:
1. Caracterizarea generală şi tipologia infracţiunilor economice;
2. Fabricarea sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti false sau a titlurilor de
valoare false (art. 236 C.pen.);
3. Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată
false (art. 237 C.pen.);
4. Dobândirea creditului, împrumutului sau despăgubirii/ indemnizaţiei de asigurare
prin înşelăciune (art. 238 C.pen.);
5. Încălcarea regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau
regulilor de acordare a despăgubirii / indemnizaţiei de asigurare (art. 239 C.pen.);
6. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art. 241 C.pen.);
7. Spălarea banilor (art. 243 C.pen.);
8. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (art. 244 CP);
9. Evaziunea fiscală a persoanelor fizice; (art. 244ˡ C.pen.);
10. Contrabanda (art. 248 C.pen.).
Obiective:
să explice semnele comune ale infracțiunilor economice;
să interpreteze normele incriminatorii referitoare la infracțiunile
economice;
să analizeze din punct de vedere juridico-penal infracţiunile
economice;
să ofere soluţii de încadrare juridică a infracţiunilor economice;
să-şi exprima opinia referitoare la problemele care apar la
calificarea infracţiunilor economice.
Caracterizarea generală a infracțiunilor economice
Obiectul juridic generic al infracțiunii îl constituie relaţiile sociale ce sunt condiţionate de
protejarea sistemului economic al statului.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate de
protejarea unor domenii specifice ale activităţii economice (activitatea în întreprinzător, sistemul
monetar sistemul bugetar şi fiscal etc.).
Obiectul material al infracțiunii se stabilește în funcţie de infracţiunea la care este prezent:
bancnotele, monedele metalice, valuta străină – art.236 C.pen.; cardurile – art.237 C.pen.;
mărfurile şi alte obiecte de contrabandă – art.248 C.pen.; etc.
Latura obiectivă a infracţiunilor a infracţiunilor economice în majoritatea cazurilor se
realizează prin acţiune. Sunt infracţiuni care pot fi săvârşite atât prin acţiune, cât şi prin inacţiune
(evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor – art.244 C.pen.; evaziunea
fiscală a persoanelor fizice – art.244/1 C.pen.; contrabanda – art. 248 C.pen. etc.)
Unele din infracţiunile din acest capitol au o componenţă formală (de exemplu, infracţiunile
prevăzute la art.236, 237, 241/1, 243, 246/1, 247, 248, 256, 257 alin.(1) şi (2) Cpen. etc.).
Celelalte infracţiuni au o componenţă materială (art.238-241, 242, 244-245/2, 246/2, 249-250, 257
alin.(3) – (4), 258 etc. C.pen.).
Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenţie (directă sau indirectă), adică făptuitorul
îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, prevede urmările ei
prejudiciabile şi doreşte sau admite, în mod conştient, survenirea acestei urmări.
Caracterizarea generală a infracțiunilor economice
Cu titlu de exemplu, scopul este prevăzut ca semn obligatoriu la infracțiunile prevăzute de
următoarele norme incriminatorii: art.236 C.pen. – scopul de a pune în circulaţie semne băneşti
false sau titluri de valoare false; art.238 C.pen. – scopul obţinerii unui credit, a unui împrumut
sau a unei despăgubiri/ indemnizaţii de asigurare, ori al majorării sumei acestora, ori al obţinerii
unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase etc.
Subiect infracțiunilor examinate o reprezintă persoana fizică, responsabilă cu vârsta de 16 ani. În
unele cazuri acesta poate fi și persoana juridică: art.236-238, 240, 241, 242, alin.(l) art.2421,
art.2422, alin.(l) art.243, art.244, 245-2453, 2455- 245 , 245 , 246,246,248-250, alin.(l) art.2501,
art.251 şi 257 C.pen. Sunt infracţiuni economice la care subiectul infracţiunii este special şi poate
fi doar persona fizică care are o anumită calitate suplimentară cerută de lege – acţionarul,
administratorul sau oricare alt angajat al băncii (art. 2392 C.pen.); directorul întreprinderii,
instituţiei sau organizației în cazul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută la (art. 244 C.pen.)
etc.
Clasificarea infracţiunilor economice:
1.Infracţiuni săvârşite în sfera financiar-creditară (art.236-240, 244, art. 2441 , 245-245/12, 250
C.pen.);
2.Infracţiuni săvârşite în sfera activităţii de întreprinzător (art.241, 241/1, 241, 242/1, 242/2, 252 şi
253 C.pen.);
3.Infracţiuni săvârşite în sfera distribuirii de bunuri (art.243, 246, 247, 251 C.pen.);
4.Infracţiuni ce atentează la regimul vamal de trecere a bunurilor (art.248, 249 C.pen);
5.Infracţiuni săvârşite în sfera consumului de bunuri, servicii şi lucrări (art.255-257 C.pen.);
6.Infracţiuni săvîrşite în sfera exploatării fondului de locuinţe (art.258 C.pen.).
