Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2023:007.

005061
DOSAR NR. 21910/3/2023
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A II-A – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ NR. 5061
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.10.2023
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: Iuliana Ostache
GREFIER: Ioana-Maria Broboană

Pe rol se află soluţionarea acţiunii de contencios administrativ formulate de

reclamanţii Sălăvăstru Valerian şi De Mezzo Mario-Lucian, în contradictoriu cu pârâţii
Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Popescu Cristian-Victor Piedone, având ca
obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, în ordinea listei de şedinţă, au răspuns
reclamantul Sălăvăstru Valerian, personal şi asistat de avocat, având împuternicire avocaţială
depusă la dosarul cauzei şi pârâtul Popescu Cristian-Victor Piedone, prin avocat, având
împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind reclamantul De Mezzo Mario-Lucian şi
pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei de
judecată faptul că, prin intermediul serviciului registratură a secţiei, reclamantul De Mezzo
Mario-Lucian a formulat cerere de renunţare la judecată, reclamantul Sălăvăstru Valerian a
depus la dosar precizări şi cerere de probe, pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti
a depus înscrisuri şi întâmpinare iar pârâtul Popescu Cristian-Victor Piedone a depus la dosar
înscrisuri şi note scrise, după care:
Având cuvântul faţă de cererea de renunţare la judecată formulată de reclamantul De
Mezzo Mario-Lucian, apărătorul reclamantului solicită disjungerea cererii formulate de către
acest reclamant.
Tribunalul dispune disjungerea cererii de chemare în judecată formulate de
reclamantul De Mezzo Mario-Lucian, în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului
Municipiului Bucureşti şi Popescu Cristian-Victor Piedone şi formarea unui dosar distinct,
cu termen de judecată în data de 06.11.2023, ora 10:30, urmând ca pârâtei Instituţia
Prefectului Municipiului Bucureşti să îi fie comunicată cererea de renunţare la judecată
formulată de acest reclamant, cu menţiunea de a-şi exprima poziţia procesuală. Tribunalul
dispune citarea ambelor pârâţi în cadrul dosarului disjuns, pentru a se lua cunoştinţă de
numărul dosarului ce urmează a fi format.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone arată că nu se
opune cererii de renunţare la judecată formulată de către reclamantul De Mezzo Mario-
Lucian.
Tribunalul ia act de atitudinea procesuală exprimată de către reprezentantul pârâtului
Popescu Cristian-Victor Piedone, în sensul că se nu se opune cererii de renunţare la judecată
formulată de către reclamantul De Mezzo Mario-Lucian.
Tribunalul comunică în şedinţă publică câte un exemplar al întâmpinării formulate în
cauză de către pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi al înscrisurilor depuse la
dosarul cauzei de către această pârâtă, apărătorilor reclamantului Sălăvăstru Valerian şi
pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone.
Apărătorul reclamantului Sălăvăstru Valerian solicită instanţei de judecată, faţă de data
depunerii întâmpinării, să constate tardivitatea depunerii acestui act de procedură de către

1
pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti. Solicită decăderea pârâtei Instituţia
Prefectului Municipiului Bucureşti din dreptul de a mai propune probe şi invoca excepţii de
ordine privată, ca o consecinţă a depunerii tardive a întâmpinării.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone solicită
respingerea constatării tardivităţii întâmpinării formulate de către pârâta Instituţia Prefectului
Municipiului Bucureşti, solicitând să fie avut în vedere faptul că înscrisurile pe care le-a
depus la dosarul cauzei pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti nu pot fi înlăturate
de la dosarul cauzei, întrucât reprezintă actele care au stat la baza emiterii actului
administrativ contestat. Arată că şi în situaţia în care instanţa de judecată ar aprecia că
întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti
ar fi tardivă, aceste înscrisuri sunt absolut necesare în virtutea legii nr. 554/2004 iar excepţiile
sunt de ordine publică, sancţiunea fiind lipsită de orice efect.
Tribunalul constată că pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti a depus
întâmpinare la al doilea termen de judecată, deşi avea obligaţia de a depune acest act de
procedură la termenul de judecată anterior şi, prin urmare, constată că întâmpinarea este
tardiv formulată şi, ca o consecinţă a depunerii tardive a întâmpinării, constată că pârâta
Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti nu mai are dreptul să solicite probe şi nici să
invoce excepţii de ordine privată. Cu privire la excepţiile invocate în cuprinsul întâmpinării,
Tribunalul constată că aceste excepţii sunt de ordine publică şi, prin urmare, pot fi invocate
şi prin întâmpinarea depusă, care este calificată note scrise, aceste excepţii a lipsei de interes
şi a lipsei calităţii procesuale active putând fi invocate în orice etapă a procesului până la
închiderea dezbaterilor. Cu privire la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâta
Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, Tribunalul constată că acestea reprezintă
documentaţia, care este obligatorie a fi depusă la dosar şi, prin urmare, pârâta nu este
decăzută din dreptul de a depune documentaţia, ci din alte probe care nu presupun ataşarea
documentaţiei aferentă actelor contestate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Având pe rând cuvântul, reprezentanţii părţilor prezente solicită încuviinţarea probei
cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul reclamantului Sălăvăstru Valerian depune la dosarul cauzei un set de
înscrisuri în dovedirea pagubei iminente.
Apărătorul pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone arată că se opune la
suplimentarea probatoriului.
La interpelarea instanţei de judecată, apărătorul reclamantului arată că înţelege să se
folosească de proba cu înscrisurile care sunt deja depuse la dosarul cauzei şi a depus la acest
termen de judecată înscrisuri care fac dovada pagubei iminente, în raport de împrejurări
survenite ulterior ultimului termen de judecată şi în raport de care apreciază o dată în plus
dovedită şi această condiţie a cererii de chemare în judecată.
Tribunalul comunică în şedinţă publică un exemplar al acestor înscrisuri şi
reprezentantului pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone.
La interpelarea instanţei de judecată, reclamantul personal precizează, cu privire la
aceste înscrisuri, faptul că la data de 05 octombrie 2023 Popescu Cristian-Victor Piedone a
emis dispoziţii, prin intermediul cărora l-a retrogradat în funcţie. Arată că în prin intermediul
acestor acte face dovada pagubei iminente, în raport de împrejurarea că din ziua următoare are
loc degradarea raporturilor sale de serviciu. Arată că prin intermediul acestor acte a
demonstrat paguba iminentă care se întâmplă chiar ziua următoare.
Având cuvântul cu privire la aceste înscrisuri, apărătorul pârâtului Popescu Cristian-
Victor Piedone invocă dispoziţiile art. 204 şi art. 254 Cod de procedură civilă şi, de asemenea,
arată că a solicitat şi în scris şi a invocat decăderea reclamantului din dreptul de mai depune
precizări şi alte înscrisuri dincolo de primul termen de judecată la care acesta a fost legal citat.

