Sunteți pe pagina 1din 23

Instructiuni privind tactica si metodica de audiere a partilor in proces

1. Reguli generale de efectuare a audierii


Audierea, din punct de vedere a teoriei procesual penale si a tacticii criminalisticii - este o
actiune de urmarire penala, scopul careia este dobindirea si fixarea de catre persoana cu functie
de raspundere in corespundere cu legislatia procesual-penala in forma de depozitii, care cuprind
date despre o anumita fapta - proba, care are importanta pentru cercetarea cauzei penale. In
Codul de procedura penala este oglindita audierea partilor bazata pe teoria generala a procesului
penal si a tacticii criminalistice.
In primul rind, este determinata ordinea de citare a partilor, carora nu li s-a aplicat masuri
preventive.
In Titlul VIII Capitolul II a Codului de procedura penala a Republicii Moldova este indicat
scopul citarii si consecintele nerespectarii ei (art. 235 CPP), modul de citare (art. 236 CPP),
continutul citatiei (art. 237 CPP), locul de citare (art. 238 CPP), cui ii este inminata citatia (art. art.
239, 240 CPP), cercetari in vederea inminarii citatiei (art. 241 CPP), dovada de primire si
procesul-verbal de predare a citatiei (art. 242 CPP).
Scopul citarii si consecintele nerespectarii ei. Citarea in procesul penal constituie
actiunea procedurala prin care organul de urmarire penala, judecatorul de instructie sau instanta
de judecata asigura prezentarea unei persoane in fata sa pentru desfasurarea normala a
procesului penal. Persoana citata este obligata sa se prezinte conform citatiei, iar in caz de
imposibilitate de a se prezenta la data, ora si locul la care a fost citata, ea este obligata sa
informeze organul respectiv despre aceasta, indicind motivul imposibilitatii de a se prezenta. In
cazul in care persoana citata nu anunta despre imposibilitatea de a se prezenta la data, ora si
locul indicat si nu se prezinta nemotivat la organul de urmarire penala sau la instanta, aceasta
persoana poate fi supusa amenzii judiciare sau aducerii silite.
Modul de citare.
Chemarea unei persoane in fata organului de urmarire penala sau
a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau
telegrafica ori prin mijloace electronice. Citarea se va face in asa fel ca persoanei chemate sa i
se inmineze citatia cu cel putin 5 zile inainte de data cind ea trebuie sa se prezinte conform
citatiei in fata organului respectiv. Aceasta regula nu se aplica la citarea banuitului, invinuitului,
inculpatului, a altor participanti la proces pentru efectuarea unor actiuni procesuale de urgenta in
cadrul desfasurarii urmaririi penale sau al judecarii cauzei. Citatia se inmineaza de catre agentul
imputernicit cu inminarea citatiei (denumit in continuare agent) sau prin serviciul postal.
Continutul citatiei. Citatia este individuala si contine:
1) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediului
sau, data emiterii si numarul dosarului;

2) numele, prenumele celui citat, calitatea procesuala in care este citat si indicarea obiectului
cauzei;
3) adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda: localitatea, strada, numarul casei, apartamentului,
precum si orice alte date necesare pentru a preciza adresa celui citat;
4) ora, ziua, luna si anul, locul de prezentare a persoanei, mentionandu-se consecintele legale in
caz de neprezentare.
Citatia se semneaza de catre persoana care o emite.
Locul de citare.
Persoana se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca aceasta nu
este cunoscuta, la adresa locului sau de munca prin serviciul de personal al institutiei in care
lucreaza. Daca, printr-o declaratie, data anterior in cursul procesului penal, persoana a indicat un
alt loc pentru a fi citata, ea se citeaza la locul indicat. In caz de schimbare a adresei indicate in
declaratia sa, persoana este citata la noua sa adresa numai daca a informat organul de urmarire
penala ori instanta de judecata despre schimbarea intervenita sau daca organul de urmarire
penala ori instanta determina ca s-a produs o schimbare de adresa pe baza datelor obtinute de
agentul respectiv.
Bolnavii aflati in spital sau intr-o alta institutie medicala se citeaza prin administratia
acestora.
Detinutii se citeaza la locul de detinere prin administratia institutiei de detentie.
Militarii incazarmati se citeaza la unitatea militara din care fac parte prin comandantul
acesteia.
Citarea persoanelor de peste hotare se efectueaza in conditiile prevederilor tratatelor de
asistenta juridica in materie penala.
Inmanarea citatiei destinatarului. Citatia se inmaneaza personal celui citat, care va
semna dovada de primire. Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu
vrea sau nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat ori, in cazul
refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acesteia, intocmind despre aceasta un procesverbal. In cazul in care citarea se face potrivit art.238 alin.(1), (4)-(6), administratiile institutiilor
respective sint obligate sa inmineze de indata citatia persoanei citate contra semnatura,
certificandu-i semnatura in dovada de primire sau indicind motivul pentru care nu s-a putut obtine
semnatura acesteia. Dovada de primire se preda agentului procedural, care o inainteaza
organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia.
Inmanarea citatiei altor persoane. Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul
inmineaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea ori care in mod
obisnuit ii receptioneaza corespondenta. Citatia nu poate fi inminata unui minor sub 14 ani sau
unei persoane bolnave mintal. Daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe

apartamente, intr-un camin sau la hotel, in lipsa persoanelor indicate mai sus, citatia se preda
administratorului, persoanei de serviciu sau celor care in mod obisnuit ii inlocuiesc.
Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificand
identitatea si semnatura, intocmeste proces-verbal. Daca aceasta nu vrea sau nu poate semna
dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, intocmind proces-verbal.
In lipsa persoanelor a caror adresa unde locuiesc nu este cunoscuta sau persoana, care
printr-o delegatie, a indicat un alt loc pentru a fi citata, agentul este obligat sa se intereseze cind
poate gasi persoana citata pentru a-i inmina citatia. Daca nici pe aceasta cale nu reuseste sa o
inmineze, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, intocmind proces-verbal.
In cazul in care persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente, intr-un
camin sau la hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste,
agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara
rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii sau la locul de afisare a informatiei,
intocmind proces-verbal si facind mentiune despre circumstantele care au facut imposibila
inminarea citatiei.
Cercetari in vederea inminarii citatiei. Daca persoana citata si-a schimbat adresa,
agentul afiseaza citatia pe usa locuintei indicate in citatie si se informeaza pentru a afla noua
adresa, mentionind in procesul-verbal datele obtinute.
Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei. Dovada de primire a
citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului penal, denumirea organului de urmarire penala sau
a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea procesuala a persoanei citate,
precum si data pentru care este citata. Dovada de primire trebuie sa cuprinda, de asemenea,
data inminarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui ce inmineaza citatia,
certificarea de catre acesta a identitatii si a semnaturii persoanei careia i s-a inmanat citatia,
precum si indicarea calitatii acesteia.
Ori de cite ori, cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se intocmeste un proces-verbal,
acesta va cuprinde, in mod corespunzator, si mentiunile sus indicate.
Inainte de audierea banuitului, invinuitului, partii civile si a partii civilmente responsabile, in
conformitate cu prevederile articolelor, dupa cum urmeaza, 104 al. 2 CPP, art. 112 al. 1 CPP, a
martorului si a partii vatamate, in conformitate cu prevederile articolelor, dupa cum urmeaza, 105
al. 3 CPP, art. 111 al. 2 CPP persoana care efectueaza urmarirea penala constata identitatea
partilor, si anume: numele, prenumele, data, luna, anul si locul nasterii, precizeaza cetatenia,
studiile, situatia militara, situatia familiara si persoanele pe care le intretine, ocupatia, domiciliul si
alta informatie necesara pentru identificarea persoanei lui in cauza respectiva. Un moment foarte
important la identitatea persoanei o are verificarea de catre ofiterul de urmarire penala a actelor
de identitate, care includ si fotografia persoanei. Faptul dat permite ofiterului de urmarire penala
de a identifica obiectiv persoana ce trebuie a fi audiata. Aceasta se efectueaza din considerentul

ca de multe ori in practica se intilnesc cazuri cind se audiaza de jure o persoana, dar de facto
alta.
Daca ofiterul de urmarire penala are careva dubii ca partea care urmeaza a fi audiata nu
poseda sau poseda slab limba in care se desfasoara urmarirea penala, acesta trebuie sa
concretizeze aceasta si sa intrebe persoana in ce limba doreste sa fie audiata si sa dea
declaratii. In cazul in care partile la proces nu cunosc limba in care se desfasoara urmarirea
penala sau o poseda putin, ofiterul de urmarire penala este obligat sa-i explice si sa-i asigure
dreptul de a depune plingeri, de a da explicatii si depozitii, sa inainteze demersuri si cereri in
limba pe care acestea o poseda. In aceste cazuri ei au dreptul sa se foloseasca in mod gratis de
serviciile interpretului.
Persoanei, care a fost citata in proces pentru a fi audiata si dupa claritatea identitatii ei, de
catre ofiterul de urmarire penala i se explica drepturile si obligatiile prevazute de legislatia
procesual-penala in dependenta de statul ei procesual, si anume: in cazul audierii partii vatamate
i se explica aceste drepturi si obligatiuni in conformitate cu prevederile art. 60 CPP, a banuitului in
conformitate cu prevederile art. 64 CPP, etc. Tot in acest context, ofiterul de urmarire penala este
obligat de a explica partilor dreptul de a nu declara impotriva sa, a membrilor familiei sale, a
rudelor ei, fapt despre care se consemneaza in procesul-verbal de audiere.
Persoana, care a fost citata in calitate de parte vatamata sau martor, se preintampina
despre raspunderea penala pe care o poarta in cazul declaratiilor mincinoase (art. 312 CP) si
refuzul sau eschivarea de a face declaratii (art. 313 CP). Totodata lor li se explica dreptul sa
refuze de a face declaratii daca acestea pot fi folosite ca probe care marturisesc impotriva sa sau
a rudelor sale apropiate.
Daca, partea vatamata sau martorul, dupa aceasta preintampinare doresc de a depune careva
marturii, ofiterul de urmarire penala le explica faptul ca depozitiile date de ei pot fi ca probe in
procesul penal, iar in cazul de refuz de la depozitiile date anterior pot fi atrasi la raspundere.
Legislatia procesual-penala in mod direct nu permite ca orcicare depozitii sa fie dobindite
prin constringere, amenintare si prin alte metode ilicite.
In procesul audierii ofiterul de urmarire penala poate sa foloseasca orice tactica intru capatarea
informatiei necesare intr-un anumit proces penal, cu exceptia intrebarilor provocatoare. Codul de
procedura penala permite ca orice parte la proces sa fie insotita de un aparator sau reprezentant
legal intru apararea intereselor acestora.
Pe parcursul anilor tactica audierii si-a dobandit recomandarile sale. De regula, audierea
trebuie inceputa cu propunerea ofiterului de urmarire penala catre partea audiata de a povesti
ceia ce cunoaste acesta despre cauza ce se cerceteaza. In cazul care partea audiata vorbeste
despre circumstante, care vadit nu se refera la fapta cercetata, ei i se comunica aceasta, dupa ce
se solicita de a se expune la intrebarea adresata anterior.

Dupa finele povestirii libere (orale) de catre partea audiata, acesteia i se pot pune
intrebari orientate la concretizarea si completarea depozitiilor.
Partea audiata este in drept sa se foloseasca de documente, acte si inscrieri, care la
cererea, demersul sau acordul ei pot fi anexate la procesul-verbal de audiere.
In timpul audierii ofiterul de urmarire penala poate sa prezinte partii audiate corpuri
delicte, documente, reproducerea carora inregistrari audio si video, pe marginea carora este in
drept de a adresa acesteia intrebari, intru administrarea unor probe care ar duce la cercetarea
completa, obiectiva si sub toate aspecte a cauzei penale.
Depozitiile date de catre partea audiata se consemneaza intr-un proces-verbal. Aceasta
poate fi intocmit atit prin scrierea libera, cit si cu ajutorul tehnicii de tapat. In cadrul audierii se
poate de folosi inregistrarea audio si video, care se pastreaza impreuna cu procesul-verbal in
cauza penala.
In conformitate cu prevederile art. art. 260, 261 CPP procesul-verbal de audiere se
intocmeste in timpul efectuarii acestei actiuni sau imediat dupa terminarea ei de catre persoana
care efectueaza urmarirea penala.
Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
1) locul si data audierii;
2) functia, numele si prenumele persoanei care intocmeste procesul-verbal;
3) numele, prenumele si calitatea persoanelor care au participat la audiere, iar daca este
necesar, si adresele lor, obiectiile si explicatiile acestora;
4) data si ora inceperii si terminarii audierii cu concretizarea pina in minut;
5) descrierea amanuntita a faptelor constatate;
6) mentiunea privind efectuarea, in cadrul realizarii audierii, a fotografierii, filmarii, inregistrarii
audio, privind mijloacele tehnice utilizate la efectuarea actiunii respective de urmarire penala,
conditiile si modul de aplicare a lor, obiectele fata de care au fost aplicate aceste mijloace,
rezultatele obtinute, precum si mentiunea ca, inainte de a se utiliza mijloacele tehnice, despre
aceasta s-a comunicat persoanelor care participa la efectuarea actiunii de urmarire penala.
Procesul-verbal se citeste tuturor persoanelor care au participat la efectuarea actiunii date
de urmarire penala, explicandu-se, totodata, ca au dreptul de a face obiectii, iar acestea urmeaza
sa fie consemnate in procesul-verbal.
Fiecare pagina a procesului-verbal se semneaza de persoana care il intocmeste, precum
si de persoanele audiate, interpret sau traducator. Daca vreuna din aceste persoane nu poate
semna sau refuza sa semneze procesul-verbal, despre aceasta se face mentiune.

La procesul-verbal se anexeaza schitele, fotografiile, peliculele, casetele audio si video,


care au fost dobindite pe parcursul audierii.
In practica se intilnesc cazuri cind persoanele refuza de a semna procesul-verbal de
audiere sau nu au posibilitate de al semna. Legislatorul a prevazut asemenea cazuri pe care le-a
consemnat in art. 261 CPP, si anume:
(1) Daca persoana care a participat la audiere refuza sa semneze procesul-verbal, despre
aceasta se face mentiune in procesul-verbal, care va fi semnat pentru conformitate de catre
persoana care a efectuat actiunea.
(2) Persoanei care a refuzat sa semneze procesul-verbal trebuie sa i se acorde
posibilitatea de a explica cauzele refuzului, iar explicatiile ei vor fi consemnate in procesul-verbal.
(3) Daca persoana care a participat la efectuarea actiunii de urmarire penala nu poate
semna procesul-verbal din cauza vreunui defect fizic, cel care intocmeste procesul-verbal
cheama o persoana straina care, cu consimtamintul celui care nu poate semna, certifica cu
semnatura sa exactitatea continutului procesului-verbal.
2.Particularitatile audierii banuitului.
In conformitate cu prevederile art. 63 Cod de procedura penala banuitul este persoana
fizica fata de care exista anumite probe ca a savirsit o infractiune pina la punerea ei sub invinuire.
Persoana poate fi recunoscuta in calitate de banuit prin unul din urmatoarele acte procedurale,
dupa caz:
1) procesul-verbal de retinere;
2) ordonanta sau incheierea de aplicare a unei masuri preventive neprivative de libertate;
3) ordonanta de recunoastere a persoanei in calitate de banuit.
Dupa ce persoana a fost recunoscuta in calitate de banuit este in drept imediat sa
primeasca de la persoana care l-a recunoscut informatie in scris despre drepturile de care
dispune conform art. 64 CPP, inclusiv dreptul de a tacea si de a nu marturisi impotriva sa, precum
si sa primeasca de la organul de urmarire penala explicatii asupra tuturor drepturilor sale.
Asadar, drepturile si obligatiile banuitului sunt cuprinse in dispozitia art. 64 Cod de
procedura penala.
Dintre toate aceste drepturi si obligatii evidentiem pe cele, care nemijlocit au tangenta la
audierea a acestei parti in proces.
In acest context, mentionam ca primordial banuitul are dreptul la aparare prin toate
mijloacele si metodele care nu sint interzise de lege, asigurat de organul de urmarire penala.
Persoana banuita are dreptul sa cunoasca de ce este banuit si, in legatura cu aceasta, imediat

dupa retinere sau dupa ce i s-a adus la cunostinta hotarirea despre aplicarea masurii preventive
sau recunoasterea in calitate de banuit, sa fie informat in prezenta aparatorului, in limba pe care
o intelege, despre continutul banuielii si despre incadrarea juridica a faptelor infractionale de
savirsirea carora este suspectat (art. 54, al.2, pct.1 CPP). La fel, din momentul cind i s-a adus la
cunostinta actul procedural de recunoastere in calitate de banuit, sa fie asistat de un aparator
ales de el, iar daca nu are mijloace de a plati aparatorul, sa fie asistat in mod gratuit de un avocat
din oficiu, precum si, in cazurile admise de lege, sa renunte la aparator si sa se apere el insusi
(art. 64, al.2, pct.5 CPP).
Legislatia procesual-penala acorda posibilitate persoanei banuite sa se foloseasca de
asistenta aparatorului din momentul inceperii urmaririi penale (daca urmarirea penala a fost
pornita in privinta unei persoane concrete) sau din momentul retinerii in conformitate cu
prevederile art. art. 165, 166 CPP.
Din acest moment, persoana retinuta este in drept sa primeasca consultatie juridica, in
conditii confidentiale, din partea aparatorului pina la inceputul primei audieri in calitate de banuit
(art. 64, al.2, pct. 4). Insa, durata acestei intrevederi poate fi limitata de catre ofiterul de urmarire
penala pina la 2 ore, cu conditia ca ofiterul anterior a preintimpinat banuitul si aparatorul lui. Este
foarte important faptul, ca ca temei de limitare a astfel de intrevederi, se poate de efectuat numai
daca este necesitatea de a efectua careva actiuni de urmarire penala cu participarea banuitului.
Depozitiile banuitului - sunt informatii, date de el la audiere in forma orala sau scrisa, la fel
si la efectuarea altor actiuni de urmarire penala cu participarea lui. Banuitul este in drept sa faca
declaratii sau sa refuze de a le face. Daca accepta sa fie audiat, la cererea sa, sa fie audiat in
prezenta aparatorului. In acest caz ofiterul de urmarire penala este obligat de a-i aduce la
cunostinta banuitului ca depozitiile ce urmeaza ca sa le depuna vor fi folosite ca proba in cauza
penala.
In timpul audierii banuitul poate sa prezinte probe, ceia ce nu este si obligat.
Totodata, banuitul are si alte drepturi, cum ar fi:
a) sa recunoasca fapta de savirsirea careia este banuit;
b) sa recunoasca fapta de savirsirea careia este banuit;
c) sa prezinte documente si alte mijloace de proba pentru a fi anexate la dosarul penal;
d) sa ceara recuzarea persoanei care efectueaza urmarirea penala;
e) sa inainteze cereri, inclusiv privind asistenta medicala independenta;
f) sa fie informat de catre organul de urmarire penala despre toate hotaririle adoptate care
se refera la drepturile si interesele sale, precum si sa primeasca, la solicitarea sa, copii de pe
aceste hotariri;

g) sa faca obiectii impotriva actiunilor organului de urmarire penala si sa ceara includerea


obiectiilor sale in procesul-verbal al actiunii procesuale respective;
h) sa retraga orice plingere a sa sau depusa de catre aparatorul sau.
La fel, banuitul are dreptul dupa finisarea audierii sa ia cunostinta cu procesul-verbal de
audiere si sa faca obiectii asupra corectitudinii acestuia, precum si sa ceara completarea lui cu
circumstante care, in opinia sa, trebuie sa fie mentionate.
In timpul audierii aparatorul, cu permisiunea ofiterului de urmarire penala, poate sa
adreseze banuitului intrebari. In cazul cind ofiterul de urmarire penala refuza intrebarile date de
catre aparator, acestea se scriu in procesul-verbal de audiere a banuitului, iar mai apoi se scrie
motivul refuzului. In procesul audierii, aparatorul (in prezenta ofiterului de urmarire penala) poate
sa dea mici consultatii banuitului pe intrebarile adresate de catre ofiterul de urmarire penala, la
care ii vine greu sa raspunda.
Aparatorul, in momentul audierii, este in drept sa depuna cereri si demersuri in scris,
indreptate la apararea intereselor clientului, mai mult ca atit acesta poate sa faca insemnari si
obiectii in procesul-verbal de audiere a banuitului privind corectitudinea si plenitudinea depozitiilor
persoanei.
Este important de retinut ca in timpul audierii banuitului, intrebarile puse de catre aparator,
cererile si demersurile acestuia pot influenta la urmarirea penala in favoarea apararii, de aceia
trebuie de acordat la acest moment o atentie sporita, efectuind o tactica de audiere corecta, iar
intrebarile puse de catre aparator trebuiesc atent studiate intru cercetarea obiectiva a cazului, in
corespundere cu planul si programa audierii.
Exercitarea de catre banuit a drepturilor de care dispune sau renuntarea lui la aceste
drepturi nu poate fi interpretata in detrimentul lui si nu poate avea consecinte nefavorabile pentru
el. Banuitul nu poarta raspundere pentru declaratiile sale, cu exceptia cazurilor in care el face un
denunt intentionat fals ca infractiunea a fost savirsita de o persoana care, de fapt, nu a avut
atributie la savirsirea ei.
Potrivit articolului 103 al Codului de procedura penala declaratiile banuitului sint
informatiile orale sau scrise, depuse de acesta la audiere in conformitate cu prevederile Codului
de procedura penala, referitor la circumstantele care au servit temei pentru al recunoaste in
aceasta calitate, precum si la alte imprejurari ale cauzei pe care le cunosc.
Recunoasterea vinovatiei de catre persoana banuita de savirsirea infractiunii poate fi pusa
la baza invinuirii doar in masura in care este confirmata de fapte si circumstante ce rezulta din
ansamblul probelor existente in cauza.
Banuitul nu poate fi fortat sa marturiseasca impotriva sa sau impotriva rudelor sale apropiate ori
sa-si recunoasca vinovatia si nu poate fi tras la raspundere pentru refuzul de a face astfel de
declaratii.

Datele comunicate de banuit nu pot servi ca probe daca ele se bazeaza pe informatii a
caror sursa nu este cunoscuta. Daca declaratiile banuitului se bazeaza pe spusele altor
persoane, este necesar ca si aceste persoane sa fie audiate.
Audierea banuitului, potrivit art. 104 CPP, se face numai in prezenta unui aparator ales sau numit
din oficiu, imediat dupa retinerea banuitului, daca acesta accepta sa fie audiat. Nu se permite
audierea banuitului in stare de oboseala, precum si in timpul noptii, decit doar la cererea
persoanei audiate in cazurile ce nu sufera aminare, care vor fi motivate in procesul-verbal al
audierii.
Persoana care efectueaza urmarirea penala, inainte de a-l audia pe banuit il intreaba
numele, prenumele, data, luna, anul si locul nasterii, precizeaza cetatenia, studiile, situatia
militara, situatia familiala si persoanele pe care le intretine, ocupatia, domiciliul si alta informatie
necesara pentru identificarea persoanei lui in cauza respectiva, dupa aceea il intreaba daca el
accepta sa faca declaratii asupra banuielii. In cazul in care banuitul refuza sa faca declaratii,
aceasta se mentioneaza in procesul-verbal al audierii. Daca banuitul accepta sa faca declaratii,
persoana care efectueaza audierea il intreaba daca recunoaste banuiala ce i se imputa si ii
propune sa faca in scris explicatii asupra acesteia, iar daca banuitul nu poate scrie sau refuza sa
scrie personal declaratia, aceasta se consemneaza in procesul-verbal de catre persoana care
efectueaza audierea.
Audierea banuitului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta
le-a depus anterior. Banuitul nu poate prezenta sau citi o declaratie scrisa mai inainte, insa poate
utiliza notele sale asupra amanuntelor greu de memorizat.
Fiecare banuit este audiat separat. Persoana care efectueaza audierea trebuie sa ia
masuri ca banuitii chemati in aceeasi cauza sa nu comunice intre ei.
Declaratiile banuitului se consemneaza in procesul-verbal al audierii, intocmit in
conformitate cu prevederile art.260 si 261 CPP.
In cazul in care banuitul revine asupra vreuneia din declaratiile sale anterioare sau are de
facut completari, rectificari ori precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile
articolelor 260 si 261 CPP.
Daca banuitul nu are posibilitate de a se prezenta pentru a fi audiat, organul de urmarire
penala procedeaza la audierea acestuia la locul aflarii lui.
Fata de banuitul, in privinta caruia ofiterul de urmarire penala nu a aplicat retinerea, ci
obligarea de a se prezenta la organul de urmarire penala, la audiere primul este citat.
In cazul in care, fara careva motive intemeiate, banuitul nu se prezinta la organul de
urmarire penala, acesta poate fi adus silit in corespundere cu prevederile art. 199 Cod de
procedura penala. Ca motive intemeiate la neprezentarea banuitului in organul de urmarire
penala, unde a fost citat, pot servi:

- boala grava, care nu-i permite banuitului de a se prezenta;


- moartea unui membru de familie sau a unei rude apropiate;
- calamitati naturale;
- alte motive, care impiedica banuitul de a se prezenta la timp in organul de urmarire
penala.
La fel banuitul este obligat sa comunice in primul rind ofiterului de urmarire penala despre
neprezentarea lui si motivele ce servesc ca temei pentru aceasta. Aceste motivele trebuiesc
afirmate prin careva acte, care se anexeaza la cauza penala. Mai mult ca atit, despre acestea,
banuitul, printr-o forma scrisa, explica motivele care au dus la neprezentarea lui in organul de
urmarire penala.
Banuitul care se afla sub straja se cheama prin intermediul administratiei locului de
detentie.
3. Audierea victimei si a partii vatamate
Codul de procedura penala recunoaste in calitate de victima orice persoana fizica sau
juridica careia, prin infractiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale (art. 58, al.1
CPP), iar in calitate de parte vatamata - persoana fizica careia i s-a cauzat prin infractiune un
prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscuta in aceasta calitate, conform legii, cu acordul
victimei (art. 59 al.1 CPP). Recunoasterea ca parte vatamata se efectueaza prin ordonanta
organului de urmarire penala, imediat dupa stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea
calitati procesuale.
In cazul in care, dupa recunoasterea persoanei ca parte vatamata, s-au constatat
circumstante care atesta lipsa cauzarii prejudiciului, organul de urmarire penala inceteaza
participarea acestei persoane ca parte vatamata in procedura respectiva prin ordonanta motivata
(art. 59 al.3 CPP).
Daca in rezultatul infractiunii savarsite partea vatamata a decedat, in acest caz drepturile
acesteia i se atribuie unei rude apropiate (sot, sotie, parinti, copii, frati si surori, bunel, bunica,
nepoti) (art. 81 al. 1 CPP). In conformitate cu prevederile art. 81 al. 2 CPP aceasta calitate o
decide procurorul sau instanta de judecata.
Drepturile si obligatiile victimei sunt stipulate in odul de procedura penala (art. art. 58 si
59).
Printre drepturile si obligatiile pe care le au acestea, in timpul audierii, urmeaza a
evidentia urmatoarele:
1) sa cunoasca esenta invinuirii;

2) sa faca declaratii si explicatii;


3) sa prezinte documente si alte mijloace de proba pentru a fi anexate la dosarul penal;
4) sa ceara recuzarea persoanei care efectueaza urmarirea penala, expertului,
interpretului, traducatorului, grefierului;
5) sa faca obiectii impotriva actiunilor organului de urmarire penala si sa ceara includerea
obiectiilor sale in procesul-verbal al actiunii respective;
6) sa ia cunostinta de toate procesele-verbale ale actiunilor procesuale la care a
participat, sa ceara completarea lor sau includerea obiectiilor sale in procesul-verbal respectiv;
7) sa fie reprezentata de un aparator ales, iar daca nu are mijloace de a plati aparatorul,
sa fie asistata de un avocat din oficiu;
8) partea vatamata poate oricind sa renunte la aceasta calitate procesuala;
9) partea vatamata beneficiaza de drepturile sale si isi exercita obligatiile personal sau,
daca legea permite, prin reprezentanti. In cazul in care parte vatamata este un minor sau o
persoana iresponsabila, drepturile acesteia sint exercitate de reprezentantii ei legali in modul
prevazut de Codul de procedura penala.
Partea vatamata este audiata in conditiile prevazute de art. art. 11, 260, 261 CPP. Partea
vatamata care refuza sau se eschiveaza sa faca declaratii poarta raspundere penala conform
art.313 din Codul penal, iar pentru declaratii false cu buna-stiinta - conform art.312 din Codul
penal.
Statutul de drept al reprezentantului victimei si a partii vatamate e stabilit in art. 77 CPP,
care ii atribuie aceleasi drepturi procesuale, ca si a persoanei reprezentate de el.
Un drept important al partii vatamate este dreptul de a prezenta probe. Ofiterul de
urmarire penala trebuie foarte amanuntit sa-i lamureasca partii vatamate acest drept, indicind, ca
de ea depinde foarte mult in dovedirea cit a faptei actiunii criminale, a circumstantelor esentiale,
atit si a faptului cauzarii daunei fizice, morale si materiale a ei. Fara aceasta, a dovedi vina
banuitului va fi foarte dificil, iar uneori in general imposibil.
Depozitia partii vatamate este informatia comunicata de catre el in timpul audierii,
efectuate in procesul penal in conformitate cu prevederile art. art. 59, 105, 106, 109, 110, 111,
260 si 261 CPP. Partea vatamata poate fi audiata despre oricare circumstante, ce urmeaza a fi
dovedite in timpul examinarii cauzei penale, inclusiv si despre relatiile sale cu banuitul, invinuitul.
Cu toate acestea, urmeaza a tine cont ca nu pot servi ca probe informatia, comunicata de catre
patimit, daca ea este bazata pe presupuneri, ipoteze sau zvonuri.
Patimitul, ca si alti participanti ai procesului penal, este chemat la organul de urmarire
penala prin citatie, sau prin alte mijloace de legatura. In caz de neprezentare, conform citatiei,

fara un motiv intemeiat, patimitul in baza ordonantei organului de urmarire penala, motivate,
poate fi supus aducerii silite.
Citate in aceiasi cauza, partile vatamate se audiaza separat, fara prezenta la audiere a altor parti
la proces. Este necesar de a lua masuri, pentru a preveni posibilitatea comunicarii persoanelor
intre ele.
Inainte de audiere ofiterul de urmarire penala verifica identitatea patimitului si clarifica
relatiile fata de banuit sau invinuit, ii explica drepturile si obligatiunile procesuale, il avertizeaza
despre raspunderea penala care o poarta in caz de refuz sau eschivare de a da depozitii si
pentru darea depozitiilor intentionat false. Partii vatamate trebuie sa i se explice dreptul de a
refuza sa dea depozitii impotriva sa, sotului sau (sotiei) si altor rude apropiate, cercul carora e
stabilit in punctul 41 art. 6 CPP. In caz de acord a de a depune marturii, el trebuie de
preintimpinat despre aceia, ca depozitiile lui pot fi folosite in calitate de probe pe dosar, inclusiv si
in cazul refuzul ulterior de la aceste depozitii. Despre explicarea drepturilor si obligatiunilor,
preintimpinarea despre atragerea la raspundere penala, pentru refuzul sau eschivarea de a da
depozitii, cit si pentru darea depozitiilor intentionat false, se face insemnare in procesul-verbal,
care se confirma prin semnatura persoanei audiate.
Exista trasaturi procesuale specifice la audierea partii vatamate minore. Asadar, luind in
consideratie ca modalitatea de audiere a partii vatamate este ca si modalitatea de audiere a
martorului, in corespundere cu prevederile art. 481 CPP, modul de citare si audiere se efectueaza
in conditiile prevazute in art.105, 109 si 478-480, care se aplica in mod corespunzator. La
audierea partii vatamate minore participa reprezentantul ei legal, care va identificat prin buletin de
identitate, certificat de nastere sau certificat de tutore, fapt confirmat in procesul-verbal de
audiere.
Patimitul in virsta de pina la saisprezece ani nu se avertizeaza despre raspunderea pentru
refuzul de a da depozitii si pentru darea depozitiilor intentionat false.
Ofiterul de urmarire penala propune patimitului sa spuna numai adevarul. Patimitului
minor i se explica dreptul de a refuza sa dea depozitii, ce ar demasca comiterea infractiunii de
catre el insasi, membrilor familiei si a rudelor apropiate, cit si alte drepturi si obligatiuni
procesuale, prevazute de legislatia procesual-penala. Despre aceasta se face insemnarea in
procesul-verbal de audiere, care se confirma prin semnatura patimitului. Persoanelor, participante
la audiere (pedagog, parinti), li se explica dreptul de a face observatiile respective in procesulverbal, despre incalcarea drepturilor si intereselor legale ale persoanei audiate.

4. Particularitatile audierii martorului.


In conformitate cu prevederile art.90 CPP martorul este persoana citata in aceasta
calitate de organul de urmarire penala sau de instanta, precum si persoana care face
declaratii, in modul prevazut de CPP in calitate de martor. Ca martori pot fi citate
persoane care poseda informatii cu privire la vre-o circumstanta care urmeaza sa fie
constatata in cauza.

Potrivit alin.3 al aceluiasi articol in calitate de martori, indiferent de faptul posedarii de


catre ei a informatiilor ce prezinta interes cu privire la vre-o circumstanta care
urmeaza sa fie constatata in cauza nu pot fi citati si ascultati urmatoarele categorii de
persoane:
1) persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sint in stare sa
inteleaga just imprejurarile care au importanta pentru cauza si sa faca referitor la ele
declaratii exacte si juste;
2) aparatorii, colaboratorii birourilor de avocati - pentru constatarea unor date care leau devenit cunoscute in legatura cu adresarea pentru acordare de asistenta juridica
sau in legatura cu acordarea acesteia;
3) persoanele care cunosc o anumita informatie referitoare la cauza in legatura cu
exercitarea de catre ele a atributiilor de reprezentanti ai partilor;
4) judecatorul, procurorul, reprezentantul organului de urmarire penala, grefierul - cu
privire la circumstantele care le-au devenit cunoscute in legatura cu exercitarea de
catre ei a atributiilor lor procesuale, cu exceptia cazurilor de participare la retinere in
flagrant delict, de cercetare a probelor dobandite prin intermediul lor, erorilor sau
abuzurilor la efectuarea procedurii in cauza respectiva, de reexaminare a cauzei in
ordine de revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;
5) jurnalistul - pentru a preciza persoana care i-a prezentat informatia cu conditia de
a nu-i divulga numele, cu exceptia cazului in care persoana benevol doreste sa
depuna marturii;
6) slujitorii cultelor - referitor la circumstantele care le-au devenit cunoscute in
legatura cu exercitarea atributiilor lor;
7) medicul de familie si alte persoane care au acordat ingrijire medicala - referitor la
viata privata a persoanelor pe care le deservesc.
Din lista de persoane nominalizata mai sus fac exceptie numai jurnalistul si medicul
de familie care in conformitate cu legislatia procesual-penala in vigoare pot fi citate si
ascultate ca martori numai in cazul cand aceasta informatie este absolut necesara
pentru prevenirea sau descoperirea infractiunilor deosebit de grave sau exceptional
de grave.
Martorul are statutul sau procesual constituit din ansamblul drepturilor si obligatiilor.
Astfel, in conformitate cu alin.12 al art.90 din CPP martorul este in drept:
1) sa stie in legatura cu care cauza este citat;
2) sa ceara recuzarea interpretului, traducatorului care participa la audierea sa;
3) de a beneficia in mod gratis de serviciile traducatorului;
3) sa inainteze cereri;

4) sa refuze de a face declaratii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru


cercetare comparativa sau date daca acestea pot fi folosite ca probe care
marturisesc impotriva sa sau a rudelor sale apropiate;
Daca totusi martorul doreste sa de-a declaratii sau sa prezinte careva date daca
acestea pot fi folosite ca probe ce marturisesc impotriva lui sau rudelor lui apropiate,
atunci el trebuie sa fie preintampinat despre faptul ca depozitiile lui pot fi folosite in
calitate de probe pe cauza penala chiar si in cazul in care el ulterior va refuza de a
da declaratiile respective.
5) sa faca declaratii in limba materna sau in alta limba pe care o poseda; sa ia
cunostinta de declaratiile sale inregistrate, sa ceara corectarea sau completarea
declaratiilor sale;
6) la depunerea declaratiilor, sa utilizeze documente ce contin calcule complicate,
denumiri geografice si alta informatie care este dificil de a o expune din memorie,
notite asupra amanuntelor greu de retinut; sa ilustreze declaratiile sale cu scheme,
desene grafice;
7) la participarea in actiuni procesuale din cadrul urmaririi penale, sa fie asistat de un
aparator ales de el ca reprezentant;
8) sa scrie personal declaratiile sale in procesul-verbal al audierii din cadrul urmaririi
penale;
9) sa ceara compensarea cheltuielilor suportate in cauza penala si repararea
prejudiciului cauzat de actiunile nelegitime ale organului de urmarire penala sau ale
instantei;
10) sa i se restituie bunurile ridicate de organul de urmarire penala sau prezentate de
el insusi in calitate de probe, sa primeasca documentele, ce ii apartin, in original.
11) la dorinta de a se prezenta la audiere cu un avocat care ii va reprezenta
interesele in organul de urmarire penala si o va insoti la toate actiunile procesuale
efectuate cu participarea sa (art.92 din CPP).
12) de a depune cererea privind protectia lui, a membrilor familiei sau rudelor
apropiate in conformitate cu art.110 si 215 din CPP.
Martorul care refuza sau se eschiveaza de a face declaratii poarta
raspundere conform art.313 din Codul penal, iar martorul care face declaratii
mincinoase cu buna stiinta - conform art.312 din Codul penal.
Articolul 93 alin.2 din CPP la mijloacele de proba atribuie si declaratiile martorului, care sunt
date depuse de catre acesta in cadrul audierii cit in cadrul urmaririi penale atat si in instanta
asupra oricaror circumstante care urmeaza a fi constatate in cauza.

Declaratiile martorului reprezinta mijloacele de proba foarte vechi si frecvente in cadrul


procesului penal, ele raman pana in prezent un mijloc de proba deosebit de important, fapt
confirmat atat de normele nationale cit si cele internationale.
In procesul audierii martorilor sunt constatate orice circumstante ce se refera la cauza si
care sunt necesare pentru aprecierea declaratiilor, date privind persoana martorului, relatiile lui
cu banuitul, invinuitul, inculpatul, partea vatamata, relatiile lui cu alti martori cit si alte
circumstante.
Declaratiile in care sunt fixate locul, imprejurarile faptei care constituie aceste declaratii nu
pot avea valoare probanta. De asemenea, nu pot avea valoare probanta declaratiile martorilor
care contin anumite aprecieri vizuale despre unele calitati ale obiectelor sau anumite stari ale
omului, deoarece aceste date trebuie sa fie constatate prin cercetari speciale stabilite de legea
procesual-penala. In cazul cind martorul in timpul audierii face trimitere la spusele altei persoane
ea trebuie sa indice sursa de informare, pentru ca ulterior aceste persoane sa fie audiate. Daca
martorul declara ca o informatie a parvenit de la o persoana necunoscuta ea trebuie sa indice in
ce imprejurari a comunicat cu aceasta persoana, unde poate fi gasita, cine poate sa confirme
continutul discutiei.
Datele anuntate de catre martor cu referinta la o sursa de informatie care nu poate fi
stabilita nu pot servi in calitate de probe. Ca exceptie, poate fi invocat cazul cand este imposibil
de a verifica sursa, deoarece aceasta este pierduta, in aceasta situatie declaratiile martorului
obtin statut de probe derivate si se apreciaza dupa regula generala.
Daca exista mai multe declaratii ale aceluiasi martor, acestea se apreciaza in cumul. Sunt
inadmisibile declaratiile martorilor bazate pe presupuneri, zvonuri etc. In cazul cind martorul si-a
modificat declaratiile este necesar de constatat motivul unei asemenea atitudini.
Conform regulii generale audierea martorului se efectueaza la locul desfasurarii urmaririi
penale sau al cercetarii judecatoresti. In caz de necesitate, audierea lui poate fi efectuata la locul
de trai, la locul de serviciu sau in alt loc de aflare a martorului.
Protectia starii sanatatii martorului se exprima si prin faptul ca audierea consecutiva a
martorului nu poate depasi 4 ore, iar in caz de necesitate, durata poate fi micsorata. Daca este
necesar de a efectua audiere mai mult de 4 ore, organul de urmarire penala sau instanta sunt
obligate sa stabileasca o intrerupere nu mai mica de 1 ora, pentru ca martorul sa poata sa se
odihneasca sau sa se alimenteze, iar durata generala pe zi de audiere a martorului nu poate
depasi 8 ore. In cazul in care martorul sufera de o boala psihica sau o alta boala grava, atunci
durata audierii se stabileste printr-o concluzie a medicului de la institutia medicala de stat si
audierea se va face cu acordul si in prezenta acestuia.
In scopul citarii martorului pentru audiere se folosesc aceleasi reguli ca si pentru citarea
altor categorii de persoane prevazute de art.235-242 din CPP.

Persoana care executa o pedeapsa privativa de libertate sau este detinuta in stare de arest
in alta cauza penala se citeaza in calitate de martor prin intermediul administratiei institutiei de
detentie si care asigura prezenta persoanei la locul citarii.
Deci, persoana este audiata in calitate de martor doar in timpul zilei, adica intre orele 6:00
si 22:00. Martorul nu trebuie citat in zile de odihna sau in timp de noapte, cu exceptia cazurilor ce
nu sufera amanare. Codul de procedura penala in vigoare ne da definitia cazului ce nu sufera
amanare: pericol real ca se vor pierde sau distruge probele, ca banuitul sau invinuitul se poate
ascunde, ori se vor comite alte infractiuni.
In cazul neprezentarii neintemeiate a martorului care a fost citat in modul stabilit de lege
atrage dupa sine aducerea lui silita. Astfel, potrivit art.199 din CPP, in cazul aparitiei unor
imprejurari care impiedica martorului sa se prezinte in fata organului de urmarire penala sau a
instantei el este obligat sa informeze aceste organe. Ca motive intemeiate pot fi recunoscute
boala, primirea tardiva a citatiei sau alte imprejurari care de fapt au lipsit martorul de posibilitatea
reala de a se prezenta la timpul indicat.
Potrivit art.236 din CPP chemarea martorului pentru audiere in fata organului de urmarire
penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota
telefonica sau telegrafica ori prin mijloace electronice.
Citarea se va face in asa fel ca martorului sa i se inmaneze citatia cu cel putin 5 zile inainte
de data cind ea trebuie sa se prezinte conform citatiei in fata organului respectiv.
Deci, martorul este chemat numai prin citatie scrisa, care potrivit art.237 din CPP este
individuala.
Organul care audiaza martorul este obligat sa stabileasca identitatea acestuia prin
verificarea actelor personale (buletin, pasaport etc.). Este deosebit de important de a stabili in
prealabil in care limba martorul solicita sa depuna declaratii iar in caz de necesitate este invitat
un traducator sau interpret, aceasta prevedere se refera si la martorul cu anumite dificultati, cum
ar fi surdo-mut.
Exista trasaturi specifice in timpul citarii la audiere a martorului minor. Potrivit art.481 din
CPP chemarea martorului minor la organul de urmarire penala sau in instanta judecatoreasca se
face prin parintii acestuia sau prin alti reprezentanti legali caror i se aduce la cunostinta nu numai
faptul de a asigura prezenta martorului minor dar si necesitatea participarii obligatorii in procesul
audierii. De asemenea, la audierea martorului minor participa obligatoriu psihologul sau
pedagogul.
In conformitate cu prevederile art.92 din CPP la audiere cit martorul atit si martorul minor
pot fi asistati de catre un avocat.

Inainte de a incepe audierea martorului persoana care efectueaza aceasta actiune


procesuala constata identitatea lui (numele, prenumele, varsta, domiciliul, ocupatia etc.). Daca
exista careva dubii in privinta identitatii martorului, aceasta se constata prin alt mijloc de proba.
Martorului i se explica pe ce cauza penala va fi audiat, explicandu-se totodata drepturile si
obligatiile sale prevazute de alin.7 si 12 al art. 90 din CPP.
O procedura deosebit de importanta la audierea martorului este explicarea cuantumului
drepturilor sale. Nu este suficienta explicarea expresa a drepturilor, dar constatarea ca martorul
le-a constientizat. Audierea nu poate avea loc in conditii periculoase pentru viata si sanatatea
martorului. De asemenea, martorul nu poate fi impus sa declare despre anumite imprejurari daca
acestea pot trauma psihic persoana, o pot insulta sau umili.
Conform alin.6 al art.105 din CPP persoana care efectueaza audierea martorului explica
drepturile si obligatiile prevazute de art.90 din CPP si il previne asupra raspunderii ce o poarta in
caz de refuz de a depune declaratii conform art.313 din CP, precum si pentru declaratii
mincinoase, facute cu buna stiinta conform art.312 din CP si despre aceasta se face mentiune in
procesul-verbal al audierii.
In mod obligatoriu, fiecare martor este intrebat daca este sot sau ruda apropiata cu vreuna
din parti si in relatii se afla cu partile. In cazul in care se dovedeste a fi sot sau ruda apropiata a
banuitului, invinuitului sau inculpatului martorului i se explica dreptul de a tacea si el este intrebat
daca accepta sa faca declaratii. La audierea martorului se interzice punerea intrebarilor care in
mod evident urmaresc insultarea si umilirea persoanei.
Dupa constatarea identitatii martorului si explicarea drepturilor sale procesuale in
conformitate cu art.109 din CPP martorului i se aduce la cunostinta obiectul cauzei si i se
propune sa declare despre faptele si circumstantele pe care le cunoaste si care se refera la
cauza. Obiectul declaratiilor martorului pot fi atat circumstantele prevazute de art.96 din CPP, cit
si orice alte circumstante care au importanta pentru cauza.
In cazul in care prezenta martorului la judecarea cauzei va fi imposibila din motivul plecarii
lui peste hotarele tarii sau din alte motive intemeiate, precum si pentru a reduce sau a exclude
supunerea martorului unui vadit pericol sau pentru a reduce revictimizarea martorului, procurorul
poate solicita audierea acestuia de catre judecatorul de instructie, cu asigurarea posibilitatii
banuitului, invinuitului, aparatorului acestuia, partii vatamate si procurorului de a pune intrebari
martorului audiat.
O deosebita importanta la aprecierea declaratiilor martorului o are cunoasterea aspectului
psihologic de formare a declaratiilor. Astfel, procesul de formare a declaratiilor martorului trece
prin citeva etape si anume: receptionarea, memorizarea si reproducerea. Cea mai des intalnita
forma de receptie este receptia vizuala, deoarece in cele mai dese cazuri marturia se bazeaza pe
senzatiile vizuale. Receptia insusirilor obiectelor este conditionata atat de calitati sau de
proprietati ale obiectelor, cit si de anumiti factori psihofiziologici personali caracteristici martorilor.
La aprecierea declaratiilor martorului este important de a lua in consideratie atat calitatile psiho-

fiziologice ale persoanei, cum ar fi starea vederii, unele vicii, spre exemplu, daltonismul cit si
factori obiectivi, cum ar fi raportul de distanta, conditiile atmosferice (timp senin, ceata etc.). La
receptia auditiva se coreleaza natura sunetului sau zgomotului cu varsta martorului, distanta de
la obiectul cercetarii si eventualele obstacole.
Memorizarea este un proces psihic cu un grad mare de complexitate, de aceia la
aprecierea declaratiilor martorului in primul rand, se va lua in consideratie faptul ca memoria nu
este o actualizare simpla sau o fotografiere a informatiei ci o reflectare activa care presupune
prelucrarea celor memorate. Este deosebit de important de a cunoaste ca, evident, cu timpul,
memoria scade, dar in unele situatii poate sa apara ceea ce s-a pierdut din memorie, de aceea
este deosebit de importanta audierea repetata a martorilor.
La aprecierea declaratiilor martorilor este important sa se ia in consideratie faptul ca la
momentul expunerii pot fi comise anumite denaturari: prin aditia, adica prin adaugarea unor date
care de fapt nu au fost in realitate, prin omisiunea unor date provocata de uitare, cind martorul
este de buna credinta, sau intentionate, cind martorul este de rea-credinta, denaturari prin
substituire, cind martorul poate substitui anumite date percepute cu date care au avut loc intr-un
alt eveniment perceput. O mare importanta, de asemenea la expunere o are tipul de
temperament al martorului, capacitatea lui de a expune etc.
Audierea propriu-zisa a martorului se efectueaza atat prin informarea prealabila referitor la
obiectul cauzei care se urmareste, cit si prin propunerea de a declara despre anumite fapte si
circumstante pe care le cunoaste referitoare la fenomenul a carui martor el a fost.
Audierea martorului se efectueaza printr-o expunere libera a acestuia asupra anumitor
imprejurari pe care le cunoaste. Pe parcursul audierii pot fi puse intrebari de concretizare, iar
dupa ce martorul a facut declaratii lui i se pun intrebari asupra altor circumstante despre care
martorul nu a vorbit. In timpul audierii martorului i se pot prezenta anumite mijloace de proba,
spre exemplu, anumite corpuri delicte pentru a se constata atributia sau importanta acestor
probe.
Declaratiile martorului trebuie detaliate pentru a fi verificate mai eficient. In cadrul audierii
nu se admite de a pune intrebari sugestive si intrebari care nu cer o informare factologica, cum ar
fi anumite opinii, presupuneri etc. In cazul descoperirii anumitor contradictii, fie intre declaratiile
anterioare ale martorului, fie intre declaratiile martorului si alte declaratii, este necesar de a le
inlatura.
Declaratiile obtinute in cadrul audierii sau imediat dupa terminarea ei sunt consemnate de
catre persoana ce petrece audierea in procesul-verbal al audierii. Aceste declaratii se inscriu de
la persoana intaia si daca este posibil cuvant in cuvant.
Legislatia procesual penala in vigoare a fixat reguli separate in intocmirea procesului
verbal privind actiunea de urmarire penala si a procesului verbal al sedintei de judecata. Astfel,
conform alin.1 al art.260 din CPP procesul-verbal privind actiunea de urmarire penala se

intocmeste in timpul efectuarii acestei actiuni sau imediat dupa terminarea ei de catre persoana
care efectueaza urmarirea penala.
Legiuitorul, presupunand ca in procesul intocmirii procesului verbal al audierii martorului
sunt posibile unele goluri a prevazut unele forme adaugatoare de fixare a declaratiilor, care pot
sa asigure completarea totala a procesului-verbal respectiv. Astfel, conform alin.2 al art.336 din
CPP in scopul asigurarii plenitudinii procesului-verbal la judecarea cauzei in prima instanta si in
instanta de apel poate fi utilizata stenografierea, inregistrarile audio sau video si acest fapt se
consemneaza in procesul verbal respectiv iar stenograma, inregistrarile audio sau video se
anexeaza la procesul-verbal si respectiv la dosarul penal.
Potrivit art.115 din CPP la audierea martorului pot fi aplicate la cererea acestuia sau din
oficiu, de catre organul de urmarire penala ori instanta inregistrari audio sau video, fapt despre
care se comunica martorului care urmeaza sa fie audiat inainte de inceperea audierii iar dupa
terminarea audierii inregistrarea audio sau video se reproduc in intregime in fata martorului.
Inregistrarea audio sau video se incheie la audiere cu declaratia martorului care confirma justetea
declaratiilor sale. Declaratiile, obtinute in timpul audierii cu aplicarea inregistrarii audio sau video
se consemneaza in procesul-verbal al audierii.
La finisarea audierii procesul-verbal se prezinta martorului ca sa faca cunostinta cu
continutul consemnat sau la acordul martorului persoana care efectueaza audierea il citeste
martorului in glas, explicandu-i totodata ca are dreptul de a face careva obiectii pe marginea
declaratiilor sale facute in cadrul audierii si care vor fi consemnate in procesul-verbal respectiv.
Deci, orice obiectie a martorului necesita consemnarea obligatorie in procesul-verbal al audierii.
Veridicitatea declaratiilor sale in procesul-verbal sunt consemnate prin semnatura martorului si a
persoanei ce a efectuat audierea pe fiecare pagina a
procesului verbal al audierii.
La procesul verbal se anexeaza schitele, fotografiile, peliculele, casetele audio sau video
care au fost executate in cursul efectuarii actiunilor de urmarire penala.
Conform art.261 din CPP daca martorul care a participat la audiere refuza sa semneze
procesul-verbal atunci despre aceasta se face mentiune in procesul-verbal al audierii, care va fi
semnat pentru conformitate de catre persoana care a efectuat audierea iar martorului dat trebuie
sa i se acorde posibilitatea de a explica cauzele refuzului iar explicatiile lui vor fi consemnate in
procesul-verbal al audierii. Daca martorul care a participat la audiere nu poate semna procesulverbal din cauza vreunui defect fizic atunci persoana care efectueaza audierea cheama o
persoana straina care, cu consimtamantul martorului care nu poate semna, certifica cu
semnatura sa exactitatea procesului verbal al audierii martorului.
Daca la audierea martorului a participat si traducatorul ultimul de asemenea semneaza
fiecare pagina si ultima foaie a procesului-verbal.
Deci, in procesul verbal al audierii martorului se indica toate persoanele care au participat
la audiere si fiecare dintre ei prezent la audiere confirma continutul procesului-verbal de
asemenea prin semnatura.

Trasaturile sale specifice le are petrecerea audierii martorului in sedinta de judecata. Astfel,
potrivit art.356 din CPP dupa apelul martorilor, presedintele sedintei de judecata cere ca ei sa
paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea lui. De
asemenea presedintele ia masuri ca martorii care au fost deja audiati sa nu comunice cu cei
neaudiati si cu alte persoane care se afla in sala de sedinta, in deosebi aceasta se refera la
partea vatamata sau reprezentantul ei, partea civila, partea civilmente responsabila si rudelor lor.
In circumstantele create trebuie de avut in vedere prezenta a doua situatii contrare. Prima
situatie se refera la posibilitatea constrangerii martorului la refuzul de a face declaratii de
acuzare, schimbarea continutului declaratiilor sale sau prezentarea de catre martor a unor
declaratii mincinoase. In situatia creata ar fi binevenita aplicarea masurilor procesuale si a altor
masuri de protectie a martorului, cum ar fi nedivulgarea datelor privind identitatea martorului,
liberarea de la prezentarea lui in sala sedintei de judecata, asigurarea pazei personale, a
domiciliului si averii, schimbarea datelor din buletinul de identitate, schimbarea altor documente si
alte masuri.
Astfel, legislatia procesual penala in vigoare in art.110 prevede unele modalitati speciale de
audiere a martorului si protectia lui si anume ca in cazul existentei motivelor temeinice de a
considera ca viata, integritatea corporala sau libertatea martorului sau a unei rude apropiate a lui
sunt in pericol in legatura cu declaratiile pe care acesta le face intr-o cauza penala privind o
infractiune grava, deosebit de grava sau exceptional de grava si daca exista mijloace tehnice
respective, judecatorul de instructie sau, dupa caz, instanta poate admite ca martorul respectiv
sa fie audiat fara a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmarire penala sau in sala in
care se desfasoara sedinta de judecata prin intermediul unei teleconferinte cu circuit inchis, cu
imaginea si vocea distorsionate astfel incat sa nu poata fi recunoscut.
Procedura audierii speciale a martorului se face in baza unei incheieri motivate ale
judecatorului de instructie sau, dupa caz, a instantei de judecata din oficiu ori la cererea motivata
a procurorului, avocatului, martorului respectiv sau a oricarei persoane cointeresate. In timpul
audierii martorului i se permite sa comunice alta informatie despre identitatea sa decat cea reala
iar informatia despre identitatea reala a martorului se consemneaza de catre judecatorul de
instructie intr-un proces-verbal separat care se pastreaza la sediul instantei respective intr-un plic
sigilat, in conditii de maxima siguranta a confidentialitatii.
De asemenea, obligatia organului de urmarire penala sau a instantei de judecata de a lua
masuri in scopul asigurarii securitatii martorului este prevazuta de art. 215 din CPP si anume ca
in cazul existentei temeiurilor suficiente de a considera ca martorul sau alte persoane participante
la proces, precum si membrii familiei acestora ori rudele apropiate pot fi sau sint amenintate cu
moartea, cu aplicarea violentei, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale
organul de urmarire penala si instanta de judecata sint obligate de a lua masurile prevazute de
legislatie pentru ocrotirea vietii, sanatatii, onoarei, demnitatii si bunurilor martorului sau a altor
persoane.
Un pericol sporit pentru infaptuirea justitiei prezinta situatia cind martorul benevol
contacteaza cu participantii care se afla in sala unde se desfasoara sedinta de judecata (inculpat,
partea vatamata, partea civila sau partea civilmente responsabila) si se foloseste de informatia

acumulata in scopul corectarii declaratiilor sale. In cazul dat, cind pericolul pentru martor lipseste
si formal aplicarea masurilor de protectie nu este necesara din punctul nostru de vedere ar fi
binevenit de prevazut careva masuri in scopul evitarii sau excluderii unor astfel de contacte dintre
astfel de martori cu alte persoane cointeresate in rezultatul procesului.
La astfel de masuri de protectie pot fi atribuite:

interzicerea contactului cu anumite persoane;

aplicarea unor mijloace tehnice de control si interceptarea convorbirilor;

izolarea temporara a martorului cu stabilirea unor interdictii (interzicerea

comunicarii cu anumite persoane si primirea lor in domiciliul sau);

interzicerea totala de a iesi din domiciliu sau intr-un anumit interval de timp;

aplicarea mijloacelor electronice de control si obligarea de a le purta astfel de

mijloace.
5. Aspecte etice cu privire la audierea partilor in proces.
Vorbind la general, in activitatea organelor afacerilor interne intirzie formarea profilului
psihologic, adaptat societatii democratice bazate pe o economie de piata de tip capitalist, care in
ochii populatiei ar trebui sa apara nu ca forta represiva a statului, ci in primul rind ca un mediator
profesionist si impartiabil in conflictele care se nasc intre cetateni si intre cetateni si autoritatile
publice.
Unele din aceste conflicte se solutioneaza si de catre ofiterul de urmarire penala in
cercetarea cazurilor penale, care se rezolva datorita profesionalismului si eticii, ce include in sine
nu numai cunoasterea la un nivel inalt a legislatiei, ci si unele metode si procedee tactice menite
sa armonizeze relatia ofiter de urmarire penala - cetatean, instrumente practice de formare a
unor priceperi si deprinderi de a comunica amiabil si constructiv cu cetateanul.
Aplicarea corecta a metodelor si mijloacelor mentionate face posibila stabilirea unui
contact psihologic in dialogul cu cetatenii. Vorbim despre contactul psihologic, deoarece procesul
de interactiune nu exclude situatii de conflict, mai ales in cazul unei tratari agresive, unde nu mai
ramine loc pentru relatii de cooperare. Este necesar ca ofiterul de urmarire penala sa posede
asemenea cunostinte, priceperi si deprinderi, care ii vor permite, cu siguranta, a bloca, in mare
parte, sursa de conflict si a atrage atentia interlocutorului (a partii in proces) asupra subiectului
dorit, ceea ce este posibil doar in cazul in care se va tine cont de particularitatile si trasaturile de
personalitate ale acestuia.
Daca ne referim la cele expuse, mentionam ca cele mai dese conflicte legate de relatia
ofiter de urmarire penala - cetatean, persista in cadrul procesului penal, si anume la actiunea de
urmarire penala - audierea, din considerentul ca anume aceasta actiune de urmarire penala si de

tactica criminalistica urmareste scopul de dobindire si fixare in forma de depozitii a datelor despre
o anumita fapta, si este o proba care are importanta pentru cercetarea cauzei penale.
Anume aici, pentru elucidarea conflictelor aparute si solutionarii obiective a urmaririi
penale, ofiterul de urmarire penala trebuie sa-si puna in valoare principalele calitati - inteligenta,
imaginatia, tactul, puterea de convingere, calmul, echilibrul emotional puternic, spiritul de
observatie si nu in ultimul rind capacitatea de a asculta. In acelasi timp, ofiterul de urmarire
penala trebuie sa fie capabil a alege acele metode si mijloace de comunicare care ar corespunde
particularitatilor de personalitate ale partii pe care o audiaza.
O importanta deosebita pentru ofiterul de urmarire penala este manifestarea de o
atitudine binevoitoare, ascultand cu atentie si rabdare declaratiile pe care le fac partile, fapt care
ar favoriza crearea unei relatii de incredere, iar apoi sa le consemneze, iar intrebarile pe care le
adreseaza pentru clarificarea unor situatii ce au importanta pentru cauza sa fie accesibile (pe
intelesul persoanei audiate, adaptandu-si intrebarea in functie de gradul de cultura a audiatului).
Vorbind despre cazurile de sesizare a organului de urmarire penala prin plingere (vizind
interesele personale), relatam ca, in asemenea situatii ofiterul de urmarire penala trebuie sa
exprime un raspuns satisfacator (in masura a raspunde catusi de putin asteptarilor petitionarului).
In practica se intilnesc cazuri cind datorita atitudinilor partilor in proces poate sa-l irite pe
colaborator. In asemenea cazuri ofiterul trebuie sa-si stapaneasca emotiile, sa analizeze situatia
creta, reactiile aparute, sa deplaseze obiectul conflictului si sa faca sa inceteze cauzele agresiunii
si sa adopte o atitudine nonconflictuala. Mai mult ca atit, in cazurile in care una din parti
profereaza ofense in adresa ofiterului de urmarire penala sau ii reproseaza ceva, acest fapt
trebuie privit drept o reactie fireasca, o manifestare a instinctului de autoaparare, o reactie de
compensare a inferioritatii. In atare situatii este cel mai bine sa ignoram invectivele partii si sa
incercam sa directionam conversatia spre fagasul dorit.
In cazul cind ofiterul de urmarire penala isi verifica competenta in baza art. 271 Cod de
procedura penala si constata ca nu este competent a efectua urmarirea penala, el trebuie sa
explice persoanei ce la sesizat a carui organ este competenta in cazul de fata, sa-l indrume pe
cetatean in mod corect, si nici intr-un caz ofiterul de urmarire penala nu trebuie sa respinga brutal
cererea sau sa o lase fara atentie si fara un raspuns.
O reactie pozitiva a persoanei audiate fata de ofiterul de urmarire penala va fi in cazul
unei ascultari active si eficiente, care este o latura a profesionalismului, si include in ea
urmatoarele cerinte: in timpul ascultarii este necesar de a privi persoana, de al incuraja prin
aprobari din cap, de al intrerupe cit mai putin posibil, de al ajuta sa se exprime atunci cind nu-si
gaseste cuvintele potrivite.
Nu in ultimul rind, important pentru ofiterul de urmarire penala, este atitudinea sa fata de
partea audiata, indiferent de statutul ei procesual (victima, parte vatamata, martor sau banuit).
Potrivit art. 10 al Codului de procedura penala in desfasurarea procesului penal, nimeni nu poate
fi supus la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante, nimeni nu poate fi

detinut in conditii umilitoare, nu poate fi silit sa participe la actiuni procesuale care lezeaza
demnitatea umana.
Toate aceste metode si mijloace duc la o conlucrare adecvata a ofiterului de urmarire
penala cu partile in proces, si numai in asa masura se va ridica imaginea nu numai a organului
de urmarire penala, ci a intregului colectiv a Ministerului Afacerilor Interne.
Prin aceste metode se va naste o reactie corecta care va cultiva o relatie civilizata si de
respect a cetatenilor fata de politie.
Tot in acest context, ofiterul de urmarire penala trebuie sa respecte nu numai prevederile
legislatiei procesual-penale si juridico-penale, dar si prevederile Codului de etica si deontologie al
politistului, aprobat prin Hotarirea Guvernului RM nr. 481 din 10 mai 2006.
6. Cazuri exceptionale.
Practica denota ca in multe cazuri, in timpul efectuarii de catre ofiterul de urmarire penala
a unor actiuni de urmarire penala, mai ales la audiere, partile se comporta neadecvat cerintelor
sau chir uneori pot jigni onoarea si demnitatea colaboratorului, spunand in adresa acestuia
cuvinte necenzurate, astfel ultragiindu-l. In asemenea cazuri ofiterul de urmarire penala trebuie
sa actioneze legal si sa nu intreprinda masuri de jignire a partii audiate. Astfel, ofiterul de urmarire
penala, depune un raport pe numele conducatorului organului de urmarire penala sau a
conducatorului institutiei, unde mentioneaza fapta de ultragiere a sa, dupa care cheama
inspectorul de sector de serviciu pentru intocmirea procesului-verbal cu privire la contraventia
administrativa. In cazul cind la audiere se afla in biroul de serviciul a ofiterului de urmarire penala
colegul sau, aparatorul partii audiate sau reprezentanti legali, de la acestea se i-a o explicatie cu
privire la cazul dat.
Directia generala urmarire penala
Academia Stefan cel Mare a MAI