Fabricarea sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti false sau a titlurilor de
valoare false
b. Valori mobiliare garantate de stat sau alte titluri de valoare utilizate pentru efectuarea plăților.
Valorile mobiliare garantate de stat sunt valorile mobiliare emise de autorităţile administraţiei publice centrale
(de exemplu, de Ministerul Finanţelor) sau de autorităţile administraţiei publice locale din Republica Moldova
sau din alte state;
Prin alte titluri de valoare necesită de a înţelege valorile mobiliare al căror emitent este nu o autoritate a
administraţiei publice, dar o altă persoană juridică, participantă la piaţa de capital din Republica Moldova sau
dintr-un alt stat (se are în vedere valorile mobiliare emise de băncile comerciale din Republica Moldova sau
dintr-un alt stat; ex: acţiune, certificatul bancar de depozit, cambia, bon de tezaur etc.).
Certificatul bancar de depozit este o valoare mobiliară care atestă depunerea mijloacelor băneşti într-o bancă
şi dreptul deţinătorului certificatului de primire, la expirarea termenului stabilit, a sumei depunerii şi a
dobânzii aferente.
Cambia bancară este un titlu de credit care reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor legii,
cuprinzând ordinul necondiţionat dat de trăgător (emitent) către tras (plătitor) de a plăti imediat sau la scadenţă
o sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanei indicate în cambie, sau la ordinul acestei persoane.
În cazul acţiunii de punere în circulației obiectul material îl formează semnele băneşti false (adică banii
reprezentaţi de bancnote şi monede) şi valorile mobiliare false.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca bancnotele sau monedele falsificate la primul
contact vizual să dea o aparenţă că sunt autentice. Prin urmare, nu va exista infracţiune dacă imitarea este
grosolană, total necorespunzătore şi nu poate fi introdusă în circuitul monetar (de exemplu, bancnota falsă
depăşeşte în mod vădit dimensiunile originalului, bancnota are o altă culoare decât originalul, pe bancnotă
sunt înscrise alte semne decât cele ale bancnotei autentice etc.).
Fabricarea sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti false sau a
titlurilor de valoare false
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două acţiuni alternative:
1. Fabricarea semnelor băneşti, a valorilor mobiliare sau a altor titluri de valoare.
Fabricarea constituie acţiunea de falsificare care se realizează prin două metode:
a. Contrafacerea, denumită şi plăsmuire, reprezintă acţiunea prin care sunt
confecţionate, reproduse bancnotele, monedele ale valutei naţionale sau valutei străine,
precum şi valorile mobiliare sau alte titluri de valoare, care le imită pe cele adevărate.
Contrafacerea de bancnote poate fi săvârşită prin copiere, imprimare, fotografiere,
turnare. Contrafacerea de monede poate fi comisă prin baterea acestora.
b. Alterarea reprezintă acţiunea de schimbare, de modificare a conţinutului sau
aspectului unei bancnote, monede sau a unei valori adevărate prin denaturarea semnelor
distinctive a acestora (de pildă schimbarea cifrelor de pe o bancnotă, modificarea
compoziţiei în cazul unei monede etc.).
Spre exemplu, va exista contrafacere atunci când făptuitorul produce o serie de
bancnote sau monede false şi va exista alterare atunci când făptuitorul prin adăugiri sau
ştersături schimbă conţinutul unei monede preexistente, creând aparenţa de existenţa
unei bancnote sau monede de altă valoare.
Acţiunea de alterare este orientată spre ridicarea valorii nominale a unei bancnote sau
monede. Pentru calificare nu are însemnătate metoda de comitere a falsului. Acest
aspect însă, poate fi luat în considerare la individualizarea pedepsei penale.
Fabricarea sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti false sau a titlurilor de
valoare false
2. Punerea în circulaţie constă în acţiunea de introducere în angrenajul circuitului monetar a banilor falşi sau a
titlurilor de valoare falsă, prin efectuarea de plăţi, schimburi, donaţii, substituirea unei valori adevărate cu una falsă,
vânzare, darea în împrumut etc.
Nu constituie punere în circulaţie acţiunea ce mărturiseşte intenţia făptuitorului de a se izbăvi de banii falşi: de
exemplu, aruncarea, abandonarea etc.
Păstrarea, procurarea, transportarea sau expedierea semnelor băneşti sau a titlurilor de valoare false în scopul
punerii în circulaţie necesită a fi calificată ca pregătire de infracțiunea prevăzută la art.236 C.pen.
Nu va exista componenţă de infracţiune în cazul în care făptuitorul păstrează bancnote sau monede false, fără a
urmări scopul punerii în circulaţie a acestora.
Infracţiunea data are o componență formală.
Fabricarea se consideră consumată din momentul obţinerii de către făptuitor măcar a unei bancnote, monede sau
valori false, neavând relevanţă dacă aceasta a reuşit sau nu să-i pună în circulaţie.
Punerea în circulaţie se consideră consumată din momentul pătrunderii banilor falşi în circulaţia obişnuită, adică din
momentul remiterii măcar a unei bancnote, monede sau valori false.
Atât acţiunea de falsificare, cât şi acţiunea de punere în circulaţie poate cunoaşte etapa tentativei sau a pregătirii de
infracţiune. Va fi supus răspunderii penale pentru tentativă de infracţiune cel ce încearcă să producă o bancnotă
falsificată însă din împrejurări ce nu depind de voinţa sa sau nu reuşeşte să ducă acest lucru până la capăt, cel ce
încearcă să pună în circulație o bancnotă însă este reţinut în momentul transmiterii acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăție sub formă de intenţiei directe. Făptuitorul îşi dă seama
de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale și a doreşte comiterea acesteia.
Acţiunea de fabricare trebuie să fie comisă în scopul punerii în circulaţie a semnelor băneşti sau a titlurilor de
valoare falsă. Nu va exista componenţă de infracţiune dacă acţiunea de falsificare se comite într-un alt scop decât
punerea în circulație (de exemplu în scopul punerii pe rol a unei scenete dintr-un spectacol, în scop de publicitate, în
scop de etalare a abilităţilor de pictor etc.).
Fabricarea sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti false sau a titlurilor
de valoare false
Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani, cât şi
persoana juridică.
La art.236 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceleași acțiuni săvârșite:
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
În conformitate cu art.46 C.pen., grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de
persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.
Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate
într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii
organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor
criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a
persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de
avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice (art.47 C.pen.)
c) în proporţii deosebit de mari.
Se are în vedere atunci când valoarea semnelor băneşti false sau a titlurilor de valoare false
este în proporţii care depăşeşte 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite
prin Hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Pentru anul 2021 prin
Hotărârea de Guvern nr. 923 din 22.12.2020 salariul mediu prognozat pe economie este de
8716 lei, proporţiile deosebit de mari constituind 348 640 lei.
Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor
instrumente de plată false
Potrivit art.1801 C.civ. prin acreditivul documentar se înțelege un aranjament, oricum ar fi denumit sau descris, prin
care o bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea clientului său (ordonatorului) şi conform instrucţiunilor acestuia
sau în nume propriu, efectuează o plată către un terţ (beneficiar) ori la ordinul acestuia sau acceptă şi plăteşte cambii
trase de către beneficiar, sau autorizează o altă bancă să efectueze o astfel de plată ori să accepte şi să plătească
asemenea cambii.
Incasoul documentar, potrivit art.1806 C.civ. este un aranjament prin care o bancă (banca remitentă) se obligă să
manipuleze, conform instrucţiunilor date de clientul (emitentul) său, documente financiare (cambii, bilete la ordin,
cecuri sau alte instrumente similare utilizate pentru a obţine efectuarea plăţii), însoţite de documente comerciale
(facturi, documente de transport, valori mobiliare, alte documente similare care nu sânt documente financiare),
pentru a obţine, inclusiv prin intermediul unei alte bănci (bancă însărcinată cu încasarea), plata sau acceptarea
cambiilor emise ori pentru a elibera documente contra plăţii sau contra acceptării cambiilor emise.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două acţiuni alternative:
1. Fabricarea cardurilor sau a altor carnete de plată false. Fabricarea presupune falsificarea acestora. Ca şi în cazul
infracţiunii incriminate la art. 326 C.pen., acţiunea de falsificare poate fi realizată pe două căi:
a) contrafacerea – confecţionarea cardurilor sau altor instrumente de plată false, care imită cardurile sau alte
instrumente da plată autentice (a se vedea comentariile de la art. 326 C.pen.). În cazul cardurilor această activitate
presupune rescrierea datelor frauduloase obţinute de pe un card autentic pe un alt card. Aceste date, de regulă, sunt
obţinute prin skimming.;
b) alterarea – fabricarea parţială a cardurilor sau a altor instrumente de plată false. Altfel spus, alterarea se exprimă
în modificarea elementelor de siguranţă ale cardurilor (holograma, hotstamp, cipul, panoul de semnătură, banda
magnetică).
Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată
false
2. Punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false.
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul comiterii uneia dintre acţiunile
menţionate.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăție sub forma de intenţiei directe. Făptuitorul îşi dădea seama
de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, prevede urmările ei prejudiciabile și doreşte survenirea acesteia.
Acţiunea de fabricare trebuie să fie comisă în scopul punerii în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumentele plată
false.
Subiectul infracţiunii poate fi atât persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani, cât şi persoana juridică.
La art.237 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceleași acțiuni săvârșite:
b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;
În conformitate cu art.l din Codul muncii al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la
28.03.2003, salariat este persoana fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite
specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.
