Actele Președintelui României

Articolul 100 din Constituție prevede că Președintele, în

exercitarea atribuțiilor sale, emite decrete.
Acestea sunt acte administrative, adică manifestări de voință cu
caracter unilateral, făcute cu scopul de a aduce unele modificări în
realitatea juridică existentă, în regim de putere publică.
Decretele Președintelui sunt publicate în Monitorul Oficial, în caz
contrar intervenind sancțiunea inexistenței actului.
Decretele Președintelui sunt supuse controlului de legalitate
exercitat de instanțele de contencios administrativ.
Articolul 100 instituie contrasemnarea unora dintre decretele
Președintelui de către primul ministru.
Atunci când Președintelui îi revin atribuții stabilite printr-o lege
organică sau ordinară, decretele emise în exercitarea lor nu vor fi supuse
regulii contrasemnării.

Răspunderea Președintelui României

Din coroborarea tuturor dispozițiilor constituționale rezultă

următoarele forme de răspundere aplicabile Președintelui României:
a) Răspundere penală, reglementată de art. 96 din Constituție;
 b) Răspundere politică sau administrativ disciplinară, sub forma
suspendării din funcție, prevăzută de articolul 95;
c) Răspunderea administrativ patrimonială, rezultată din coroborarea
art.126 din Constituție cu Legea 554/2004;
d) Răspunderea care îi revine în regim de drept comun, ca simplu
cetățean și care este fundamentată pe principiile constituționale
privind egalitatea tuturor în fața legii și a autorităților publice,
fără privilegii și discriminări, coroborat cu acela conform căruia
nimeni nu este mai presus de lege.

Răspunderea politică

Această formă de răspundere a Președintelui României are o

natură complexă, juridică și politică în egală măsură, cea juridică
îmbrăcând forma suspendării din funcție care implică Parlamentul în
calitatea de organ suprem reprezentativ și cea politică, implicând în
primul rând poporul, ca titular al dreptului fundamental de a-l alege pe
șeful statului și de a-l demite atunci când el nu mai justifică încrederea cu
care a fost învestit de electorat.
Intervenția acestei forme de răspundere implică parcurgerea
următoarelor faze:
a) Declanșarea procedurii de suspendare la nivel parlamentar;
 b) Comunicarea în mod neîntârziat a propunerii de suspendare
Președintelui României;
c) Sesizarea Curții Constituționale pentru ca aceasta să emită
avizul consultativ;
d) Discutarea propunerii de suspendare după primirea avizului
Curții Constituționale;
e) Instituirea stării de interimat;
f) Referendumul se organizează în termen de 30 de zile de la
aprobarea propunerii de suspendare

Referendumul poate avea următoarele rezultate:

- Aprobarea de către popor, ceea ce atrage demiterea
Președintelui și organizarea de noi alegeri în termen de 3 luni
de la data referendumului;
- Respingerea propunerii, situație în care Președintele își
continuă mandatul.

Răspunderea penală

De la principiul potrivit căruia Președintele se bucură de imunitate

pe durata exercitării mandatului său, se admite o excepție.
Sediul materiei îl reprezintă art. 96 potrivit căruia Președintele
poate fi pus sub acuzare pentru înaltă trădare de cele două Camere ale
Parlamentului cu votul majorității de 2/3 din numărul total al
parlamentarilor.
Potrivit art. 96, alin. 2 din Constituție, propunerea de punere sub
acuzare poate fi inițiată de majoritatea deputaților și senatorilor și se
aduce la cunoștință Președintelui României pentru a putea da explicații
cu privire la faptele ce i se impută.
Potrivit art 96 din Constituție, punerea sub acuzare a Președintelui
României poate fi hotărâtă de 2/3 din numărul total al parlamentarilor.
Votarea se face prin vot secret.
Dacă se întrunește majoritatea necesară, Parlamentul urmează să
sesizeze Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
care va stabili dacă fapta primește încadrarea juridică a înaltei trădări și
va hotărî dacă este cazul să fie trimis în judecată.
Înalta Curte de Casație și Justiție va judeca în fond și în recurs
cauza și poate ajunge în urma judecării definitive a Președintelui la 2
concluzii:
- Că Președintele este vinovat, situație în care data rămânerii
definitive a hotărârii judecătorești echivalează cu demiterea
Președintelui;
- Că Președintele este nevinovat, ceea ce atrage achitarea.