Dezbateriile judiciare

1. Partea pregătitoare a şedinţei de judecată

2. Examinarea cauzei în fond
3. Susţinerile orale şi replicile
4. Procesul verbal al şedinţei de judecată
5. Formele trecerii procesului într-o altă şedinţă de judecată
6. Terminarea procesului fără adoptarea hotărîrii

1. Partea pregătitoare a şedinţei de judecată

Pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a
termenului rezonabil sunt:

 complexitatea pricinii
 comportamentul participanţilor la proces
 conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante
 importanţa procesului pentru cel interesat.

Conform C. P. C., judecarea procesului civil are loc în şedinţă de judecată, participanţii la proces
fiind înştiinţaţi despre aceasta în mod obligatoriu.
La ora fixată pentru judecarea pricinii, preşedintele deschide şedinţa de judecată şi anunţă ce
proces urmează să fie examinat. Grefierul raportează instanţei, cine din cei citaţi nu s-au
prezentat la şedinţă şi ce se ştie despre motivele neprezentării lor. Dacă instanţei judecătoreşti
nu i s-a comunicat motivul neprezentării în şedinţă de judecată a participantului la proces citat
legal sau dacă instanţa consideră neîntemeiat motivul neprezentării, pricina se examinează în
lipsa acestuia.
Părăsirea şedinţei de judecată de către o parte sau de un alt participant la proces înainte de
încheierea dezbaterilor precum şi prezenţa în sala de şedinţă fără a lua parte la dezbateri,
echivalează cu neprezentarea neîntemeiată în şedinţa de judecată.
Martorul, interpretul, expertul, specialistul, citaţi legal care nu s-au prezentat în instanţă din
motive neîntemeiate, pot fi supuşi unei amenzi de pînă la 10 unităţi convenţionale. În cazul
neprezentării repetate a martorului din motive neîntemeiate, instanţa poate ordona aducerea lui
forţată şi, la cererea părţii interesate îl poate obliga la reparaţia prejudiciului cauzat prin amînarea
şedinţei de judecată. Cînd expertul citat legal nu se prezintă nejustificat, pe seama lui se vor pune
cheltuielile suportate de persoanele interesate, cu posibila aplicare concomitentă a unei amenzi
de 15 u. c.
În caz de neprezentare a reclamantului înştiinţat legal, dacă el nu a adus la cunoştinţă instanţei
motivele neprezentării sale sau dacă aceste motive sunt considerate de instanţă neîntemeiate
sau dacă el nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, iar pîrîtul nu cere examinarea cauzei,
instanţa va scoate cererea de pe rol, dacă nu se încalcă drepturile altor participanţi,regulă care se
aplică şi în cazul intervenientului principal sau coreclamantului facultativ.
Iar în caz de neprezentare a pîrîtului (sau copîrîtului) înştiinţat în modul cuvenit despre şedinţa de
judecată, dacă el nu a adus la cunoştinţa instanţei motivele neprezentării sale sau dacă aceste
motive sunt considerate neîntemeiate sau dacă nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa,
instanţa va dispune examinarea cauzei în lipsa pîrîtului.
Dacă ambele părţi nu s-au prezentat în judecată din motive neîntemeiate şi dacă nici una din
părţi nu a cerut examinarea pricinii în absenţa sa, instanţa amînă procesul. Neprezentarea
repetată duce la scoaterea cererii de pe rol.
Neprezentarea în şedinţă de judecată a procurorului, împuternicitului autorităţii publice,
organizaţiei şi persoanei fizice care acţionează în interesul reclamantului, precum şi a
reprezentantului nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a participantului la
proces, instanţa poate amîna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a
reprezentantului acestuia.
Ulterior preşedintele şedinţei constată identitatea celor ce s-au prezentat şi verifică împuternicirile