De asemenea, salariatul poate fi, inclusive, un funcționar public sau privat.
Fapta prejudiciabilă prevăzută la art.237 alin.(2) lit.b) C.pen. exclude calificarea suplimentară cu infracțiunile
prevăzute la art.327 și 335 C.pen.
c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.b).
d) în proporţii deosebit de mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).
Dobândirea creditului, împrumutului sau despăgubirii/ indemnizaţiei de asigurare
prin înşelăciune
Noțiunea legală (art.238 C.pen.):
(1) Prezentarea cu bună ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii unui credit, împrumut sau despăgubiri /
indemnizaţiei de asigurare sau majorării sumei acestora, sau obţinerii unui credit sau împrumut în condiţii
avantajoase, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de
economii şi împrumut sau asigurătorului daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale.
(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate de activitatea de creditare
desfășurată de instituțiile financiar-bancare, activitatea de acordare a împrumuturilor de instituţiile financiare
nebancare, asociaţiile de economii şi de împrumut şi activitatea de asigurare realizată de companiile de asigurare.
Obiectul material al infracțiunii îl poate forma actele publice sau sub semnătură privată care conţin informaţii
false.
Victimă a infracţiunii poate fi instituţiile financiar-bancare, instituţiile financiare nebancare, asociaţiile de economii
şi de împrumut, companiile de asigurare.
În conformitate cu Legea instituţiilor financiare din 21 mai 1995 prin instituţie financiară se are în vedre persoana
juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de plată şi care
utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc.
În conformitate cu Legea asociaţiilor de economii şi împrumut din 21.06.2007, prin asociaţie de economii şi
împrumut se are în vedere organizaţia necomercială cu statut juridic special, constituită benevol de persoane fizice şi
juridice, asociate pe principii comune, care acceptă de la membrii săi depuneri de economii, le acordă acestora
împrumuturi, precum şi alte servicii financiare, în conformitate cu categoria licenţei pe care o deţine.
Prin asigurator, potrivit Legii cu privire la asigurări se are în vedere persoana juridică înregistrată în Republica
Moldova care, în condiţiile prezentei legi, deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare (reasigurare).
Dobândirea creditului, împrumutului sau despăgubirii/ indemnizaţiei de asigurare
prin înşelăciune
Latura obiectivă a infracţiunii include trei semne:
1) Acţiunea de prezentare a unor informaţii false instituţiei financiar-bancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau
asigurătorului.
Acţiunea se săvârşeşte în formă scrisă, prin prezentarea de către solicitant a unor documente ce conţin informaţii false.
La obţinerea unui credit de la o instituţie financiar-bancară sau a unui împrumut de la o asociaţie de economii şi împrumut
aceste informaţii se pot referi la situaţia financiară a întreprinderii, venitul obţinut de către solicitant, garanţiile oferite etc.
La obţinerea indemnizaţiei sau a despăgubirii de la asigurator informațiile false se pot referi la riscul asigurat, împrejurările
asupra preluării riscului, cauzele şi circumstanţele de producere a riscului, pagubele provocate, etc.
Uzul de fals se absoarbe în infracţiunea incriminată la art.238 C.pen., fără a necesita o calificare în concurs cu art.361 C.pen.
Dacă făptuitorul a antefactum a confecţionat documente, fapta va fi calificată în concurs cu art.361 C.pen.
2) Urmarea prejudiciabilă – cauzarea instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de economii şi
împrumut sau asigurătorului daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale – ceea ce la moment constituie
echivalentul a 25 000 de lei;
3) Legătura de cauzalitate între acţiune şi urmarea prejudiciabilă.
Infracţiunea are o componenţă materială şi se consideră consumată din momentul survenirii urmării prejudiciabile menţionate
mai sus.
Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăție sub formă de intenţie directă. Făptuitorul îşi dădea seama de
caracterul prejudiciabil al acţiunii sale, prevede urmările ei prejudiciabile și doreşte în mod conştient survenirea acesteia.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar ca fapta să fie săvârșită în unul din următoarele scopuri alternative: în
scopul obţinerii unui credit, împrumut sau despăgubirii/ indemnizaţiei de asigurare; în scopul majorării sumei acestora; în
scopul obţinerii unui credit sau împrumut în condiţii avantajoase.
Subiectul infracţiunii poate fi atât persoana fizică responsabilă cu vârsta de 16 ani, cât şi persoana juridică.
La art.238 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceleași acțiune ce a căuzat daune în proporţii deosebit de
mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).
Încălcarea regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau
regulilor de acordare a despăgubirii / indemnizaţiei de asigurare
Noțiunea legală (art.237 C.pen.):
(1) Acordarea unui credit, împrumut sau despăgubirii / indemnizaţiei de asigurare cu încălcarea intenţionată a legii, regulilor de
creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau normelor de prudenţă financiară, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei
financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului daune în mărime mai mare sau
egală cu 500 unităţi convenţionale.