2
Apreciază că se impune a fi avut în vedere obiectul dosarului de faţă şi cadrul procesual trasat
de reclamant şi permis de procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din
Legea nr. 554/2004, învederând că în cauza de faţă nu este analizată activitatea domnului
primar Popescu Cristian-Victor Piedone, ci este analizat dacă există un caz temeinic justificat
şi o pagubă iminentă raportată la ordinul Prefectului. Arată că înscrisurile depuse de către
reclamant la dosar privesc exercitarea efectivă a mandatului de primar de către dl. Popescu
Cristian-Victor Piedone, ori pentru actele emise de către acesta în calitate de primar există
proceduri prin care acestea să fie contestate şi nu fac obiectul acestui dosar.
Cu privire la înscrisurile ataşate ulterior depunerii cererii de chemare în judecată, la
interpelarea instanţei de judecată privitoare la indicarea motivului pentru care aceste acte nu
au fost ataşate cererii de chemare în judecată, reclamantul personal învederează faptul că a
intrat în posesia acestor acte ulterior formulării cererii de chemare în judecată.
La interpelarea instanţei de judecată cu privire la acest aspect, având în vedere
imposibilitatea de prezentare a înscrisurilor odată cu depunerea cererii de chemare în judecată,
faţă de prevederile art. 254 alin. 2 pct. 3 Cod de procedură civilă, partea învederează instanţei
că din motive temeinice, justificate nu a putut propune în termen probele solicitate, apărătorul
pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone solicită instanţei de judecată să aibă în vedere
faptul că este vorba şi despre precizări care, faţă de dispoziţiile art. 204 Cod de procedură
civilă, nu pot fi depuse ulterior primului termen de judecată la care reclamantul este legal citat
iar, faţă de dispoziţiile art. 254 Cod de procedură civilă, apreciază că aceste înscrisuri exced
cadrului procesual, legalitatea ordinului administrativ şi justificarea interesului şi a pagubei
iminente trebuind să fie raportate la momentul formulării cererii.
Tribunalul, după deliberare, cu privire la înscrisuri, încuviinţează proba cu
înscrisurile depuse la dosar atât odată cu cererea de chemare în judecată, cât şi la termenul
anterior, cât şi la prezentul termen de judecată, apreciind că sunt incidente prevederile art.
254 alin. 2 pct. 3 Cod de procedură civilă, toate înscrisurile fiind utile soluţionării cauzei.
Având cuvântul cu privire la precizările formulate şi excepţia invocată tardivităţii
acestor precizări, invocată de către apărătorul pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone,
apărătorul reclamantului solicită instanţei de judecată să aibă în vedere prevederile legale care
permit reclamantului ca ulterior primului termen la care părţile sunt legal citate să îşi modifice
acţiunea, în situaţia în care astfel de modificări sunt impuse de modificarea cadrului factual
care nu au putut fi prevăzute. Arată că nu este o chestiune pe care reclamantul o putea
prevedea anterior, fiind o suplimentare a obiectului cererii care este permisă de lege şi care, pe
de altă parte, nu putea fi prevăzută de către reclamant la momentul formulării acţiunii.
Având cuvântul, reclamantul personal solicită instanţei de judecată să fie luate în
calcul doar probele care au apărut ulterior.
Apărătorul reclamantului susţine existenţa unei pagube iminente, învederând că faptul
că instanţa de judecată a încuviinţat înscrisurile care dovedesc cele arătate de reclamant prin
aceste precizări, înseamnă că, automat, instanţa se consideră investită cu soluţionarea cererii
introductive.
Tribunalul, cu privire la precizările formulate ulterior primului termen de judecată,
precizări prin intermediul cărora se detaliază paguba iminentă, apreciază că nu este o cerere
de modificare a cererii iniţiale, doar se detaliază, nu se adaugă motive noi de aparenţă de
pagubă iminentă.
Tribunalul acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor, în principal, asupra excepţiilor şi,
în subsidiar, asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită unirea excepţiilor invocate cu fondul cauzei.
Având cuvântul cu privire la excepţia lipsei de interes, apărătorul pârâtului Popescu
Cristian-Victor Piedone solicită admiterea acestei excepţii, apreciind că cererea de suspendare
a executării actului administrativ reprezentat de ordinul Prefectului, prin care s-a luat act de

3
decizia penală pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care Popescu Cristian-
Victor Piedone a fost achitat în mod definitiv în dosarul Colectiv este lipsită de interes, având
în vedere faptul că, pe de o parte, aceste ordin este unul constatator, care ia act de o realitate
juridică, de o situaţie juridică, de această decizie şi de împrejurarea că Popescu Cristian-
Victor Piedone a fost achitat, astfel încât nu este susceptibil de suspendare. Totodată, arată că
scopul pe care îl urmăreşte reclamantul este acel de înlăturare a domnului Popescu Cristian-
Victor Piedone de la primărie iar exercitarea mandatului de primar este legitimată de achitarea
acestuia prin decizia penală pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar ordinul
Prefectului doar ia act de această realitate, astfel încât chiar dacă instanţa de judecată ar
suspenda acest ordin, exercitarea mandatului de primar s-ar produce în continuare în virtutea
deciziei penale.
Având cuvântul cu privire la excepţia lipsei de interes, apărătorul reclamantului
solicită respingerea acestei excepţii, învederând că, faţă de aspectele învederate de către
reprezentantul părţii adverse, nu se poate reţine nici măcar buna credinţă a părţii adverse în a
afirma un astfel de lucru, câtă vreme pe toate actele emise de către Primarul Sectorului 5 până
în prezent, de la reinstaurarea sa în funcţie, Ordinul nr. 440 este menţionat ca temei legal. Pe
cale de consecinţă, arată că este evident că nu pot fi luate în considerare concluziile în sensul
că acest act nu ar avea niciun efect, câtă vreme acest ordin este precizat ca temei al tuturor
actelor de dispoziţie făcute în acest interval de timp de către Primarul Sectorului 5.
În ceea ce priveşte chestiunea în sensul că scopul reclamantului ar fi acela al înlăturării
Primarului Sectorului 5 sau înlăturării unei persoane din această funcţie, arată că această
chestiune este greşită, învederând că scopul reclamantului, dincolo de protejarea intereselor
sale legitime, este acela de restabilire a legalităţii la un anumit nivel, întrucât reclamantul este
ocupantul unei funcţii publice, în această situaţie fiind necesar pentru derularea activităţii
proprii, specifice funcţiei respective, inclusiv respectarea tuturor principiilor şi inclusiv a celui
al legalităţii activităţii organelor administrative.
În ceea ce priveşte susţinerile părţii adverse în sensul că ordinul contestat ia act de
dispoziţiile unei hotărâri definitive a ÎCCJ, arată că această hotărâre a ÎCCJ nu dispune
absolut nimic referitor la situaţia funcţiei de primar al Sectorului 5, legea neinstituind o astfel
de procedură, neexistând procedura reinstituirii într-o funcţie electivă.
Cu privire la excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active,
invocată de către pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, apărătorul pârâtului
Popescu Cristian-Victor Piedone solicită admiterea acestei excepţii.
Având cuvântul asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, apărătorul
reclamantului solicită respingerea acestei excepţii, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. 3 din
Legea nr. 554/2004, care specifică foarte clar că are posibilitatea contestării unui act
administrativ individual inclusiv o persoană, alta decât destinatarul actului.
Apărătorul pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone solicită admiterea excepţiei
lipsei calităţii procesuale active, învederând că este adevărat că poate fi formulată plângere
prealabilă, cerere de suspendare de către un alt subiect de drept decât destinatarul unui act
administrativ individual, dar care trebuie să fie vătămat într-un interes legitim sau într-un
drept al său, ori în cazul de faţă reclamantul nu este vătămat şi nu se naşte nicio obligaţie în
sarcina acestuia, niciun raport juridic prin ordinul emis de către Prefect, astfel că apreciază că
acesta nu are calitate procesuală activă.
Având cuvântul în replică, apărătorul reclamantului învederează faptul că problema
lipsei calităţii procesuale active în această situaţie trebuie analizată distinct de lipsa
interesului, pentru că, într-adevăr, problema interesului care tinde să fie o problemă de fond a
acţiunii în contencios administrativ în prezenta cauză este distinct analizată de lege prin
dispoziţiile arătate, învederând faptul că, în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă,
respectiv existenţa unui drept de a acţiona în instanţă, aceasta este recunoscută de lege oricărei

