Partile sau subiectele raportului

1) Raportul juridic civil cuprinde trei parti : Continutul (drepturi subiective + obligatii civile)
Obiectu l (bunul)

-proba raportului

2) Continutul raportului juridic civil Prin continutul acestui raport se intelege totalitatea drepturilor subiective, (ale sub
activ) si a obligatiilor civile( ale sub pasiv) pe care le au partil e. A/ Drepturile subiective civile = este posibilitatea
recunoscuta de lege subiectului activ persoana fizica ori persoana juridica in virtutea careia titularul
poate sa pretinda sub pasiv o conduita corespunzatoare care consta in a da, , a face sau a nu face ceva si, in caz de nevoie,
sa ceara concursul fortei coercitive a statului. Clasificarea drepturilor subiective civile
a) In functie de opozabilitatea lor, drepturile subiective civile sunt absolute si relative. Dreptul subiectiv civil absolut este
acel drept in virtutea caruia titularul poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza. Intra in
aceasta categ. drepturile personale nepatrimoniale si drepturile reale.Caracteristici: 1) Sunt opozabile tuturor 2 raportul juridc
care cuprinde in continutul sau un D absolut se stabileste intre titularul D(sub activ) si toate celelalte persoane(sub pasive) 3)
Sub pasive au oblig de a nu savarsi nici un act de natura sa aduca atingere D absolut al sub activ.
Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept in virtutea caruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduita
determinata, fara de care dreptul nu se poate realiza. Aici intra drepturile de creanta. Caracteristici: 1) Sunt opozabile numai
fata de una sau mai multe persoane- sub pasive
b) In functie de natura continutului lor, drepturile subiective civile se impart in patrimoniale si nepatrimoniale. Este
patrimonial dreptul subiectiv al carui continut economic poate fi exprimat baneste, pecuniar. Caractere specifice: 1)- sunt
transmisibile catre alte pers, prin acte juridice atat intre vii cat si mortis causa si pot fi exercitate prin reprezentare 2) - Pot fi
absolute (cum sunt drepturile reale) dar pot fi si relative (cum sunt drepturile de creanta) 3) sunt supuse prescriptiei 4)
incalcarea acestor D atrage dupa sine un prejudiciu material dand nastere unei obligatii de reparatii patrimoniale. Este
nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv care nu are continut ec. si care nu poat fi exprimate in bani.
Sunt nepatrimoniale: drepturile care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: drepturile care privesc
identificarea persoanei (cum sunt: dreptul la nume, dreptul la pseudonim, dreptul la domiciliu si resedinta, dreptul la o stare
civila, iar pentru persoana juridica, dreptul la denumire, la sediu etc.). Caractere specifice; 1)- sunt mereu D absolute, deci
opozabile tuturor, producand efecte asupra tuturor; 2) - nu sunt transmisibile, nu pot fi exrecitate prin reprezentare 3) nu sunt
supuse prescriptiei 4) incalcarea acestor D atrage dupa sine un prejudiciu moral si mai rar unul material, dand nastere unei
obligatii de reparatii social-morale.
c) Dupa corelatia dintre ele, drepturile subiective civile se impart in principale si accesorii. Este principal acel drept subiectiv
care are o existenta de sine statatoare.Aici intra drepturile reale principale, respectiv dreptul de proprietate, in toate formele
sale, si drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata: dreptul de uz, dreptul de uzufruct, dreptul
de abitatie, dreptul de superficie si dreptul de servitute. Este accesoriu acel drept subiectiv civil a carui soarta juridica depinde
de existenta altui drept subiectiv civil, cu rol de drept principal (de pilda, ca drept real accesoriu, dreptul de ipoteca, dreptul de
gaj, privilegiile, dreptul de retentie). Aceasta impartire a drepturilor subiective civile este importanta pentru ca dreptul civil
accesoriu depinde de dreptul civil principal (accesorium sequitur principale).