(2) Aceleaşi acţiuni care:
a) au cauzat instituţiei financiare, asociaţiei de economii şi împrumut, organizaţiei financiare nebancare sau asigurătorului daune în
proporţii deosebit de mari;
b) au condus la insolvabilitatea instituţiei financiare, asociaţiei de economii şi împrumut, organizaţiei financiare nebancare sau
asigurătorului.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relaţiile sociale cu privire la acordarea creditelor, împrumuturilor sau a
despăgubirilor/indemnizaţiilor de asigurare.
Victimă a infracţiunii - instituțiile financiare, organizațiile financiare nebancare, asociațiile de economii şi împrumut şi
asigurătorii. Aceste noţiuni au fost explicate în contextul analizării infracţiunii incriminate la art. 238 C.pen.
Obiect material al infracțiunii îl constituie banii acordaţi cu titlu de credit sau de împrumut; banii acordaţi cu titlu de
despăgubire/indemnizaţie.
Latura obiectivă a infracțiunii se caracterizează print trei semne:
1. Acțiunea sau inacțiunea de acordare a unui credit, împrumut sau despăgubire prin încălcare regulilor de creditare, acordare a
împrumuturilor sau a indemnizaţiilor/despăgubirilor. Dispoziţia incriminatoare este de blanchetă şi face trimitere la actele
normative care prevăd regulile de creditare, acordare a împrumuturilor sau despăgubirilor /indemnizaţiilor de asigurare. Din
categoria acestora fac parte: Codul civil; Legea cu privire la instituţiile financiare; Legea cu privire la Banca Naţională a
Moldovei; Regulamentul BNM cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează pe teritoriul R. Moldova, etc.
2.Urmarea prejudiciabilă ce se exprimă în cauzarea unor daune materiale în mărime mai mare sau egală cu 500 unități
convenționale (echivalentul a 25000 de lei).
3.Legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiune și urmarea prejudiciabilă.
Încălcarea regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau
regulilor de acordare a despăgubirii / indemnizaţiei de asigurare
Infracțiunea prevăzută la art.239 C.pen. are o componență materială și se consideră consumată din momentul
în care instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau
asigurătorului au fost cauzate daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă.
Prin aceasta, făptuitorul, îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut
urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient, survenirea acestor urmări.
Subiect al infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta
de 16 ani. De asemenea necesită să aibă calitate specială de persoană, în a cărei competență intră acordarea
creditului, a împrumutului sau a despăgubirii/indemnizației de asigurare.
La art.239 alin. (2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru aceleași acțiuni care:
a) au cauzat instituţiei financiare, asociaţiei de economii şi împrumut, organizaţiei financiare nebancare
sau asigurătorului daune în proporţii deosebit de mari;
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).
b) au condus la insolvabilitatea instituţiei financiare, asociaţiei de economii şi împrumut, organizaţiei
financiare nebancare sau asigurătorului.
În conformitatea cu Legea insolvabilității, nr.149 din 29.06.2012, art.1, prin insolvabilitate se înțelege situaţia
financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora obligaţiile de plată, constatată prin act
judecătoresc de dispoziţie.
Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător
Noțiunea legală (art.241 C.pen.):
(1) Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată cu obţinerea unui profit în proporţii mari, săvîrşită prin:
a) desfăşurarea activităţii fără înregistrare (reînregistrare), licenţă şi/sau fără autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfăşurarea
activităţii în cauză;
b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de lege.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţiei de serviciu;
d) - exclusă
e) - exclusă
f) cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea ordinii şi legalităţii desfăşurării
activităţii de întreprinzător. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845 din 03.01.1992, la art.1 alin.(1),
defineşte antreprenoriatul ca fiind activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni
şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu
scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
Latura obiectivă a infracţiunii conţine trei semne:
1. Acţiunea de practicare ilegală a activităţii de întreprinzător săvârșită prin:
a) desfăşurarea activităţii fără înregistrare (reînregistrare), licenţă şi/sau fără autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfăşurarea
activităţii în cauză;
Potrivit art.5 alin.(1) al Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr.220 din 19.10.2007,
persoanele juridice, filialele şi reprezentanţele lor, precum şi întreprinzătorii individuali se înregistrează la oficiul teritorial al organului
înregistrării de stat în a cărui rază de deservire se află sediul acestora.
În conformitate cu art.35 al aceeași Legi, înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi fizice se efectuează de către Î.S. “Camera
Înregistrării de Stat prin intermediul oficiilor sale teritoriale.
Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător
b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de lege,
Se are în vedere practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător fără licenţă, cu licenţă expirată sau realizarea altor activităţi decât cele prevăzute în licenţă.
