1) A încheie cu B un contract de închiriere, consemnat într-un înscris sub semnătură

privată. Arătaţi argumentat: a) ce cerințe trebuie să îndeplinească înscrisul pentru a avea valoare
de înscris sub semnătură privată; b) în ce condiții înscrisul poate fi titlu executoriu c) care este
data încheierii contractului opozabilă părților d) care este data încheierii contractului opozabilă
terților.
Barem: a) semnătura părților și, fiind contract sinalagmatic, formalitatea multiplului exemplar
Art. 272, Art. 274 C.pr.civ.; b) dacă este înregistrat în registrul prevăzut de lege Art. 1798 C.civ;
c) data trecută în contract d) momentul la care data devine certă într-una din formele prevăzute
de lege Art. 278.

2) A, persoană fizică, solicită obligarea persoanei fizice B la predarea autoturismului

vândut în baza unui contract și depune în probațiune extrase de pe e-mail-urile trimise de B,
copie după ofertele de vânzare postate pe site-uri de către B și solicită audierea a doi martori care
au fost de față la verificarea autoturismului și încheierea contractului. B neagă încheierea
contractului și faptul că este autorul mail-urilor, și susține că după postarea ofertelor s-a
răzgândit și nu mai vrea să vândă autoturismul. Analizaţi argumentat dacă și în ce condiții
probele solicitate sunt admisibile.
Barem: a) e-mail-urile contestate pot avea valoare de înscris sau de început de dovadă scrisă
dacă probele administrate conferă certitudine cu privire la proveniența lor și nemodificarea
conținutului Art. 282; b) ofertele publice de vânzare au valoare de început de dovadă scrisă; c)
proba cu martori poate fi admisă prin excepție în completarea începutului de dovadă scrisă.

3) A închiriază lui B un apartament, predat chiriaşului după o săptămână, de faţă cu doi

martori. Ulterior, deoarece B nu plăteşte chiria, A solicită, în baza contractului, plata chiriei,
depunând în probaţiune înscrisul constatator și solicitând audierea a doi martori. Pârâtul arată în
instanţă că a avut loc înţelegerea, dar că actul nu este valabil, deoarece nu a fost înregistrat la
finanţe, şi prin urmare nu se poate cere plata chiriei în baza sa. Arătaţi argumentat: a) când s-a
încheiat contractul b) dacă în speţă contractul este valabil; c) dacă în speţă contractul este titlu
executoriu; d) care sunt probele admisibile în speță.
Barem: a) Închirierea este un contract consensual, contractul s-a încheiat la momentul
acordului de voințe; b) Contractul este valabil, înregistrarea la finanțe nu este o condiție de
valabilitate; c) în lipsa înregistrării în registre (finanțe) înscrisul sub semnătură privată nu
constituie titlu executor; d) Înscrisul sub semnătură privată și mărturisirea părții adverse. Proba
cu martori este în principiu inadmisibilă pentru dovedirea unui contract, și nici nu este
pertinentă și concludentă raportat la celelalte două probe.

4) A încheie cu B un contract de vânzare, în formă autentică. Ulterior A solicită anularea

contractului și dorește să dovedească cu martori faptul că notarul nu și-a îndeplinit obligația
legală de a-l informa cu privire la consecințele actului și faptul că una din declarațiile lui B cu
privire la starea imobilului, declarație care l-a convins să cumpere, nu corespunde realității.
Arătaţi motivat dacă în speță proba cu martori este admisibilă.
Barem: a) împotriva îndeplinirii atribuțiilor de către funcționar cu prilejul încheierii unui act
autentic singura probă admisă este înscrierea în fals, proba cu martori nu este admisibilă; b)
Dolul este un fapt ilicit exterior contractului, proba poate fi făcută prin orice mijloace, inclusiv
martori.