4
persoane care invocă un drept sau un interes legitim care ar fi vătămat. Arată că existenţa unei
vătămări reale a acestui interes urmează să fi verificată de către instanţa de judecată pe
acţiunea de fond.
Pe fondul cauzei, apărătorul reclamantului solicită admiterea cererii de chemare în
judecată ce formează obiectul cauzei de faţă, astfel cum aceasta a fost formulată şi
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună suspendarea efectelor Ordinului
nr. 440/22.06.2023, fiind îndeplinite în cauză cele trei condiţii impuse de lege.
Arată că în speţă, în mod evident, s-a formulat la momentul respectiv plângere
prealabilă, cererea de chemare în judecată fiind formulată în perioada în care nu fusese încă
soluţionată plângerea prealabilă, ulterior reclamantul precizând că înţelege să îşi întemeieze
cererea şi pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel încât, din acest punct de vedere,
arată că prima condiţie a formulării cererii de suspendare este îndeplinită.
În ceea ce priveşte cele două condiţii, respectiv existenţa unei pagube iminente şi
existenţa unor temeiuri justificate, arată că, în ceea ce priveşte cazul temeinic justificat, se
referă la aparenţa în drept, pentru că procedura suspendării este o procedură urgentă şi
împrumută din materia ordonanţei preşedinţiale, această chestiune a cazului temeinic justificat
a fost tratată inclusiv de către legiuitor în dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004
ca fiind o problemă de aparenţă în drept, cazul bine justificat fiind definit ca fiind
„împrejurările legat de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială
serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Arată că, astfel cum a arătat, fără a intra în dezbateri asupra fondului şi în cercetarea
fondului acţiunii în anularea ordinului, în mod evident printr-un studiu superficial al situaţiei
de fapt, pipăind doar fondul, se ajunge doar la o aparenţă de nelegalitate a actului
administrativ contestat. În primul rând, arată că prin ordinul nr. 440 se tinde la asigurarea
cadrului pentru reinstituirea domnului Popescu Cristian-Victor Piedone în funcţie, ori o astfel
de procedură nu există reglementată prin dispoziţiile Codului administrativ. Învederează că o
astfel de procedură sau validarea acestei ipoteze ar însemna a adăuga la lege, netrebuind să se
intre mai mult în dezbateri asupra fondului cauzei pentru a fi observată această nelegalitate.
Mai mult decât atât, arată că această nelegalitate este aparentă şi din perspectiva
modalităţii în care a fost întemeiat în drept respectivul ordin, învederând că dispoziţiile la care
face trimitere sunt dispoziţii din cuprinsul OUG nr. 57, Codului administrativ în speţă, care nu
fac referire la o astfel de instituţie a reinstituirii într-o funcţie electivă odată încetat de drept
mandatul primarului.
În consecinţă, arată că sub un prim aspect este îndeplinită evidenta aparenţă de
nelegalitate, a reveni în cazul unei acţiuni pe fond sarcina pârâţilor să dovedească că această
instituţie apare cumva prevăzută în dispoziţiile Codului administrativ sau într-o altă dispoziţie
legală, care să fi fost ignorată la acest moment.
De asemenea, arată că la nivel de fundamentare a actului respectiv în ceea ce priveşte
competenţa instituţiei emitente, în mod evident nu rezultă din niciuna dintre dispoziţiile
invocate în cuprinsul actului existenţa unei competenţe, nici măcar generale, a Instituţiei
Prefectului Municipiului Bucureşti de a emite un astfel de act, pentru că nu există o procedură
de reinstituire în funcţie, de reluare a funcţiei, neexistând prevederea similară art. 160 alin. 7-
8, care prevăd în mod expres faptul că Prefectul emite într-adevăr un ordin prin care constată
încetarea de drept a mandatului. Arată că nu există o prevedere simetric opusă care să constate
emiterea unui ordin de prefect pentru a constata repunerea în funcţie sau încetarea situaţiei
care a încetat într-o primă fază mandatul.
Arată că, astfel cum precizează reclamantul, aparent acest lucru este cunoscut inclusiv
Primarului Sectorului 5, care ulterior emiterii ordinului nr. 440, a formulat o cerere de
revizuire a hotărârii prin care i-a fost respinsă acţiunea în anulare împotriva ordinului nr.
358/09.06.2022 prin care s-a constatat încetarea mandatului. Arată că până şi sub acest aspect

5
şi pârâtul recunoaşte exact acest lucru, respectiv nu există o astfel de procedură, neexistând o
competenţă a prefectului, învederând că un act emis cu depăşirea competenţei înseamnă un
act emis cu exces de putere care este un act nul.
De asemenea, arată că, în ceea ce priveşte strict competenţele din Codul administrativ
referitoare la instituţia prefectului, nu se regăseşte în niciuna dintre acestea vreo dispoziţie
care să reglementeze posibilitatea prefectului de a trata un astfel de raport.
Totodată, arată că este o problemă şi de motivaţie sau de scop al emiterii acestui act şi,
respectiv, de efecte, învederând că în acest context este de acord cu pârâtul că ordinul nr. 440
nu ar trebui să aibă niciun efect întrucât, practic, prin intermediul său nu se nasc, nu se
modifică, nu se schimbă raporturi juridice. Pe cale de consecinţă, arată că este act este la
limita de a nu fi un act administrativ, însă, în mod surprinzător, acesta produce efecte, chiar
dacă în mod normal, juridic, nu ar trebui să producă niciun efect.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, arată că sunt două aspecte care sunt vizate de
lege, solicitând instanţei de judecată să observe faptul că acestea sunt alternativ, fiind vorba
despre paguba iminentă – prejudiciul previzibil pe care l-ar suferi reclamantul sau, după caz,
afectarea în mod grav a activităţi unei autorităţi. Arată că s-a demonstrat faptul că ambele sunt
îndeplinite în cauză.
În ceea ce priveşte paguba iminentă sub aspectul prejudiciului pe care îl suferă
reclamantul personal, arată că, astfel cum s-a arătat cu prilejul concluziilor de respingere a
excepţiei lipsei de interes, în mod evident prin actele pe care Primarul Sectorului 5 le-a dispus
faţă de reclamant, reclamantului i se creează un prejudiciu, care poate să fie nu neapărat unul
patrimonial, învederând că poate să fie un prejudiciu de imagine, dar, pe de altă parte, în
momentul în care este vorba despre situaţia în care este pus într-o situaţie incertă cu privire la
exercitarea propriei funcţii, pentru că raporturile de subordonare nu mai sunt clare, nefiind
foarte clar cum îşi poate îndeplini funcţia şi prerogativele astfel încât să se păstreze în
interiorul legalităţii administraţiei, riscând sancţiuni disciplinare şi chiar penale din această
perspectivă, acesta este un prejudiciu direct, iminent cu privire la reclamant, în calitatea sa de
funcţionar public, aflat în aparatul de specialitate al primarului.
În ceea ce priveşte problema afectării grave activităţii unui serviciu public sau, după
caz, a unei autorităţi publice, arată că, în mod evident, datorită funcţiei pe care o deţine
pârâtul, datorită prerogativelor care vin cu această funcţie, în mod evident este afectată
activitatea unei autorităţi publice, pentru că, sub un prim aspect, primarul, dincolo de a fi
persoana care se ocupă de administrarea unei comunităţi, este şi persoana care are funcţii şi
prerogative în ceea ce priveşte starea civilă, în ceea ce priveşte alocările bugetare, respectiv o
mulţime de alte lucruri care, în măsura în care sunt luate în lipsa unui temei al respectivei
funcţii, riscă să fie anulate ulterior.
Pe cale de consecinţă, apreciază că se impune suspendarea efectelor acestui ordin până
la momentul la care o instanţă de contencios administrativ va analiza legalitatea acestuia şi,
după caz, legalitatea funcţiei exercitate în mod abuziv la acest moment de către primarul
Popescu Cristian-Victor Piedone.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului Popescu Cristian-Victor Piedone solicită
respingerea cererii de chemare în judecată, apreciind că reclamantul nu a reuşit să
demonstreze nici existenţa unui caz bine justificat şi nici iminenţa producerii unei pagube.
Precizează că ordinul nr. 440 nu este lipsit de efecte juridice, însă reflectă în plan
administrativ o decizie penală prin care primarul ales în mod liber de cetăţenii Sectorului 5 a
fost achitat în mod definitiv. Or, în condiţiile în care tot prefectul emisese ordinul nr. 358, prin
care constatase încetarea de drept a mandatului primarului, având în vedere condamnarea
acestuia, Prefectul, în virtutea art. 253 din OUG nr. 57/2019 era chemat să constate şi să
restabilească legalitatea faţă de achitarea acestuia.

6
 În ceea ce priveşte susţinerile părţii adverse în sensul că nu există o procedură, arată că
există o procedură, învederând că dispoziţiile Codului administrativ şi ale Codului de
procedură penală se completează cu dispoziţiile legislaţiei civile şi a Codului de procedură
civilă iar Codul de procedură civilă la art. 500 prevede faptul că decizia casată nu are nicio
putere. Arată că în acelaşi sens este şi principul de drept quod nullum este nullum producit
effectum şi, în acest sens, nu există nicio aparenţă de nelegalitate în sensul avut în vedere de
practica instanţelor, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care arată că pentru
suspendarea unui act administrativ instanţa nu poate analiza aspecte care ţin de fondul cererii
în anularea respectivului act, or Instituţia Prefectului a emis în mod simetric acest act
administrativ faţă de emiterea ordinului nr. 358/2022, nefiind un organ necompetent, acest
emiţând actul în virtutea competenţelor legale şi nu există niciun motiv care ar putea fi
cercetat în mod sumar de către instanţa de judecată care ar constata că acest ordin ar fi
nelegal.
În ceea ce priveşte prejudiciul iminent, solicită instanţei de judecată să facă abstracţie
de toate documentele depuse la dosar de către partea reclamantă, având în vedere faptul că
obiectul dosarului de faţă nu vizează activitatea primarului. În acest sens, învederează faptul
că primarul a fost ales în mod liber de cetăţeni, după care a intervenit un impediment prin care
să îşi ducă la bun sfârşit mandatul, nu au fost organizate alte alegeri iar prin achitarea sa
definitivă, aspect care nu poate fi contestat, acesta a revenit în exercitarea mandatului,
neputându-se aprecia că această situaţie afectează buna funcţionare a autorităţilor. Din contră,
arată că este un efect benefic ca primarul ales de populaţie să poată să îşi exercite efectiv
mandatul. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că la emiterea ordinului
prefectului, acesta a fost comunicat către toate autorităţile, niciuna dintre aceste autorităţi
neinvocând vreun impediment cu privire la exercitarea mandatului, singurul care face acţiuni
concertate pentru a împiedica exercitarea mandatului primarului fiind chiar reclamantul.
Or, arată că în virtutea dispoziţiilor constituţionale şi cele din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, mandatul de primar trebuie exercitat de către Popescu Cristian-Victor
Piedone, acesta fiind cel care a fost ales de către populaţie, a fost achitat de către Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie iar ordinul prefectului nu face decât să constate această realitate şi să
reflecte în plan administrativ această situaţie.
Tribunalul constată că reclamantul a anexat la dosarul cauzei dovada de achitare a
taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, în condiţiile în care taxa de timbru aferentă
cererii de suspendare este în cuantum de 20 de lei şi pune în vedere reclamantului, cu privire
la taxa de timbru în cuantum de 100 de lei, faptul că are posibilitatea solicitării restituirii.
Având cuvântul în replică, apărătorul reclamantului învederează faptul că, în ceea ce
priveşte dreptul de a fi ales şi dreptul de a exercita un mandat, dreptul fundamental de a
exercita un mandat nu există iar dreptul de a fi ales nu i-a fost afectat prin această chestiune.
În ceea ce priveşte problema efectelor deciziei respective şi aplicării art. 520 Cod de
procedură penală, arată că nu se pune problema de efect al hotărârii încetarea mandatului,
învederând că încetarea mandatului s-a produs ca efect al legii, nu ca efect al hotărârii,
hotărârea respectivă nefăcând altceva decât să pronunţe o condamnare în baza căreia legea
trage aceste consecinţe iar consecinţa aceasta nu este efectul condamnării penale, ci efectul
necesităţii asigurării respectării principiului continuităţii funcţiei administrative.
Având pe rând cuvântul, reprezentanţii părţilor solicită acordarea cheltuielilor
ocazionate de prezentul litigiu pe cale separată.
Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

