DEPRINDERI FUNDAMENTALE DE CONSILIERE

- Consilierea are la bază ascultarea eficientă.

- Relaţia de încredere.

- Comportamentul de asistare implică un

comportament verbal şi unul nonverbal.
- Scopul acestui comportament este să
demonstrezi clientului că îl asculţi şi să îl
încurajezi să vorbească liber.
 CE ESTE ASCULTAREA?
Când îţi cer să mă asculţi, iar tu începi să-mi dai sfaturi,
n-ai făcut ce-ţi ceream.
Când îţi cer să mă asculţi, iar tu începi să-mi spui de ce
nu ar trebui să simt asta, îmi batjocoreşti
sentimentele.
Când îţi cer să mă asculţi, iar tu simţi că trebuie să faci
ceva pentru a-mi rezolva problema, atunci mă
abandonezi, oricât de ciudat ar părea.
Ascultă, tot ce îţi cer este să mă asculţi, nu să vorbeşti
sau să faci ceva; îşi cer doar să mă asculţi.
Sfaturile sunt ieftine: pentru şase franci o să am în
acelaşi ziar poşta sentimentală şi horoscopul.
Pot acţiona singur; nu sunt neputincios.
Poate un pic descurajat sau şovăitor,
dar nu impotent.
Când faci pentru mine ceea ce pot şi
trebuie să fac singur contribui la teama
mea, îmi accentuezi inadecvarea. Dar
când accepţi ca pe un simplu fapt că
simt ceea ce simt, pot înceta să te
conving şi pot încerca să încep să
înţeleg ce e în spatele sentimentelor
„iraţionale”.
• Dacă asta e clar, răspunsurile devin evidente
şi nu am nevoie de sfaturi. Sentimentele
iraţionale devin inteligibile când înţelegem ce
e dincolo de ele. Poate de aceea rugăciunea
funcţionează câteodată pentru unele
persoane, căci Zeul e mut. El sau Ea nu dă
sfaturi, El sau Ea nu încearcă să aranjeze
treburile. El doar ascultă şi te lasă să-şi rezolvi
singur problema.
• Atunci, te rog, ascultă-mă şi auzi-mă. Iar dacă
vrei să vorbeşti, aşteaptă numai o clipă şi te
voi asculta….

TEXT INDIAN ANONIM.

