ŞEDINŢA DE

JUDECATĂ

PRIMUL TERMEN, ETAPE, DERULARE

 Primul termen de
judecatA
• Art. 200 si art. 201 NCPC - data stabilită de instanţă, pentru soluţionarea pricinii

• termenele de 10 zile, de 25 de zile NU sunt termene de judecata ci termene administrative

• Consecinţe - dacă întâmpinarea nu este obligatorie, se pot formula de către pârât cereri de
intervenţie forţată a terţilor în procesul civil; se poate ridica excepţia de conexitate în faţa
instanţei sesizată în urmă [art. 139 alin. (2) NCPC]; se poate invoca excepţia de
necompentenţă materială şi teritorială de ordine publică [art. 130
alin. (2) NCPC]; se poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială dacă întâmpinarea nu
este obligatorie [art. 130 alin. (3) NCPC]; pentru neregularităţi săvârşite înainte de începerea
judecăţii, se poate invoca nulitatea relativă, dacă întâmpinarea nu e obligatorie [art. 178 alin.
(3) lit. a) NCPC]; se poate depune cerere reconvenţională, dacă întâmpinarea nu este
obligatorie, situaţie în care reconvenţionala se depune odată cu întâmpinarea, anterior fixării
primului termen; se estimează durata procesului (art. 238 NCPC) şi se alege procedura de
administrarea probelor (în instanţă sau prin avocaţi – art. 239 NCPC); prin recunoaşterea
pretenţiilor părţii adverse la primul termen cu părţile legal citate, nu se datorează cheltuieli de
judecată, dacă pârâtul nu a fost pus în întârziere sau nu se afla de drept în întârziere, anterior
pornirii procesului (art. 454 NCPC), până la primul termen la care reclamantul este legal citat
se poate modifica cererea de chemare în judecată (art. 204 NCPC), art. 406 alin. (4) NCPC
leagă consecinţe în privinţa admisibilităţii cererii de renunţare la judecată, condiţionat de
 Etape si reguli de desfASurare a
sedintei

• Art. 211 NCPC se arată că instanţa „efectuează activitatea de

cercetare şi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor
principiilor şi garanţiilor procesuale, în vederea soluţionării legale şi
temeinice a acestuia
• Art. 237 NCPC - etapa de cercetare a procesului este aceea în care se
îndeplinesc acte de procedură, pentru pregătirea dezbaterii în fond a
procesului, dacă este cazul.
• Art. 389 NCPC - dezbaterile procesului poartă asupra împrejurărilor
de fapt şi temeiurilor de drept, invocate de părţi în cererile lor sau,
după caz, ridicate de către instanţă din oficiu
• Art. NCPC 217-218 - poliţia şedinţei de judecată
• Art. 220-222 NCPC - amânarea cauzei
• Art. 223-231 - Derularea şedinţei de judecată
 Încheierile de SedinTA
premergatoare hotararii

• La fiecare termen de judecată al dosarului, se întocmeşte câte o

încheiere de şedinţă, în care sunt trecute toate actele de
procedură care s-au efectuat la acel termen, pentru a se putea
reţine exact cum s-a desfăşurat procesul
• se întocmeşte pe baza notelor de şedinţă, menţionate în caietul
grefierului iar, în completare, dacă este cazul şi pe baza
înregistrărilor efectuate
• Feluri - preparatorii şi cele interlocutorii – art. 235
• Continut – art.233 NCPC
• REGULI – art. 234 NCPC - Dispoziţiile privitoare la deliberare,
opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la
hotărârile prin care instanţa se dezînvesteşte de judecarea
fondului cererii se aplică în mod corespunzător şi încheierilor
 ExcepTiile procesuale

• unul dintre elementele acţiunii civile, ca mijloc procesual la care recurge, de

regulă, pârâtul, pentru a se apăra împotriva pretenţiilor reclamantului -
modalitatea prin care se aduc în discuţie aspecte de natură să întârzie sau să
determine respingerea cererii de chemare în judecată, fără antamarea
fondului – art. 245 NCPC

• NU intereseaza exceptiile de drept substantial bazate pe: tranzacţie, pe

novaţie (art. 1.614 C. civ.), compensaţie (art.1.438 C. civ.), excepţia de
reducţiune [art. 1.095 alin. (3) C. civ.], excepţia de garanţie (art. 1.696 C.
civ.), excepţia de joc (art. 2.264 C. civ.)