În conformitate cu art.6 din Legea privind licențierea unor genuri de activitate nr.451 din 30.07.2001, licenţa se acordă de către Camera de licențiere. Spre
exemplu, pentru realizarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor, exploatarea automatelor
de joc cu câştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive; importul alcoolului etilic; importul şi (sau) comercializarea angro a băuturilor alcoolice
şi a berii importate.
2. Urmarea prejudiciabilă care constă în obţinerea unui profit în proporţii mari. Potrivit art. 126 alin. (1) C.pen. se consideră proporţii mari valoarea
bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei
pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în
vigoare la momentul săvîrșirii faptei. Pentru anul 2021 prin Hotărârea de Guvern nr. 923 din 22.12.2020 salariul mediu prognozat pe economie este de 8716
lei, proporţiile deosebit de mari constituind 174 320.
3. Legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă.
Infracţiunea descrisă la art.241 C.pen. este o infracţiune cu componență materială şi se consideră consumată din momentul obţinerii profitului în proporţii
mari.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenţie directă. Făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al
acţiunii sau inacţiunii sale, prevede urmarea ei prejudiciabilă și a doreşte survenirea acestei urmări.
Infracţiunea dată are un scop special obligatoriu care este unul de profit.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică, responsabilă, ce a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul infracţiunii poate fi şi persoana juridică.
La art.241 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei:
b) de două sau mai multe persoane;
Fapta de practicare ilegală a activității de întreprinzător săvârşită de două sau mai multe persoane presupune trei condiţii: a) la săvârşirea infracţiunii trebuie
sa participe cel puţin două persoane care posedă semnele subiectului infracţiunii; 2) persoanele participante să realizeze efectiv latura obiectivă a infracţiunii;
3) existenţa unei intenţii unice de comitere a infracţiunii.
c) cu folosirea situaţiei de serviciu;
Prin folosirea situației de serviciu se înțelege comiterea, de către o persoană, a unor acțiuni și inacțiuni, ce decurg din atribuțiile sale de serviciu și care sunt în
limitele competenței sale de serviciu.
Sub incidența noțiunii de ,,folosire a situației de serviciu” nu intră folosirea relațiilor de rudenie, de afinitate sau de amiciție, atunci când acestea nu au
legătură cu funcția ocupată.
f)cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari.
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).
Spălarea banilor
Noțiunea legală (art.243 C.pen.):
(1) Spălarea banilor săvîrşită prin:
a) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie
venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice
persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale
acestor acţiuni;
b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii
reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să ştie că acestea
constituie venituri ilicite;
c) dobîndirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea
constituie venituri ilicite;
d) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în
vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit.a)-c)
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţiei de serviciu
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) în proporţii deosebit de mari,
(4) Acţiuni ilicite constituie şi faptele comise în afara teritoriului ţării dacă acestea conţin elementele
constitutive ale unei infracţiuni în statul în care au fost comise şi pot constitui elementele constitutive ale
unei infracţiuni comise pe teritoriul Republicii Moldova.
Spălarea banilor
Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relaţiile sociale ce sunt condiţionate de circuitul legal al
bunurilor, care este grav afectat atunci în circuit sunt puse bunuri obținute pe cale criminală ce se doresc a fi legalizate
de către subiect.
Obiectul material al infracțiunii constituie bunurile care constituie venituri ilicite.
Potrivit Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului nr.190 din 22.12.2017
prin bunuri ilicite se înțelege – bunurile destinate, folosite sau rezultate, direct sau indirect, din săvîrșirea unei
infracțiuni, orice beneficiu obținut din aceste bunuri, precum și bunuri convertite sau transformate, parțial sau
integral, din bunuri destinate, folosite sau rezultate din săvîrșirea unei infracțiuni și beneficiul obținut din aceste
bunuri.
Din această noţiune reiese că bunurile ilicite în sensul art. 243 C.pen. Pot fi de trei feluri:
bunurile destinate, folosite sau rezultate, direct sau indirect, din săvîrșirea unei infracțiuni;
beneficiile obţinute din aceste bunuri;
bunuri convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunuri destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea
unei infracţiuni şi din beneficiul obţinut din aceste bunuri.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin patru categorii de acţiuni alternative:
1) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri
ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în
comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni;
Convertirea reprezintă înlocuirea unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni într-un alt bun (de exemplu,
schimbul banilor obţinuţi în rezultatul vânzării drogurilor într-o valută străină).
Transferul reprezintă transmiterea dreptului asupra unui bun ce provine dintr-o activitate infracţională unei alte
persoane (de exemplu, transferul banilor dintr-un cont în alt cont).
Spălarea banilor
2) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii
reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să ştie că acestea
constituie venituri ilicite;
Prin tăinuire se înțelege acţiunea prin care făptuitorul ascunde provenienţa veniturilor ilicite.