7
 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul
Sălăvăstru Valerian în contradictoriu cu pârâţii INSTITUŢIA PREFECTULUI
MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi Popescu Cristian-Victor Piedone a solicitat suspendarea
ordinului nr. 440/22.06.2023 emis de către Instituţia Prefectului Municipiul Bucureşti până la
pronuţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare.
În motivare a arătat, în esenţă, că în data de 09.06.2022, Prefectul Municipiului
Bucureşti a emis Ordinul nr. 358 din 09.06.2022 privind constatarea încetării de drept a
mandatului de primar al sectorului 5 Bucureşti al domnului Popescu Cristian Victor Piedone
La data de 22.06.2023, Prefectul Municipiului Bucureşti a emis Ordinul 440/2023, având
următorul conţinut: „Art. 1.(l) Se ia act de dispozitivul Deciziei penale nr. 397 din 21 iunie
2023, pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 17008/3/2016, prin care
s-a admis recursul în casaţie formulat de către domnul Popescu Cristian Victor Piedone
împotriva Deciziei penale nr. S56/A/12.05.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia l Penală în Dosarul nr. 17008/3/2016 şi se casează în parte decizia atacată, numai în
ceea ce priveşte soluţia de condamnare a domnului Popescu Cristian Victor Piedone,
desfiinţând în aceleaşi limite şi sentinţa penală nr. 1897 din data de 16.12.2019, pronunţată de
Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penala în dosarul nr. 17008/3/2016 şi, în rejudecare, este
achitat domnul Popescu Cristian Victor Piedone pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în
serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000.
(2) Ordinul poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ în termen de 30 zile de la
comunicare de cei interesaţi.”
A arătat că a formulat plângeri prealabile împotriva acestui act înregistrate la
Prefectul Municipiului Bucureşti cu nr. 12082/10.07.2023, nr. 12224/11.07.2023 şi nr.
12272/12.07.2023, nesoluţionate până în prezent considerând că Prefectul Municipiului
Bucureşti a emis Ordinul nr. 440/2023 cu intenţia de „repunere în funcţie" a dlui. Popescu
Cristian Victor Piedone, acest act fiind lipsit de orice bază legală, nul absolut şi un veritabil
abuz din partea autorităţii.
A mai arătat că condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr.
554/2004 sunt îndeplinite, motiv pentru care se impune suspendarea imediată a executării
acestui act, soluţia suspendării efectelor Ordinului nr. 440/2023 se circumscrie noţiunii de
protecţie provizorie corespunzătoare, fiind indispensabilă prin raportare la vădita nelegalitate
şi netemeinicie a acestui act.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat a arătat că ordinul nr. 440/2023 a fost emis în
lipsa oricărui temei de drept. Având în vedere că prin Ordinul nr. 358/2022, mandatul de
primar al pârâtului Popescu Cristian Victor Piedone a fost constatat ca fiind încetat de drept în
baza dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. d) din Codut administrativ, nu exista niciun temei legal
care să permită Prefectului Municipiului Bucureşti să revină asupra acestei situaţii, astfel cum
s-a procedat prin Ordinul nr. 440/2023, dispoziţiile legii nu permit ca persoana căreia i-a
încetat de drept mandatul de primar să fie repus ulterior în funcţie.
Astfel cum reiese din conţinutul Ordinului nr. 440/2023, acest act a fost emis în baza
dispoziţiilor art. 275 alin. (1) şi (l1) raportate la dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. d) şi alin. (7)
şi (8) din Codul administrativ. După cum se poate observa, niciuna dintre dispoziţiile legale în
baza cărora a fost emis Ordinul 440/2023 nu prevede posibilitatea de emitere a unui ordin de
Prefect prin care să se revină asupra încetării de drept a mandatului de primar, singura
concluzie logică fiind aceea că nu există un astfel de temei legal.
A mai arătat că prin raportare la dispoziţiile Codului administrativ referitoare la
atribuţiile prefectului, Prefectul Municipiului Bucureşti nu avea vreo atribuţie/competenţă de
a emite un ordin cu un conţinut precum cel al Ordinului nr. 440/2023. Observând dispoziţiile
art. 253 - art. 258 din Codul administrativ, nu există vreo dispoziţie legală care să prevadă

8
posibilitatea emiterii unui ordin prin care să „se ia act" de o hotărâre pronunţată de către
instanţele de judecată, astfel cum s-a procedat prin art. 1 alin. (1) din Ordinul 440/2023.
Mai mult, trecând peste faptul că din prevederile Ordinului nr. 440/2023 nu reiese că
acest act s-ar fi emis cu scopul de a-l repune pe pârâtul Popescu Cristian Victor Piedone în
funcţia de primar al Sectorului 5 Bucureşti, nu există vreo dispoziţie legală referitoare la o
eventuală atribuţie a prefectului pentru „reînvestirea" primarului, ulterior încetării de drept a
mandatului şi/sau în cazul unei modificări a cauzei care a condus la încetarea de drept a
mandatului. Dispoziţiile Codului administrativ care reglementează atribuţiile Prefectului nu
prevăd (i) nici posibilitatea emiterii unui ordin prin care să „se ia act" de o hotărâre
judecătorească şi (ii) nici posibilitatea de „reînvestire” a primarului, ulterior încetării de drept
a mandatului şi/sau în cazul unei modificări a cauzei care a condus la încetarea de drept a
mandatului, este fără doar şi poate că Ordinul nr. 440/2023 a fost emis cu depăşirea
atribuţiilor Prefectului Municipiului Bucureşti, astfel că aparenţa de nelegalitate este evidentă
şi din această perspectivă.
Ordinul 440/2023 nu îndeplineşte exigenţele impuse în emiterea unui act
administrativ, prin acest act, Prefectul Municipiului doar „ia act" de o hotărâre judecătorească,
pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, a lua act de o situaţie de fapt,
respectiv de existenţa unei hotărâri judecătoreşti în niciun caz nu reprezintă o măsură care să
poată fi dispusă printr-un ordin de prefect emis în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (1) din
Codul administrativ, având în vedere că o astfel de măsură nu are drept scop organizarea
executării legii sau executarea în concret a legii şi nici nu poate avea ca finalitate naşterea,
modificarea sau stingerea de raporturi juridice.
Cu alte cuvinte, faptul că Prefectul Municipiului Bucureşti recunoaşte o hotărâre a
instanţelor de judecată se poate consemna eventual într-o comunicare, într-o adresă a
autorităţii, însă sub nicio formă nu poate echivala cu o măsură administrativă, care să îmbrace
forma unui ordin emis în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (1) din Codul administrativ. Mai
mult decât atât, faptul că Prefectul Municipiului Bucureşti recunoaşte o hotărâre a instanţelor
de judecată nu poate fi interpretat ca un act de „revenire" asupra Ordinului 358/2022 (ceea ce
ar fi fost oricum imposibil, având în vedere că acest act constată o încetare de drept) şi nici ca
un „ordin de prefect de repunere în funcţie", aşa cum s-a intenţionat de către Prefectul
Municipiului Bucureşti (act imposibil de emis oricum, având în vedere lipsa oricărui temei
legal şi lipsa atribuţiilor legale în acest sens).
Ordinul 440/2023 nu este motivat, întrucât Prefectul Municipiului Bucureşti s-a limitat
doar la menţionarea unor temeiuri de drept complet străine de conţinutul actului, fără a
preciza de ce se impune a se „lua act" de dispozitivul hotărârii judecătoreşti a instanţei
supreme. Motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ,
reprezentând o condiţie de legalitate externă a acestuia, obiectivul său fiind prezentarea într-
un mod clar şi neechivoc a raţionamentului autorităţii emitente a actului, asigurând
posibilitatea unui control efectiv asupra temeiniciei si legalităţii măsurilor dispuse. Inclusiv la
nivelul jurisprudenţei europene, în cauza C-41/1969, s-a statuat faptul că o motivare
insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului si atrage
nulitatea sau nevalabilitatea respectivului act. Ordinul nr. 440/2023 nu are nicio motivare şi
nici nu conţine măsuri specific a fi dispuse printr-un ordin de prefect emis în baza dispoziţiilor
art. 275 alin. (1) din Codul administrativ, acest act nu îndeplineşte exigenţele impuse pentru
emiterea unui act administrativ, astfel că aparenţa de nelegalitate este evidentă şi din această
perspectivă.
Referitor la paguba iminenta a arătat că întemeindu-se pe Ordinul nr. 440/2023,
pârâtul Popescu Cristian Victor Piedone şi-a reluat atribuţiile de Primar al Sectorului 5, cu
toate ca nu exista nicio dispoziţie legală care să permită o astfel de situaţie. Considerând că a
fost „repus" în funcţie prin Ordinul nr. 440/2023, dl. Popescu Cristian Victor Piedone, printre

9
altele, a dispus anumite măsuri administrative atât faţă de reclamant, cât şi faţă de alte
persoane din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Sectorului 5 Bucureşti, prin acte
(dispoziţii) semnate în calitate de „primar". Ordinul nr. 440/2023 permite exercitarea funcţiei
de primar de către o persoană care nu are această calitate, efect ce are aptitudinea să perturbe
grav si (posibil) iremediabil activitatea instituţiei Primarului Sectorului 5. Este indubitabil că
efectele acestui act vor conduce la o administrare defectuoasă şi viciată a Sectorului 5 şi chiar
la nulitatea absolută a tuturor actelor emise de către pârâtul Popescu Cristian Victor Piedone.
Executarea şi efectele Ordinului 440/2023 vor afecta şi activitatea altor instituţii,
întrucât vor fi viciate inclusiv actele emise de către ale persoane, ce au fost numite în cadrul a
diferite instituţii prin dispoziţiile emise de către pârâtul Popescu Cristian Victor Piedone în
virtutea Ordinului nr. 440/2023, acestea fiind de asemenea lovite de nulitatea absolută.
Urmare a Ordinului 440/2023 pârâtul Popescu Cristian Victor Piedone a emis
Dispoziţia nr. 2085 din 27.06.2023 privind încetarea exercitării cu caracter temporar a
funcţiei publice de conducere temporar vacantă de Director General al Direcţiei Generale
Economice. În baza Dispoziţiei nr. 2085 din 27.06.2023, printre altele, reclamantul
Sălăvăstru Valerian a fost repus în funcţia de conducere de Director General Adjunct, Gr. II la
Direcţia Generală Economică. Cu toate acestea, dată fiind nelegalitatea evidentă a exercitării
funcţiei de primar de către dl. Popescu Cristian Victor Piedone în baza Ordinului 440/2023,
reclamantului Sălăvăstru Valerian nu poate semna cu bună-ştiinţă documente în îndeplinirea
atribuţiilor inerente noi funcţii, întrucât, dincolo de o eventuală nelegalitate a propriilor acte,
efectele asupra reclamantului se pot extinde chiar în sfera răspunderii penale.
Perturbarea previzibilă grava a funcţionării unei autorităţi publice este în strânsă
legătură cu vătămarea drepturilor subiective şi a intereselor legitime private ale reclamantului,
având în vedere funcţia acestuia din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Sectorului
5.
Caracterul executoriu al Dispoziţiilor emise în baza Ordinului 440/2023 are un efect
direct şi dramatic asupra acestora şi asupra familiilor lor, acesta fiind potenţat de situaţia de
recesiune existentă în piaţă, care se manifestă prin restrângerea activităţii în toate sectoarele
economice şi îi pune în situaţia de a îşi găsi cu greutate un alt loc de muncă. Aşadar, consideră
că este mai mult decât necesară suspendarea efectelor Ordinului 440/2023, pentru a
preîntâmpina astfel un blocaj iminent al activităţii administraţiei publice de la nivelul
Sectorului 5, blocaj care se va ivi odată cu constatarea nelegalităţii Ordinului 440/2023, prin
hotărâre judecătorească. Acest blocaj se va materializa prin faptul că toată activitatea si toate
actele pârâtului Popescu Cristian Victor Piedone întreprinse în virtutea actului pe care îl atacă
vor fi de asemenea constatate ca fiind nelegale, fapt care va conduce pe de o parte, la
imposibilitatea întocmirii vreunui alt act sau efectuării vreunei alte operaţiuni în baza lor
(practic va echivala cu o inexistenţă a administraţiei publice în toata această perioadă de timp)
şi pe de altă parte, la necesitatea restabilirii situaţiei anterioare actelor emise fără absolut nicio
competenţă, deci nule absolut, fapt care va perturba semnificativ atât activitatea Sectorului 5
şi a tuturor instituţiilor arondate acestuia, cât si activitatea instanţelor de judecată, care vor fi
învestite cu un număr considerabil de acţiuni în justiţie.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 din Codul de procedură civilă, ale art. 14 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi pe celelalte dispoziţii legale
invocate în cuprinsul cererii.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul Popescu Cristian Victor Piedone a depus întâmpinare prin care a invocat
excepţia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca
neîntemeiată.
În motivare, a arătat, în esenţă, că în situaţia în care, prin absurd, instanţa ar considera
că cererea de suspendare ar îndeplini condiţiile prevăzute de legea nr. 554/2004 şi ar dispune

10
suspendarea Ordinului de prefect atacat, această soluţie nu ar implica încetarea mandatului de
primar, reluarea mandatului de primar este efectul juridic al Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie nr. 397/2023 pronunţate la data de 21.06.2023. Or, având în vedere că încetarea
mandatului de primar a fost constatată prin Ordinul Prefectului emis în temeiul deciziei penale
nr.566/A din data de 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I Penală în
dosarul nr. 17008/3/2016, iar această decizie a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
nu mai subzistă însuşi temeiul juridic pentru constatarea încetării mandatului de primar, fiind
achitat în mod definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297
alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia SC Colectiv Club
SRL). Ordinul a cărui suspendare se solicită doar a luat act de această nouă realitate juridică.
Astfel, Ordinul atacat de reclamanţi a fost emis în temeiul art. 275 din OG 57/2019 privind
Codul administrativ, şi doar a constatat noua situaţie juridică, respectiv, îndeplinirea tuturor
condiţiilor legale pentru reluarea mandatului de primar al Sectorului 5 Bucureşti. Cererea
reclamanţilor de suspendare a efectelor Ordinului 440/2023 este lipsită de interes întrucât
acest act administrativ nu este susceptibil de suspendare iar scopul real şi declarat al
reclamantului, respectiv de a-l înlătura de la conducerea Primăriei Sectorului 5 Bucureşti nu
ar fi atins chiar dacă Ordinul ar fi suspendat întrucât legitimitatea sa ca Primar este dată de
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie mai sus invocată.
A mai arătat că instituţia prefectului are rolul conferit de lege de a veghea la
respectarea legalităţii, iar art. 253 din O.U.G. 57/2019 privind codul administrativ intitulat
atribuţii privind asigurarea implementării la nivel local a politicilor guvernamentale şi
respectării ordinii publice dispune că prefectul, între altele asigură monitorizarea aplicării
unitare şi respectării Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, precum
şi a celorlalte acte normative de către autorităţile administraţiei publice locale şi serviciile
publice deconcentrate, la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. Or,
împrejurarea că instanţa supremă a dispus achitarea sa şi a casat hotărârea judecătorească care
a stat la baza emiterii Ordinului 358/09.06.2022 de către instituţia prefectului nu poate să nu
aibă ecou şi trebuie să se reflecte şi în plan administrativ prin emiterea unui nou ordin care să
constate reluarea de îndată a mandatului meu de primar, toate motivele care au stat la baza
încetării sale fiind pe deplin şi integral anulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin
Decizia nr. 397/2023 pronunţată la data de 21.06.2023.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr.566/A din data de 12.05.2022, în prezent casată în
ceea ce priveşte condamnarea sa, nu mai poate produce efecte în sensul împiedicării sale de a-
şi duce la bun sfârşit mandatul de primar. Orice interpretare contrară ar avea ca şi consecinţă
juridică încălcarea drepturilor sale de cetăţean ales de populaţie pentru a exercita mandatul de
primar al Sectorului 5 Bucureşti în sensul art. 17 şi 18 din Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului. Pe cale de consecinţă, se impunea restabilirea legalităţii şi reluarea exerciţiului
tuturor drepturilor mele conferite de lege prin emiterea ordinului care a luat act de noua
situaţie juridică, orice altă cale fiind nelegală şi lipsită de fundament juridic.
Reclamantul nu a dovedit împrejurările care ar putea fi considerate de către instanţa de
judecată ca aducând o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ atacat. Toate
argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată reprezintă în realitate aspecte de
fond ce nu pot fi reţinute şi analizate de instanţa investită cu soluţionarea cererii de
suspendare a actului administrativ în cadrul acestei proceduri excedând unei simple aparenţe
de nelegalitate.
În ceea ce priveşte paguba iminentă arătă că nici această condiţie nu este îndeplinită,
reclamantul invocând consecinţe juridice puţin probabile şi nedovedite ce ar rezulta ca urmare
a exercitării de către pârât a mandatului de primar în continuare. Simpla referire la
împrejurarea că a emis anumite dispoziţii cu privire la reclamant nu este de natură a

11
demonstra în vreun fel prejudiciul iminent având în vedere că dispoziţiile emise şi-au produs
efectele, sunt contestate existând dosare pe rolul instanţelor de judecată.
În drept a invocat prevederile codului administrativ şi ale legii nr. 554/2004.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul Instituţia Prefectului Municipiului
Bucureşti, calificată note scrise, s-au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi
excepţia lipsei de interes.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:
În fapt, la data de 22.06.2023, Prefectul Municipiului Bucureşti a emis Ordinul
440/2023 având următorul conţinut: „Art. 1.(1) Se ia act de dispozitivul Deciziei penale nr.
397 din 21 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr.
17008/3/2016, prin care s-a admis recursul în casaţie formulat de către domnul Popescu
Cristian Victor Piedone împotriva Deciziei penale nr. S56/A/12.05.2022 pronunţate de Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia l Penală în Dosarul nr. 17008/3/2016 şi se casează în parte decizia
atacată, numai în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a domnului Popescu Cristian Victor
Piedone, desfiinţând în aceleaşi limite şi sentinţa penală nr. 1897 din data de 16.12.2019,
pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penala în dosarul nr. 17008/3/2016 şi, în
rejudecare, este achitat domnul Popescu Cristian Victor Piedone pentru săvârşirea infracţiunii
de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13/2 din Legea nr.
78/2000. (2) Ordinul poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ în termen de 30
zile de la comunicare de cei interesaţi.”
Art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004: Suspendarea executării actului : (1) În cazuri
bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile
prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare
sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu
mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună
suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de
maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii în suspendare şi dacă fondul cererii de
suspendare nu a fost soluţionat, instanţa învestită cu cererea de suspendare va constata această
împrejurare şi va respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes. Dacă suspendarea s-a
dispus, aceasta încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Art. 15 alin. 1 din legea nr. 554/2004: Solicitarea suspendării prin acţiunea principală:
(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant,
pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru
anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea
actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se
poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, în termen de
maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii principale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin
Decizia nr. 442/201312, a hotărât că suspendarea executării actului administrativ se poate
dispune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare: existenţa unui caz
bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Cu
privire la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că instanţa nu trebuie să
procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de
anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări
vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra
prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. În ceea ce priveşte condiţia
pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil,

12
greu sau imposibil de reparat. Înalta Curte a precizat că iminenţa producerii unei pagube nu se
prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă
simplele afirmaţii făcute.
Instituind condiţia "cazului bine justificat", legiuitorul a lăsat instanţei posibilitatea de
a evalua întinderea şi caracterul real, ireversibil, ale prejudiciului a cărui producere iminentă
este invocată de reclamant. Este vorba despre un criteriu principal şi obiectiv care în optica
legiuitorului, reprezintă o veritabilă garanţie împotriva abuzului autorităţii administrative, ale
cărei acte de autoritate beneficiază de drept de caracterul executoriu.
Excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes invocate de pârâţi
reprezintă apărări de fond subsumate condiţiei pagubei iminente urmând a fi analizate în
consecinţă. În concret, în susţinerea excepţiilor se invocă faptul că reclamantul nu a dovedit
vătămarea unui drept/interes legitim având în vedere conţinutul actului, efectele pe care le-ar
produce o eventuală suspendare a executării actului asupra mandatului de primar şi faptul că
reclamantul pune în discuţie drepturi/interese ale acestuia, dar în contextul emiterii unor
dispoziţii de către Primarul sectorului 5 Bucureşti în calitate de angajator/conducător al
aparatului propriu de specialitate şi al instituţiilor şi serviciilor publice de interes local,
conform art. 154 alin. (2) - alin. (4) din Codul Administrativ.
În cauză, cele două condiţii de fond pentru admiterea unei cereri de suspendare a
executării efectelor unui act administrativ nu sunt îndeplinite.
Aspectele invocate de către reclamant nu constituie împrejurări legată de starea de
fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului
administrativ, după cum cere art. 14 alin. 1 şi art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Concret,
această cerinţă este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice în aparenţă
valabile în acest stadiu al procedurii cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat.
Soluţionarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ unilateral nu
implică o analiză specifică fondului, iar instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de
suspendare a executării unui astfel de act administrativ trebuie să verifice dacă la emiterea
actului s-a creat în realitatea juridică o aparenţă de legalitate, care să dea forţa juridică a
executării imediate şi din oficiu.
Reclamantul susţine că ordinul nr. 440/2023 a fost emis în lipsa oricărui temei de
drept. Astfel cum reiese din conţinutul Ordinului nr. 440/2023, acest act a fost emis în baza
dispoziţiilor art. 275 alin. (1) şi (l1) raportate la dispoziţiile art. 160 alin. (1) lit. d) şi alin. (7)
şi (8) din Codul administrativ, fiind astfel menţionate temeiurile de drept. Ordinul contestat nu
cuprinde dispoziţii exprese cu privire la revenirea asupra măsurilor dispuse prin ordinul nr.
358/2022, ci ia act de existenţa unei hotărâri judecătoreşti, constatând o situaţie de fapt. La
nivel formal actul contestat cuprinde temeiurile legale care au fundamentat emiterea actului,
iar a analiza dacă temeiurile invocate sunt apte să fundamenteze emiterea actului presupune
o cercetarea a fondului legalităţii actului.
Susţinerile reclamantului privind competenţa pârâtului Prefectului Municipiului
Bucureşti de a emite ordinul contestat prin care se ia act de o hotărâre judecătorească,
nemotivarea şi conţinutul actului contestat nu justifică o aparenţă de nelegalitate a ordinului
nr. 440/22.06.2023
Art. 275 alin. 1 cod administrativ prevede că pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi
revin, prefectul emite acte administrative cu caracter individual sau normativ, numite ordine.
Ordinul contestat a fost emis în considerarea prevederilor art.275 alin. 1 cod
administrativ care conferă competentă prefectului in a emite acte administrative în
îndeplinirea atribuţiilor legale fără să dispună cu privire la conţinutul pe care ar trebui să il
aibă actele. Atribuţia legală pe care pârâtul Prefectul Municipiului Bucureşti susţine că a
înţeles să o exercite este prevăzută de art. 253 alin. 1 cod administrativ: Atribuții privind
asigurarea implementării la nivel local a politicilor guvernamentale și respectării ordinii

13
publice. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 252 alin. (1) lit. a), prefectul: a) asigură
monitorizarea aplicării unitare și respectării Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a
hotărârilor Guvernului, precum și a celorlalte acte normative de către autoritățile
administrației publice locale și serviciile publice deconcentrate, la nivelul județului, respectiv
al municipiului București.
În urma unei cercetări sumare a actului contestat tribunalul apreciază că ordinul
contestat cuprinde o motivare implicită prin referire la nota justificativă şi la referatul
Secretarului General al sectorului 5 Bucureşti, dar şi una explicită prin menţionarea temeiurile
de drept care fundamentează emiterea actului contestat. Motivarea actului permite instanţei să
verifice aparenţa de legalitate a acestuia.
A stabili dacă în concret reclamantul a suferit o vătămare efectivă generată de o
pretinsă insuficienta motivare a actului contestat sau de forma şi conţinutul actului constituie
chestiuni de fond. Astfel, argumentele prezentate în legătură cu aceste aspecte trebuie
analizate fiecare în parte, pe fond, în urma administrării întregului probatoriu cu respectarea
principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al fiecărei părţi, pentru a se putea
stabili existenţa şi relevanţa lor asupra legalităţii actului administrativ a cărui executare se
solicită a fi suspendată în cauză, nefiind suficientă doar afirmarea unei încălcări cu privire la
aceste aspect.
Tribunalul mai reţine că urmează ca pe fondul cauzei să se stabilească dacă motivele
de fapt şi de drept avute în vedere la emiterea ordinului satisfac cerinţa motivării actului
administrativ şi pot fundamenta măsura dispusă.
A analiza dacă în exercitarea atribuției prevăzute la art. 253 alin. (1) cod
administrativ, pârâtul Prefectul Municipiului Bucureşti poate emite ordinul contestat
presupune o cercetarea a fondului legalităţii actului.
Tribunalul apreciază că paguba iminentă nu trebuie invocată în abstract, ci trebuie să
se circumscrie celor două ipoteze prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. ş) din lege şi să fie dovedită
prin mijloace de probă. Susţinerile reclamantului sub acest aspect nu sunt de natură a crea o
aparenţă de pagubă iminentă pe care ar suporta-o ca urmare a existenţei/executării actului
contestat.
Actul contestat nu cuprinde dispoziţii cu caracter executoriu astfel că nu este apt la
nivel aparent să producă prejudiciile invocate de către reclamant. În urma unei analize
formale, tribunalul constată că prin Ordinul nr. 440/2023 se ia act de o hotărâre
judecătorească fără menţiuni cu privire la repunerea pârâtului Popescu Cristian Victor
Piedone în funcţia de primar, la încetarea efectelor ordinul nr. 358 din 09.06.2022 ca urmare
a modificării cauzei care a condus la încetarea de drept a mandatului sau la punerea în
executare a hotărârii judecătoreşti. Totodată, din conţinutul ordinului nu reiese că s-a
constatat îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru reluarea mandatului de primar al
Sectorului 5 Bucureşti, astfel cum în mod nefondat susţine pârâtul Popescu Cristian Victor
Piedone. Chiar reclamantul afirmă că din prevederile Ordinului nr. 440/2023 nu reiese că
acest act s-ar fi emis cu scopul de a-l repune pe pârâtul Popescu Cristian Victor Piedone în
funcţia de primar al Sectorului 5 Bucureşti. Pârâtul Popescu Cristian Victor Piedone a afirmat
că exercită funcţia de primar în considerarea Deciziei penale nr. 397 din 21 iunie 2023
pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 17008/3/2016 şi nu ca urmare a
existenţei Ordinul nr. 440/2023.
Paguba iminentă invocată de către reclamant nu are legatură de cauzalitate directă cu
actul contestat. Modificarea raporturilor de serviciu ale reclamantului s-a dispus în baza altor
acte administrative care până la o eventuală anulare a acestora beneficiază de prezumţia de
legalitate şi temeinicie, iar în prezentul cadru procesual nu poate fi analizată aparenţa de
nelegalitate a acestor acte sau a unor eventualele acte administrative care urmează să fie emise
în baza ordinului contestat sau în exercitarea mandatului de primar. Din analiza sumară a

14
probatoriului administrat în cauză, reiese că actele administrative privind raporturile de
serviciu ale reclamantului nu au fost emise ca urmare a punerii în executare a ordinului nr.
Ordinul nr. 440/2023, ci în exercitarea atribuţiilor de primar ale pârâtului Popescu Cristian
Victor Piedone. Analiza existenţei şi a legalităţii mandatului de primar al pârâtului Popescu
Cristian Victor Piedone în raport cu Decizia penală nr. 397 din 21 iunie 2023 pronunţată de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 17008/3/2016 care s-ar răsfrânge asupra
competenţei pârâtului Popescu Cristian Victor Piedone de a emite dispoziţii privind
raporturile de serviciu ale reclamantului şi activitatea Primăriei Sectorului 5 Bucureşti
depăşeşte limitele învestirii instanţei. Totodată pretinsa perturbare a activităţii Primăriei
Sectorului 5 Bucureşti nu este generată de existenţa actului contestat care nu dispune asupra
mandatului de primar al pârâtului Popescu Cristian Victor Piedone.
Pentru toate aceste considerente, urmează a respinge cererea de suspendare ca
neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulate de reclamantul Sălăvăstru

Valerian, CNP 1720717221164, cu domiciliul în Bucureşti, sector 1, str. Temişara, nr. 26, et.
3, ap. 4, în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, cu sediul în
Bucureşti, sector 2, str. Batişte, nr. 13 şi Popescu Cristian-Victor Piedone, cu domiciliul
procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SPARL Stănculescu, David şi
Asoc., cu sediul în Bucureşti, sector 1, str. Bârlogeni, nr. 38-40, parter (pers. desemnată cu
primirea corespondenţei Gabriela Oprea, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Cerere de recurs se va depune la
Tribunalul Bucureşti.
Pronunţată, astăzi, 16.10.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin
mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,
Iuliana Ostache Ioana-Maria Broboană

Red. I.O./ 6 ex./23.10.2023

15