• Excepţia şi apărarea de fond se deosebesc substanţial prin aceea că produc

efecte diferite, numai primele fiind analizate anterior fondului, uneori
apărările de fond se timbrează, dacă sunt formulate sub forma cererii
reconvenţionale şi pot fi invocate până la momente distincte în cadrul sau
chiar în afara procesului (exceptio non adimpleti contractus nu este o excepţie
procesuală ci un mijloc de garanţie şi de presiune asupra debitorului, pentru
a-l determina să execute obligaţia art. 1.556 C. Civ.)
• Felurile excepţiilor procesuale

• Excepţiile de fond - lipsuri ale dreptului la acţiune (actualitatea dreptului, autoritatea de lucru judecat,
interesul, calitatea şi capacitatea procesuală), cu consecinţe asupra soluţiei pe fondul cauzei.

• Excepţiile de procedură tind la întârzierea judecăţii sau la respingerea cererii, datorită faptului că nu au
fost respectate formele de procedură. Trebuie deci distins între excepţiile procesuale de fond şi
excepţiile (procesuale) de procedură (compunerea şi constituirea instanţei de judecată, competenţa
acesteia, procedura de judecată, cerinţele acţiunii civile, declinarea competenţei, amânarea judecăţii,
refacerea unor acte, anularea, respingerea sau perimarea cererii de chemare în judecată).

• Excepţii dilatorii, care tind la amânarea judecăţii, refacerea unor acte de procedură sau la declinarea
competenţei (de incompatibilitate, de recuzare, a lipsei procedurii de citare, de necomunicare a actelor
de procedură ) şi excepţii peremptorii, care tind la respingerea cererii sau la stingerea procesului (lipsa
interesului, a dreptului, autoritatea de lucru judecat, lipsa calităţii procesuale pasive sau active etc.).

• Excepţii absolute, care pot fi invocate în orice stare a pricinii (în recurs pot fi invocate dacă, pentru
soluţionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi), de orice parte, de
procuror sau de instanţă din oficiu (excepţia de necompetenţă generală, a autorităţii de lucru judecat –
art. 432 NCPC) şi excepţii relative, care se pot ridica numai de partea interesată şi numai cel târziu la
termenul următor celui la care s-a săvârşit încălcarea normei respective, în etapa cercetării procesului şi
înainte de a se pune concluzii în fond (excepţia de nulitate relativă, excepţia de recuzare etc.)

• art. 2.513 C. Civ. prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la
care părţile sunt legal citate.
• Invocarea – art. 247 NCPC

• iin limine litis, la începutul procesului şi instanţa de judecată va trebui să analizeze excepţiile şi să se
pronunţe asupra acestora înainte de a intra în soluţionarea cauzei pe fond, deoarece este posibil ca
prin soluţionarea excepţiei să nu se mai ajungă la fondul procesului.

• Pârâtul va trebui să invoce excepţiile pe care se sprijină prin întâmpinare, sub sanctiunea decăderii

• NCPC, după ce arată care sunt regulile de invocare a excepţiilor după natura normei încălcate,
prevede că părţile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de
îndată ce le sunt cunoscute, sub sancţiunea reparării pagubei pricinuite părţii adverse, pentru
amânarea judecăţii.

• Soluţionare – art. 248 NCPC

• instanţa se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care
fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei

• Când se invocă simultan mai multe excepţii, instanţa determină ordinea de soluţionare în funcţie de
efectele pe care acestea le produc, fără ca prin stabilirea acestei ordini să anticipeze soluţia: mai întâi
excepţiile care vizează nulitatea cererii de chemare în judecată (netimbrarea, lipsa numelui părţilor,
obiectului şi a semnăturii), apoi excepţia de necompetenţă (art.200 C.pr,civ.), excepţia puterii
lucrului judecat, excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune, excepţiile procesuale de fond
vizând calitatea, capacitatea, dreptul şi interesul acţiunii
 Solutionare
• instanţa se pronunţă prin încheiere sau prin hotărâre după cum
soluţionează excepţia la începutul procesului, se dezînvesteşte sau
uneşte excepţia cu fondul cauzei. Dacă instanţa pronunţă
declinarea competenţei, anularea cererii, perimarea sau
respingerea acesteia se pronunţă asupra excepţiei respective prin
hotărâre, deoarece se dezînvesteşte. Dacă însă instanţa respinge
excepţiile arătate anterior ea va pronunţa o încheiere
(interlocutorie), care poate fi atacată numai odată cu fondul,
rămânând pe mai departe învestită să judece procesul respectiv.
• Dacă sunt soluţionate prin hotărâre, aceasta nu se bucură de
autoritate de lucru judecat cu privire la fond - art. 430 NCPC
• Însă va avea autoritate de lucru judecat hotărârea prin care se
soluţionează o excepţie procesuală, în ce priveşte dezlegarea dată
acesteia