Model plangere penala – aspecte teoretice și practice

Model plangere penala

DomnulePrim-procuror/Procuror general/Procuror șef/Comisar sef

Subsemnatul/a …………………..cu domiciliul in….., indentificat/a cu CI seria…..

nr…….. eliberata de …la data de…….,,,,,,,,, avand codul numeric personal ….., cu domiciliul
procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura in (in situatia in care se doreste
alegere unui alt domiciliu pentru comunicarea actelor) reprezentat prin avocat ………….cu
sediul in …………….. date de contact………….

sau

Subscrisa (denumirea persoanei juridice), cu sediul in…………inregistrata la Oficiul Registrului

Comertului………. sub nr……….avand CUI……., cont bancar……….reprezentata de……..in
calitate de ……….(administrator/director/ – se va trece persoana care are calitatea de a
reprezenta societatea) cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura in (in
situatia in care se doreste alegere unui alt sediu pentru comunicarea actelor) reprezentat prin
avocat ………….cu sediul in …………….. date de contact………….

în termenul legal prevăzut de lege, in baza art. 289 Cod proc pen. formulez prezenta:

PLÂNGERE PENALĂ

împotriva făptuitorilor, care până la acest moment nu au fost identificaţi de catre

subsemnatul/subsemnata/subscrisa

sau

impotriva numitului……….

• pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de lege prin …….. Cod.penal.

• solicitându-vă să dispuneţi efectuarea de cercetări penale, în sensul de a identifica pe
făptuitorii infracţiunilor (in situatia in care autorii infractiunii sunt necunoscuti) constatate
de subsemnatul/subsemnata/subscrisa la data de ……….. şi de a lua măsurile legale ce
se impun faţă de acesta/aceştia.
SITUATIA DE FAPT

In fapt, inteleg sa invederez urmatoarele aspecte:

(se va prezenta intreaga situatie cu precizarea in concret a infractiunilor savarsite si se va

indica faptuitorul/faptuitorii)

ÎN DREPT, faptele făptuitorilor ………../ necunoscuti până la acest moment, întrunesc

elementele constitutive ale infracţiunii de:

• ………….. Cod.penal.
Întrucât subsemnatul/subsemnata/subscrisa, prin fapta constatată la data de ………, aşa
cum a fost descrisă mai sus, a suferit un însemnat prejudiciu material,

• vă solicităm să procedaţi la efectuarea de cercetări, în sensul de a identifica pe

făptuitorii infracţiunii de……. constatate de subsemnatul/subsemnata/subscrisa
la data de ……….,
sau

• vă solicităm să procedaţi la efectuarea de cercetări privind făptuitorii infracţiunii

de …….constatate de subsemnatul/subsemnata/subscrisa la data de ……….,
• de asemenea, vă solicităm trimiterea în judecată a făptuitorilor pentru faptele
comise şi intelegem sa ne constituim parte civilă în cadrul procesului penal.

MODEL PLANGERE PENALA

ASPECTE TEORETICE
Art. 289. Cod procedura penala
(1) Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o
vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.

(2) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi
domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de
înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de
înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori
convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea
făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar
procura rămâne ataşată plângerii.

(4) Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de
mandatar.

(5) Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată
prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.
(6) Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o
primeşte.

(7) Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul
major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea.

(8) Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său
legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea
persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă
legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se
face din oficiu.

(9) Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se
trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

(10) În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul
României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, şi prin aceasta se sesizează
săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar
este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul
căreia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se
aplică în mod corespunzător.

JURISPRUDENȚĂ
model plangere penala model plangere penala model plangere penala model plangere
penala

in drept fapta constituie poate face savarsirea infractiunii suferit un prejudiciu

impotriva faptuitorului a savarsit fapta constituie infractiunea formulez prezenta plangere

Sentința penală nr. 759/25.11.2016, definitivă (modificată în apel sub aspectul laturii civile)

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la data de

…05.2016 în dosarul nr. …/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a
inculpatului O.V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit.
c) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen.

În fapt, s-a reținut faptul că, inculpatul O.V., la data de 31.05.2009, în jurul orelor 17.00,
inculpatul, în timp ce se afla la intersecţia …, a agresat-o fizic pe persoana vătămată P.M.R.,
fostul soţ al concubinei sale, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat spre vindecare un
număr de 25 zile de îngrijiri medicale și au fost de natură să-i pună viaţa in pericol.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă judecătoria Sectorului 2 București, au fost indicate

următoarele mijloace de probă: declaraţii persoana vătămată P.M.R., declaraţii martor U.F.,
declaraţie martor G.A.I., declaraţii suspect/inculpat O.V., proces-verbal de constatare a
efectuării actelor premergătoare; proces-verbal de recunoaştere din planşă fotografica a
făptuitorului, de către P.M.R., certificat medico-lcgal nr. …/09.06.2009 şi bilet de externare,
adresă de constituire parte civilă – Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, procese-verbale
de efectuare a unor verificări si investigaţii. Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a arătat că
persoana vătămată P.M.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză, însă s-a constituit parte civilă
Spitalul Clinic de Urgenţă ”Sf. Pantelimon” Bucureşti cu suma de 1.925, 12 lei, cu titlu de
prejudiciu material.

În cursul urmăririi penale, nu au fost luate măsuri preventive faţă de inculpat, Prin încheierea din
camera de consiliu din data de ….2016 în temeiul art. 346 alin. 1 NCPP, judecătorul de cameră
preliminară, cu motivarea din cuprinsul încheierii de la acea dată, a constatat legalitatea
sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. …/2009 din data de …05.2016 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti privind pe inculpatul O.V., cercetat în stare de deținere în altă
cauză pentru săvârșirea unei infracțiuni vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e C.pen.
cu aplicarea art. 41 slin. 1 C.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen..

La solicitarea instanţei, a fost comunicată şi ataşată la dosar fişa de cazier a inculpatului, în

vederea lămuririi antecedentelor penale şi verificării încadrării juridice a faptelor reţinute în
sarcina acestuia. În şedinţa publică din data de ….2016, instanţa a dispus citirea actului de
sesizare, a adus inculpatului la cunoştinţă învinuirea, precum şi dispoziţiile art. 374 alin. 4, art.
375 alin. 1 şi disp. art. 396 alin. 10 Cpp. cu privire la judecata cauzei în cazul recunoaşterii
vinovăţiei. Inculpatul a precizat că nu recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor, astfel cum au
fost reţinute în sarcina acestuia în cuprinsul actului de sesizare şi că doreşte ca prezenta cauză
să se soluționeze potrivit procedurii de drept comun.

La același termen de judecată au fost încuviințate administrarea probelor testimoniale și cu

înscrisuri, urmând a fi audiată și persoana vătămată. Inculpatul a înțeles să dea declarații în
prezenta cauză, cele susținute de acesta fiind consemnate și atașate a dosarul cauzei la filele
22-24.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 31.05.2009, în jurul orelor 17.00 în timp ce se afla la intersecţia …, a agresat-o fizic
pe persoana vătămată P.M.R. (fostul soţ al martorei S.F.) ca urmare a unei acțiuni violente a
acestuia, pe fondul unor discuții în contradictoriu de la acel moment, cauzându-i numitului
P.M.R., leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale și au fost
de natură să-i pună viaţa in pericol.

La reținerea situației de fapt menționate mai sus, instanța are în vedere faptul că la data de
31.05.2009 organele de cercetare penală au fost sesizați cu privire la exercitarea unor violențe
asupra persoanei vătămate P.M.R., acesta fiind internat de urgență la Spitalul Clini de Urgență
Sf. Pantelimon. Din declarațiile persoanei vătămate date în cursul urmăririi penale rezultă faptul
că în acea zi stabilise împreună cu fosta sa soție (martora Stoica fostă U.F.) să se întâlnească
pentru a discuta anumite aspecte legale de fetița acestora în vârstă de 3 ani.
A observat că martora era însoțită de un individ despre care cunoștea că este concubinul fostei
sale soții. Persoana vătămată a învederat faptul că a reproșat acesteia faptul că era însoțit de
concubinul ei. În declarațiile inițiale, persoana vătămată a afirmat faptul că a fost lovit inițial cu
pumnul în față de către inculpatul care s-a simțit ofensat de reproșurile sale (declarația dată în
26.11.2009-f. 17-18 d.u.p. coroborată cu declarația dată în 26.06.2009 – f. 19-20 d.u.p. și cu
declarația dată la data de 24.06.2015 f. 22-25 d.u.p.).

Ulterior deși a încercat să se îndepărteze de inculpat acesta l-a lovit fie cu piciorul fie cu pumnul
în spate, persoana vătămată căzând la pământ, observând totodată cum martora împreună cu
minora în vârstă de 3 ani au urcat într-un autobuz (f. 24 d.u.p.). Persoana vătămată a arătat
faptul că inculpatul l-a mai luat de gât și l-a tras pe o bancă lovindu-l de câteva ori cu pumnul și
spunând să o lase pe martoră în pace. Din declarația persoanei vătămate dată în fața instanței
a rezultat faptul că într-adevăr s-a îndreptat către inculpat, la momentul de început al altercației
și s-a interpretat că voia să dea în el, când de fapt el s-a apărat (declarația din data de
15.11.2016 – dosar instanță).

Din certificatul medico legal nr. …./09.06.2009 întocmit de către I.N.M.L. ”Mina Minovici” rezultă
faptul că persoana vătămată P.M.R. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în
data de 31.05.2009 prin lovire cu corp dur, care au necesitat cca. 25 zile de îngrijiri medicale,
fiind de natură să pună în primejdie viața victimei.

Faptul că inculpatul este persoana care a aplicat loviturile asupra persoanei vătămate rezultă
din declarațiile acesteia, dar și din procesul verbal de recunoaștere după fotografii întocmit la
data de 15.06.2009 (f. 34 d.u.p.), planșele foto fiind întocmite în prezența martorului G.A.I. ( f.
38-39 d.u.p. și declarația din data de 15.11.2016 luată în fața instanței de judecată).

Din declarația martorei S. ( fostă U., fostă P.) F. rezultă faptul că la acea dată, după ce în
prealabil a discutat cu fostul soț cu privire la copilul minor, s-a deplasat împreună cu concubinul
acesteia, inculpatul O.V., în zona străzii Sportului. Martora a precizat că persoana vătămată a
început să o înjure și să îi spună să meargă cu el acasă luând-o de mâini motiv pentru care
inculpatul O.V. s-a apropiat de ei și i-a spus persoanei vătămate să nu mai insiste.

Martora a afirmat că persoana vătămată a vrut să îl lovească pe inculpat, reușind acest lucru,
motiv pentru care inculpatul a ripostat. Martora a afirmat că a avut loc o altercație între cei doi și
că aceștia s-au lovit reciproc (f. 40-41 d.u.p.). Fiind audiată în fața instanței martora a afirmat
aceleași lucruri menținând declarația potrivit căreia persoana vătămată a dat un pumn
inculpatului precizând totodată că nu îl cunoaște pe fostul soț ca fiind o persoană violentă, dar
că într-adevăr mai are excese ”cum a făcut și în sală”.

A apreciat martora că acțiunea inculpatului a fost una de apărare și că nu a mai asistat ulterior
la continuarea altercației (declarație martor din data de 15.11.2016), concentrându-se mai mult
pe siguranța fetiței. Cu privire la primul pumn aplicat, martora a susținut în mod constant că
persoana vătămată a exercitat prima violențe asupra inculpatului, acesta din urmă încercând să
se apere.
Din declarațiile inculpatului O.V. rezultă faptul că s-a deplasat cu concubina sa (martora Stoica
fostă U., fostă P.F.) în zona străzii Sportului, auzind conversația dintre martoră și persoana
vătămată care a afirmat ”Să nu vină cu jegosul și libidinosul ala cu tine” făcând referire la
inculpat. A afirmat inculpatul că nu au ajuns la locul de întâlnire în același timp deoarece a lăsat-
o pe concubina sa mai în față pentru a nu fi văzut de persoana vătămată. Inculpatul a mai
afirmat faptul că a observat că persoana vătămată a prins-o de mână pe martoră smucind-o
spre el, motiv pentru care a decis să intervină.

Persoana vătămată l-a înjurat și a venit spre el să îl lovească și reușind acest lucru. Inculpatul a
precizat că l-a lovit și el cu pumnul în față după care persoana vătămată a căzut. Inculpatul a
apreciat că s-au lovit reciproc ajutându-l să se urce în autobuz (f. 49-52 d.u.p.), neprecizând
nimic de aplicarea unor lovituri după ce martora a părăsit locul împreună cu minora.

În cursul judecății inculpatul a declarat în esență aceleași evenimente, precizând că persoana

vătămată era mai agresivă și că martorei îi era frică de acesta. A precizat că nu mai știe cine a
dat prima lovitură, că nu l-a lovit pe P.M.R. în spate și că, la un moment dat nu a mai vrut să
continue cearta, vrând să plece.

A fost însă lovit de persoana vătămată care se ținea de inculpat ”ca un cățel” potrivit declarațiilor
inculpatului. A precizat inculpatul că a practicat box la amatori și după aceea pentru întreținere
(f. 22-24 d.i.). Instanța reține faptul că declarațiile persoanei vătămate și ale inculpatului sunt
divizibile sub aspect probator, în sensul în care, în măsura în care elementele facturale
constatate nu sunt coroborate cu restul materialului probator, acestea pot fi înlăturate în parte.

În baza probelor administrate în etapa cercetării judecătorești, instanța reține fără putere de
tăgadă faptul că asupra persoanei vătămate s-au exercitat violențe de o gravitate deosebită,
acestea fiind apte să pună în primejdie viața. Cu titlu prealabil, instanța reține, față de susținerile
persoanei vătămate relative la faptul că s-a apărat (”m-am îndreptat spre el și s-a interpretat că
vreau să dau în el când de fapt eu m-am apărat” – declarația dată în fața instanței la data de
15.11.2016) că la momentul de început a interacțiunii dintre cele două părți, conflictul nu era
actual, inculpatul neexcitând nici un act de violență fizică sau verbală asupra persoanei
vătămate, astfel cum rezultă atât din declarațiile martorului ocular, cât și din declarațiile
persoanei vătămate P.R., coroborate cu declarațiile inculpatului.

Remarcă instanța faptul că declarațiile persoanei vătămate, ale martorului ocular și ale
inculpatului se coroborează în esență sub aspectele existenței altercației, a locului săvârșirii
infracțiunii și a persoanelor care au participat la acest conflict. Cu privire la inițiativa primului act
de violență, instanța reține declarațiile consecvente ale martorului ocular S. (Fostă U., fostă P.)
F. și ale inculpatului O.V., potrivit cărora persoana vătămată a avut o atitudine recalcitrantă și a
încercat să îl lovească pe inculpat.

Sub acest aspect instanța înlătură susținerile persoanei vătămate din cursul urmăririi penale,
potrivit cărora inculpatul, după ce i-a adresat câteva cuvinte l-a lovit, deoarece acestea nu se
coroborează cu declarațiile martorului ocular. Reține instanța faptul că persoana vătămată fiind
audiată nemijlocit la termenul din data de 15.11.2016 a afirmat faptul că ”într-adevăr m-am
îndreptat spre el și s-a interpretat că vreau să dau în el când de fapt eu m-am apărat”.
Ori la acest moment conflictul, potrivit susținerilor martorei, nu era actual. Constată instanța că
cele trei persoane audiate, au perceput aceeași situație de fapt în mod diferit relatând-o ca
atare. Elementele asupra cărora cele trei declarații coincid sunt acelea că inițiativa violentă a
aparținut persoanei vătămate inițial, iar inculpatul a încercat inițial să se apere.

Cu toate acestea, reține instanța faptul că susținerile inculpatului potrivit cărora a încercat să
stopeze atacul și ulterior, după ce persoana vătămată a căzut, sunt lipsite de fundament,
urmând a fi înlăturate ca urmare a faptului că din raportul medico-legal rezultă faptul că
persoana vătămată a prezentat leziuni la nivelul spatelui care au generat leziuni traumatice care
s-au putut produce prin lovire cu corp dur, fiind pusă în primejdie viața acesteia.

Ori, atâta vreme cât leziunile au fost create la data de 31.05.2009, fiind exclusă rănirea
persoanei vătămate ca urmare a căzăturii, este cert că acestea au fost create de inculpat și prin
raportare la succesiunea evenimentelor astfel cum a fost relatată de persoana vătămată, sub
aspectul chestiunilor neînlăturate de instanță. Loviturile aplicate persoanei vătămate au fost de
o intensitate deosebită apte să producă un pneumotorax total stâng cu mic nivel hidroaeric la
nivelul sinului costdiafragmatic stâng.

Nu poate primi instanța susținerea faptului că persoana vătămată a fost ajutată de inculpat să
se urce în autobuz, fără exercitarea unor violențe fizice, din moment ce din același raport de
expertiză rezultă gravitatea leziunilor, fiind greu de crezut că atacul persoanei vătămate putea fi
încă actual prin raportare la pregătirea fizică a inculpatului, care a afirmat că a practicat box.

În privinţa încadrării juridice, fapta inculpatului O.V. care la data de 31.05.2009, în jurul orelor
17.00 în timp ce se afla la intersecţia …, a agresat-o fizic pe persoana vătămată P.M.R. (fostul
soţ al concubinei sale) ca urmare a unei acțiuni violente a acestuia, pe fondul unor discuții în
contradictoriu de la acel moment, cauzându-i numitului P.M.R., leziuni ce au necesitat spre
vindecare un număr de 25 zile de îngrijiri medicale și au fost de natură să-i pună viaţa in pericol,
întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped.
de art. 182 alin. 2 V. C.pen., dar și elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală
prev. și ped. de art. 194 alin. 1 lit. E C.pen.

Având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la data pronunțării prezentei
hotărâri au intervenit mai multe legi penale, cu titlu prealabil se impune a se analiza legea
penală mai favorabilă, pentru ca mai apoi întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii să
se raporteze la norma incriminatorie mai favorabilă inculpatului.

Instanța reține că limitele de pedeapsă prevăzute de ambele texte normative prevăd același
minim special (2 ani), dar față de incidența în cauză a recidivei postexecutorii, instanța
apreciază faptul că legea penală mai favorabilă este legea veche ca urmare a regimului
acesteia sub imperiul legii vechi. Acestea fiind reținute, instanța constată că legea penală mai
favorabilă este legea veche și în temeiul art. 386 C.pr.pen. va dispune schimbarea încadrării
juridice a faptei din art. 194 alin. 1 lit. E cu rap la art. 41 alin. 1 și art. 5 C.pen., în art. 182 alin. 2
V. C.pen. cu aplicarea art. 73 alin. 1 lit. B și art. 76 alin. 1 lit. D V.cod penal raportat la art. 37
alin. 1 lit. b cu aplic. Art. 39 alin. 4 V.C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
În privința întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, sub
aspectul laturii obiective, în ceea ce priveşte elementul material acesta constă în fapta
inculpatului de lovire a persoanei vătămate, fiindu-i produse acesteia leziuni traumatice care au
pus în primejdie viața persoanei vătămate. Urmarea imediată constă în producerea leziunilor
traumatice asupra persoanei vătămate, leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 25
zile de îngrijiri medicale (astfel cum rezultă din certificatul medico-legal f. 27 d.u.p.), fiind pusă în
primejdie viața acesteia, iar legătura de cauzalitate dintre leziunile provocate persoanei
vătămate şi loviturile aplicate de către inculpat la data de 31.05.2009 rezultă din probele
administrate în cauză și analizate mai sus.

Sub aspectul laturii subiective, modalitatea vinovăției cu care inculpatul a săvârșit fapta este
intenția indirectă, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit a
acceptat producerea lui, prin aplicarea loviturilor astfel cum a rezultat mai sus.

Având în vedere condamnarea inculpatului dată prin sentința penală nr. …/24.04.2000 a
Tribunalului București Secția A II-A definitivă la data de 07.06.2001 prin respingerea recursului
declarat de inculpat de către Curtea Supremă de Justiție, instanța reține incidența în cauză a
dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b cu aplic. Art. 39 alin. 4 V.C.pen.

Fapta a fost săvârșită de inculpat înainte de a interveni reabilitarea judecătorească, după

executarea unei pedepse mai mari de un an, aplicate prin sentința mai sus menționată, în stare
de recidivă postexecutorie.

Constată instanța că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. b C.pen. 1968 relative
la reținerea circumstanței atenuante a provocării. Astfel, din probatoriul administrat în prezenta
cauză, instanța constată faptul că inculpatul a reacționat ca urmare a unei puternice tulburări
determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produse prin violență.

Astfel, din declarația martorului ocular S.F. dată în prezenta cauză la data de 15.11.2016,
rezultă faptul că persoana vătămată a întrebat ce e cu inculpatul acolo și că a dat primul pumn,
neexistând nicio discuție între cei doi. Inculpatul a ripostat, astfel cum rezultă și din propriile sale
declarații coroborate cu declarațiile martorei și ale persoanei vătămate, reacția acestuia fiind
una disproporționată față de amenințarea reală pe care persoana vătămată o prezenta asupra
propriei persoane.

Raportat la condițiile provocării, instanța apreciază că a existat un act de violență îndreptat

împotriva făptuitorului (astfel cum rezultă din declarațiile martorei oculare, ale inculpatului și ale
persoanei vătămate), neimputabil inculpatului (factorului determinant al acțiunii violente a
persoanei vătămate fiind prezența inculpatului la locul întâlnirii dintre martor și persoana
vătămată astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat), apt să creeze o
puternică stare de tulburare (ca urmare a atitudinii recalcitrante a persoanei vătămate
coroborate cu lansarea unui atac asupra inculpatului), infracțiunea a fost comisă față de
persoana care a efectuat actul de provocare, a fost săvârșită cu intenție de către inculpat, a fost
determinată de actul de provocare și a fost posterioară actului de provocare.
Rezultă din probatoriul administrat (declarație martor și declarație inculpat), faptul că persoana
vătămată a bruscat martora, inculpatul fiind decis să intervină moment în care persoana
vătămată a reacționat violent fiind nelămurit cu privire la prezenta concubinului fostei soții la
locul de întâlnire al celor doi. Prin raportare la circumstanțele concrete, atacul era unul deja
consumat prin încercarea de lovire a inculpatului, nemaiexistând nici un risc (față de statura
diferită a părților implicate, de diferența de forțe și de pregătirea anterioară a inculpatului) ca
persoana vătămată să continue acțiunea violentă.

Astfel, nu poate instanța reține legitima apărare drept cauză care să înlăture caracterul penal al
faptei deoarece inculpatul a procedat la lovirea victimei în mod repetat, însuși acesta precizând
că după ce l-a lovit acesta a căzut și că ulterior se ținea după inculpat ”ca un cățel”. Ori din
declarațiile inculpatului rezultă că loviturile ulterioare ale acestuia nu au avut drept scop
înlăturarea unui atac imediat îndreptat asupra sa. Cu toate acestea este vorba de o provocare a
inculpatului față de faptul că, persoana vătămată a încercat lovirea acestuia impunând astfel o
reacție din partea inculpatului. Instanța va înlătura apărarea inculpatului relativă la relația
ulterioară dintre acesta și persoana vătămată, aceasta fiind invocată în scopul de a induce
instanței ipoteza unei iertări a inculpatului de către persoana vătămată. Reține instanța faptul că
în prezenta cauză acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, neputând fi mediat conflictul
penal și nici exista o cauză care să înlăture răspunderea penală precum împăcarea sau
retragerea plângerii penale.

De altfel nici persoana vătămată, la data audierii nemijlocite în fața instanței, nu a considerat că
relația ulterioară cu inculpatul are vreo importanță asupra infracțiunii săvârșite. Având în vedere
faptul că fapta descrisă mai sus a fost săvârșită de inculpat, constituie infracțiune și a fost
săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, instanța urmează să dispună condamnarea
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 182 alin. 2 V. C.pen.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită,

instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen.
1968, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite,
starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a
altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa
infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea
infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia
familială şi socială. Instanța va aplica toate cauzele de reducere și agravare a pedepsei.

Instanţa reţine că gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite este unul crescut, prin
exercitarea violențelor punându-se în pericol viața persoanei vătămate. Reține instanța și faptul
că violențele au fost exercitate în plină stradă, inculpatul continuând aplicarea loviturilor chiar
după aducerea victimei într-o imposibilitate fizică de a riposta. Instanța mai are în vedere
factorul declanșator al conflictului, dar și reacția inculpatului care deși aflat pe o poziție
superioară din punct de vedere fizic, a continuat aplicarea loviturilor chiar după căderea
persoanei vătămate. Mai are în vedere instanța faptul că au fost exercitate violențele în
prezența copilului minor al persoanei vătămate, în plină stradă, fără teama de a fi prins de către
organele de cercetare, în timpul zilei, pe o rută intens circulată, în văzul trecătorilor, aspecte
apte să aducă victimei o gravă atingere asupra demnității, în plus față de intensitatea loviturilor
aplicate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpat, instanţa reţine că acesta are în prezent 50 de ani, este
cunoscut ca având o fire violentă față de condamnările anterioare, este cetățean român, are 10
clase, acționează impulsiv și violent, nu are un loc de muncă și este în prezent încarcerat ca
urmare a arestului preventiv dispus în altă cauză.

Faţă de reţinerea unei circumstanţe atenuante, de faptul că minimul special al pedepsei pentru
infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C.pen. este de 2 ani, de
reținerea recidivei postexecutorii, instanţa urmează să facă aplicarea art. 76 alin. 1 lit. d) C.pen.
şi, coborând pedeapsa sub acest minim, să aplice inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pedeapsa este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și răspunde nevoii de reacție socială,
urmând a fi executată în regim penitenciar ca urmare a criteriilor expuse mai sus. În temeiul art.
71 C.pen., văzând şi decizia LXXIV (74)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie – Secţiile Unite, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea
187/2012, instanţa îi va interzice inculpatului pentru perioada executării pedepsei principale, cu
titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen.
(respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie
implicând exerciţiul autorităţii de stat), constatând că este nedemn să le exercite și apreciind că
interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporţionată în raport cu gravitatea faptei şi că nu
este necesară interzicerea vreunui drept prev. de art. 64 lit. c) C.pen.

Va constata că inculpatul a fost arestat în altă cauză.

Va lua act că persoana vătămată P.M.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 320 Alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele
care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să
repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective
ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi
recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea
acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile
procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora,
în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de
judecată.

Cu privire la fapta ilicită, aşa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în
pricinuirea unei vătămări corporale persoanei vătămate P.M.R. care a necesitat pentru
vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, vătămare produsă ca urmare loviturilor aplicate de
inculpat.

Consecinţa/urmarea imediată a faptei inculpatului a constat în vătămarea corporală a persoanei

vătămate fiind provocat un pneumotorax prin agresiune. Raportul de cauzalitate a fost dovedit
mai presus de orice îndoială potrivit considerentelor mai sus expuse. Vinovăţia inculpatului a
fost, de asemenea, probată. Aşadar, instanţa reţine că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate
cele patru condiţii necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon ca urmare a faptei ilicite,
aflată în relație directă cu aceasta constă în cheltuielile pe care aceste instituții leau efectuat
pentru acordarea îngrijirilor medicale. Aceste sume de bani sunt pe deplin probate, fiind depuse
în acest sens deconturile de cheltuieli (f. 28 d.u.p.; 32-33 d.u.p.) efectuate pentru asigurarea
asistenței medicale de urgență și pentru internarea persoanei timp de 5 zile. În baza art. 25
C.pr.pen. rap. la art. 998-999 V. C.civ. va admite în tot acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic
de Urgenţă Sf. Pantelimon București şi va obliga inculpatul O.V. la plata sumei de 1.925,12 lei
cu titlu de prejudiciu material.

În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP, va obliga inculpatul la plata sumei de 900 lei, cheltuieli judiciare
către stat, în sarcina acestuia fiind reținută o culpă procesuală. În baza art. 274 alin. 1 teza
finală Cp.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. R. D.S. în cuantum de 520 de lei,
urmează a fi avansat din fondurile speciale alocate de Ministerul Justiţiei şi rămân în sarcina
statului.