B. Obligatia civila este indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumita conduita care poate consta
in a da, a face ori a nu face ceva si care, la nevoie, poate fi impusa prin forta coercitiva a statului . Clasificarea obligatiilor
civile a) In functie de obiectul lor, deosebim: obligatia de a da, obligatia de a face si obligatia de a nu face ceva; sau obligatia
pozitiva si obligatia negativa; sau obligatia de rezultat
(determinata) si obligatia de diligenta (de mijloace). Obligatia de a da este indatorirea sub pasiv de a constitui sau de a
transmite un drept real (ex: obligatia vanzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vandut in patrimoniul
cumparatorului). Obligatia de a face este indatorireasub pasiv de a executa o lucrare, a presta un serviciu ori de a preda un
lucru (ex: cea a vanzatorului de a preda lucrul vandut cumparatorului; cea de a presta intretinerea creditorului, in virtutea
contractului de vanzare cu clauza de intretinere). Obligatia de a nu face ceva, inseamna indatorirea sub pasiv de a nu face
nimic de natura a aduce atingere acelui drept (ex, obligatia pe care si-o asuma nepoata fata de unchi, printr-un contract de
donatie, de a nu se casatori pana la absolvirea facultatii). Sunt pozitive obligatiile de a da si a face; este negativa
obligatia de a nu face ceva. Este de rezultat acea obligatie care consta in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat
determinat (ex: cea a vanzatorului de a preda cumparatorului lucrul vandut); este de diligenta acea obligatie care consta in
indatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat, fara a se obliga la rezultatul insusi
(cea a medicului de a-l vindeca pe pacient de o anumita maladie). b) In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor
civile, distingem obligatia civila perfecta si obligatia civila imperfecta (numita si naturala).
Este perfecta acea obligatie civila a carei executare este asigurata, in caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune in
justitie si obtinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus in executare silita (prin executorul judecatoresc, de regula).
Este imperfecta (numita si naturala) acea obligatie a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, dar odata executata
de buna voie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei

II. ACTUL JURIDIC CIVIL

1. Definitia actului juridic civil = o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a
naste, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret. Rezulta ca elementele definitorii ale actului juridic sunt: a)
prezenta unei manifestari de vointa, care sa provina de la un subiect de drept civil (persoana fizica ori juridica); b) manifestarea
de vointa trebuie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice civile; aceasta trasatura diferentiaza actul juridic civil de
faptul juridic civil (savarsit fara intentia de a produce efecte juridice, efecte care se produc, insa, in puterea legii); c) efectele
juridice urmarite, la manifestarea vointei, pot consta in a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret; prin
aceasta trasatura, actul juridic civil se diferentiaza de actele juridice din alte ramuri de drept (precum: actul administrativ, actul
de comert etc.). Expresia act juridic civil, ori act juridic sau, pur si simplu, termenul act se intrebuinteaza cu doua
sensuri: fie ca manifestare de
vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile (cu semnificatia, deci, de operatiune juridica negotium juris), fie
desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de vointa (adica suportul material care consemneaza manifestarea de vointa
instrumentum probationis). 2. Clasificarea actelor juridice civile
a) Dupa nr partilor avem Acte juridice unilaterale, bilaterale si multilaterale
Este unilateral acel act juridic care constituie rezultatul vointei unei singure parti (de ex: testamentul, acceptarea
succesiunii, renuntarea la o mostenire, denuntarea unui contract, oferta, promisiunea publica de recompensa etc.).
Este bilateral AJC care reprezinta vointa concordanta a doua parti (precum: vanzarea-cumpararea, donatia, mandatul,
imprumutul, depozitul etc.).
Este multilateral AJC care constituie rodul acordului de vointa ce provine de la trei sau mai multe parti Aceasta clasificare
prezinta importanta juridica in ce priveste: aprecierea valabilitatii actului (la cel unilateral se verifica o singura vointa juridica, pe
cand la cel bilateral trebuie cercetata fiecare dintre cele doua vointe juridice); regimul juridic, diferentiat, al viciilor de
consimtamant (eroarea, dolul, violenta si leziunea). b) Dupa scopul urmarit de parti la incheirea actului -Acte cu titlu
oneros si acte cu titlu gratuit Este cu titlu oneros acel AJC prin care, in schimbul folosului patrimonial procurat se urmareste
obtinerea altui folos patrimonial (ex: contractul de vanzare-cumparare in care vanzatorul urmareste pretul in schimbul bunului
vandut, iar cumparatorul urmareste obtinerea bunului cumparat in schimbul pretului). Este cu titlu gratuit acel AJC prin care o
pers procura altei pers un folos patrimonial fara a urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb (ex: donatia, comodatul,
imprumutul fara dobanda, depozitul neremunerat, legatul). Importanta juridica-are in vedere regimul juridic dif privind capacit
de a incheia AJC
c) Dupa efectul lor avem :Acte constitutive, translative si declarative
Este constitutiv acel AJC care da nastere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior. Ex: ipoteca, amanetul (gajul)
Este translativ AJC care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu. Ex
contractele de vanzare-cumparare, de donatie.
Este declarativ acel AJC prin care se consolideaza un drept subiectiv ce a existat anterior (exemplu: partajul). Importanta
juridica -sub diferite aspecte: actul constitutiv si cel translativ isi produc efectele numai pentru viitor (ex nunc), pe cand cel
declarativ produce efecte si pentru trecut (ex tunc); numai actele constitutive si cele declarative sunt supuse, in principiu,
publicitatii
imobiliare; just-titlu, pentru uzucapiunea de 10-20 ani, poate fi doar un act translativ, iar
nu si unul declarativ.
d) Dupa importanta lor avem : Acte juridice de conservare, de administrare si de dispozitie
Este act de conservare acel AJC prin care se preintampina pierderea unui drept subiectiv civil.(ex: intreruperea unei
prescriptii prin actiunea in justitie, inscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somatia etc.). Actul de administrare este
acel AJC prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun ori a unui patrimoniu (ex: inchirierea unui bun, in
anumite conditii, culegerea fructelor, reparatiile de intretinere, asigurarea unui bun etc.). Este de dispozitie AJC care are ca
rezultat iesirea din patrimoniu a unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o sarcina reala. Ex: vanzarea-cumpararea si
donatia. Importanta juridica in materia capacitatii de a incheia actele juridice civile, in materie de reprezentare, precum si in ce
priveste acceptarea mostenirii.
e) Dupa continut Acte juridice civile patrimoniale si nepatrimoniale Este patrimonial AJC care are un continut
evaluabil in bani. Ex: contractele de vanzare-cumparare, de donatie, de imprumut etc.). Este nepatrimonial AJC care are un
continut neevaluabil in bani (ex: conventia parintilor unui copil din afara casatoriei ca acesta sa ia numele de familie al unuia
dintre ei). Importanta in materia efectelor nulitatii (nu se pune problema restituirilor in cazul anularii actului nepatrimonial) si
in cea a ocrotirii incapabilului.
f) Dupa modul lor de incheiere avem :Acte juridice civile consensuale, solemne si reale -Este consensual AJC care
se incheie prin simpla manifestare de vointa Solemn AJC la a carui incheiere manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o
anumita forma ceruta de lege. Forma solemna pentru un asemenea act este o conditie de valabilitate , Ca acte solemne
mentionam donatia, ipoteca conventionala si testamentul. Este real AJC care nu se poate incheia decat daca manifestarea de
vointa este insotita de remiterea (predarea) bunului (ex: imprumutul, depozitul, darul manual). Acelasi act juridic poate fi,
uneori, consensual (ca regula) si alteori solemn (cum este vanzarea-cumpararea unui teren); de asemenea, acelasi act poate fi,
ca regula, act solemn (ex, donatia), iar alta data sa fie act real ( ex, darul manual). Importanta juridica - aprecierea valabilitatii
actelor civile din punctul de vedere al formei de incheiere.
g) Dupa momentul producerii efectelor lor avem : Acte juridice intre vii si pentru cauza de moarte
Actul intre vii inter vivos este AJC civil care-si produce efectele in timpul existentei, neconditionat de moartea autorului.
Majoritatea actelor civile este formata din actele intre vii. Actul pentru cauza de moarte mortis causa este AJC care nu-si
produce efectele decat la moartea autorului (ex: testamentul). Importanta juridica -capacitatea de a fi incheiate, ca si in ce
priveste forma in care se pot incheia actele respective.
h) Dupa legatura lor cu modalitatile avem : Acte pure si simple si acte afectate de modalitati Este pur si simplu
AJC civil care nu cuprinde o modalitate: termen, conditie ori sarcina. Unele acte civile sunt incompatibile cu modalitatile, ca, de
pilda, actul de optiune succesorala (acceptarea ori renuntarea la mostenire) ori actul de recunoastere a filiatiei. Este afectat
de modalitati AJC care cuprinde o modalitate (ex, contractul de imprumut, contractul de vanzare cu clauza de intretinere, in
care este prezent termenul, contractul de asigurare, contractul de donatie cu sarcina).
i) Dupa raportul dintre acte avem : Acte juridice civile principale si accesorii Este principal AJC care are o existenta
de sine statatoare, soarta sa nedepinzand de soarta altui act juridic (majoritatea actelor juridice civile sunt acte principale).
Este accesoriu
acel AJC a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic, principal (clauza penala, gajul, ipoteca conventionala, arvuna )
Importanta -in ce priveste aprecierea valabilitatii si eficacitatii AJC
j) Dupa reglementarea lor reala avem :Acte juridice numite (tipice) si acte nenumite (atipice) Este numit (sau
tipic) AJC care are o denumire stabilita de legea civila, precum si o reglementare proprie.(contractele civile si actele unilaterale).
Este nenumit (sau atipic) AJC care nu se bucura de denumire si reglementare proprie (ex: contractul de vanzare cu clauza
de intretinere). Importanta jezida in determinarea regulilor aplicabile actului nenumit; un asemenea act nu este carmuit de
normele care reglementeaza actul numit cel mai apropiat, ci se aplica normele generale privind actul juridic civil .
3. Conditiile (elementele) actului juridic civil
Prin conditiile AJC intelegem elementele din care este alcatuit un asemenea act. Distingem urmatoarele categorii de conditii:
conditii de fond (care privesc continutul actului juridic civil) si de forma (cele care se refera la exteriorizarea vointei); conditii
esentiale (cele cerute pentru chiar valabilitatea actului) si neesentiale (cele intamplatoare, adica cele care pot fi prezente ori
pot lipsi, fara sa puna in discutie valabilitatea actului); conditii de validitate (a caror nerespectare atrage nulitatea actului
juridic civil) si de eficacitate (a caror nerespectare atrage inopozabilitatea actului juridic civil); conditii generale (cerute
pentru orice act juridic) si speciale (cerute sau impuse doar pentru anumite categorii de acte juridice civile).
Conditiile de fond, esentiale ale actului juridic civil sunt: capacitatea, consimtamantul, obiectul si cauza. A. Capacitatea de
a incheia AJC - reprezinta o conditie de fond, esentiala si de validitate, impusa, cu caracter general, pentru orice act.
Capacitatea de a incheia acte civile consta in aptitudinea (vocatia) subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si
obligatii civile prin incheierea de acte de drept civil. Exceptia de a incheia acte juridice trebuie sa fie expres prevazuta de lege.
Incapacitatea este exceptia . Incapacitatea = acele situatii in care fie dat varstei, fie activitatii subiectului de D nu poate
participa la incheierea unui act juridic : minorul care nu a implinit varsta de 14 ani; persoana pusa sub interdictie. Pentru cei
care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se fac de reprezentantii lor legali.
B. Consimtamantul reprez acea conditie esentiala, de fond si
generala a AJC care consta in hotararea de a incheia un AJC manifestata in exterior (cunoscuta altora) . Pentru a fi valabil,
consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele 4 conditii: a) Consimtamantul sa provina de la o persoana cu
discernamant. Aceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic civil b) Consimtamantul trebuie exprimat cu
intentia de a produce efecte juridice. Aceasta conditie decurge din esenta AJC, care este o manifestare de vointa facuta in
scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret, dupa caz. Ac conditie
nu este indeplinita in cazul AJC la care manifestarea de vointa e facuta in gluma sau e prea vaga (ma oblig daca
creau).imprecisa. c) Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat, adica adus la cunostinta altor subiecte de D , si aici e aplicabil
principiul consensualismului. d) Consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant. Aceasta conditie, negativa,
este impusa de caracterul constient, liber al consimtamantului. Sunt vicii de consimtamant: eroarea, dolul (viclenia),
violenta si leziunea. d1) Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la
incheierea unui AJC,Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, art. 954 dispune: Eroarea nu produce
nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei. Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu
care s-a contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia (s.n.). In
primul alineat se reglementeaza eroarea asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam), iar in al
doilea alineat este reglementata eroarea asupra identitatii ori calitatii persoanei contractante (error in personam). Viciul de
consimtamant al erorii atat ca error in substantiam, cat si ca error in personam atrage sanctiunea nulitatii relative a actului.
Dupa natura realitatii fals reprezentate, distingem eroarea de fapt si eroarea de drept: eroarea de fapt este falsa reprezentare a
unei situatii faptice la incheierea actului juridic (care priveste obiectul actului, valoarea, cocontractantul); eroarea de drept
este falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept civil. d2) Dolul (sau viclenia) consta in inducerea
in eroare a unei persoane, cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic.
Clasificare : dolul poate fi [rincipal sau secundar Ca structura, dolul este alcatuit din doua elemente: un element obiectiv
(material), constand in utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere frauduloase etc.) pentru a induce in
eroare; si un element subiectiv (intentional), constand in intentia de a induce in eroare o persoana in scop de a o face sa
incheie un anumit act civil. Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca, cumulativ, conditiile: - sa fie
determinant pentru incheierea AJC
- sa provina de la cealalta parte . Dolul fiind fapt juridic, nu se presupune cu el trebuie dovedid. Proba dolului cu face cu orice
mijloace de proba, inclusiv prin martori. d3) Violenta este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei
persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere, care o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Violenta viciu de consimtamant poate fi clasificata dupa doua criterii:
x) dupa natura raului cu care se ameninta , distingem violenta fizica (atunci cand amenintarea cu raul se refera la integritatea
fizica ori bunurile persoanei) si violenta morala (atunci cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele
persoanei). xx) dupa caracterul amenintarii, distingem amenintarea legitima (spre ex, creditorul il ameninta pe debitor cu
darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste obligatia) si amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau (numai aceasta
are semnificatia juridica a viciului de consimtamant, atragand anulabilitatea actului sub imperiul unei temeri insuflate de o
asemenea amenintare). Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca, cumulativ, doua conditii: -
amenintarea sa fie determinanta, hotaratoare pentru incheierea actului juridic civil
- violenta trebuie sa fie injusta (nelegitima, ilicita), si poate veni atat din partea contractanului cat si de la un tert. Structura
violentei alcatuita din doua elemente: un element obiectiv ( amenintarea cu un rau) si un element subiectiv ( insuflarea
temerii ce determina incheierea AJC. Ac amenintare este actuala sau viitoare. d4) Leziunea este acel viciu de consimtamant
care consta intr-un prejudiciu material suferit de una dintre parti datorita unei disproportii de valoare intre doua prestatii.
Domeniul de aplicare al acestui viciu de consimtamant are un vedere actele juridice incheiate de minorul intre 14-18 ani fara
incuviintarea ocrotitorului legal . Sanctiunea ce intervine e nulitatea relativa.Caracteristici : - sa fie vorba de acte de
administrare ; - sa fie incheiate de minorul intre 14-18 ani fara incuviintare ; - sa fie acte juridice cu titlu oneros si comutative ;
- sa fie pagubitoare ptr patrimoniul minorului .Structura leziunii cuprinde 2 parti - elementul obiectiv : disproportia de
valoare si elementul subiectiv
profitarea de nevoie in care se gaseste cealalta parte.
Conditii ca leziunea sa fie viciu : a) leziunea sa fie o consecinta directa si nemijlocita a actului respectiv; b) leziunea sa existe in
raport cu momentul incheierii AJC; c) disproportia de valoare intre contraprestatii sa fie vadita sa rezulte cu claritate.

4. Obiectul actului juridic civil = Prin obiect al actului juridic civil intelegem insasi conduita partilor acelui act, respectiv,
actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute. Obiectul actului juridic consta in obiectul
obligatiei sau obligatiile generate de acel act. Pentru a fi valabil, obiectul AJC trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a)
Obiectul AJC trebuie sa existe. Este conditia
primordiala, ptr ca daca aceasta conditie nu este indeplinita nu se mai cere indeplinirea si a celorlalte conditii. Reguli : -daca
obiectul nu exista AJC nu e valabil, iar sanctiunea e de nulitate absoluta : - daca bunul a existat dar nu mai exista la data
incheierii AJ (a pierit sau a fost distrus), actul este nul absolut, b) Obiectul trebuie sa fie n circuitul civil. , Bunurile aflate
in circuitul civil se impart, dupa modul de circulatie, in: 1) bunuri care pot circula liber, neingradit (intra aici toate bunurile
alienabile care nu se
dobandesc in conditii restrictive) si 2) bunuri care pot circula in conditii restrictive (armele si munitiile, materiile explozive,
produsele si substantele stupefiante, deseurile toxice, metalele si pietrele pretioase si semipretioase etc.). Nu pot forma, cum
am spus, obiect al actului juridic civil bunurile scoase din circuitul civil (inalienabile), cum sunt bunurile din domeniul public si
terenurile vizate de art. 32 din Legea nr. 18/1991, si nici statutul civil al persoanei fizice si juridice, precum si celelalte drepturi
subiective nepatrimoniale. c) Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat ori determinabil. Cand obiectul
(derivat) consta intr-un res certa, conditia este indeplinita prin ipoteza. Daca obiectul (derivat) consta in res genera, conditia
este indeplinita prin stabilirea precisa a cantitatii, calitatii, valorii sau, cel putin, prin stabilirea, indicarea unor criterii de
determinare pe baza carora sa se faca ulterior individualizarea. d) Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie posibil. nu
pot constitui obiect al AJC bunurile ca au o imposibilitate absoluta. e) Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie licit; adica
actiunea sau inactiunea partilor actului juridic civil sa fie n concordanta cu legea. f) Obiectul actului juridic civil sa fie
moral. Obiectul actului este moral atunci cand este in concordanta cu regulile de convietuire sociala, cu morala sau bunele
moravuri. g) Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie autorizat. In anumite acte juridice care au ca obiect anumite
bunuri, AJC nu este valabil daca nu se obtine autorizatia administrativa (ex legea privind regimul armelor de foc si al
munitiilor).

5. Cauza (scopul) actului juridic civil = este acel element al AJC care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui
asemenea act. Ca element esential al AJC, cauza nu se confunda nici cu consimtamantul si nici cu obiectul unui asemenea act,
fiind deci un element independent, de sine statator. Cauza ori scopul este elementul care raspunde la intrebarea:
Pentru ce sau In ce scop s-a incheiat AJC ? Exista doua elemente ce intra in structura cauzei AJC: scopul imediat si scopul
mediat.
a) Scopul imediat (causa proxima) numit si scopul obligatiei,este acela care se stabileste pe principalele categorii de AJC, fiind
un element abstract si invariabil de la o categorie de AJ la alta. b) Scopul mediat causa remota, numita si scopul AJ , consta
in motivul determinant al incheierii unui AJC (acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile unei persoane).
Pentru a fi valabila, cauza AJC trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita
si
morala. Importanta practica a cauzei rezida, mai intai, in faptul ca ea este
un mijloc de exprimare juridica a unui interes al autorilor unui AJC, iar apoi, in faptul ca ea reprezinta un instrument juridic
eficace de asigurare a concordantei AJC cu ordinea publica.

6. Forma actului juridic civil = acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facute
cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Privita in intelesul sau restrans, forma AJC este guvernata de principiul consensualismului, care inseamna ca simpla manifestare
de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca AJC sa ia nastere in mod valabil;
De la principiul consensualismului exista 3 exceptii :
a) Forma ceruta de lege ptr valabilitatea AJCl, adica ad validitatem, acea conditie de validitate, esentiala si speciala,
care consta in necesitatea indeplinirii formalitatilor prestabilite de lege, in lipsa carora actul n-ar putea lua nastere n mod
valabil. Forma ceruta ad validitatem se caracterizeaza prin aceea ca: 1) este un element constitutiv, esential al actului juridic;
nerespectarea sa atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil in cauza;
2) este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa;
3) este exclusiva, ceea ce inseamna ca pentru un anumit AJC solemn trebuie indeplinita o anumita forma, cea autentica
(exceptie face testamentul). Principalele AJC ptr care legea cere forma solemna (mai ales autentica) sunt urmatoarele: donatia;
legatul; revocarea expresa a unui legat; acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar; renuntarea expresa la succesiune;
subrogatia in drepturile creditorului consimtita de debitor; ipoteca conventionala; actele juridice intre vii de instrainare a
terenurilor situate in intravilan si extravilan; contractele de arendare scrise; actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor fara
scop patrimonial; contractul de societate
comerciala.
b)Forma ceruta ptr probarea AJC civil, adica forma ad probationem, se intelege acea cerinta impusa de lege sau parti
care consta in intocmirea unui inscris cu scopul de a proba AJC valabil incheiat. Caracteristicile ei :
- este obligatorie ; - nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii actului cu alt mijloc de proba; -reprezinta o
exceptie de la principiul consensualismului, deoarece manifestarea de vointa (actul juridic) trebuie imbracata in forma scrisa.
Nerespectarea formei cerute ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului juridic (cum se ntmpla n cazul nesocotirii
formei cerute ad validitatem), ci imposibilitatea dovedirii actului cu orice alt mijloc de proba (ceea ce inseamna decaderea celui
interesat din dreptul de a proba).
c) Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti. Consta in acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru ca
actul
juridic sa fie opozabil si persoanelor care n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor lor.
Aceasta cerinta de forma se justifica prin ideea de protectie a tertilor fata de efectele prejudiciabile ale unor acte juridice civile,
expres
prevazute de lege. Trasaturile avestei forme : - este obligatorie ; -
- nerespectarea ei atrage inopozabilitatea actului; - constituie o exceptie de la principiul consensualismului, deoarece actul
civil trebuie facut cunoscut tertilor prin indeplinirea unor masuri specifice numite de publicitate. In cazul nerespectarii acestei
cerinte de forma, sanctiunea consta in inopozabilitatea actului juridic, adica in posibilitatea tertului interesat de a ignora actul
invocat de parti contra sa. In consecinta, actul civil produce efecte intre parti, dar este ineficace fata de cel de-al treilea, ceea ce
practic inseamna ca partile nu se pot prevala de drepturile izvorate din acel act fata de terti.

7. Modalitatile actului juridic civil = acel element cuprins intr-un act care consta intr-o imprejurare ce are influenta asupra
efectelor pe care le produce sau trebuie sa le produca actul respectiv.Modalitatile AJC sunt: termenul, conditia si sarcina.
A. Termenul dies este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata inceperea ori stingerea
exercitiului drepturilor subiective civile si al obligatiilor corelative. Termenul reprezinta o data calendaristica. Clasificarea
termenului a) Dupa natura efectelor juridice, avem: termenul suspensiv este acela care amana inceputul exercitiului
dreptului subiectiv civil si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui ; termenul extinctiv este acela care amana
stingerea exercitiului dreptului subiectiv civil si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui b) Dupa titularul sau
beneficiarul termenului , distingem trei feluri de termene: termen stabilit in favoarea debitorului ; - termen stabilit in favoarea
creditorului; termen stabilit in favoarea atat a debitorului, cat si a creditorului c) Dupa izvorul sau, termenul este tot de trei
feluri: - termen voluntar ( conventional), ; - termen legal ( stabilit prin lege) ; - termen jurisdictional, stabilit de instanta
judecatoreasca). d) Dupa criteriul cunoasterii ori nu a datei implinirii sale, la momentul incheierii AJC, distingem:
termenul cert termenul a carui implinire este cunoscuta din chiar momentul incheierii actului; termenul incert termenul a
carui implinire nu este cunoscuta, ca data calendaristica . Efecte - termenul afecteaza doar executarea actului, iar nu si
existenta sa. Sub aspectul efectelor termenului, urmeaza a distinge intre termenul suspensiv si termenul extinctiv. Termenul
suspensiv intarzie, amana inceputul exercitarii dreptului subiectiv civil si indeplinirii, executarii obligatiei corelative. De aici,
urmatoarele consecinte: daca debitorul executa obligatia sa inainte de termen (scadenta), el face o plata valabila, echivalenta
cu renuntarea la beneficiul termenului ; in actele translative de drepturi reale asupra bunurilor individual determinate (res
certa), termenul suspensiv nu amana transferul acestor drepturi, afara de cazul in care s-ar fi prevazut, expres, contrariul; pana
la implinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere plata de la debitor ; prescriptia extinctiva nu curge . Termenul
extinctiv marcheaza stingerea dreptului subiectiv civil si obligatiei corelative .
B. Conditia - ca modalitate a AJC, este un eveniment, viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta dreptului
subiectiv civil si a obligatiei corelative. Deci, ca si
termenul, conditia este un eveniment viitor. Dar, spre deosebire de termen, evenimentul este nesigur ca realizare.
Clasificare a) Dupa natura efectelor produse, conditia este de doua feluri:
- conditia suspensiva este aceea de a carei realizare depinde nasterea drepturilor subiective civile si a obligatiilor corelative
- conditia rezolutorie este aceea de a carei realizare depinde desfiintarea AJC
b) Dupa criteriul legaturii cu vointa partilor a realizarii ori nerealizarii evenimentului, conditia este de trei feluri:
- conditia cauzala este aceea a carei realizare depinde de hazard, de intamplare, fiind, deci, independenta de vointa partilor
- conditia mixta este aceea a carei realizare depinde de vointa uneia din parti si de cea a unei alte persoane determinate
Efecte = Doua principii guverneaza efectele conditiei, si anume:
1)- conditia afecteaza insasi existenta drepturilor subiective civile si a obligatiilor corelative
2) - conditia isi produce efectele retroactiv ex tunc
C. Sarcina ca modalitate a AJC este o obligatie de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului in
actele cu titlu gratuit (liberalitati).. Clasificarea acestei modalitati in functie de persoana beneficiarului (sarcina in favoarea
dispunatorului, a gratificatului sau
in favoarea unei terte persoane) si in functie de valabilitatea ei (sarcini
posibile, licite, morale fata de cele imposibile, ilicite, imorale).
Efecte = Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil in caz de neexecutarea ei, ci numai eficacitatea actului (mai
exact ineficacitatea
lui, respectiv revocarea actului ca sanctiune tipica n aceasta materie).

8. Efectele actului juridic civil = drepturile subiective si obligatiile civile carora actul juridic la da nastere, le modifica sau le
stinge
In esenta, efectele actului juridic reprezinta tocmai continutul lui.
