Formarea femininului numelor de profesii

în limba română și în limba engleză

Cuvinte cheie: nume de profesii, feminin, limba română, limba engleză, tendința de
anglicizare;

Rezumat: Este binecunoscut faptul că în limba română există o tendință de anglicizare

a terminologiei profesionale.
În scurtul nostru studiu, am încercat să arătăm cum își formează femininul numele de
profesii. În scopul demonstrării acestui lucru, întâi am evidențiat o perspectivă diacronică
asupra terminologiei profesionale românești. Apoi, am prezentat câteva situații ce apar în limba
română actuală privind numele de meserii. Este facil de remarcat că formele de feminin se
realizează cu sufixe, dar în anunțurile românești de publicitate apar și termeni englezești. În
ultima parte a studiului, am comparat femininele numelor de profesii românești cu cele din
engleză.

Abstract: It is well known the fact that in Romanian language exists a tendency to
anglicize professional terminology.
In our short study, we try to show how job names makes their feminine forms. In order to
demonstrate this, we firstly present a diachronically perspective on professional Romanian
terminology. Then, we presents some situations that occurs in actual Romanian language
regarding feminine job titles. It is easily to remark that feminine forms are made with suffixes,
but also we see in publicity Romanian announcements English terms. In the last part of the
study, we compare the feminine job titles taking into account Romanian and English language.

1
 I. Introducere

1. Obiectivul cercetării

Străduinţa noastră de a cerceta terminologia profesională se datorează, în primul rând,

unei permanente incertitudini în ceea ce privește adresarea cu dna. director sau cu dna.
directoare. Cercetarea modalității de formare a femininului se înscrie în sfera dorinţei de
înţelegere a sistemului ce a condiţionat sute de anunțuri publicitare.
Cum tendința generală de anglicizare este atât de mare, ne-a interesat în mod deosebit felul în
care limba engleză influențează sau nu limba română. Obiectivul nostru de cercetare este de a
studia terminologia profesională din perspectivă dublă, prin compararea limbii române cu
limba engleză.

2. Ipoteza

Cuvintele unei limbi se află în strânsă legătură cu schimbările progresive din societate,
fapt ce conduce la o anumită mobilitate a câmpurilor semantice. Un astfel de câmp semantic, ce
se bucură de un grad mare de mobilitate, este cel al denumirilor de ocupații. Multitudinea
profesiunilor ce au existat de-a lungul timpului stă în relație directă cu lexicul ce aparține acestui
câmp semantic, menit să redea realitățile ocupaționale ale fiecărui moment. Activitatea umană se
tehnologizează, actele productive se amplifică, drept urmare meseriile se înmulțesc, implicit
denumirile acestora.

3. Metodologia cercetării

De-a lungul cercetării vom utiliza metoda comparativ-istorică cu credinţa că analiza

noastră va constitui un sprjin în înţelegerea formării femininului atât în limba română, cât și în
limba engleză în ceea ce privește terminologia profesională.

4. Organizarea lucrării

O primă parte a lucrării oferă o perspectivă diacronică asupra terminologiei profesionale

în limba română, urmărind etapele din evoluţia terminologiei din discuție. Cea de-a doua
secţiune este dedicată terminologiei profesionale din limba română actuală, interesându-ne
2
îndeosebi mărcile genului feminin. Ultima parte a lucrării se va baza pe analiza comparativă
dintre limba română şi limba engleză privind terminologia profesională și marcarea genului
feminin. Ne interesează dacă limba română urmează limbii engleze în formarea femininului.

5. Literatura de specialitate

Pe parcursul cercetării noastre, ne-am raportat cu precădere la autori precum Cristina

Călărașu1, Ecaterina Goga2, Adriana Stoichițoiu Ichim3, Camelia Ușurelu4, dar și la alte scrieri
menționate în bibliografie.

II. Terminologia profesională

1. Perspectivă diacronică asupra terminologiei profesionale în

limba română

Vocabularul latinei dunărene cuprinde în fondul panromanic 488 de termeni dintre care
peste două treimi sunt substantive.
Printre acestea se numără trei denumiri de ocupații: lat. judex > rom. jude, lat. pastor >
rom. păstor, lat. pre(s)biter > rom. preot. "Printre termenii păstrați numai în română singurul
care este prezent în lista din TILR II pentru latina dunăreană este lat. negotiator > rom.
neguțător și, eventual, lat. iudicium > rom. județ (judecător în limba româna veche) ale cărui
reflexe romanice sunt considerate livrești."5
În latina dunăreană derivatele în – arius îmbogățesc lexicul profesional. Astfel sufixul
apare în sfera ocupațională în termeni ce denumeau ocupații curente încă din latină [carbonarius
(cărbunar), caprarius (cioban de capre), ferrarius (fierar), lignarius (tâmplar), piscariu
(pescar)], în elemente create în latina populară târzie [dogarius (dogar), ollarius (olar), pellarius
(pielar)], în lexeme utilizate în latină ca adjective [aurarius (de aur), argintarius (de argint),

1
Călăraşu, Cristina, Dinamica numelor de profesiuni în limba română actuală, în volumul Aspecte ale dinamicii
limbii române actuale, coordonator: Gabriela Pană Dindelegan, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002.
Călăraşu, Cristina, Studii de terminologie a profesiunilor: încercare de sociologie lingvistică, Editura Universităţii
din Bucureşti, 2005.
2
Goga, Ecaterina, Gen şi câmp semantic. Observaţii asupra lexicului profesional în limbile romanice actuale,
Tipografia Universităţii din Bucureşti, 1972.
3
Stoichiţoiu Ichim, Adriana, Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală, Editura Universităţii din Bucureşti,
2006.
4
Uşurelu, Camelia, Nume de profesiuni în limba română actuală. Exprimarea genului şi a numărului, în volumul
Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, coordonator: Gabriela Pană Dindelegan, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2002.
5
Călăraşu, Cristina, Studii de terminologie a profesiunilor: încercare de sociologie lingvistică, Editura Universităţii
din Bucureşti, 2005, p.12
3
lanariu (de lână), molarius (de moară)]. Se observă în această perioadă că sunt puține denumiri
de ocupații moștenite din latină.
În documentele slavo-române din secolul al XIV-lea – al XVI-lea sunt trecute în funcție
de frecvență și pe subcâmpuri următoarele îndeletniciri:

- Funcționari pe lângă curtea domnească / Funcționari administrativi: agă, aprod, armaș, armășel,
ban, birar, bezmenar, birău, ar, clucer, comis, comișel, cupar, dăbilar, dvornicel, găletar, hotarnic, hoștinar, ilișar,
ispravnic, jude, lopătaș, mazil, miedar, mierar, opacinaș, paharnic, părpărar, pârcălab, , sluge(a)r, șetrar, șoltuz,
taraban, ușar, vameș, vătaf, , vornic.
- Meserii: aurariu, baci, băcan, băiaș, bărbier, blidariu, botnar, , meșter, nisipar, olar, păcurar, pescar, pietrar,
porcar/purcar, răchiiar, rudar, săbiar, sandaciu, scutar, sitar, slujnică, străjer, șufar, teslar, văcar, viiar/vier,
- Funcții în armată: arbănaș, călăraș, ceauș, dorobanț, haiduc, hânsar, hotnog, joldunar, olăcar, , pușcar, roș,
seimean, sinețar, sulițaș, șătrar, șătrărel, tunaru, ungher/uncher.
- Funcții în ierarhia religioasă: bărat, călugăr/călugăriță, decheiu, diacon, (e)clesiarh, popă, polușnic,
preot/preut, protopop/potropop, trapezar, țârcovnic.

Configurația ocupațiilor în secolele XVI-XVIII urmează tendințelor semnalate de etapa

anterioară, dezvoltând domeniile principale ale acesteia. Se pot observa în domeniul
administrației o serie de turcisme atestate.. Astfel se pot observa termeni ce îi denumesc pe
funcționarii administrației turcești de la Poată, din jurul sultanului, dar și pe cei din afara
Istanbulului: iazagiu (secretar turc într-o cancelarie), muhurdar (înalt demnitar turc care avea
sacina de a păstra sigiliu și de a-l aplica pe documente), silihtar (mare demnitar care purta sabia
sultanului sau ale marelui vizir), tefterdar (ministru de finanțe în imperiul otoman).
În tabloul ocupațiilor secolului al XIX –lea se constată o modernizare și o diversificare.
Astfel se înmulțesc îndeletnicirile legate de viața orășenească, de știință, de ierarhizarea și
structurarea învățământului, de modernizarea comerțului și a instituțiilor finaniciare. Deși în
număr redus, apar și elemente legate de domeniul tehnic.

- Funcționari legați de administrație: aministrator, agent de poliție, amploiat „funcționar”, avisor,

bi(u)rocrat, censor, cantonier, casier, chestor, comisar, controlor, curier, detectiv diriginte, gardist, gubernat,
inspector, jandarm, polițai.
- Meseriași: acordor, armurar/armurier, confecționator, costumar, decorator, frizer, lampist, miner.
Cristina Călărașu în prezentarea situației terminologiei profesionale a secolului al XX-lea
se raportează la dicționarul lui L. Șăineanu (1925). Termenii recenți pe care îi enumeră autoarea
s-au impus în vorbire și reflectă domeniile pe care societatea le asimila. Astfel, în categoria
neologismelor apar denumiri ca: arheolog, adjutant, apicultor, aviator, bariton, bijutier, bugetofag,
cancelarist, capelan, colpoltor, corsetier, costumier, dactilograf, demograf, desenator, dramaturg, , echilibrist,

4
economist, editor, egiptolog, filolog, fizician, fiziologist, flautist, folclorist, fochist, foilletonist, fotograf, funcționar,
furajor, furier, furnis, jurnalist, linguist, litograf, locotenent, locțiitor, logician, magaziner, magistrat, maior,
manechin, manipulator, manufacturier, mașinist, masor, medic, medievist, meditator, menajeră, mesager, militar,
miner,

2. Formarea femininului în terminologia profesională în limba

română actuală

Limba română actuală nu mai admite crearea unor forme de feminin de la substantive
terminate în –af (litograf, flexograf, cartograf) sau în –giu (grataragiu, tinichigiu auto). O
excepție o constituie substantivul hangiță ( < masc. hangiu + sufixul moțional –iță). Acest
termen are astăzi conotații familiare și este admis numai în limbajul familiar.

Limba română are cuvinte diferite pentru masculin și feminin și își marchează femininul
prin sufixe speciale: învățător – învățătoare, elev – elevă, școlar – școlăriță, președinte –
președintă, croitor - croitoreasă, steward – stewardesă.

O parte dintre numele de profesioniști nu au un feminin paralel (chirurg, medic, prim-

ministru, scafandru, senator) sau au un feminin utilizat doar în limbajul familiar (ministră,
lectoră). De cele mai multe ori în locul derivării se preferă utilizarea compunerii cu ajutorul
substantivului femeie (femeie-medic sau medic-femeie).
Probleme aparte pune formarea femininelor de la numele de ocupații care au sufixul -tor.
În cazul acestor perechi accentul se pune diferit: administrátor s.m. – administratoáre s. f.,
coréctor s. m. – corectoáre s.f., diréctor s. m. – directoáre s. f., redáctor s.m. – redactoáre s.f.;
Există o serie de nume masculine care nu prezintă formă de feminin: m asculine terminate în
–ar: anticar, pizzar, lumânărar, măcelar, pietrar, lăcar, amanetar,fierar, oțelar, parchetar, tâmplar;
masculine terminate în – er: betonier, miner, bijutier, consilier, etaloner, pompier, comisioner,
artificier, masculine terminate în –giu: giuvaergiu, tinichigiu auto, grataragiu, masculine terminate
în –u: scafandru, ministru.
Mai nou în limba actuală s-au remarcat derivate cu sufixe moționale ce pornesc de la
aceeași baza substantivală. Este cazul substantivelor feminine de tipul: ospătăriță – ospătară,
bucătăreasă – bucătară, doctoriță – doctoră. Există și substantive masculine ce s-au format de la
feminine. Este cazul lui "coafeză", substantiv format de la masculinul coafor + sufixul moțional
– eză. Dat fiind faptul că meseria de coafeză este destinată aproape exclusiv femeilor și pentru că
forma coafor nu este familiară vorbitorilor, pentru a marca masculinul s-a creat un derivat
regresiv – coafez.
5
 Este binecunoscut faptul că odată cu evoluția societății românești în limba română
actuală au pătruns un număr semnificativ de anglicisme. Cele mai multe dintre ele nu s-au
adaptat nici grafic, dar nici fonetic la cerințele limbii române. Și în cazul numelor de profesii au
fost preluați termeni, și avem exemple de tipul: room-boy – băiat de serviciu într-un hotel, baby
– sitter – doică etc. Anglicismele care denumesc profesii sunt invariabile sub raportul genului:
account executive (responsabil de conturi), account manager (director de conturi), area sales
reprezentative (reprezentant regional de vânzări), dealer (persoană care intermediază vânzarea
mărfurilor), salesman (reprezentant de vânzări). Acestea apar frecvent în anunțurile publicitare
românești.

3. Studiu comparativ între limba română şi limba engleză privind

terminologia profesională

În cele ce urmează, ne-am propus să efectuăm o analiză comparativă a termenilor ce

denumesc profesiuni în limba romană vs. limba engleză. Atenția noastră se îndreptă cu precădere
către modul de formare al echivalentelor feminine – nume de meserii.
În limba română, cât și în limba engleză, categoria gramaticală a genului poate fi marcată
1. Lexical, 2. Morfologic, 3. Sau poate fi identificată cu ajutorul unor cuvinte care marchează
genul.
a. Astfel, în cadrul terminologiei profesionale în limba engleză genul poate fi marcat lexical, prin
cuvinte diferite. În limba română acest lucru nu se întâmplă.
earl - countess vs. conte - contesă
king - queen vs. rege – regină
tailor – dressmaker vs. croitor – croitoreasă
b. În alte cazuri, genul denumirilor de meserii, atât în engleză, cât și în română, este marcat
morfologic, prin adăugarea unui sufix:
Termenii în limba română Termenii în limba engleză
Forma de masculin Forma de feminin Forma de masculin Forma de feminin
Actor Actriță Actor Actress
Ospătar Ospătăriță Waiter Waitress
Duce Ducesă Duke Duchess
Conte Contesă Count Countess
Steward Stewardesă Steward Stewardess
Hangiu Hangiță Host Hostess

6
 Arhiduce Arhiducesă Archduke Archduchess
c. Alteori limba engleză, spre deosebire de limba română, preferă același termen pentru a face
trimitere la ambele genuri. Acest lucru este vizibil în exemple de tipul:
Casier Casieră Cashier Cashier
Bucătar Bucătareasă Cook Cook
Vânzător Vânzătoare Seller Seller
Muncitor Muncitoare Worker Worker
Doctor Doctoriță Doctor Doctor
Profesor Profesoară Teacher Teacher
Apartenența la genul masculin sau la feminin se precizează în context, fie cu ajutorul
pronumelor (he/she), fie cu ajutorul unor cuvinte la care genul este marcat lexical (male, female,
man, woman, wife, lady). Astfel întâlnim în engleză, în rândul meseriilor: policeman -
policewoman, male-student – female-student, chairman – chairwoman, fireman – firewoman,
milkman – milkwoman, salesman - ×, spaceman – ×, shop-man - ×, fisherman - ×.
În limba română, ca și în limba engleză, pentru a se marca genul unor termeni ca
„doctor”, „notar”, „dentist” se apelează la cuvinte ajutătoare marcate lexical. Astfel, se
întâlnește diferența dl. doctor – dna. doctor, dl. notar – dna. notar, dl. dr. dentist – dna. dr.
dentist.

III. Concluzii

Diversificarea ocupațiilor este un proces natural și continuu ce se reflectă în variațiile

terminologice. Acest lucru se datorează lărgirii sferei de acțiune și diviziunii muncii în epoca
contemporană sub imperiul progresului tehnic.
Globalizarea lingvistică se manifestă indirect asupra limbii române prin intermediul
împrumuturilor sau al calcurilor din limba engleză în vederea denumirii unor profesiuni noi.
Astfel apar profesiuni ca: asistent: - manager, marketing, relații cu clienții, vânzări, manager,
promoter. Limba română are cuvinte diferite pentru masculin și feminin și își marchează
femininul prin sufixe speciale: învățător – învățătoare, elev – elevă, școlar – școlăriță,
președinte –președintă, croitor - croitoreasă, steward – stewardesă. Limba română nu urmează
limbii engleze, care de cele mai multe ori păstrează aceeași forma atât pentru masculin cât și
pentru feminin, și își construiește echivalente feminine prin adăugarea sufixului corespunzător.
Rareori denumirile de profesii românești necesită un cuvânt suplimentar pentru a determina
genul.
7
Bibliografie:
 Busuioc, Monica, Munca şi răsplata ei. Secolele XVII-XVIII. Studiu de terminologie, I, II,
Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Academia Română, Bucureşti, 2002.
 Călăraşu, Cristina, Dinamica numelor de profesiuni în limba română actuală, în volumul
Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, coordonator: Gabriela Pană Dindelegan,
Editura Universităţii din Bucureşti, 2002.
 Călăraşu, Cristina, Studii de terminologie a profesiunilor: încercare de sociologie
lingvistică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2005.
 Goga, Ecaterina, Gen şi câmp semantic. Observaţii asupra lexicului profesional în
limbile romanice actuale, Tipografia Universităţii din Bucureşti, 1972.
 Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, Anglomania – o formă de snobism lingvistic, Editura
Hyperion, Bucureşti, 1993.
 Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, Asimilarea împrumuturilor englezeşti: aspecte actuale ale
dinamicii sensurilor, în volumul Aspecte ale dinamicii limbii române actuale,
coordonator: Gabriela Pană Dindelegan, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002.
 Stoichiţoiu Ichim, Adriana, Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2006.
 Uşurelu, Camelia, Nume de profesiuni în limba română actuală. Exprimarea genului şi a
numărului, în volumul Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, coordonator:
Gabriela Pană Dindelegan, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002.

Opis
I. Introducere.........................................................................................................................................1
1. Obiectivul cercetării........................................................................................................................1
2. Ipoteza.............................................................................................................................................1
3. Metodologia cercetării....................................................................................................................2
4. Organizarea lucrării.......................................................................................................................2
5. Literatura de specialitate................................................................................................................2
II. Teminologia profesională..............................................................................................................2
1. Perspectivă diacronică asupra terminologiei profesionale în limba română................................2
2. Formarea femininului în terminologia profesională în limba română actuală............................4
3. Studiu comparativ între limba română şi limba engleză privind terminologia profesională........6
III. Concluzii.........................................................................................................................................7
Bibliografie:................................................................................................................................................8