persoanelor oficiale. Participanţii la proces, celelalte persoane prezente în sala de şedinţe au
obligaţia de a respecta ordinea stabilită pentru judecarea pricinii. Depoziţiile se fac cu adresarea
„Onorată instanţă”, stînd în picioare (excepţiile le poate încuviinţa doar preşedintele şedinţei).
Persoana care încalcă ordinea în şedinţă de judecată este avertizată de preşedintele şedinţei în
numele instanţei. Dacă încalcă repetat ordinea, participantul avertizat poate fi îndepărtat din sală
pentru tot timpul dezbaterilor sau a unei părţi din şedinţă. După reîntoarcerea lui în sală
comunicîndu-i-se toate actele procedurale efectuate în lipsa lui. Instanţa este în drept să aplice
acestora o amendă de pînă la 10 unităţi convenţionale sau să transmită materialele respective
procurorului cînd în acţiunile persoanei se conţin elemente constitutive ale infracţiunii.
Dacă procurorul sau avocatul încalcă ordinea, instanţa comunică acest fapt procurorului ierarhic
superior sau organului de conducere al avocaţilor.
Persoanele care nu posedă limba desfăşurării procesului au dreptul de a lua cunoştinţă de
materialele dosarului şi de a vorbi în instanţă prin interpret, preşedintele explicîndu-i obligaţia
acestuia de a traduce actele procesuale ale instanţei şi participanţilor la proces, avertizîndu-l de
răspunderea penală ce o va purta în caz de traducere intenţionat falsă. În caz de refuz de a se
prezenta în instanţă şi de a-şi îndeplini obligaţiile sale i se poate aplica o amendă pînă la 10
unităţi convenţionale.
În cazurile cînd este necesară dovada cu martori şi aceştia sau prezentat, preşedintele şedinţei îi
va îndepărta din sala de şedinţe pînă la începerea audierii lor, luînd măsuri ca martorii audiaţi de
către instanţă să nu comunice cu cei neaudiaţi. După soluţionarea cererilor de recuzare,
participanţilor la proces li se explică drepturile şi obligaţiile lor procedurale, iar părţilor dreptul de a
deduce soluţionarea litigiului judecăţii arbitrilor aleşi şi efectele acestui act.
Partea care, din motive întemeiate nu a prezentat în termenul stabilit de judecător în cadrul
pregătirii pricinii pentru dezbateri probele necesare, poate cere judecătorului acceptarea de a le
prezenta în prima şedinţă de judecată.
În cazul în care costată că una din părţi a depus în şedinţă probe nejustificative sau false în
scopul tergiversării procesului, instanţa este obligată, la cererea părţii interesate, să soluţioneze
problema reparaţiei prejudiciului cauzat prin tergiversare. După soluţionarea cererilor,
preşedintele anunţă că partea pregătitoare a şedinţei de judecată a luat sfîrşit şi se trece la
examinarea cauzei în fond.
2. Examinarea cauzei în fond
Examinarea cauzei în fond începe cu un raport asupra cauzei, în baza cererii de chemare în
judecată, prezentat către preşedintele şedinţei sau judecător, după care preşedintele îl întreabă
pe reclamant dacă îşi susţine pretenţiile sau dacă nu vrea să renunţe la ele, întreabă pîrîtul dacă
recunoaşte pretenţiile reclamantului şi ambele părţi dacă nu vor să încheie o tranzacţie de
împăcare, explicîndu-le efectele acestor acte de dispoziţie. Instanţa ascultă mai întîi explicaţiile
reclamantului şi ale intervenientului care participă de partea lui, apoi ale pîrîtului şi ale
intervenientului care participă de partea lui şi ale celorlalţi participanţi.
Procurorul şi organele autorităţii publice, organizaţiile şi persoanele fizice care au intentat
procesul în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane dau explicaţii primii. După ce o parte
dă explicaţii ceilalţi participanţi au dreptul să-i pună întrebări de concretizare, constatare.
Judecătorul are dreptul să pună întrebări în orişice moment.

1. Audierea martorilor. Fiecare martor se audiază separat. Preşedintele, înainte de a lua

depoziţia va cere martorului să arate numele, domiciliul, vîrsta, profesia, dacă se află în
serviciul uneia din părţi şi dacă este în judecată în duşmănie sau în legături de interes cu
vreuna din părţi, iar apoi îi va explica obligaţia de a spune sincer tot ce ştie cu privire la
pricină şi-l previne sub semnătură că va purta răspundere penală pentru refuzul de a
 depune mărturii şi pentru depunerea intenţionată de mărturii false. Partea care a solicitat
citarea martorului, poate renunţa la audierea lui, însă partea adversă poate cere audierea
martorului prezent.

Mărturia se face oral, dar ea se consemnează în scris de către grefier şi va fi semnată pe fiecare
pagină şi la sfîrşitul ei de judecător, grefier şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de
cuprins. Dacă martorul nu doreşte sau nu poate să semneze, se face despre aceasta o menţiune.
Orice adăugiri, modificări şi ştersături în cuprinsul declaraţiei trebuie acceptate şi semnate de
preşedintele şedinţei, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu se ţine cont de ele.

1. Cercetarea înscrisurilor. Înscrisul se depune în original sau în copie autentificată, se

citesc în şedinţa de judecată, apoi ele se prezintă participanţilor la proces, iar în cazurile
necesare – de asemenea martorilor, experţilor şi specialiştilor.

Autenticitatea unui act sau altui înscris poate fi demonstrată prin confruntare. Persoana interesată
trebuie să prezinte instanţei alte acte utile pentru compararea scrisului şi semnăturii ori să solicite
obţinerea lor prin concursul instanţei.
Dacă persoana care a semnat actul, contestă autenticitatea acestuia, instanţa poate să-i solicite
un model pentru cercetare comparativă, iar refuzul de a prezenta modelul poate fi calificat ca
recunoaşterea scrisului sau semnăturii. În caz de necesitate, la verificarea veridicităţii înscrisului
de către instanţă poate participa un specialist sau expert.

1. Dovezile materiale se examinează de instanţă şi se prezintă spre examinare participanţilor

la proces, iar în cazurile necesare – de asemenea experţilor, specialiştilor şi martorilor.

În cazurile cînd înscrisurile sau dovezile materiale nu pot fi aduse în sala de şedinţă, ele se
examinează la faţa locului. Examinarea la faţa locului se face de întreg completul instanţei. Locul
şi data examinării se comunică participanţilor la proces, dar neprezentarea acestora nu împiedică
efectuarea examinării. În cazurile necesare sunt citaţi de asemenea experţii, specialiştii şi
martorii.
Probele perisabile, supuse alterării rapide, deteriorării sau distrugerii sunt examinate de urgenţă
la locul de aflare, iar specialiştii pot efectua măsurări, fotografieri, filmări, înregistrări audio-video,
pot elabora planuri şi alte acte necesare.
Rezultatele examinării se consemnează în procesul – verbal al şedinţei de judecată, la care se
pot anexa planurile, desenele tehnice, fotografiile înregistrările audio – video, copiile de pe
documente făcute în timpul examinării, precum şi raportul de expertiză şi explicaţiile scrise ale
specialistului.

1. Reproducerea înregistrărilor audio–video are loc în sala de şedinţe sau într-o altă
încăpere special amenajată, consemnîndu-se în procesul – verbal al şedinţei de judecată
semnele distinctive ale surselor de probă reproductivă şi data reproducerii. Reproducerea
înregistrărilor audio – video ce conţin date personale se face în şedinţă închisă.

Înregistrările care nu pot fi prezentate în judecată se cercetează la locul aflării lor şi se

consemnează în procesul verbal încheiat la faţa locului, notificîndu-se semnele distinctive ale
sursei şi data reproducerii, după care suporturile sunt sigilate. Cercetarea la faţa locului se face
cu înştiinţarea participanţilor la proces, în prezenţa martorilor, experţilor şi a specialiştilor, în caz
de necesitate. Procesul verbal se anexează la dosar. Suporturile electronice, magnetice sau de
alt tip conţinînd înregistrări audio-video se păstrează în instanţă sau la locul aflării lor, după
cercetare fiind sigilate.

1. Concluziile expertului. Concluziile expertului se citesc în şedinţa de judecată. Expertului i

se pot pune întrebări în scopul clarificării sau completării concluziilor. Mai întîi pune
întrebări persoana la cererea căreia a fost numită expertiza şi reprezentantul ei, iar după
 aceasta – ceilalţi participanţi la proces. Judecătorii au dreptul să pună întrebări expertului în
orice moment al audierii lui.

Raportul de expertiză se apreciază de instanţă deopotrivă cu celelalte probe şi nu are pentru

aceasta forţă probantă prestabilită. Respingerea raportului de expertiză trebuie să fie motivată.