Deghizarea reprezintă activitatea prin care făptuitorul prezintă sub o formă legală veniturile ilicite.
3) dobîndirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea
constituie venituri ilicite;
Dobîndirea reprezintă obținerea bunurilor pe diferite căi, despre care se ştie că provin din activităţi
infracţionale.
Deţinerea reprezintă posesia faptică, permanentă sau temporară a veniturilor ilicite.
Utilizarea reprezintă folosirea de bunuri despre care se ştie că au fost obţinute pe cale infracţionala.
4) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în
vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit.a)–c)
Asocierea presupune constituirea unui grup de persoane pentru a pregăti, a organiza şi a aduce la în-
deplinire săvârşirea unei sau mai multor infracţiuni privind spălarea banilor.
Înţelegerea presupune acordul dintre două sau mai multe persoane pentru săvârşirea unei sau mai multor
infracţiuni privind spălarea banilor.
Complicitatea presupune acordarea de ajutor sau sfaturi unei grupări constituite special pentru spălarea
banilor, fără a face parte din ea (oferirea de informaţii, învățarea unor scheme, identificarea unor bănci
vulnerabile etc.).
Spălarea banilor
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consideră consumată din momentul săvârşirii unea dintre acţiunile
menţionate mai sus.
Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenţie directă. Pentru existenţa
componenței de infracțiune, este necesar ca făptuitorul să cunoască că veniturile au o provenienţă ilicită și să îşi
dea seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale și a dorit în mod conştient să o comită.
În cazul modalităţii normative prevăzute de art.243 lit.a) C.pen., infracţiunea se comite în scopul de a tăinui sau
de a deghiza natura, originea, amplasarea, dispunerea, transmiterea, deplasărea proprietăţii reale a bunurilor ori a
drepturilor aferente.
Subiectul infracţiunii poate fi atât persoana fizică, cît şi o persoana juridică, cu excepţia autorităţilor. În cazul
persoanei fizice este necesar ca persoană să fie responsabilă şi să atingă vârsta de 16 ani.
La art.243 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei:
b) de două sau mai multe persoane;
A se vedea explicația dată la art.241 alin.(2) lit.b).
c) cu folosirea situaţiei de serviciu
A se vedea explicația dată la art.241 alin.(2) lit.c).
La art.243 alin.(2) C.pen. este agravată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.b).
b) în proporţii deosebit de mari,
A se vedea explicația dată la art.236 alin.(2) lit.c).
În conformitatea cu art.243 alin.(4) C.pen. ,,acţiuni ilicite constituie şi faptele comise în afara teritoriului ţării
dacă acestea conţin elementele constitutive ale unei infracţiuni în statul în care au fost comise şi pot constitui
elementele constitutive ale unei infracţiuni comise pe teritoriul Republicii Moldova”.
Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
Noțiunea legală (art.244 C.pen.):
(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor prin includerea
intenţionată în documentele contabile, fiscale şi/sau financiare, inclusiv în cele
electronice, a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile care nu au la
bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea
intenţionată a unor obiecte impozabile, acte contabile, fiscale şi/sau financiare, dacă
suma cumulativă a impozitului, taxei prevăzute de Codul fiscal, contribuţiei de
asigurări sociale de stat obligatorii sau primei de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală aferente unui an fiscal depăşeşte 50 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) - exclusă
b) dacă suma cumulativă a impozitului, taxei prevăzute de Codul fiscal, contribuţiei de
asigurări sociale de stat obligatorii sau primei de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală aferente unui an fiscal depăşeşte 100 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
Obiectul juridic special al infracțiunii reprezintă totalitatea relaţiilor sociale a căror existență și
desfășurare normală sunt condiţionate de asigurarea politicii bugetare a statului.
Obiectul material al infracțiunii îl constituie documentele contabile (documentele primare,
registrele contabile, bilanţul contabil), documentele fiscale (care trebuie prezentate organului
fiscal (dări de seamă)), documente financiare, precum şi mijloacele financiare datorate statului.
Documentul primar reprezintă confirmarea documentară (pe suport de hârtie sau în formă
electronică) care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau
certifică producerea unui eveniment. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării
operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după
producerea evenimentului.
Din categoria documentelor contabile primare fac parte:
1.Factura de expediţie;
2.Factura fiscală;
3.Procesul-verbal de prestare al serviciilor;
4.Actul de primire – predare;
5.Nota de contabilitate.
Prin registre contabile se au în vedere registre destinate grupării, sistematizării, înregistrării şi
generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea elementelor contabile reflectate în
documentele primare şi centralizatoare. Registrele contabile obligatorii sunt: cartea mare; balanţa
de verificare și alte registre centralizatoare, care servesc drept bază pentru întocmirea rapoartelor
financiare.
Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
Prin document fiscal se are în vedere darea de seamă fiscală. Potrivit pct.9 din C.fiscal darea de
seamă fiscală constituie orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care
sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate organului fiscal, privind calcularea, achitarea, reţinerea
impozitelor, taxelor, majorărilor de întârziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte
ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.
Prin documente financiare se au în vedere rapoartele financiare. Prin raport financiar se are în
vedere totalitate sistematizată de indicatori ce caracterizează situaţia patrimonială şi financiară,
existenţa şi fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o perioadă de
gestiune.
Rapoartele financiare semianuale cuprind:
a) bilanţul contabil condensat;
b) raportul de profit şi pierdere condensat;
c) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti condensat;
d) raportul privind fluxul capitalului propriu condensat;
e) notele explicative selectate.
Rapoartele financiare anuale cuprind:
a) bilanţul contabil;
b) raportul de profit şi pierdere;
c) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
d) raportul privind fluxul capitalului propriu;
e) notele explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare.
Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
Latura obiectivă a infracțiunii este formată din trei semne:
Fapta prejudiciabilă care se exprimă prin două acţiuni alternative:
a) acţiunea de includere în documentele contabile, fiscale şi/sau financiare, inclusiv în cele electronice, a unor date vădit denaturate privind
veniturile sau cheltuielile care nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat;
b) inacţiunea de tăinuire intenţionată a unor obiecte impozabile, acte contabile, fiscale şi/sau financiare.
Potrivit art.195 C.fisc.alin.(1) prin obiecte impozabile se are în vedere:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;
b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a căror
valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice; c) importul serviciilor în Republica
Moldova; d) livrarea serviciilor prin intermediul rețelelor electronice efectuată de către nerezidenții care desfășoară activitate de
întreprinzător fără deținerea formei organizatorico-juridice în Republica Moldova în adresa persoanelor fizice rezidente ale Republicii
Moldova care nu desfășoară activitate de întreprinzător; e) procurarea proprietăţii subiecţilor impozabili declaraţi în proces de
insolvabilitate, cu excepția celor în procedură de restructurare și realizare a planului, în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii
nr.149/2012; f) procurarea proprietății gajate, proprietății ipotecate, proprietății sechestrate de la subiecții impozabili.
În conformitate cu alin.(2) al aceluiaşi articol nu constituie obiecte impozabile:
• a) livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere, Portului Internaţional Liber “Giurgiuleşti”, Aeroportului
Internaţional Liber “Mărculeşti” sau în cadrul regimului de antrepozit vamal; b) venitul sub formă de dobîndă obţinut de către locator în
baza unui contract de leasing; c) livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a
vînzărilor în mărime anuală de 0,5% din venitul din vînzări obţinut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această
livrare, iar pentru întreprinderile nou-create pe parcursul anului, în mărime lunară de 0,5% din venitul din vînzări obţinut în luna
precedentă, cu ajustarea la sfîrşit de an a sumei respective; d) transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic; e)
valoarea nominală a tichetelor de masă percepută de către operatori şi de către unităţile comerciale/de alimentaţie publică, cu excepţia
valorii serviciilor prestate de către operatori unităţilor comerciale/de alimentaţie publică şi angajatorilor în condiţiile Legii nr.166/2017
cu privire la tichetele de masă;f) livrarea bunurilor materiale fungibile în procesul de împrospătare şi înlocuire a acestora conform
prevederilor Legii nr.589/1995 privind rezervele materiale de stat şi de mobilizare; g) livrarea către persoanele juridice și fizice care
desfășoară activitate de întreprinzător, inclusiv persoanele care desfășoară activitate profesională potrivit legislației, a proprietăţii
întreprinderilor declarate în proces de insolvabilitate, cu excepția celor în procedură de restructurare și realizare a planului, în
conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.149/2012; h) livrarea către persoanele juridice și fizice care desfășoară activitate de
întreprinzător, inclusiv persoanele care desfășoară activitate profesională conform legislației, a proprietății gajate, proprietății ipotecate,
proprietății sechestrate.
Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
2. Urmarea prejudiciabilă care constă în suma cumulativă a impozitului, taxei
prevăzute de Codul fiscal, contribuţiei de asigurări sociale de stat obligatorii sau primei
de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente unui an fiscal depăşeşte 50 de
salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în
vigoare la momentul săvîrşirii faptei. Echivalentul a 50 de salarii medii prognozate pe
economie îl constituie 435 800 lei.
Potrivit art.6 C.fisc., impozitul, este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de
efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de
către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul
care a achitat această plată.
Din categoria impozitelor de stat fac parte:
1.Impozitul pe venit;
2.Accizele;
3.Impozitul privat.
4.Sistemul impozitului local mai include şi impozitul pe bunurile imobiliare.
3. Legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea şi urmarea prejudiciabilă.
Infracțiunea dată are o componență materială și se consideră consumată din
momentul survenirii urmărilor prejudiciabile specificate mai sus.
Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor