Rolul Comunicării asertive în

Starea de bine
și Modul sănătos de viață
Psiholog: Ina Crasnojon-Laba
Brainstorming:
Identificarea nevoilor și așteptărilor participanților
 
Starea de bine a cadrelor didactice - standard
de calitate a educației
 În cazul în care cineva Te-ar întreba
,,Ce este starea de bine?”

Ce răspuns ar primi de la tine ?

• 1. ........................
• 2.
• 3.
 Starea de bine este un indicator al calității
vieții și este în controlul nostru; se găsește în
casa noastră, în viața noastră.
E o stare de echilibru în care conștientizăm
unde suntem, care este istoria noastră de
viață.
E starea în care ne acceptăm emoțiile chiar
dacă ele sunt de tristețe, frică sau furie.
 De ce este importantă starea de bine și ce putem
face pentru aceasta?

• La fel ca rolul de părinte, rolul de profesor este extrem de

solicitant emoțional. De aceea, cadrele didactice au de câștigat
dacă acordă o atenție specială propriului echilibru emoțional,
dacă își îmbunătățesc inteligență emoțională și dacă își creează
rutine care să îi ajute să se relaxeze și să își facă viața
profesională mai ușoară. 
• Starea de bine a cadrelor didactice
depinde atât de activitatea
profesională (numărul
responsabilităților, sarcinilor asumate
etc.), dar și de alegerile personale pe
care profesorii le fac în timpul liber și
în organizarea timpului.
 Componentele stării de bine:

1. ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitivă faţă de propria persoană,

acceptare a calităţilor și a defectelor personale, percepţie pozitivă a
experienţelor trecute și a viitorului

Exercițiu de reflecție:
- Dacă ar fi să te lauzi, ce mi-ai spune despre tine?
 Componentele stării de bine:

2. RELAȚII POZITIVE CU CEILALŢI: încredere în oameni, sociabilitate, nevoie

de a primi și de a da afecţiune, atitudine empatică, deschisă și caldă.

Exercițiu de reflecție:
- Cine sunt cele 5 persoane, prezente activ în viața ta?
 Componentele stării de bine:

3. AUTONOMIE: independent, hotărât, rezistent la presiunile de grup, se

evaluează pe sine după standarde personale, nu este excesiv preocupat de
expectanţele și evaluările celorlalţi.

Exercițiu de reflecție:
- Numește 3 lucruri pe care le faci zilnic fără să aștepți aprobare din partea
celor din jur (membrii familiei, colegi, prieteni, vecini, etc.)
 Componentele stării de bine:

4. CONTROL: sentiment de competenţă și control personal asupra sarcinilor,

își creează oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale, face opţiuni în
conformitate cu valorile proprii.

Exercițiu de reflecție:
- Amintește-ți o situație în care te-ai străduit să-ți impui punctul de vedere,
valorizîndu-ți nevoile personale. Cum a reacționat interlocutorul?
 Componentele stării de bine:

• 5. SENS ȘI SCOP ÎN VIAȚĂ: direcţionat de scopuri de durată medie și lungă,

experienţa pozitivă a trecutului, bucuria prezentului și relevanţa viitorului,
convingerea că merită să te implici, curiozitate.

• Exercițiu de reflecție:
- Unde te vezi pe tine peste 3-5 ani? Cum sună Scopul tău?
Componentele stării de bine:

6. DEZVOLTARE PERSONALĂ: deschidere spre experienţe noi, sentiment

de valorizare a potenţialului propriu, capacitate de auto-reflecţie, percepţia
schimbărilor de sine pozitive, eficienţă, flexibilitate, creativitate, nevoia de
provocări.

Exercițiu de reflecție:
- Cît timp aloci zilnic dezvoltării tale personale? Care a fost ultima activitate
pe care ai făcut-o?
 Strategii pentru o stare de bine:

• 1. Focusați-vă mai mult pe punctele voastre tari.

• 2. Învățați-vă să trăiți „aici și acum”.
• 3. Împrieteniți-vă cu propriile gînduri-emoții-comportamente.
• 4. Timpul liber petrecut cu cei dragi (familie, prieteni).
• 5. Zilnic faceți măcar o activitate care vă place.
 Aplicație practică:

- Care sunt activitățile care vă inspiră, care vă emoționează și care, în

același timp, vă ajută să rămâneți sănătoși emoțional și fizic?
Comunicarea asertivă - fundamentul
relațiilor interpersonale
• Asertivitatea este cea mai bună modalitate
de rezolvare a problemelor interpersonale.
Comunicarea asertivă:

- este cea care are cel mai mare

succes pe termen lung; din acest
considerent este recomandată pentru
dezvoltarea și menținerea relațiilor
interumane.
 A fi asertiv înseamnă:

stăpânirea unor control al dorința, intenția de

abilități de comportamentului a ne exprima
comunicare nonverbal nevoile, drepturile.
 Caracteristici ale stilului asertiv:
Spune ce vrei să spui și fă-o clar.

Oferă instrucțiuni politicos, dar ferm.

Asigură-te de contactul vizual cu persoana, înainte de a da

instrucțiuni.

Acționează conform cu cele spuse.

Nu-i cereți persoanei să facă ceva ce spuneți. Doar îi amintiți că

instrucțiunile trebuie urmate.
 Pași esențiali în comunicare:
• Asigurați-vă că aveți contactul vizual.

• Vorbiți clar și distinct, pe un ton normal.

• Rostiți solicitarea într-o manieră simplă și concisă,

subliniind ce doriți să facă. Evitați solicitările negative
(adică ce nu vreți să facă interlocutorul).

• Verificați dacă interlocutorul a auzit ce ați spus.

 Principii:
Evitați excesul de ”nu
trebuie…”, ” nu se poate…”,
Mențineți un ton al ”nu vrei…” și întrebările de
vocii respectuos, tipul ”De ce?” sau ”Nu-i așa
pozitiv. că…?”.

Restabiliți relația
funcțională cu
Evitați Fiți cât mai interlocutorul cât mai
gesticulația concis posibil. repede posibil după un
excesivă. incident.

Formulați propoziții Focalizați-vă pe

scurte/afirmative. comportamentul primar.
Reduceți
tensiunea.
 Comunicarea include:
Arta de a vorbi;

 Arta de a scrie;

 Arta de a tăcea;

 Arta de a asculta;

 Arta de a acţiona.
 Comunicarea poate fi:

-Verbală

-Nonverbală

-Paraverbală
Comunicarea se realizează prin exprimări de
genul:
-“ Mi-ar face plăcere ca data viitoare să lucrezi mai ordonat!”

- “ Sunt supărată pentru că azi ai refuzat să mă ajuți”

- “ Mi-ar plăcea să nu mă deranjezi cînd vorbesc cu colegul tău.“

- ”Aș fi bucuroasă dacă ai fi atent ca să nu greșești.” etc

 Comunicarea nonverbală:

• Mimica este cea mai evidentă formă de

comunicare nonverbală şi cel mai uşor de observat.
• Privirea (deschisă sau evitantă),
• zîmbetul sau
• grimasele, „umbrele” care apar pe figura
cuiva atunci cînd comunică – toate exprimă
adevărul mesajului transmis, gradul său de
importanţă, atenţia pe care o acordă vorbitorul
interlocutorilor săi.
• Gestica este a doua formă de comunicare
nonverbală ca importanţă şi aceasta datorită
gradului său relativ de receptare.
 Barierele comunicării asertive

Barierele – sunt perturbații ce pot interveni în

procesul de comunicare. Perturbarea
mesajului transmis poate avea o asemenea
intensitate încît între acestea și mesajul primit
să existe diferențe vizibile.
 Unele dintre bariere:

• tendința de a judeca, de a aproba sau de a nu fi

de-acord cu părerile interlocutorului;
• oferirea de soluții, fie direct prin oferirea de
sfaturi, fie indirect, folosirea întrebărilor într-un
mod agresiv, autoritar;
• recurgerea la ordine – are ca efecte reacții
defensive, rezistență, reacții pasive sau agresive;
• folosirea amenințărilor;
• moralizarea ”ar trebui…” sau ”ar fi cea mai mare
greșeală din partea ta să…”;
 Aplicație practică:

• În relația cu cine te înfurii cel mai des?

• Dacă ai comunica cu cei dragi ție, așa precum o faci cu
cel/cea mai bun/ă prieten/ă, ce crezi că s-ar schimba?
IMPORTANT ESTE NU CEEA CE ȚI SE
ÎNTÎMPLĂ,

CI FELUL ÎN CARE REACȚIONEZI

Strategii eficiente pentru întărirea
comportamentelor asertive:
SCHIMBAREA PORNEȘTE DE LA FIECARE DINTRE NOI:
Rutina zilnică să fie una diversificată, cu includerea unor activități care
produc satisfacție interioară;
Prezența unui grup de suport (comunicarea cu prietenii, vecinii, colegii,
familia, etc)
Oferirea ajutorului orîcînd simți că poți s-o faci (rezultatul, emoțiile pe care le
vei trăi sunt de nedescris, interiorul capătă o liniște, o stare de bine);
Activități în aer liber, sport, bicicletă, plimbat, etc
Prioritizarea/ierarhizarea sarcinilor, obiectivelor propuse pentru realizare;
Planificarea eficientă a sarcinilor în concordanță cu timpul real (prea multe
sarcini într-o perioadă scurtă de timp te vor consuma, te vor dezorienta)
Recapitularea zilnică a sarcinilor realizate (aceasta îți va umple interiorul cu bună dispoziție)

Acceptarea ideii că nimeni nu este perfect – uneori se întîmplă să greșești, să eșuezi – este
ceva normal, oricui i se poate întîmpla

Realizarea sarcinilor propuse, stabilind pași mici concreți ( aceasta te va ajuta să parcurgi
mult mai ușor traseul)

Oferirea încurajărilor verbale colegilor, complimente referitor la munca pe care o fac și

importanța lucrului pe care-l faceți în echipă;

Introducerea ”pauzelor vesele” la locul de muncă (cînd poți vorbi cu cineva despre orice,
poți spune un banc, etc)

Finalul zilei este important să se încheie cu ceva plăcut ( o activitate interesantă împreună
cu cei dragi, o activitate relaxantă cu prietenii, etc)
Distribuirea sarcinilor în echipă (e bine să ai încredere în colegi și să nu
fii lacom/ă)

Stabilirea limitelor foarte clare (”pot atît”, ”reușesc atît”), în caz contrar
vei trăi situații stresante dacă nu te vei încadra în timp stabilit;
Obiectivele stabilite – să fie realiste;
 Trăirea situațiilor, evenimentelor ”aici și acum”, etc
Lucrurile simple sunt cele care te vor face să primești cea mai mare
satisfacție;
Fiecare situație, eșec, problemă – are și o latură pozitivă (”ar fi putut să
se întîmple ceva mult mai grav”);
Este important să cunoști ”ce este cel mai important petru tine” -
acesta va fi mereu punctul de pornire.
 A U T O E V A L U A R E:

1. Ce le voi povesti altora din ceea ce am învățat în cadrul trainingului?

2. Ce voi face diferit începînd cu ziua de mâine?