Analiza functionala si interventia asupra comportamentelor problema

Adesea relatia cu persoanele cu autism sau tulburari de comportament devine dificila

din cauza comportamentelor problema.
Din cercetarile efectuate de-a lungul timpului de profesionistii in terapia
comportamentala si din experienta practica cu copii cu autism s-a demonstrat ca cele mai
eficiente tehnici de scimbare a comportamentului sunt cele din terapia comportamentala.
Privite din punct de vedere comportamentalist toate comportamentele, fie pozitive sau
negative, sunt invatate din experienta anumitor evenimente care preced comportamentul
respectiv (antecedent) si care urmeaza imediat comportamentului (consecinta).
La copilul cu autism comportamentele problema pot prezenta formele cele mai
variate si ciudate, chiar daca exista unele tipice si repetitive.
Pot fi comportamente-problema extreme: tipatul, aruncatul sau spartul obiectelor,
muscatul mainilor, lovituri, trasul de par sau forme mai ciudate precum hiperventilatia
sau crizele de apnee (tinutul respiratiei).
In cadrul comportamentelor problema sunt incluse si autostimularile, stereotipiile,
comportamentele obsesive care desi nu sunt periculoase creeaza subiectului un obstacol
in dezvoltare, invatare si socializare. Copiii cu autism risca sa fie absorbiti de jocuri
autostimulante care ii impiedica sa reactioneze la ceea ce se intampla in jurul lor si la
cererile celorlalti, sau se pot angaja intr-o activitate obsesiva din care daca sunt intrerupti
pot declansa crize de furie.
In categoria comportamentelor problema pot fi incluse si ecolalia (imediata sau
intarziata) si respiratia gresita; acestea doua fiind la randul lor destul de dificil de
controlat.
Atunci cand ne confruntam cu un comportament problema, inainte de a actiona
asupra lui trebuie sa facem analiza functionala a comportamentului. Este aproape
imposibil sa intervenim asupra unui comportament-problema cu o probabilitate ridicata
de succes si cu respect pentru persoana respectiva daca nu s-a inteles de ce persoana se
comporta astfel.
In multe cazuri comportamentele problema exercita o functie comunicativa pentru
subiect. Copilul se foloseste de aceste comportamente pentru a comunica ceva celorlalti,
pentru a atinge obiectivele de control asupra comportamentului celorlalti si asupra
mediului. Nu toate comportamentele problema se pot interpreta prin aceasta dinamica.
dar, totusi consideram ca aceste comportamente problema sunt functionale pentru subiect
si pot fi eliminate in cazul substituiri cu alte comportamente adaptative avand aceeasi
valoare functionala.
Atunci cand facem analiza functionala trebuie sa notam frecventa comportamentului
respectiv, intensitatea cu care se manifesta, persoanele in prezenta carora apare si sa
urmarim modelul:
ANTECEDENT – situatia in care a aparut comportamentul respectiv (unde era
copilul, cu cine, ce facea copilul sau ce i s-a cerut sa faca, daca a fost interupt din vreo
activitate etc);
COMPORTAMENT – descrierea exacta a comportamentului (a tipat, a tipat si s-a
muscat de incheietura maini, a lovit cu mana, a tras de par); cu cat datele sunt mai clare
cu atat comportamentul va fi mai bine inteles;
 CONSECINTA – ce s-a intamplat imediat dupa aparitia comportamentului
problema (ex. copilul a inceput sa tipe pentru ca vrea o jucarie iar mama i-a dat jucaria
respectiva).
Trebuie sa obtinem informatii si asupra dinamicii care mentine activ acel
comportament:
- ce functie indeplineste ( comunicativa sau autostimulanta);
- ce comportamente alternative pozitive ar putea fi folosite de subiect pentru a
indeplini aceleasi functii.
Trebuie sa tinem cont de un lucru foarte important – o singura manifestare a
comportamentului problema nu ne poate spune totul despre el. Este absolut necesar sa se
adune date despre situatiile in care apare si consecintele care au urmat pentru a determina
cauzele si functiile comportamentului respectiv.

De ce apare un comportament problema?

A. Copilul obtine stimuli sociali sau materiali pozitivi (INTARITOR POZITIV) Este
sustinut pozitiv (prin comportamentul problema) de alte persoane care se apropie de el, ii
vorbesc, il ating, il blocheaza, il consoleaza, il cearta (cearta poate fi un stimul pozitiv
pentru un copil care este ignorat mult timp).

B. Copilul reuseste sa evite o situatie perceputa ca aversiva ( INTARITOR

NEGATIV). Comportamentul problema este incurajat negativ in masura in care o situatie
neplacuta inceteaza sau se reduce. Copilul poate trai sentimente de neliniste, frica,
plictiseala, frustrare, oboseala, sentiment de incapacitate; adoptand comportamentul
problema, astfel de trairi se reduc sau dispar cu totul, deoarece cel care exercita o
presiune asupra subiectului isi schimba orientarea si reduce fluxul sau de stimulari care
produc discomfort copilului. Sa ne gandim de exemplu la un copil care se afla la gradinita
si este solicitat de educatoare sa raspunda in mod repetat la fel ca si ceilalti copii – copilul
adopta comportamentul de a se musca de maini; ca si consecinta educatoarea nu il mai
solicita pentru a evita comportamentul neplacut. Prin reactia educatoarei comportamentul
problema va fi intarit iar copilul va invata sa-l foloseasca pentru a evita situatiile in care
este solicitat sa raspunda.
In aceste doua functii ale comportamentului problema, efectul produs este extern, este
ceva ce se produce in mediu si in relatiile cu ceilalti.

C. Efectul obtinut este de natura interna, efect stimulatoriu senzorial.

Autostimulare - Copilul emite comportamente care ii produc in mod automat senzatii

placute de tip kinestezic (leganat, invartit), tactil (frecarea degetelor unele de celelalte,
lovirea palmelor de corp), olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), auditiv (fosnitul unei
hartii), gustativ (bagatul obiectelor in gura).
Este mai usor de intervenit asupra primelor doua pentru ca acestea sunt intarite de
consecintele externe pe care le primeste copilul; daca ii oferim alta consecinta
comportamentul va disparea prin extinctie si este mult mai usor sa-l inlocuim cu un
comportament adaptativ; in schimb este foarte greu de intervenit asupra celui de-al treilea
tip de comportament problema pentru ca este intarit prin insasi placerea senzoriala pe
care o provoaca.

Copiii cu autism reactioneaza uneori neasteptat la corectia comportamentala. Avand

in vedere faptul ca trebuie sa se actioneze corect asupra comportamentului problema,
atunci cand intervenim trebuie sa avem in minte si urmatoarele lucruri:

- “ Ce vrem sa vedem in schimbul acelui comportament”

Nu trebuie sa ne focalizam exclusiv asupra descresterii unui comportament; trebuie sa
ne gandim in acelasi timp ce comportament dezirabil ii poate lua locul si sa-l invatam pe
copil noul comportament. De exemplu daca copilul loveste pentru a obtine atentia, este
important sa eliminam lovitul si sa-l invatam pe copil moduri adecvate de a atrage
atentia. In loc sa loveasca poate sa spuna “uita-te, te rog”, “ajuta-ma” sau sa bata usor pe
umar.
Daca nu il invatam cum sa inlocuiasca acel comportament cu unul adecvat copilul
poate sa opreasca acel comportament problema si sa dezvolte un nou comportament
problema care sa indeplineasca aceasi functie ca si cel initial.
Sa luam putin exemplul de mai sus – daca il oprim din lovit atunci cand vrea atentie
dar nu il invatam un mod alternativ de a atrage atentia copilul poate sa inceapa sa tipe
pentru a atrage atentia si vom avea un nou comportament problema.

- “Trebuie sa alegem metoda potrivita de interventie pentru fiecare

comportament in parte”
Metoda care poate duce la extinctia unui comportament in cazul unui copil in cazul
altuia poate sa intareasca comportamentul problema. Cea mai frecventa greseala facuta de
parinti si terapeuti este ca uneori recompenseaza neintentionat un comportament
problema crezand ca de fapt au pedepsit copilul.
De exmplu: “un copil incepe sa arunce cu jucariile pe jos”, mama vine si il cearta
apoi se apuca si strange lucrurile de pe jos. Unele comportamente ca cel de mai sus pot da
satisfactie copilului, comportamentul poate fi intarit de reactia mamei (a obtinut atentie,
mama s-a suparat dar tot ea a strans lucrurile). Acest tip de comportament nu ar trebui sa
ne creeze nici un fel de frustrare, comportamentul copilului poate fi intarit negativ de
simpla expresie a fetei pe care o obtine de la ceilalti cand se poarta neadecvat. Modul
corect de a actiona este sa asteptam pana comportamentul inceteaza apoi ii spunem cu
calm sa stranga lucrurile de pe jos iar daca nu vrea sa-l promptam fizic sa o faca.
Sau: “in timpul lectiilor copilul l-a lovit pe terapeut”, consecinta a fost “time-out” pentru
3 minute (se pune un timer iar copilul este asezat intr-un “loc de pedeapsa” timp in care
nimeni nu se uita si nu vorbeste cu el”). Acest tip de pedeapsa poate fi potrivit daca
comportamentul problema apare in timpul unei activitati placute pentru copil, dar daca
este folosita in timp ce copilul era la lectii pentru el va deveni un intaritor negativ pentru
ca folosindu-se de comportamentul problema va scapa pentru cateva minute de la lectii.

- “ Ignorarea”
Daca nu este periculos pentru el insusi sau pentru cei din jur, este bine se ne prefacem
ca acel comportament nu exista. Copilul cu autism dezvolta de multe ori comportamente
nepotrivite pentru a atrage atentia. In loc sa-i oferim atentie si sa-i intarim
comportamentul problema ignoram pur si simplu comportamentul si asteptam sa apara un
comportament mai potrivit pentru ai acorda aceea atentie, dar in momentul in care apare
un comportament bun trebuie sa fim entuziasti si sa il laudam pentru lucrul bun pe care il
face. In felul acesta copilul invata ca primeste atentie doar pentru comportamentele
adecvate.

- “ Trebuie sa fim atenti la propriul comportament; copiii invata prin imitatie”

Este foarte important modul in care ne comportam cu copii nostri, cu atat mai mult
daca avem un copil cu autism caruia ii este si asa foarte greu sa discrimineze ce
comportamente sunt acceptate si care nu. Sa ne imaginam un parinte care isi loveste
copilul spunand “nu este frumos sa lovesti!” sau unul care tipa “nu mai tipaaa!”. Este de
neinteles pentru un copil “de ce nu am voie sa tip daca mama tipa la mine?!” sau “de ce
eu nu am voie sa lovesc dar tata ma loveste?!”. Atunci cand sunt frustrati sau suparati ei
vor actiona si se vor comporta la fel cum au vazut ca se poarta ceilalti membri ai familiei.

Functiile posibile ale unui comportament neadecvat

1. Copilul scapa/evita o sarcina ceruta.

2. Copilul obtine o recompensa materiala sau atentie.

3. Efectul obtinut este de autostimulare.

Interventii posibile
Functia comportamentului
Obtine atentie sau recompensa
materiala
Evita sau scapa dintr-o sarcina
Autostimulare
Interventii posibile
Intarire diferentiata (intarire pozitiva
+ extinctie)
Intarire diferentiata
Prompt fizic
Exercitiul intamplator
Overcorrection
Modificarea antecedentului
Oprirea comportamentului neadecvat
intr-o maniera neintruziva
Redirectionare
Invatarea unor abilitati noi
Oferirea unor stimulari alternative
acceptate din punct de vedere social.

Avantajele utilizarii AFC

• Evitarea utilizarii pedepsei ca prima optiune in reducerea comportamentelor
neadecvate;
• Identificarea interventiilor ineficiente sau care agraveaza comportamentul
problema;
• Aplicabilitatea larga in scoli si gradinite;
• Optarea pentru un tratament medicamentos in deplina cunostinta de cauza;