1. Concluziile specialistului. La cercetarea înscrisurilor sau a probelor materiale, la audierea

şi vizionarea înregistrărilor audio – video, la dispunerea unei expertize, la audierea
martorilor, la adoptarea de măsuri privind asigurarea probelor, precum şi în probleme de
drept litigios, instanţa judecătorească poate atrage printr-o încheiere adoptată din oficiul
sau la cererea oricărui participant la proces, specialişti în domeniul respectiv pentru
consultaţii, explicaţii şi ajutor tehnic (la fotografieri, la elaborare de planuri şi scheme, etc.).
Specialistul dă în judecată explicaţii scrise sau orale în funcţie de cunoştinţele profesionale
şi de genul activităţii sale, pentru a efectua investigaţii speciale, care se anexează la dosar
sau se consemnează în procesul verbal al şedinţei. Specialistului i se pot adresa întrebări
pentru clarificarea şi completarea consultaţiei.

După examinarea tuturor dovezilor în legătură cu pricina, preşedintele şedinţei întreabă pe

participanţii la proces dacă doresc să completeze materialele privitoare la pricină. Dacă nu se fac
asemenea cereri, preşedintele şedinţei declară că examinarea cauzei în fond a luat sfîrşit şi trece
la ascultarea susţinerilor orale.
3. Susţinerile orale. Replicile
Susţinerile orale constau din cuvîntările participanţilor la proces care vor cuprinde pe scurt numai
rezultatele cercetării probelor, referindu-se la faptele şi împrejurările care au importanţă pentru
soluţionarea pricinii. Se vor indica şi dovezile pe care părţile şi-au întemeiat cererea, care
confirmă sau infirmă circumstanţele de fapt. Şi în final fiecare participant expune soluţia care ar
trebui să fie dată de instanţă în hotărîre.
Mai întîi au cuvîntul reclamantul şi reprezentantul lui. Intervenientul principal are cuvîntul după ce
au vorbit părţile, iar intervenienţii accesorii au cuvîntul după ce au vorbit reclamantul sau pîrîtul de
partea căruia au intervenit în proces. Procurorul şi reprezentanţii autorităţilor publice,
organizaţiilor şi persoanele fizice care au pornit procesul în apărarea drepturilor şi intereselor
altor persoane au primii cuvîntul.
Împuterniciţii organelor autorităţilor publice care participă în proces pentru a depune concluzii, au
cuvîntul după ce au vorbit părţile şi intervenienţii. Dacă este necesar să se prezinte noi dovezi,
participanţii la proces pot cere reluarea examinării cauzei în fond după care iarăşi vor urma
susţinerile orale.
După ce au vorbit toţi participanţii la dezbateri, fiecare din ei poate lua cuvîntul a doua oară avînd
dreptul la replică în legătură cu cele expuse în susţinerile orale, dreptul la ultima replică
revenindu-i totdeauna pîrîtului şi reprezentantului lui. În replică, participantul la proces poate face
scurte concluzii sau poate expune contraargumente dacă acestea au fost omise din propriile
susţineri orale.
4. Procesul verbal al şedinţei de judecată
Procesul verbal al şedinţei de judecată reprezintă unul dintre cele mai importante documente
procesuale, care oglindeşte desfăşurarea şedinţei pas cu pas. Lipsa procesului verbal duce la
casarea hotărîrii.
Pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi instanţa de apel, precum şi pentru fiecare
act procedural săvîrşit în afara şedinţei se întocmeşte în mod obligatoriu un proces verbal, care
trebuie să cuprindă momentele esenţiale ale dezbaterilor judiciare sau ale efectuării actului de
procedură. Cerinţe de conţinut a procesul verbal:

 anul, luna, ziua şi locul desfăşurării şedinţei;

 ora începerii şi terminării şedinţei;
  denumirea instanţei şi componenţa completului de judecată şi numele grefierului de
şedinţă;
 cauza ce se examinează;
 menţiunea referitoare la participanţii şi persoanele auxiliare ale procesului care s-au
prezentat la şedinţă;
 orişice act procesual săvîrşit de către instanţă şi participanţii la proces în legătură cu
examinarea cauzei;
 data întocmirii definitive a procesului verbal.

Participanţii la proces au dreptul să ceară consemnarea în procesul verbal a împrejurărilor

considerate de ei ca esenţiale pentru soluşionarea pricinii, pot solicita instanţei să dea citire unor
părţi din procesul verbal.
Procesul verbal se întocmeşte de către grefier în variantă electronică şi trebuie să fie semnat în
cel mult 5 zile după terminarea şedinţei de judecată sau a doua zi de către grefier şi de
preşedintele şedinţei, care–i obligat să verifice corectitudinea întocmirii procesului verbal. Toate
modificările, rectificările şi completările trebuie să fie menţionate în procesul verbal şi certificate
sub semnătura preşedintelui şi grefierului.
Preşedintele şedinţei de judecată în decursul a 5 zile lucrătoare de la data semnării fixată expres
în procesul verbal, înştiinţează în scris participanţii la proces şi reprezentanţii lor despre
întocmirea şi semnarea procesului verbal şi asigură acestora posibilitatea de a lua cunoştinţă de
procesul verbal al şedinţei de judecată şi de a primi copii de pe acesta şi de pe înregistrările
audio/video ale şedinţei de judecată. În cazul şedinţelor închise, participanţii la proces au doar
dreptul să ia cunoştinţă de procesul verbal şi de înregistrările audio/video fără însă a li se elibera
copii.
Participanţii la proces au dreptul să ia cunoştinţă de procesul verbal şi în curs de 5 zile după
semnarea lui să prezinte în scris observaţiile lor asupra procesului verbal, indicînd inexactităţile şi
motivele pentru care îl consideră incomplet.
Observaţiile trebuie să fie examinate în curs de 5 zile din momentul prezentării lor, în urma căreia
instanţa dă o încheiere prin care confirmă justeţea lor sau le respinge total sau parţial. Încheierea
cît şi observaţiile depuse se anexează la dosar.
5. Formele trecerii procesului într-o altă şedinţă
Cursul normal al judecăţii poate fi influenţat de apariţia unor incidente procesuale, care ar
determina întreruperea şedinţei, amînarea sau suspendarea procesului.
Întreruperea procesului. În condiţiile în care şedinţa de judecată a fost deschisă şi examinarea
pricinii în fond a început, pot apărea incidente procesuale care fac imposibilă continuarea
examinării în aceeaşi zi şi determină întreruperea şedinţei de judecată cu posibilitatea continuării
acesteia la o altă dată şi oră, ce vor fi fixate de instanţa de judecată, în funcţie de timpul necesar
efectuării actului procedural. Întreruperea şedinţei de judecată se dispune printr-o încheiere
protocolară şi nu afectează integritatea procesului verbal.
Amînarea procesului. Amînarea procesului se dispune prin încheiere judecătorească care nu
poate fi atacată cu recurs. Amînarea procesului se admite în cazurile în care instanţa
judecătorească recunoaşte imposibilitatea soluţionării pricinii în şedinţa respectivă din cauza
neprezentării participantului la proces sau martorului, expertului, specialistului, interpretului, fie
din cauza intentării unei acţiuni reconvenţionale, necesităţii de a prezenta sau reclama probe
suplimentare, de a atrage în proces alte persoane sau de a efectua alte acte procedurale.
Suspendarea procesului. Prin suspendarea judecăţii se înţelege oprirea cursului acesteia datorită
unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor, cînd sunt în imposibilitate fizică
sau juridică de a se prezenta la judecată.
În cazurile suspendării procesului, circumstanţele care împiedică desfăşurarea şedinţei de
judecată nu pot fi înlăturate de către instanţă sau participanţi la proces şi nu se ştie cu certitudine
cînd acestea vor decădea. Prin urmare, termenele de suspendare nu sunt determinate, ci
determinabile.
Suspendarea obligatorie CP civilă:

 dacă a decedat partea sau intervenientul principal la proces (în situaţia cînd este posibilă
succesiunea în drepturi) sau cînd a încetat să existe persoana juridică, care era parte la
acest proces, acesta se suspendă pînă la determinarea succesorului în drepturi;
 dacă partea a pierdut capacitatea de exerciţiu pînă la numirea unui reprezentant pentru
persoana incapabilă. Se au în vedere cazurile cînd incapacitatea a fost stabilită prin
hotărîre judecătorească.
 dacă s-a dat delegaţie către o instanţă judecătorească străină, pînă la prezentarea de către
instanţa străină a delegaţiei de acordare a asistenţei juridice;
 dacă s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, procesul se suspendă pînă la data
adoptării de către Curtea Constituţională a hotărîrii pe marginea excepţiei de
neconstituţionalitate;
 a apărut un conflict de competenţă jurisdicţională
 părţile în litigiu au acceptat medierea.

Suspendarea procesului provoacă suspendarea curgerii tuturor termenelor de procedură, precum

şi încetarea temporară a actelor procedurale, cu excepţia celor de asigurare a acţiunii şi probelor.
Suspendarea voluntară (facultativă) intervine datorită manifestării de voinţă a părţilor sau a
instanţei de judecată. Astfel CPC stipulează că, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu
instanţa poate suspenda procesul în cazurile:

 cînd una din părţi sau intervenientul principal se află într-o unitate activă a Forţelor Armate
sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale RM pînă la eliberarea din rîndurile forţei armate.
 dacă partea se află într-o instituţie curativa profilactică, situaţie adeverită de instituţia
respectivă, pînă se va externa;
 cînd pîrîtul este căutat pînă la găsirea acestuia sau pînă la încetarea căutării;
 cînd s-a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară pînă la
prezentarea delegaţiei;
 dacă a dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al condiţiilor de trai ale
adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini în care pot fi lezate drepturile şi
interesele copilului pînă la prezentarea raportului organului de tutelă şi curatelă;
 dacă au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului pînă la numirea altui reprezentant
legal.

După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, instanţa va dispune, la cererea

participanţilor la proces sau din oficiu reînceperea procesului.
6. Terminarea procesului fără adoptarea hotărîrii
Pe lîngă regula generală, legiuitorul mai prevede două modalităţi de terminare a procesului fără
adoptarea unei hotărîri şi anume:

 încetarea procesului
 scoaterea cererii de pe rol.

Încetarea procesului se înţelege terminarea lui fără adoptarea unei hotărîri privind fondul cauzei
şi fără posibilitatea de a înainta o nouă cerere de chemare în judecată între aceleaşi părţi, cu
privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri.
Instanţa va dispune încetarea procesului în următoarelor cazuri:

 dacă pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă

  dacă într-un litigiu între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri
s-a dat o hotărîre rămasă irevocabilă încheiere prin care s-a întărit renunţarea
reclamantului la acţiune sau tranzacţia de împăcare a părţilor
 dacă în litigiul între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a
emis o hotărîre a judecăţii arbitrale care a devenit obligatorie pentru părţi, cu excepţia
cazului cînd instanţa refuză eliberarea titlului executoriu sau desfiinţează hotărîrea arbitrală;
 dacă reclamantul a renunţat la acţiune sau părţile au încheiat o tranzacţie de împăcare ce
au fost admise de către instanţă;
 dacă reclamantului şi/sau pîrîtului îi lipseşte capacitatea de folosinţă;
 dacă după decesul părţii nu este posibilă succesiunea în drepturi;
 dacă cererea de chemare în judecată este depusă de un organ, o organizaţie sau o
persoană în vederea apărării drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale unei alte
persoane fără ca legea să le confere acest drept.

Depistînd unul din aceste temeiuri, instanţa de judecată va emite o încheiere de încetare a
procesului. În caz de încetare a procesului nu se mai poate face o nouă cerere de chemare în
judecată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri.
Scoaterea cererii de pe rol reprezintă cea dea două modalitate de terminare a procesului fără
adoptarea unei hotărîri, dar cu rezervarea dreptului de a se adresa din nou cu asemenea cerere
instanţei judecătoreşti.
Pentru scoaterea cererii de pe rol servesc următoarele temeiuri:

 nu s-a respectat procedura prealabilă a cauzei, cînd aceasta este cerută de lege sau
contractul părţilor;
 cererea a fost depusă de către o persoană incapabilă, sau de către o persoană care nu are
împuterniciri de a duce procesul;
 dacă litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri, se
află în curs de judecată la aceiaşi sau altă instanţă
 dacă părţile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală
 părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi nici nu au
solicitat examinarea pricinii în absenţa lor
 în cazul neprezentării repetate reclamantului la şedinţa de judecată, dacă el nu a adus la
cunoştinţa instanţei motivele neprezentării sau dacă instanţa le consideră neîntemeiate sau
dacă el nu a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa şi pîrîtul nu solicită soluţionarea pricinii
în fond
 soţul a înaintat acţiune de divorţ, fără consimţămîntul soţiei în timpul sarcinii ei sau în
decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea de chemare în judecată nu i-a fost
restituită;
 persoana în ale cărei interese este pornit procesul nu susţine pretenţiile înaintate şi nu
solicită să intervină în proces ca reclamant;
 persoanele care au pornit procesul în apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane au
renunţat la acţiune, iar reclamantul care a preluat acţiunea nu a plătit taxa de stat în
termen;
 instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plătit-o în termenul
stabilit de instanţă;
 se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti;

În cazul scoaterii cererii de pe rol, procesul se termină printr-o încheiere a instanţei, prin care este
obligată să arate cum urmează a fi înlăturate împrejurările ce împiedică examinarea cauzei.
După înlăturarea acestor împrejurări persoana interesată are dreptul să sesizeze instanţa cu o
nouă cerere de chemare în judecată în condiţii generale.
La cererea reclamantului sau a pîrîtului, instanţa poate anula încheierea privind scoaterea cererii
de pe rol, dacă aceştia depun probe care să confirme imposibilitatea prezentării lor în şedinţă de
judecată şi a înştiinţării instanţei. Cererea se depune în termen de 15 zile de la data comunicării
încheierii
 1. Sarcinile şi importanţa pregătirii pricinii pentru dezbateri. Actele judecătorului în acest scop
2. Actele părților la pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare. Referinţa la cererea de
chemare în judecată.

1. Sarcinile şi importanţa pregătirii pricinii pentru dezbateri. Actele judecătorului în acest scop
Pentru atingerea scopului de restabilirea dreptului lezat sau interesului contestat printr-o hotărâre
legitimă şi întemeiată a instanţei de judecată litigiul urmează a fi examinat într-un proces civil,
constituit din mai multe etape. Fiecare etapă a procesului însumează o totalitate de acte
procedurale în vederea atingerii unui anumit scop concret care să contribuie la justa soluţionare a
cauzei civile în întregime.
Sarcinile etapei de pregătire a pricinii pentru dezbateri constau în asigurarea unei judecăţi juste şi
în termen rezonabil a cauzei. În acest scop se întreprind următoarele măsuri:

 concretizarea împrejurărilor importante pentru judecarea pricinii.

Circumstanțele care au importanță pentru judecarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de
instanța judecătorească, pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la
proces, precum și de la normele de drept material și procesual ce urmează a fi aplicate.

 determinarea relaţiilor de drept material între părţi şi a legii ce urmează a fi aplicată;

 prezentarea probelor ce urmează a fi examinate la etapa dezbaterilor.

Judecătorul este în drept să propună părților și altor participanți la proces, după caz, să prezinte
probe suplimentare și să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se
convinge de veridicitatea lor.

 stabilirea cercului de participanţi la proces şi implicarea în proces a altor persoane.

Pregătirea cauzei pentru dezbateri include în sine acţiuni intelectuale, procesuale şi procedurale
(sau de secretariat) ale judecătorului:

 Activitatea intelectuală presupune că judecătorul ia cunoștință de materialul prezentat, îl

califică juridic și chibzuiește perspectiva de desfășurare a procesului;
 Activitatea procesuală constă în faptul că atât instanța de judecată, cât și participanții la
proces îndeplinesc diverse acte procedurale prevăzute de legislație;
 Activitatea de secretariat include în sine actele instanței privind înaintarea demersurilor,
trimiterea citațiilor.

Încheierea privind pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare se emite fără drept de atac, de
către judecător în termen de 5 zile de la data la care s-a dat curs cererii cu enumerarea actelor ce
urmează a fi efectuate pentru pregătirea pricinii și cu indicarea termenelor îndeplinirii lor.
În acest scop, judecătorul întreprinde următoarele acţiuni:

 soluţionează problema intervenirii în proces a coparticipanţilor şi intervenienţilor.

Coreclamanții sunt înștiințați despre intentarea procesului și se clarifică posibilitatea
intervenirii lor în proces. Dacă instanța, stabilind temeiurile coparticipării procesuale
obligatorii, nu va atrage în proces coreclamanții sau copârâții, atunci hotărârea
judecătorească va fi casată prin intermediul căilor de atac. În conformitate cu principiul
disponibilității, instanța anunță, dar nu atrage în proces intervenienții principali, însă din
oficiu poate atrage în proces intervenienții accesorii. În cazurile în care legea prevede
posibilitatea sau obligativitatea participării la proces a autorităților publice pentru a depune
concluzii, judecătorul va soluționa problema dată la această etapă.
  Expediază pârâtului și, intervenientului copiile de pe cererea de chemare în judecată și
stabilește data până la care pârâtul și, după caz, intervenientul urmează să prezinte o
referință scrisă privind acțiunea reclamantului și toate probele necesare;
 Remite reclamantului și, după caz, intervenientului copiile de pe referință și de pe
înscrisurile anexate la ea și stabilește data până la care urmează să fie prezentate toate
probele suplimentare.