I. Ascultarea eficientă – este constituită din
dimensiuni specifice şi observabile.

1. Contact vizual
2. Vocea
3. Limbajul corporal atenţional
4. Urmărirea mesajului verbal.
 II. Invitaţia deschisă de a vorbi
1. Întrebări deschise:
CE?
CUM?
CARE?
AI PUTEA?
DE CE?
-întrebările vizează toate componentele:
- GÂNDURI
- EMOŢII
- COMPORTAMENTE
- MANIFESTĂRI FIZIOLOGICE (dacă este
cazul)
 1. Întrebări închise – utilitate
- Clienţi care verbalizează puţin
- Clienţi depresivi
- Atunci când am nevoie de informaţii
specifice, clare.
Exemplul concret.
- Scara abstractului
- Limbaj simplu, uşor, accesibil, poveste
coerentă.
- Recomandat limbajul de interfaţă.
 REGULI LEGATE DE ÎNTREBĂRI
1.Nu pun mai mult de o întrebare o dată.
2.Întrebările să nu fie intruzive
3.Întrebările să fie relevante
4.Întrebările sau tonul să nu fie acuzator
5.Întrebările să nu inducă anumite categorii de
răspunsuri sau să nu conţină răspunsul
6.Întrebările să fie scurte şi clare
7.Să existe un scop clar în spatele lor
 III. CLARIFICAREA
1. Încurajarea minimală :
- Verbală – îhîm, da, şi, continuă, spune-mi mai
multe despre asta
- nonverbală – mişcări aprobatoare ale capului
- Tăcerea – timpul de latenţă al răspunsului.
1. Parafrazarea- structură corectă
- Numele clientului/pronumele tu/dvs.
- Esenţa a ceea ce a spus folosind cuvintele lui
CHEIE
- Verificarea dacă am înţeles bine
1. Parafrazare vs. interpretare
IV. REFLECTAREA EMOŢIILOR ŞI SENTIMENTELOR
– Denumirea corectă a emoţiilor şi sentimentelor
- Emoţii de bază
- Emoţii mixte, confuze (tulburat, confuz, combinaţii
de emoţii diferite).
- Sentimente exprimate prin metafore
- Sentimente exprimate nonverbal
1. Denumim emoţiile sau sentimentele.
2. Folosim o structură frazală.
3. Folosim parafrazarea alături de reflectare. Spui că
te simţi …. când… după ce…. Şi NU DIN CAUZĂ
CĂ!
4. Verificarea
5. Timpul prezent.
V. Sumarizarea
- Presupune a îmbina gânduri, emoţii,
comportamente.
Scop: verificăm acurateţea înţelegerii noastre şi
clientul poate observa propriile sale distorsiuni.
Utilă:
1. La începutul şedinţei.
2. Când informaţiile sunt complexe.
3. Pentru a face trecerea de la un subiect la altul.
4. La sfârşitul interviului.
5. Pentru a prezenta informaţii obţinute în cadrul mai
multor interviuri.
 CEI 5 PAŞI AI INTERVIULUI
STRUCTURAT
1. Raport şi structurare.
2. Definirea problemei.
3. Stabilirea scopurilor.
4. Generarea alternativelor.
5. Generalizarea sau transferul
învăţării.
 DEPRINDERILE FUNDAMENTALE DE INFLUENŢARE
1. SFA şi căutarea aspectelor pozitive relevante pentru rezolvarea
problemei. (efectul miriapodului).
2. Focalizarea (pe client, pe consilier, pe problemă, pe problemă, pe alte
persoane, pe context, pe familie).
3. Confruntarea
4. Directivarea
5. Destăinuirea şi feed-back-ul
Destăinuirea:
- Sinceritate
- Relevanţă
- Timp prezent
- Verificarea.
Feed-back eficient:
- Fii concret şi specific nu vag şi general.
- Nu judeca.
- Focalizează-te pe competenţe, referă-te la comportamente.
- Subliniază faptele, nu impresiile.
- Verifică modul în care feed-back-ul este recepţionat.
6. Reformularea, interpretarea – schimbarea semnificaţiei poveştii.
 CALITĂŢILE UNUI BUN ASCULTĂTOR
Pentru a fi un bun ascultător trebuie să ai o serie de calităţi:
1. EMPATIA
• „abilitatea de a trece în locul celuilalt” de a vedea lucrurile aşa
cum el le vede, de a simţi ceea ce el simte, să vezi lumea din
perspectiva sa fără a pierde din vedere propria ta
perspectivă;
• a fi capabil să te concentrezi pe a înţelege cealaltă
persoană şi modul în care îşi experimentează viaţa;
• Nu este suficient să înţelegi perspectiva celuilalt ci trebuie să-i
şi comunici acest lucru prin intermediul limbajului
verbal şi non-verbal;
• A fi empatic presupune a accepta cealaltă persoană, a crea o
legătură cu ea, a forma o relaţie, a-i permite persoanei să se
deschidă şi să exploreze chestiunile problematice din propria sa
dezvoltare sau viaţă;
2. SINCERITATEA
• Autenticitatea, a fi ceea ce pari;
• Poate că în viaţa de zi cu zi decidem să nu fim întotdeauna
sinceri deoarece considerăm că a fi onest nu este neapărat
în avantajul nostru sau al celeilalte persoane; se poate să fi
învăţat acest lucru în dezvoltarea noastră şi să ajungem
chiar să ne temem de reacţiile potenţiale ale celorlalţi;
• Putem să ne ascundem emoţiile sub mecanisme defensive
cum ar fi: umorul, evitarea, sarcasmul, atacul celorlalţi;
• Masca pe care am purta-o ca şi consilieri nu ar face
altceva decât să îngreuneze tot procesul, persoanele
cărora le acordăm ajutorul speriindu-se de mască,
neavând încredere să se deschidă pentru că nu ştiu dacă vor
fi acceptate sau judecate;
3. GÂNDIREA CRITICĂ
• A reflecta asupra propriilor idei şi asupra
ideilor celorlalţi;
• A revizui din când în când propriile atitudini,
a le actualiza dacă este cazul;
• Să nu crezi tot ceea ce auzi sau citeşti;
• Toate teoriile şi cercetările sunt aproximări,
nici una nu reprezintă adevărul ultim;
• La fel, ceea ce funcţionează pentru o
anumită persoană într-o anumită situaţie
poate să nu funcţioneze pentru altă
persoană;
4. RESPECTUL
• Pentru a ajuta persoanele să ne vorbească liber, trebuie să
ne cultivăm o atitudine de acceptare, să valorizăm persoana
şi să îi acordăm respect ei şi problemelor cu care se
confruntă;
• Indivizilor care sunt foarte critici cu ceilalţi în general
le lipseşte stima de sine, deşi acest lucru poate să nu fie
vizibil la prima vedere;
• Adesea ceea ce detestăm cel mai mult la ceilalţi este
tocmai ceea ce nu ne place la noi;
• Dacă ajungem să ne acceptăm pe noi, scade şansa de a fi
evaluativi cu ceilalţi;
• Este util să conştientizăm tendinţa noastră de a judeca
oamenii şi să o minimalizăm;
5. INTEGRITATE
• De la consilieri se aşteaptă să se comporte corect, onest, moral
în raport cu cei cărora le acordă ajutorul;
• Şi dacă nu putem respecta sau accepta cealaltă
persoană, ce facem, îi comunicăm acest lucru?
• Suntem noi într-adevăr un etalon la care să îi raportăm pe
ceilalţi? Deţinem noi ajutorul absolut?
• Nu este mai util să suspendăm/amânăm judecata până când
cunoaştem mai bine persoana, poate astfel comportamentul ei
devine mai explicabil şi în consecinţă mai uşor de accepta
• Dificil atunci când apar contradicţii majore cu propriile noastre
valori şi credinţe.
• Să conştientizăm că şi noi şi ceilalţi avem dreptul de a avea
propriile valori şi credinţe, să respectăm, chiar dacă nu
aprobăm.
6. REZISTENŢA
• A-i ajuta pe ceilalţi prin intermediul dialogului este
mai dificil decât oamenii pot realiza;
• Trebuie să învăţăm să rămânem cu sufletul deschis
dar în acelaşi timp să ne protejăm;
• E nevoie să facem faţă solicitărilor cu care suntem
bombardaţi;
• Atenţie la odihnă, relaxare, suport social, a avea
grijă de tine;
• A cere tu la rândul tău ajutorul unui psiholog dacă şi
când te confrunţi cu situaţii sau momente dificile.
• A înceta activitatea în situaţiile în care din varii
motive tinzi să fii centrat exclusiv asupra propriei
persoane;
7. MODESTIA
• Există riscul să ni se pară că doar oamenii care vin la noi au probleme
însă nu trebuie să uităm că, în calitate de fiinţe umane, fiecare putem să
ne pierdem încrederea, să greşim, să fim defensivi, să ne purtăm
prosteşte;
• Dacă am experimenta anumite probleme, cu cine am decide să stăm de
vorbă, cu cineva care pozează în perfecţiune sau cu cineva care pare
să înţeleagă ce înseamnă să fii vulnerabil?
• Dacă ţinem cont de propriile noastre eşecuri şi realizăm că nu suntem
persoane superioare celorlalţi care ne cer ajutorul, ne va fi mult mai
uşor să vedem problema din perspectiva celorlalţi;
• Poate să ne seducă ideea de a ne auto-percepe ca fiind cei competenţi,
care au toate răspunsurile, care ştiu ceea ce e cel mai bine;
• Ideea este că indiferent cât de competenţi am fi, nu avem cum să fim
siguri că ştim automat ceea ce e mai bine pentru o altă
persoană;
• Să nu uităm că întotdeauna există mai mult de o modalitate de a
aborda o problemă;
8. CORECTITUDINEA
• A-i trata pe oameni într-un mod egal;
• A nu considera că o persoană este superioară
sau inferioară alteia;
9.ÎNŢELEPCIUNEA
• presupune judecată şi prudenţă, cunoaştere,
bun simţ, învăţare, percepţie spirituală;
• presupune a fi bine informat dar în acelaşi
timp să-ţi păstrezi mintea deschisă;
• a nu sări la concluzii şi evaluări;
10. CURAJUL
• a asculta deficultăţile celorlalţi presupune adesea curaj;
• a avea curaj presupune şi a-ţi expune propriile îndoieli, frici,
greşeli, incertitudini;
11. COMPETENŢA
• este o combinaţie de cunoştinţe şi deprinderi însoţite de a
şti când să le foloseşti;
• este necesar să te informezi continuu, să încerci să te ţii la
curent, să citeşti, să participi la formări;
• trebuie să-i punctezi celeilalte persoane lucrurile astfel încât
să se înţeleagă mai bine şi să conştientizeze resursele pe
care le are;
• a înţelege şi accepta propriile tale limite este cel puţin la fel
de important;
12. ASERTIVITATEA
• a-ţi urmări propriile drepturi şi interese fără
a le încălca pe cele ale altora;
• a fi veritabil, sincer faţă de propria
persoană, a vorbi direct atunci când este
cazul, fără a fi agresiv şi fără a-ţi impune
ideile în mod forţat;
• presupune a-ţi asuma responsabilitatea
pentru propriile tale poziţii şi reacţii;
• a auzi şi a accepta ceea ce alte persoane au
de spus, fără a fi defensiv şi fără a fi excesiv
de afectat de acest lucru;
 MODELUL AJUTORULUI ÎN 3 PAŞI

PASUL 1- CONSTRUIREA RELAŢIEI

• Consiliatul se simte valoros, înţeles, este pregătit să aibă
încredere în consilier, capabil să îşi spună povestea;
PASUL 2- EXPLORAREA ŞI CLARIFICAREA
• Consiliatul este capabil să vorbească şi să exploreze, înţelege
mai clar ceea ce simte, gândeşte, modul în care se comportă, ia
în considerare şi alege noi modalităţi;
PASUL 3- ACŢIUNEA ŞI ÎNCHEIEREA
• Consiliatul a generat obiective şi planuri de acţiune clare,
realizabile, face ceea ce decide să facă şi verifică modul în care
alternativa aleasă a funcţionat;
 PASUL 1- PRERECHIZITE PENTRU DEZVOLTAREA
RAPORTULUI DE LUCRU
• Discutarea scopului şi limitelor relaţiei de acordare de ajutor;
• A înţelege şi a lucra ţinând cont de cadrul de referinţă al
clientului;
• A parafraza şi a sumariza, ceea ce indică faptul că acordăm
atenţie;
• Reflectarea gândurilor, conţinuturilor şi a emoţiilor;
• Poziţie corporală în oglindă;
• Comunicarea non-verbală indică încurajare, căldură,
acceptare;
• Observare atentă;
• Cât mai multe întrebări deschise care îl ajută pe vorbitor să
îşi elaboreze povestea, să o dezvolte şi să completeze
informaţiile lipsă;
 PASUL DOI – EXPLORAREA ŞI CLARIFICAREA
• Clarificarea se realizează prin intermediul a cât mai
multe întrebări deschise;
• Este necesar să cerem cât mai multe exemple
concrete;
• Să încurajăm vorbitorul să fie cât mai specific;
• Să oferim perspective alternative şi să evidenţiem
rolul disturbator al discursului negativ;
• Confruntarea, punctarea discrepanţelor;
• Să folosim auto-dezvăluirea când şi dacă este cazul;
• Să identificăm obiectivele;
• Să ajutăm la identificarea şi menţinerea motivaţiei.
 PASUL TREI – ACŢIUNEA ŞI ÎNCHEIEREA
• Planificarea acţiunii;
• Strategii şi deprinderi de rezolvare de
probleme;
• Suport şi încurajare;
• Discutarea potenţialelor blocaje;
• Renegocierea;
• Evaluarea;
• Pregătirea pentru situaţii viitoare
asemănătoare.
MODELUL CELOR CINCI PAŞI:

1. RAPORT ŞI STRUCTURARE
2. DEFINIREA PROBLEMEI
3. STABILIREA SCOPULUI
4. GENERAREA DE ALTERNATIVE
5. ALEGEREA ŞI IMPLEMENTAREA
ALTERNATIVEI
 MANAGEMENTUL PROCESULUI DE ACORDARE DE AJUTOR

1. Managementul începutului şedinţei:

• modul în care întâmpini, saluţi persoana, o inviţi să ia loc
pot fi cruciale; din primele momente persoana poate decide
dacă îţi poate vorbi despre detalii şi sentimente personale
(şi cât de mult poate dezvălui), stabilind dacă poate avea
încredere în tine;
2. Managementul timpului –şedinţa să nu fie prea lungă şi
plictisitoare sau frustrant de scurtă: 50 de minute şedinţe
individuale, 90 de minute şedinţe de cuplu şi grup.
- anunţarea şi pregătirea sfârşitului şedinţei: sintetizarea
informaţiilor şi evitarea sfârşitului abrupt.
3. Managementul barierelor- limitele contractului terapeutic,
drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi;