Comunicare cu EFECT

Cum
comunic eficient
cu copiii
cu care lucrez?

26 noiembrie 2020
 A comunica

Comunicăm
• pentru a ne transmite ideile, sentimentele,
emoțiile, părerile
• pentru a influența
• pentru a corela între noi rezultatele
muncii
• pentru a socializa
 A comunica
Ori de câte ori comunicăm, avem în
vedere patru obiective majore:
• să fim recepţionaţi
• să fim înţeleşi
• să fim acceptaţi
• să provocăm o reacţie, constând într-o
schimbare de comportament sau de
atitudine.
A comunica
 A comunica
• Ce vreau să spun? Ce doreşte cealaltă
persoană să afle?
• ˆ
Cine este persoana din faţa mea? Ce nevoi,
ce aspiraţii, ce dorinţe are ea?
• Cum vede ea lumea? Care sunt convingerile
ei? Ce ştie despre mesajul meu?
• ˆ
Unde are loc dialogul? Care ar fi cel mai
potrivit loc?
• ˆ
Cum ar fi cel mai bine să transmit mesajul:
verbal sau în scris? Cu imagini sau în
cuvinte? Folosind un limbaj ştiinţific sau
utilizând metafore? Serios sau folosind
glume?
 A auzi și a asculta
Auzul este un simț, a asculta
presupune concentrare și atenție.
Fapt:
Ne pierdem capacitatea de a asculta.
Ne petrecem 60% din timp ascultând.
Reținem doar 25% din ce auzim.
 Dacă un copac se rupe în pădure și
nimeni nu este acolo să audă, face el
totuși un sunet?

Sigur că în aer ar putea să plutească

ceva, dar ca să fie un sunet, e nevoie
de o ureche ca să îl audă.
Reflecție

Dacă cineva vorbește și

nu e nimeni care să
asculte...
este comunicare?
Fapt
Trăim în era comunicațiilor.

Dar câtă comunicare poate fi în această

situație?
Ce este ascultarea?

A da sens unor sunete.

 Imaginați-vă că ascultarea este un
vas și ceea ce spunem este un
lichid care se pune în vas.
Ascultarea dă formă și sens
spuselor.
Felul în care ascultăm dă o anumită
formă vorbelor spuse.
,,Avem două urechi și doar o
singură gură, pentru a asculta
de două ori mai mult
decât vorbim.”
Epictet
De ce să ascultăm?

Ca să înțelegem,
ca să ne conectăm (câștigăm încredere,
arătăm că ne pasă),
ca să obținem disponibilitate pentru a fi
ascultați.
Ascultarea
cheia de aur a comunicării
Ascultarea
Este un proces mental, un proces de
extracție.
Folosim anumite tehnici pentru
acest proces:
✓ recunoașterea tiparelor
✓ diferențierea
✓ activarea filtrelor
Filtrele

Fac trecerea de la sunetul de ansamblu la

ceea ce ascultăm cu atenție.
Cultură, limbaj, valori, credințe,
atitudini, așteptări, intenții
Mulți oameni nu sunt conștienți
de aceste filtre, dar ele construiesc
realitatea într-un fel pentru că ne spun
pe ce să ne concentrăm atenția acum.
Intenția

este foarte importantă în

ascultare.
 De ce ne pierdem
capacitatea de ascultare?

Am creat mijloace de înregistrare:

scrisul, înregistrarea audio,
înregistrarea video.
Beneficiul de a asculta corect
și cu atenție aproape că a dispărut.
 De ce ne pierdem
capacitatea de ascultare?

Lumea este atât de zgomotoasă, devine

obositor să asculți. Unii oameni preferă
căștile dar acestea transformă un
spațiu public în milioane de bule
sonore personale.
Aici nimeni nu mai ascultă pe nimeni.
 De ce ne pierdem
capacitatea de ascultare?

Nu mai avem răbdare. Nu mai vrem

oratorie, vrem bucăți de sunet.
Arta conversației este înlocuită
de transmisii unilaterale.
Cât de mult se ascultă într-o astfel de
conversație?
 De ce ne pierdem
capacitatea de ascultare?
Ne desensibilizăm. Mass media ne
agresează cu astfel de titluri ca să ne
atragă atenția.

Asta înseamnă că ne e din ce în ce mai greu

să fim atenți la ce e liniștit, subtil, modest.
Fapt

Nu mai ascultăm și aceasta

este o problemă gravă.
Pentru că ascultând, înțelegem.
Ascultarea conștientă
duce la înțelegere.
Exercițiu

de ascultare conștientă
Ce ar putea să apară?
-gânduri care judecă
-gânduri care confirmă/se potrivesc cu
ceva din propria experiență
-presupuneri (tendința de a termina unele
fraze, Știu în ce direcție merge...)
-gânduri care declanșează un proces
(identificare de soluții, analiză,
reformulare etc.)
-gânduri fără nicio legătură cu subiectul
Ce ar fi de făcut?
 Ascultare activă

• Rămâi concentrat, menține contactul

vizual, nu judeca, ai răbdare.
• Ascultă cu adevărat. Nu te gândi la
experiențele tale similare, nu te gândi la ce
ar trebui să spui.
• Permite o perioadă de liniște. Așteaptă
până când persoana cealaltă vorbește din
nou.
 Ascultare activă

• Repetă și parafrazează. Îl vei asigura

pe celălat că asculți și te va ajuta să
înțelegi.
• Caută emoția și nevoia din spatele
cuvintelor. Când parafrazezi, transmiți
propria ta emoție.
Fapt:

Ascultarea activă nu este un proces ușor,

e chiar mai obositor decât a vorbi.

De ce e greu? Pentru că avem mintea

plină cu tot felul de lucruri.
Foarte important!
Înainte de a fi abil în a-i asculta pe
ceilalți, trebuie să înveți să te
asculți pe tine.
Să fii conștient de ce se întâmplă cu
tine, să îți eliberezi mintea, să fii
atent la emoțiile tale.
Ce ai putea să faci ca să fii
un mai bun ascultător
al copiilor?
Marea provocarea a adulților
zilelor noastre:
să educe fără să rănească
emoţional copiii şi să
disciplineze punând corect
limite.
Fapt:

A şti ce să nu spui copilului nu vine

automat la pachet cu copilul la
naștere.
Nimeni nu îţi dă un manual de
instrucţiuni despre cum să îţi educi
copilul.
Fapt:
Nimeni nu îţi pune la dispoziţie o listă cât
mai completă cu acele vorbe şi expresii
pe care să nu le spui niciodată copilului
ca să nu îl răneşti, umileşti, respingi,
destabilizezi sau să îi distrugi viitorul
respect de sine, oricât de frustrat,
enervat, grăbit sau supărat
pe el sau pe alţii ai fi.
Fapt:

Media şi cutumele sociale sunt factori

care ar putea induce în eroare părinţii,
pentru că le transmit familiilor fie
jumătăţi de adevăr, fie informaţii
nevalidate ştiinţific, fie păreri personale
ale unor formatori de opinie care nu au
expertiză.
Ce este de făcut?
Să înțelegem că:
- răspunsurile inadecvate ale copiilor
ascund răspunsuri inadecvate ale
mediului în care trăiește;
- părintele are ca misiune să echilibreze
balanța nevoilor psihologice ale copilului
cu ale sale personale
- a fi un părinte ”bun” implică a te gândi la
rezultatul comportamentului tău înainte de
a da soluții
Vestea rea:
Uneori te simți vinovat pentru că ai fi vrut
să știi mai multe și să faci mai multe.
Vestea bună:
O nevoie care nu a fost satisfăcută o
perioadă poate fi recuperată.

• Pasul 1: conștientizare
• Pasul 2: acțiune diferită de acum
înainte
Acțiunea 1

Eu, adultul ascultător

Acțiunea 2

Ascult copilul?
Acțiunea 3

Mă ascult pe mine?
 Imaginați-vă o lume în care
adulții învață să asculte copiii.
Ce altă modalitate mai bună ar fi
să îi învățăm să asculte, să îi
învățăm ce contează cu
adevărat, să le arătăm că îi
iubim?
 Ascultarea reflexivă

1: Afirmaţia copilului: Nu o să mă mai joc cu fetiţa

aceea niciodată!
Răspuns închis: De ce nu o ierţi? Probabil că nu
a vrut să facă asta!
Răspuns deschis: Într-adevăr eşti supărat pe ea!
2: Afirmaţia copilului: Nu pot să fac!
Răspuns închis: Acum nu vorbi aşa! De-abia ai
început!
Răspuns deschis: Pare să-ţi fie greu.
 Ascultarea reflexivă
3: Afirmaţia copilului: Aş vrea să pot pleca și eu. El
întotdeauna pleacă unde vrea.
Răspuns închis: Am mai discutat despre aceasta, aşa
că nu mai insista!
Răspuns deschis: Ţi se pare nedrept ce se întâmplă?
4: Afirmaţia copilului: Nu vreau să mă duc la şcoală azi.
Nici Andrei nu merge.
Răspuns închis: Fiecare copil trebuie să meargă la
şcoală. Nu se poate să nu mergi la şcoală.
Răspuns deschis: Îţi este teamă că te vor bate colegii?
 Ascultarea reflexivă

5: Afirmaţia copilului: Eşti cea mai rea mamă din

lume!
Răspuns închis: Să nu mai vorbeşti niciodată aşa
cu mine!
Răspuns deschis: Se pare că eşti foarte supărat
pe mine.
Foarte important!
Înainte de a fi abil în a-i asculta pe
ceilalți, trebuie să înveți să te
asculți pe tine.
Să fii conștient de ce se întâmplă cu
tine, să îți eliberezi mintea, să fii
atent la emoțiile tale.
 Aplicație

Scrieți 10 cuvinte care denumesc

emoții adecvate stării de bine și
10 cuvinte care denumesc
emoții adecvate stărilor dificile.
Reflectarea emoțională,
parte a ascultării active

Reflectarea emoțională este un

mecanism simplu prin care îi
arătăm copilului că îi înțelegem
nevoia de a conta, de a fi înțeles și
ajutat atunci când trece printr-o
dispoziție afectivă dificilă...este
primul pas spre gestionarea
emoțională.
 Emoții și comportamente

• Nu există emoții pozitive și emoții

negative, ci doar emoții- semnale care
ne asigură supraviețuirea și
adaptarea.
• Copilul se comportă așa cum simte.
Dacă suferă, fie se va retrage,
adoptând un comportament pasiv, fie
se va manifesta agresiv.
Alternative comportamentale
sănătoase

• Primul pas: Reflectarea emoțională

,,Atunci când …….cred că te simți…….”
• Pasul 2: Gestionarea emoțiilor
,,Ce te-ar ajuta să te simți mai bine?”
• Pasul 3: Alternativa comportamentală
,,Ce ai putea face diferit?”
Limbajele de comunicare
cu copilul

1.Mângâierile/îmbrățișările
2.Încurajările
3.Timpul acordat
4.Cadourile
5.Serviciile
 Blocaje în comunicarea
cu copilul
Ameninţarea
„Dacă nu vii acasă cu rezultate bune, ai încurcat-o!”,
• ce gândeşte copilul: „Cu el nu e de glumit!”, „Ar
trebui să am grijă de acum încolo!”
• consecinţă: principala preocupare a copilului va fi
să nu greşească. Nu va avea curajul să facă ceva
decât dacă va fi sigur că rezultatul este bun. Aşa
apar frica, minciuna, intoleranţa etc.
 Blocaje în comunicarea
cu copilul
Contrazicerea şi minimalizarea problemei
„Sunt urâtă! Nu mă iubeşte nimeni!”, spune fetiţa.
„Nu e adevărat! Nu spune asta!”, „Nu fi supărată!”, îi răspunde
adultul.
• ce gândeşte copilul: „Nu mai are rost să vorbesc despre
problema mea, pentru că nu-i place ce zic eu”. „Crede că
dacă îmi spune să nu fiu supărată, mă simt mai bine?”
• consecinţă: contrazicând copilul în acest mod, adultul îi
întăreşte convingerea deja formată. Copilul va simţi că
adultul nu îl înţelege şi nu e capabil să-i asculte problemele.
Aşa se poate naşte lipsa de încredere în competenţa
adultului.
 Blocaje în comunicarea
cu copilul
Critica
„Nu ţi-am zis să te uiţi pe unde calci?”, „De câte ori
trebuie să-ţi spun că nu e voie acolo?”,
„De ce ai făcut asta?”
• ce gândeşte copilul: „Iar îmi ţine morală!” „Mai
aştept un pic şi se calmează.”
• consecinţă: va scădea receptivitatea copilului la
părerile emise de adult. Aşa se poate naşte
indiferenţa.
 Blocaje în comunicarea
cu copilul
Etichetarea
„Eşti o urâtă!”, „Eşti o proastă!”, „Eşti un bleg!”
• ce gândeşte copilul: „Adulţii ştiu mai multe decât
copiii”.
• consecinţă: dacă afirmaţiile se repetă frecvent,
atunci copiii vor fi urmăriţi toată viaţa de această
idee. În subconştientul lor, ei vor fi convinşi că sunt
urâţi, proşti sau blegi. De aceea, vor încerca, de
câte ori se va ivi ocazia, să demonstreze că nu este
aşa. Apar complexele de inferioritate.
 Blocaje în comunicarea
cu copilul
Indiferenţa
„Mama Ana, am învăţat să-l scriu pe M!”, spune
copilul.
„Bine. Du-te din faţa televizorului”, îi răspunde adultul.
• ce gândeşte copilul: televizorul e mai important
decât mine!”, „Cum să fac să îi atrag atenţia asupra
mea?”
• consecinţă: copilul va căuta să atragă atenţia
asupra sa cu orice preţ, chiar şi prin fapte negative
(furt, chiul, înjurături, stricatul unor lucruri).
 Blocaje în comunicarea
cu copilul
Ironia
forma verbală: „Ai auzit că s-a inventat cârpa de şters
praf?” „Mulţumesc pentru «ajutor»!” forma
nonverbală: privire „de sus”, zâmbet zeflemitor.
• ce gândeşte copilul: ,Mă consideră un
nepriceput.”, „Îşi bate joc de mine!”
• consecinţă: va scădea încrederea copilului în
forţele proprii şi încrederea faţă de părinte. El va
căuta să fie apreciat în altă parte la „adevărata lui
valoare”; aşa poate să apară distanţarea.
 Blocaje în comunicarea
cu copilul
Neatenţia la ce ni se spune (întrerupem o conversaţie
începută, întoarcem spatele, schimbăm brusc subiectul
discuţiei sau persoana de dialog).
„…şi la şcoală toţi colegii...”, povesteşte copilul. „Îţi mai trebuie
nucile?”
• ce gândeşte copilul: ”Nu îl interesează nimic din ce îi spun.
Data viitoare nu mă mai obosesc să-i explic.”
• consecinţă: copilul va comunica ceea ce crede că îl
interesează pe adult şi va începe să omită ceea ce se va
dovedi mai târziu a fi fost esenţial; aşa poate să apară
neglijenţa.
 Blocaje în comunicarea
cu copilul
Umilirea
„Spune-le tuturor ce ai făcut!” sau „De aia strig la tine,
să audă toţi vecinii ce copil am luat și cresc în
casă!”
• ce gândeşte copilul: „Nu mă respectă deloc.”, „Nu
meritam să mă facă de ruşine la toată lumea.”
• consecinţă: adultul nu mai este un om de
încredere, deoarece te poate face de râs când nu
te aştepţi. Prin urmare, copilul va învăţa să ascundă
adevărul; aşa poate să apară neîncrederea.
Mesaje hrănitoare

Gratifică, încurajează, valorizează

Aduc energie, dinamizează,
amplifică încrederea în sine,
contribuie la creșterea stimei de
sine
Mesaje toxice

Descalifică, rănesc
Consumă energie, cultivă îndoiala
și lipsa încrederii în sine
Mesaje hrănitoare

Cum mă asigur că îi transmit mesaje

sănătoase și echilibrate?
Ascult copilul. Nevoile lui mă vor ghida în
a-i transmite mesajele potrivite.