5) A, persoană fizică, solicită obligarea persoanei fizice B la predarea apartamentului

închiriat în baza unui contract încheiat prin corespondență electronică și depune în probațiune
extrase de pe e-mail-urile trimise de B, copie după contractul de intermediere încheiat de către B
cu un agent imobiliar pentru găsirea unui chiriaș și solicită audierea a doi martori care au fost de
față la prezentarea apartamentului de către B și încheierea contractului. B neagă încheierea
contractului și faptul că este autorul mail-urilor, și susține că după încheierea contractului de
intermediere cu agentul imobiliar a găsit pe singur un chiriaș pentru apartament. Analizaţi
argumentat: a) dacă și în ce condiții proba cu e-mail-urile este admisibilă; dacă și în ce condiții
proba cu înscrisul încheiat cu agentul imobiliar este admisibilă c) dacă și în ce condiții proba cu
martori este admisbilă; dacă contractul de închiriere din speță este titlu executor.
Barem: a) e-mail-urile contestate pot avea valoare de înscris sau de început de dovadă scrisă
dacă probele administrate conferă certitudine cu privire la proveniența lor și nemodificarea
conținutului; b) contractul încheiat cu agentul imobiliar are valoare de început de dovadă
scrisă, deoarece provine de la pârât și face credibil faptul pretins; c) proba cu martori poate fi
admisă prin excepție în completarea începutului de dovadă scrisă d) contractul de închiriere
poate constitui titlu executoriu doar dacă este întocmit un înscris sub semnătură privată care
este înregistrat în registrul prevăzut de lege.

6) A cheamă în judecată pe B, solicitând, în baza unui contract, plata unui preț de 10.000
lei. B, recunoaște încheierea contractului și invocă în apărare faptul că A nu ar fi executat
corespunzător contractul, bunul predat nefiind conform contractului. Părțile nu se prezintă la
judecată, nu depun nici o probă și solicită judecata în lipsă. Arătați motivat ce soluție ar trebui să
pronunțe instanța în lipsa altor probe.
Existența actului juridic este dovedită prin recunoașterea lui B, existența obligației de plată a
prețului fiind astfel un fapt necontestat; Reclamantului i-a fost recunoscut temeiul pretenției, pe
când părătul, care a invocat în apărare livrarea neconformă, nu a dovedit neconformitatea deși
era obligația sa, deoarece el a invocat această susținere în apărare. Prin urmare acțiunea
trebuie admisă.

7) Arătaţi care sunt condiţiile de valabilitate ale unui înscris sub semnătură privată care
constată încheierea unui contract sinalagmatic între doi particulari (neprofesionişti); dar ale unui
înscris sub semnătură privată care constată încheierea unui contract prin care una dintre părţi se
obligă unilateral să dea o cantitate de bunuri fungibile.
Semnăturile părţilor şi formalitatea multiplului exemplar. Semnăturile părţilor şi
mențiunea bun și aprobat.

8) Între X și Y, profesioniști, se încheie un contract de afaceri, consemnat într-un înscris.

Ulterior X solicită executarea unor obligații în baza contractului, dorind să dovedească întinderea
obligațiilor cu înscrisul, un e-mail trimis de Y și cu doi martori, cu care să arate sensul corect al
unor clauze ale contractului, conținutul unor uzanțe aplicabile părților, precum și faptul că părțile
au convenit să execute o clauză altfel decât s-a consemnat prin înscris. Arătaţi motivat dacă şi în
ce condiţii proba cu e-mail-ul, respectiv proba cu martori ar fi admisibile pentru fiecare teză
probatorie în parte (3 sit.).
Barem: Pentru interpretarea contractului se pot folosi orice mijloace de probă, însă e-
mail-ul poate fi considerat ca probă doar dacă, din circumstanțe se poate considera că provine
de la partea adversă; uzanțele sunt fapte juridice distincte, se pot folosi orice mijloace de probă,
însă e-mail-ul poate fi considerat ca probă doar dacă, din circumstanțe se poate considera că
provine de la partea adversă; în contra cuprinsului unui înscris se poate dovedi doar cu un
contraînscris. În măsura în care se poate considera că e-mail-ul poate valora început de dovadă
scrisă acesta poate fi folosit ca probă, coroborat cu declarațiile martorilor, contra înscrisului.

9) Între A şi B are loc o înţelegere verbală, la 01.02.2016, prin care primul închiriază lui
B un apartament, predat chiriaşului după o săptămână, de faţă cu doi martori. Ulterior, deoarece
B nu plăteşte chiria, A solicită, în baza contractului, plata chiriei, solicitând în probaţiune
audierea a doi martori și un înscris care cuprinde transcrierea unui SMS trimis de B prin care
solicită amânarea plății primelor două rate ale chiriei, în cuentum de 600 euro. Pârâtul arată în
instanţă că este de acord cu administrarea probelor, dar că actul nu este valabil, deoarece nu a
fost redactat în scris şi înregistrat la finanţe, şi prin urmare nu se poate cere plata chiriei în baza
sa. Arătaţi argumentat: a) când s-a încheiat contractul b) dacă în speţă contractul este valabil; c)
dacă în speţă proba cu martori este admisibilă; d) dacă în speţă proba cu transcrierea SMS-ului
este admisibilă.
Barem: contractul este consensual, s-a încheiat la momentul acordului de voințe,
01.02.2016; contractul consensual este valabil prin simplul acord de voință al părților, fără a
mai fi nevoie de vreo formalitate; proba cu martori este admisibilă, deoarece există un acord al
pârâtului, o convenție asupra probelor; proba cu SMS poate fi administrată, valoarea sa
probatorie urmând a fi apreciată în funcție de garanțiile de proveniență și nemodificare ale
înscrisului în formă electronică.

10) Între A și B se încheie o vânzare în formă autentică. Douăzeci de ani mai târziu un
terț T, afectat de contractul de vânzare, în cadrul unui litigiu cu B, dorește să dovedească cu doi
martori faptul că în realitate starea de fapt a imobilului și întinderea folosinței predate
cumpărătorului era alta decât au declarat părțile în cuprinsul contractului, și că are serioase dubii
că A a semnat contractul, motiv pentru care solicită efectuarea unei expertize grafologice. B
invocă faptul că un contract autentic are valoare probatorie absolută. Arătați motivat dacă aceste
probe sunt admisibile, și în ce condiții poate T să combată actul autentic.
Barem: Actul autentic are valoare probatorie absolută în ceea ce privește constatările
funcționarului și valoare probatorie relativă în ceea ce privește declarațiile părților. Starea de
fapt a imobilului și întinderea folosinței sunt stări de fapt cuprinse în declarațiile părților, un terț
le poate combate prin orice mijloc de probă, inclusiv martori, însă faptul că partea a semnat este
o constatare a funcționarului care nu poate fi combătută decât prin procedura înscrierii în fals.

11) A cheamă în judecată pe B, solicitând executarea unui contract în valoare de 10.000

lei. B, recunoaște încheierea contractului și invocă în apărare executarea lui. Părțile nu se
prezintă la judecată, nu depun nici o probă și solicită judecata în lipsă. Arătați motivat ce soluție
ar trebui să pronunțe instanța în lipsa probelor.
Barem: Existența actului juridic este dovedită prin recunoașterea lui B, existența
obligației fiind astfel un fapt necontestat; Reclamantului i-a fost recunoscut temeiul pretenției,
pe când părătul, care a invocat în apărare executarea, nu a dovedit executarea deși era
obligația sa, deoarece el a invocat susținerea că a fost stinsă obligația. Prin urmare acțiunea
trebuie admisă.

12) Între X și Y, profesioniști, se încheie un contract de afaceri, consemnat într-un

înscris. Ulterior X solicită executarea unor obligații în baza contractului, dorind să dovedească
întinderea obligațiilor cu înscrisul, registrele lui Y și cu doi martori, cu care să arate sensul corect
al unor clauze ale contractului, conținutul unor uzanțe aplicabile părților, precum și faptul că
părțile au convenit să execute o clauză altfel decât s-a consemnat prin înscris. Arătaţi motivat
dacă şi în ce condiţii aceste probe ar fi admisibile pentru fiecare teză probatorie în parte (3 sit.).
Barem: Pentru interpretarea clauzei pot fi utilizate toate probele deoarece nu se tinde la
a dovedi în contra unui înscris, iar registrul este al părții advers; uzanțele pot fi dovedite și cu
martori și eventual, registrul celeilalte părți; de principiu împotriva unui înscris nu se poate face
proba contrară decât prin contraînscris, însă în măsura în care instanța apreciază că registrul
părții adverse are puterea doveditoare a unui înscris sau a unui început de dovadă scrisă se
poate admite ca probă, eventual completat cu proba testimonială.

13) A încheie cu B un contract de vânzare, în formă autentică. Ulterior A solicită

anularea contractului și dorește să dovedească cu martori faptul că notarul nu și-a îndeplinit
obligația legală de a-l informa cu privire la consecințele actului și faptul că una din declarațiile
lui B cu privire la starea imobilului, declarație care l-a convins să cumpere, nu corespunde
realității. Arătaţi motivat dacă în speță proba cu martori este admisibilă.
Barem: împotriva constatărilor funcţionarului sau a modului în care acesta a îndeplinit
atribuţiile se admite doar proba prin înscrierea în fals; împotriva declaraţiei părţii cu privire la
o stare de fapt este admisibilă proba cu martori, tinzând a fi probat un dol.

14) A solicită obligarea societății B la plata unor daune în baza unui contract și depune în
probațiune un înscris sub semnătură privată. Reprezentantul societății declară că nu cunoaște
dacă contractul este semnat sau nu de către fostul administrator şi contestă în instanţă semnătura
de pe înscris precum și lipsa formulei bun și aprobat din clauza privitoare la întinderea daunei.
Analizaţi argumentat dacă societatea poate contesta semnătura şi în ce condiţii, și care este, în
speță, consecința lipsei mențiunii bun și aprobat.
Barem: Semnătura privată de pe un înscris poate fi contestată, urmând a se face o
verificare de scripte. Menţiunea bun şi aprobat nu era necesară, nefiind vorba despre o obligaţie
unilaterală de a achita o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile.

15) X, profesionist, vinde lui Y materiale pentru o cabană de lemn, contractul fiind
consemnat într-un înscris sub semnătură privată, în care se consemnează că preţul a fost achitat
integral. Ulterior X solicită plata unei diferenţe de preţ, dorind să dovedească înţelegerea părţilor
de a amâna anumite tranşe de preţ cu nişte e-mailuri trimise de Y şi cu propriile registre. Arătaţi
motivat dacă şi în ce condiţii o astfel de probă ar fi admisibilă.
Barem: Împotriva unui înscris nu se poate face proba contrară decât printr-un
contraînscris, chiar şi între profesionişti. Prin urmare corespondenţa electronică poate fi
utilizată ca probă doar în măsura în care are valoarea juridică a unui înscris sub semnătură
privată, sau început de dovadă scrisă (completată şi cu alte probe). Proba cu registrele poate fi
utilizată doar între profesionişti sau doar împotriva profesionistului, nu în favoarea lui.

16) A lasă un testament autentic. După deces moştenitorii declară că nu cunosc dacă
testamentul este semnat sau nu de către antecesorul lor şi contestă în instanţă înscrisul, dorind să
arate, cu doi martori şi un început de dovadă scrisă, faptul că alta a fost ultima manifestare de
voinţă a defunctului declarată cu prilejul întocmirii testamentului. Analizaţi argumentat: a) dacă
moştenitorii pot contesta semnătura şi în ce condiţii; b) dacă proba cu martori este admisibilă; c)
dacă proba cu începutul de dovadă scrisă este admisibilă.
Barem: a) semnătura de pe un act autentic nu poate fi contestată decât prin înscrierea în
fals; b, c) actul fiind autentic constatările notarului cu privire la declaraţiile de voinţă ale
defunctului nu pot fi combătute decât prin înscrierea în fals, proba cu martori şi început de
dovadă scrisă nu este admisibilă.

17) Între A şi B are loc o înţelegere verbală, la 01.06.2014, prin care primul închiriază lui
B un apartament, predat chiriaşului după o săptămână, de faţă cu doi martori. Ulterior, deoarece
B nu plăteşte chiria, A solicită, în baza contractului, plata chiriei, solicitând în probaţiune
audierea a doi martori. Pârâtul arată în instanţă că a avut loc înţelegerea, dar că actul nu este
valabil, deoarece nu a fost redactat în scris şi înregistrat la finanţe, şi prin urmare nu se poate cere
plata chiriei în baza sa. Arătaţi argumentat: a) când s-a încheiat contractul b) dacă în speţă
contractul este valabil; c) dacă în speţă existenţa contractului este dovedită; d) dacă în speţă
proba cu martori este admisibilă.
Barem: a) contractul de închiriere este un contract consensual, ia naştere la momentul
acordului părţilor, 01.06.2014; b) actul este valabil, fiind consensual nu are nevoie de nici o altă
formalitate pentru încheierea valabilă; c) existenţa contractului este dovedită prin recunoaşterea
lui b (mărturisire). d) proba cu martori este permisă doar pentru lămurirea clauzelor
contractului, nu pentru dovedirea existenţei lui.
 18) Printr-un contract autentic notarial A vinde lui B un apartament la preţul de 100.000
lei. După şase luni C formulează o acţiune în revendicare a apartamentului împotriva lui A şi B.
În probaţiune el solicită audierea unor martori şi utilizarea unor prezumţii pentru a arăta că în
realitate B nu a semnat contractul încheiat cu A, acesta nefiind valabil, şi că, în realitate, preţul
tranzacţiei a fost de 60.000 lei. Pârâtul A se opune audierii martorilor, invocând valoarea
contractului de peste 250 lei. Analizaţi argumentat admisibilitatea probei cu martori şi prezumţii
în speţă.
Barem: fiind un act autentic nu se admite proba împotriva constatărilor notarului, cum
este identitatea semnatarului, decât prin înscrierea în fals; în schimb împotriva declaraţiilor
părţilor terţul poate utiliza orice mijloc de probă, inclusiv martori şi prezumţii.

19) A şi B, rude apropiate, încheie un contract de împrumut, în formă autentică în care se

consemnează că A transmite lui B suma de 100.000 lei. Ulterior A solicită restituirea sume
împrumutate, însă B refuză şi, în cadrul unui litigiu doreşte să dovedească faptul că suma
împrumutatată ar fi fost de fapt mai mică cu un înscris semnat de A, cu doi martori care au fost
de faţă la predarea sumei şi cu interogatoriul lui A. Instanţa observă că actul prin care s-a
consemnat împrumutul este autentic şi pune în discuţia părţilor admisibilitatea acestor probe.
Arătaţi motivat: a) dacă este admisibilă proba cu înscrisul propusă de B, împotriva actului
autentic; b) dacă proba cu martori este admisibilă; c) dacă proba cu interogatoriu este admisibilă;
d) dacă în speţă există o imposibilitate de preconstituire a unui înscris.
Barem a) împotriva declaraţiilor părţilor cuprinse în actul autentic părţile pot face proba
contrară cu înscrisul semnat de A-0,25; b)proba cu martori, de principiu inadmisibilă împotriva
actului autentic-0,25; c) proba cu interogatoriul-mărturisirea, admisibilă; d) nu există, părţile
au întocmit două înscrisuri.

20) A lasă un testament olograf. După deces moştenitorii declară că nu cunosc dacă
testamentul este semnat sau nu de către antecesorul lor şi contestă în instanţă semnătura de pe
înscris. Analizaţi argumentat dacă moştenitorii pot contesta semnătura şi în ce condiţii.
Barem: Testamentul olograf nu este un act autentic, prin urmare semnătura autorului
poate fi contestată de cei interesaţi prin procedura verificării de scripte.