Sunt situatii in care efectele nu apar cu claritate, de aceea, apare necesar stabilirea efectelor AJC, ceea ce inseamna, a-i
cunoaste continutul, adica a-i sti clauzele care precizeaza drepturile si obligatiile civile nascute, modificate ori stinse. Acest lucru
se face prin interpretarea clauzelor actului.
a) Interpretarea actului poate avea unul, altul sau ambele
urmatoare obiective: calificarea juridica a actului; stabilirea intelesului unei clauze, de care depinde stabilirea de drepturi si
obligatii civile. Ca urmare a calificarii, se poate ajunge la una din urmatoarele concluzii: in esenta, este vorba despre un act
numit (tipic), caz in care i se aplica regulile dictate special pentru un asemenea tip de act; este vorba de un act nenumit (atipic),
lui urmand a i se aplica regulile generale privitoare la contracte ori conventii, iar nu regulile de la actul numit cel mai apropiat.
b) Privit prin prisma efectelor sale, actul juridic se caracterizeaza prin 3 principii Principiul fortei obligatorii pacta sunt
servanda.
Este acea regula potrivit careia AJC legal incheiat se supune partii intocmai ca legea. Altfel spus, actul juridic civil este
obligatoriu nu facultativ.
Principiul irevocabilitatii AJC art. 969 C. civ.: Conventiile nu pot fi revocate prin vointa uneia din parti, ci numai prin acordul
partilor. Asadar, irevocabilitatea este o consecinta si, in acelasi timp, o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic
civil.
Principiul relativitatii efectelor actului juridic. art. 973 C. civ.: Conventiile n-au efect decat intre partile contractante. Altfel
spus, actul produce efecte numai fata de autorul sau autorii actului, el neputand sa profite sau sa dauneze altor persoane.

9. Nulitatea actului juridic civil este acea actiune de drept civil,

specifica AJC si consta in lipsirea de efecte a unui astfel de act incheiat cu nerespectarea dispozitilor legale privind conditiile de
valabilitate.
Nulitatea este sanctiunea care intervine intodeauna la momentul incheierii AJC. Categoriile de nulitati a) In functie de natura
interesului ocrotit, nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa.
Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme care ocroteste un
interes
general, obstesc. Acest regim juridic se exprima in urmatoarele trei reguli: 1) Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are
interes (partile actului juridic, procurorul, instanta din oficiu); 2) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila (adica, ea
poate fi invocata oricand, indiferent de timpul
scurs de la data incheierii actului); 3) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, expresa ori tacita.
Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme care ocroteste un
interes
particular, individual ori personal. Acest regim juridic se exprima in urmatoarele trei reguli: 1) nulitatea relativa poate fi invocata
doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului; 2) actiunea in anulabilitate este prescriptibila ; 3)
nulitatea relativa poate fi
confirmata expres sau tacit.
b) n functie de intinderea efectelor sale, nulitatea este de doua
feluri: partiala si totala. Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil
(celelalte efecte ale actului
continuand sa produca, intrucat nu contravin legii). Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic civil in intregime
c) Dupa modul de consacrare legislativa, distingem nulitatea
expresa si nulitatea virtuala. Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare, intr-o
dispozitie legala
Este virtuala (implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege, dar rezulta din modul in care este
reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil
Principiile efectelor nulitatii
A. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului. Acest principiu exprima regula potrivit careia nulitatea nu produce efecte
numai pentru viitor ex nunc , ci si pentru trecut ex tunc adica aceste efecte se suie pna n momentul incheierii AJC.
Retroactivitatea inseamna, deci, inlaturarea efectelor actului care s-au produs intre momentul incheierii actului juridic civil si
acela al anularii efective a actului. Principiul
retroactivitatii efectului nulitatii decurge din principiul legalitatii: restabilirea legalitatii, incalcata la incheierea actului juridic,
impune inlaturarea efectelor produse in
temeiul unui act astfel incheiat.
B. Principiul repunerii in situatia anterioara restitutio in integrum. Acest principiu este o consecinta a primului principiu, al
efectelor nulitatii retroactivitatea. Principiul restitutio in integrum este regula de drept potrivit careia tot ce s-a executat in
baza unui act anulat trebuie restituit, astfel incat partile sa ajunga in situatia in care acel act nu s-ar fi incheiat. Restitutio in
integrum, ca si retroactivitatea, priveste efectele nulitatii actului juridic inter partes (intre partile raportului juridic), iar nu fata
de terti.
C. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial. Acest principiu priveste efectele nulitatii fata de terti.
El este atat o consecinta a celorlalte doua principii ale efectelor nulitatii retroactivitatea si repunerea in situatia anterioara ,
cat si a unui alt mare principiu de drept, potrivit caruia daca se dovedeste ca transmitatorul nu putea transmite un drept,
deoarece s-a desfiintat titlul sau, prin anularea actului, nici subdobanditorul nu putea dobandi mai mult. Prin urmare, acest
principiu poate fi definit ca acea regula de drept in virtutea careia anularea actului initial, primar atrage si anularea actului
subsecvent, urmator, datorita legaturii sale cu primul.