Judecătorul propune reclamantului să prezinte probe suplimentare, iar pârâtului – referința și

eventual, cererea reconvențională, inclusiv și probele în susținerea lor.

 ia măsuri pentru concilierea părţilor şi le explică dreptul de a recurge la judecata arbitrală şi

efectele uni astfel de act, însă nu este în drept să se pronunțe asupra soluției ce s-ar da în
lipsa tranzacției;
 soluţionează problema citării martorilor sau îi audiază la locul lor de aflare;
 la cererea participanţilor la proces reclamă de la organizaţii şi persoane fizice probele
necesare pentru soluţionarea pricinii.

Deși legea prevede realizarea sarcinii probațiunii exclusiv de către părți și alți participanți la
proces, în realitate judecătorul explică ce probe și cine dintre părți urmează a le prezenta, iar în
cazurile necesare, contribuie, la solicitarea părților, la acumularea probelor.

 la solicitarea părţilor sau, în cazurile prevăzute de lege, din oficiu dispune efectuarea
expertizei, stabilind definitiv chestiunile asupra cărora trebuie prezentat raportul;
 rezolvă problema introducerii în proces, la cererea părților sau din oficiu, a specialistului,
interpretului;
 la cererea părţilor, în cazurile de urgenţă cercetează la faţa locului înscrisurile şi probele
materiale, cu înştiinţarea participanţilor la proces;
 soluţionează problema asigurării acţiunii;
 trimite delegaţii judecătoreşti şi efectuează alte acte procedurale.

În caz de necesitate, pentru clarificarea unor aspecte legate de pregătirea pricinii pentru
dezbateri, judecătorul poate decide convocarea părților în ședință. După ce judecătorul constată
că pricina este pregătită suficient pentru dezbaterile judiciare adoptă o încheiere prin care fixează
termenul de judecată, notificând părților și altor participanți la proces locul, data și ora ședinței.
Termenul de judecată se stabileşte astfel încât, de la primirea citaţiei, pârâtul să aibă la dispoziţie
cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Dacă
părțile declară că sunt pregătite pentru examinarea pricinii în fond, instanța poate dispune
examinarea ei în prima zi de prezentare. Pentru zilele de odihnă şi de sărbătoare, şedinţele de
judecată se stabilesc numai în cazuri de urgenţă, cu încuviinţarea preşedintelui instanţei
judecătoreşti.
2. Actele părților la pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare. Referinţa la cererea de
chemare în judecată
Referinţa este actul procesual prin care pârâtul, mai înainte de dezbaterea orală a procesului, îşi
poate formula obiecţiile şi apărările sale faţă de cererea reclamantului, arătând totodată
mijloacele şi dovezile pe care se sprijină.
Referinţa va cuprinde:

 denumirea instanţei la care se depune;

 numele/denumirea reclamantului și revendicările lui;
 răspunsul la toate pretenţiile de fapt ale cererii și dovezile cu care se apără împotriva
fiecărei pretenţii din cerere, precum şi demersurile pârâtului;
 alte date importante pentru soluţionarea cauzei.
Pentru asigurarea echilibrului procesual dintre părţi şi informarea exactă a instanţei cu privire la
ceea ce va avea de soluţionat judecătorul, în cadrul pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare,
stabilește data până la care pârâtul urmează să prezinte în judecată referința și toate probele
necesare. În cazul mai multor pârâţi se poate depune o singură referinţă ori atâtea referinţe câţi
pârâţi sunt sau câte grupuri de pârâţi există. Depunerea referinței este obligatorie. În cazul
nedepunerii ei în termenul stabilit de instanță, pricina este examinată în baza materialelor
anexate la dosar.
La referință se anexează atâtea copii de pe ea câți reclamanți și intervenienți sunt, plus numărul
de copii certificate de pe înscrisurile anexate la ea pentru instanță.
Judecătorul explică pârâtului că neprezentarea în termen a probelor şi a referinţei nu împiedică
soluţionarea pricinii în baza materialelor din dosar.