Faceți-vă timp să vorbiți cu copiii și să îi

ascultați în fiecare zi!
-alegeți un moment al zilei când sunteți amândoi
relaxați;
-ascultați fără să întrerupeți sau să preluați
conducerea conversației;
-lăsați întotdeauna copilul să termine ceea ce are
de spus;
- fiți atent, fiți interesat și arătați-vă interesat;
- parafrazați pe scurt ceea ce v-a spus;
- identificați emoțiile implicite din ceea ce vă spune
copilul.
 Cum mă asigur că îi transmit mesaje
sănătoase și echilibrate?
Cuvintele, emoțiile și acțiunile comunică
fără echivoc mesajul pe care doresc să-l
transmit.

Copiii au nevoie de exprimarea directă, în

cuvinte, a aprecierilor pozitive din
partea părinților!
 Sunt mândru
de ceea ce ai făcut!
Apreciez cât de de mult
te-ai străduit să obții acest
rezultat!
Te iubesc!
Cum mă asigur că îi transmit mesaje
sănătoase și echilibrate?

Îi vorbesc copilului la nivelul lui de

înțelegere, îl tratez cu respect, îi
vorbesc ca unui egal.
Folosesc mai multe căi de a transmite
mesaje – prin emoții, povești, acțiuni,
jocuri.
Reflecție

Copiii devin mesajele

pe care le primesc
cel mai des.
Vorbiți-le copiilor ca și cum ar fi cele
mai înțelepte, frumoase, magice
ființe de pe pământ!
Ceea ce gândesc copiii despre ei
înșiși, aceea vor deveni!
 În loc de concluzii
• A
ˆtunci când copilul doreşte să discute cu
dumneavoastră, este indicat să închideţi
televizorul sau să amânaţi lectura articolului din
ziar.
• ˆ
Dacă copilul vă povesteşte ceva important evitaţi
să răspundeţi la telefon în acelaşi timp.
• ˆ
Respectaţi intimitatea copilului dumneavoastră şi
evitaţi conversaţiile cu „spectatori”.
• ˆ
Persoanele străine pot fi implicate în discuţie
numai dacă tema conversaţiei o cere.
 În loc de concluzii
• Έnvinuirea copilului în faţa persoanelor străine
duce spre resentimente şi ostilitate din partea
acestuia.
• ˆEvitaţi discuţiile „de sus”. Modul în care se
realizează contactul vizual trebuie să sugereze
existenţa unei relaţii de parteneriat.
• Dacă sunteţi supărat sau furios, este bine să
amânaţi discuţia pentru mai târziu când veţi fi mai
liniştit şi când veţi putea face o analiză obiectivă a
situaţiei.
 În loc de concluzii
• ˆ
Ascultaţi activ, chiar şi atunci când sunteţi obosit.
• A
ˆscultaţi cu atenţie şi fiţi politicoşi. Evitaţi să
întrerupeţi copilul atunci când încearcă să vă
comunice ceva.
• ˆ
Evitaţi să căutaţi sensuri şi pericole ascunse atunci
când copilul vă împărtăşeşte o întâmplare din viaţa lui.
• ˆ
Înlocuiţi „De ce?” cu „Ce s-a întâmplat?“

• ˆ
Dacă cunoaşteți o situaţie anume este indicat să
confruntaţi, în mod direct, copilul cu informaţiile
deţinute. Evitaţi să apelaţi la terţe persoane pentru a
afla adevărul.
 În loc de concluzii
• Έncercaţi să reduceţi frecvenţa „episoadelor”
moralizatoare. „Morala” ținută copiilor nu face
altceva decât să închidă canalul comunicării.
• ˆEvitaţi să caracterizaţi comportamentele copilului
folosind cuvinte injurioase sau etichetări ironice.
• ˆÎn urma discuţiilor, copilul trebuie să rămână
întotdeauna cu sentimentul că este acceptat, chiar
dacă ceea ce v-a împărtăşit nu este pe placul
dumneavoastră.
• ˆLăudaţi efortul copilului de a comunica şi, astfel,

veţi întări canalul comunicării.
Vă mulțumim!