Ghid - Emoție Și Socializare În Mediul Școlar

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională
Hunedoara
Autori:
Coordonatori: Costescu Magdalena
Balaci Mihaela Carmen Ghițan Ionela
Mariș Alina Melania Ianachis Ionica Clara
Stroia Mirela Antonela
EMOȚIE ȘI SOCIALIZARE ÎN MEDIUL ȘCOLAR

GHID PENTRU CADRELE DIDACTICE
DIN INVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI PRIMAR
DEVA, 2021
ISBN 978-973-0-34615-2
Coordonatori: Balaci Mihaela Carmen, Mariș Alina Melania
Autori: Costescu Magdalena, Ghițan Ionela, Ianachis Ionica Clara, Stroia Mirela Antonela
Grafica: Poanta Roxana Elena
Sursă fotografii: www.canva.com
DEVA, 2021

ISBN 978-973-0-34615-2
Cuprins
ARGUMENT ........................................................................................................................................................................ 3
Partea I ................................................................................................................................................................................ 4
I. RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR ........................................................................................ 5
I.1.Conștientizarea trăirilor emoționale ................................................................................................ 5
I.2.Transmiterea adecvată a mesajelor cu încărcătură emoțională ......................................... 13
I.3.Manifestarea empatiei ....................................................................................................................... 15
I.4. Identificarea emoțiilor pe baza indicilor non-verbali ............................................................. 16
I.5. Denumirea emoțiilor ........................................................................................................................... 17
II. ÎNȚELEGEREA CAUZELOR ȘI CONSECINȚELOR EMOȚIILOR ................................................................. 19
III. REGLAREA EMOȚIONALĂ ...................................................................................................................................................... 21
Partea a II a .................................................................................................................................................................................................. 25
I. Dezvoltarea socio-emoțională a copilului preșcolar ............................................................................................... 26
II. Curriculum și dezvoltare socio-emoțională la preșcolari .................................................................................... 30
Activități ............................................................................................................................................................................................ 35
Partea a III a ............................................................................................................................................................................................... 107
I. Dezvoltarea socio-emoțională a școlarului mic ...................................................................................................... 108
II.Curriculum și competențe socio-emoționale la elevii din învățământul primar ...................................... 112
Activități .......................................................................................................................................................................................... 115
Bibliografie ................................................................................................................................................................................................ 160

ARGUMENT
Ghidul “EMOȚIE ȘI SOCIALIZARE ÎN MEDIUL ȘCOLAR” se adresează practicienilor
în domeniul educației, de la nivelurile preșcolar și primar ale învățământului
preuniversitar, specialiști care doresc să implementeze cu succes recomandările
Curriculum-ului Național, în ceea ce privește dezvoltarea socio-emoțională a
preșcolarilor și elevilor. Dorim să oferim profesorilor din învățământul preșcolar și
primar un instrument de lucru care să faciliteze realizarea unor activități didactice
atractive, interesante și utile, desfășurate în mediul online și offline și care să
contribuie la dezvoltarea socio-emoțională a copiilor și elevilor.
Structurat în trei părți, ghidul oferă un suport teoretic și propune modalități
diverse și inedite de desfășurare a activităților didactice:
Partea I cuprinde informații teoretice despre recunoaşterea şi exprimarea
emoţiilor, înțelegerea cauzelor și consecințelor acestora și modalități de reglare
emoțională;
Partea a II-a include aspecte teoretice referitoare la caracteristicile dezvoltării
socio-emoționale a copilului preșcolar, o analiză a curriculumului pentru educație
timpurie în ceea ce privește dezvoltarea socio-emoțională a preșcolarilor și o serie
de activități practice;
Partea a III-a supune atenției particularități ale dezvoltării socio-emoționale a
școlarului mic și o analiză a locului și competenței socio-emoționale în cadrul
disciplinei școlare Dezvoltare personală, din cadrul ariei curriculare Consiliere și
orientare, nivel de învățământ primar.
Partea teoretică oferă oportunitatea cunoașterii și înțelegerii caracteristicilor
socio-emoționale în funcție de vârstă și constituie fundamentul pentru aplicarea
curriculumului pentru educație timpurie și cel al disciplinei școlare dezvoltare
personală, de la nivelul învățământului primar, clasele pregătitoare, clasa I și a II-a.
Activitățile practice propuse pot ajuta cadrul didactic în desfășurarea activităților
proprii, în calitate de modele ce pot fi aplicate așa cum sunt prezentate în paginile
ghidului sau pot fi utilizate parțial, în funcție de nevoia și creativitatea fiecărui
profesionist.
Ne dorim să oferi un suport util și eficient pentru activitatea didactică!
3
PARTEA I
4
I. RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR
I.1.Conștientizarea trăirilor emoționale
Conform literaturii de specialitate, dezvoltarea competenţelor

emoţionale începe cu exprimarea emoţiilor primare şi continuă cu
exprimarea unor emoţii mai complexe, pe măsură ce copilul creşte.
Dezvoltarea emoţiilor pare să fie dependentă de maturarea creierului,
însă poate fi alterată de influenţele mediului.
Abilităţile sociale şi emoţionale dezvoltate până la vârsta de 6-7 ani
sunt principalul predictor pentru performanţa şi adaptarea şcolară
până la 10 ani. De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au observat că
principalul predictor, care asigură adaptarea la viaţa adultă, nu sunt
notele şcolare sau un potenţial cognitiv ridicat ci abilitatea copiilor de a
stabili relaţii cu cei din jur. Aceste observaţii contravin credinţei
majorităţii că un copil „deştept” va reuşi în viaţă.
Conform studiilor, competenţa emoţională are un rol foarte
important în adaptarea copilului de vârstă preşcolară la mediu, în
susținerea dezvoltării cognitive în perioada preşcolară, în pregătirea/
adaptarea la şcoală, atât direct cât şi indirect, prin contribuţia sa la
competenţa socială.
5
Emoțiile sunt reacții subiective la un eveniment relevant, caracterizat
prin modificări fiziologice, experiențiale (trăiri subiective), cognitive (de
gândire) și comportamentale. Situațiile care conțin informații incongruente
cu scopurile, nevoile, dorințele, valorile noastre (nu sunt pe placul nostru)
produc reacții emoționale negative, pe când cele care sunt congruente ne
vor produce emoții pozitive. Deși identificarea exactă și definirea clară a
emoțiilor sunt deosebit de importante în procesul de adaptare în viața
adultă, multe persoane nu reușesc să le distingă și să le definească cu destul
de multă acuratețe.
Procesele afective ale copilului se dezvoltă în relație cu lumea
înconjurătoare și exprimă trăirile sale rezultate din aceste raporturi, ducând
la dinamizarea activităților desfășurate. Diversitatea proceselor afective se
realizează treptat în cadrul dezvoltării psihice a copiilor. Acestea se
dezvoltă, se consolidează prin repetare, se îmbogățesc, au un caracter mai
stabil, contribuind la formarea de dispoziții și sentimente.
Unele stări afective, ca și o parte dintre expresiile acestora, se dezvoltă
și pe bază de imitație, când copilul își însușește trăirile persoanelor din jurul
lui, mai ales ale mamei, de exemplu, îi este teamă de acele animale de care îi
este teamă și mamei. Se pot prelua și modele ale stărilor afective trăite de
unele personaje din povești, desene animate, emisiuni TV etc.
O componentă de bază a competenţei emoţionale este abilitatea unui
individ de a recunoaşte ceea ce simte. Recunoaşterea greşită a mesajului
atrage după sine apariţia unor dificultăţi în relaţiile sociale, de exemplu, un
copil poate avea probleme dacă nu recunoaşte furia de pe faţa educatoarei
şi o ignoră continuând să arunce jucăriile pe jos. Astfel, emoţiile sunt
„furnizoare” de informaţii atât pentru persoana care le trăieşte cât şi pentru
persoanele cu care interacţionează persoana respectivă. Exprimarea
adecvată a emoţiilor este foarte importantă în cadrul interacţiunilor sociale,
deoarece contribuie la menţinerea lor şi asigură sănătatea emoţională a
copilului.
6
În perioada preşcolară, copilul denumeşte şi recunoaşte emoţiile proprii
şi ale persoanelor din jur, acest lucru permiţându-i să răspundă adecvat la
propriile trăiri emoţionale, cât şi la ale celorlalţi. La vârsta de 3 ani, copilul
denumeşte şi recunoaşte emoţii precum: bucuria, furia, frica şi tristeţea,
ajungând ca la vârsta de 5-6 ani, această paletă de etichete verbale să fie
mult mai amplă, fiind incluse de exemplu şi ruşinea, vinovăţia sau jena.
În perioada preşcolară, limbajul emoţiilor câştigă rapid în acurateţe, claritate
şi complexitate şi ceea ce este cel mai semnificativ, raportarea la posibilele
cauze ale sentimentelor oamenilor este din ce în ce mai frecventă. Din
moment ce sunt capabili să vorbească despre emoţii înseamnă că, copiii pot
avea o viziune mai obiectivă asupra emoţiilor, pot să încerce să înţeleagă
propriile emoţii şi să asculte ce spun alţii despre emoţiile lor. Limbajul
emoţiilor are aşadar implicaţii semnificative pentru dezvoltarea emoţională
a copilului.
În eforturile lor de a înţelege cauzele emoţiilor, preşcolarii încep să
asocieze diferite sentimente cu situaţii tipice cum ar fi, de exemplu,
recunoaşterea faptului că ceva care te împiedică să-ţi îndeplineşti scopurile
sau pierderea a ceva drag te va face trist. Ei realizează, aşadar, asocierea
între emoţii, pe de o parte, şi gânduri şi aşteptări cu privire la evenimente, pe
de altă parte.
Sesizarea conexiunilor dintre sentimente şi gânduri la vârsta preşcolară
este reflectată şi în înţelegerea faptului că emoţiile pot fi evocate şi prin
intermediul gândurilor despre evenimente trecute. De exemplu, până la
vârsta de cinci ani copiii înţeleg faptul că cineva poate să fie trist când vede
o pisică care îi aminteşte de pisica pe care ea/el tocmai a pierdut-o. O
tendinţă interesantă care se observă la preşcolari este faptul că ei înţeleg
mult mai bine cauzele emoţiilor negative decât a celor pozitive.
Înţelegerea emoţiilor de către preşcolari este totuşi încă limitată. Ei au
dificultăţi în înţelegerea modului în care emoţiile se pot baza pe
credinţe/gânduri false.
7
Datorită faptului că preşcolarii încep să facă distincţia dintre realitate şi
aparenţă, aceştia încep să înţeleagă faptul că modul în care îşi exprimă
emoţiile influenţează dinamica relaţiilor cu ceilalţi oameni. Înţeleg faptul că
o persoană nu-şi arată adevăratele sentimente pentru a proteja astfel o altă
persoană, începând să folosească regulile de exprimare emoţională (norme
transmise social cu privire la felul în care este adaptativ să-ţi exprimi
emoţiile în diferite circumstanţe).
Pe măsură ce copiii cresc, discuţiile despre emoţii sunt integrate în

conversaţiile zilnice, în citirea poveştilor, în discuţii despre evenimente ce
urmează să se întâmple, în istorii personale etc. Rolul acestor conversaţii
pentru înţelegerea emoţiilor derivă din:
- creşterea competenţelor lingvistice, care oferă un fundament lexical
pentru împărtăşirea experienţelor psihologice care sunt, de altfel, foarte
dificil de definit, înţeles şi comunicat celorlalţi;
- faptul că adulţii vorbesc cu copiii despre oameni. Astfel, ori de câte ori
un copil întreabă ‘’de ce?’’ despre sentimente sau comportamente pe care le
observă la alţii, ei sunt învăţaţi implicit despre cum funcţionează mintea.
Conversaţiile educator/părinte-copil despre dorinţe, sentimente,

comportamente şi gânduri îi ajută pe copii să înţeleagă mecanismele psihice
- cuvintele categorizează experienţa psihologică dându-i coerenţă şi criterii
pentru înţelegerea acesteia. Mai mult decât atât, conversaţiile despre emoţii
oferă un cadru de transmitere a valorilor culturale, evaluărilor morale,
atribuirilor cauzale şi a altor sisteme de credinţe ale părinţilor şi
educatorilor.
Cu privire la acest aspect, în comparaţie cu regulile explicite date de
părinţi copiilor, referirile la sentimente şi emoţii sunt un predictor mult mai
important pentru dezvoltarea timpurie a conştiinţei la copii.
8
Există o serie de elemente de elaborare a conversaţiilor care oferă copilului
baza pentru înţelegerea emoţiilor, cum ar fi: descrierile făcute/ explicaţiile date
de către adulţi cu privire la cauzele emoţiilor şi la consecinţele acestora,
întrebările cu privire la modul în care au înţeles emoţiile, transmiterea/explicarea
şi învăţarea strategiilor de management a emoţiilor. Putem spune că experienţele
emoţionale şi sociale se dezvoltă simultan cu mecanismele cognitive care devin
mai complexe în perioada preşcolară, şi, pentru o înţelegere completă,
dezvoltarea copilului trebuie să fie privită atât din perspectiva dezvoltării socio-
emoţionale, cât şi a celei cognitive .
Înţelegerea emoţiilor constituie cheia dezvoltării competenţelor emoţionale. Ea
presupune identificarea cauzei şi a consecinţelor exprimării unei emoţii fiind
strâns legată de recunoaşterea şi exprimarea acestora. Odată recunoscut,
mesajul afectiv trebuie interpretat în mod corect.
Înţelegerea emoţiilor presupune: evaluarea iniţială a mesajului emoţional
transmis de celălalt, interpretarea acurată, înţelegerea mesajului prin intermediul
constrângerilor impuse de regulile contextului social.
Un episod emoțional este constituit din următoarele componente, și anume:

evenimentul activator, care este specific pentru fiecare emoție. De exemplu,
frica este activată de o situație amenințătoare, rușinea de o ”lovitură” dată
stimei de sine etc.
componente fiziologice, precum alterarea frecvenței cardiace și a pulsului,
respirație accelerată, transpirație etc.
componente experiențiale, respectiv sentimentele interne activate (evaluarea
cognitivă pe care o facem situației declanșatoare și modul în care aceasta ne
afectează).
modificările în comportamentul extern reprezintă ceea ce conștientizează
ceilalți atunci când sunt martorii stării emoționale a altcuiva, de exemplu
expresiile faciale, modificările vocale, gesturile. Toate aceste semne îi ajută pe
ceilalți nu doar să realizeze că o persoană este activat emoțional, ci și să
identifice emoția care a determinat modificările comportamentale.
9
Toate emoțiile au o valoare adaptativă și toate servesc
unor funcții reglatorii utile, intrapersonale și interpersonale.
Copiii nu trebuie învățați să fie furioși sau fricoși sau

bucuroși. Astfel de emoții sunt exprimate în mod natural, ele
fac parte din moștenirea noastră și se pare că apariția
variatelor emoții la diferite vârste este programată genetic, că
îmbracă aceleași forme la toți oamenii, indiferent de mediul
social și cultural.
În anul 1970, psihologul Paul Eckman a identificat 6 emoții
de bază despre care el afirmă că sunt experimentate de către
toate persoanele, indiferent de cultură. Emoțiile pe care le-a
identificat sunt: furia, frica, supriza, dezgustul, bucuria și
tristețea.
10
Fiecare este exprimată într-un mod specific și în fiecare caz această
expresie are o funcție adaptativă specifică (vezi tabelul de mai jos).
11
Conștientizarea trăirilor emoționale la copiii de vârstă preșcolară
este foarte greu de investigat. Din acest motiv, monitorizarea reacțiilor
fiziologice și comportamentale poate oferi semne ale unor trăiri
emoționale. Dacă observăm asemenea modificări putem spune că există
componenta fără de care conștientizarea nu se poate produce. De
exemplu, copilul căruia i se ia jucăria se înfurie, iar plânsul sau
agresivitatea pot fi considerate modalități de exprimare a acestei emoții
(furia), deși nu este neapărat conștientizată.
Etichetarea lingvistică a acestor stări facilitează conștientizarea
stărilor respective.
Copiii mai mari (5-6 ani) înțeleg faptul că reacțiile emoționale sunt
legate de gândurile care apar în anumite situații. După ce conștientizează
existența unei ”strângeri de stomac” atunci când doresc să se apropie de
un grup de copii care se joacă, își pot da seama că acest lucru se
datorează fricii de a nu fi respinși de ceilalți copii. Pe baza conștientizării
și interpretării, copilul va putea alege strategia cea mai bună prin care să
își gestioneze frica și să interacționeze cu ceilalți.
Conștientizarea propriilor emoții reprezintă componenta esențială
pentru achiziționarea tuturor celorlalte abilități emoționale, respectiv
sursa adaptării sociale. Dacă o persoană nu își conștientizează emoțiile,
nu le va putea recunoaște și nici exprima adecvat, ceea ce poate duce la
reglare emoțională deficitară. Aceasta poate genera în timp strategii de
relaționare socială dezadaptativă și adaptare socială precară. De
exemplu, nu putem vorbi de reglare emoțională dacă un copil nu este
capabil să conștientizeze și să recunoască sentimentul de furie,
deoarece acesta este primul pas în învățarea strategiilor de gestionare a
emoțiilor negative.
12
I.2.Transmiterea adecvată a mesajelor cu
încărcătură emoțională
Capacitatea copilului de a transmite emoțiile (verbal și/sau non-

verbal) adecvat, presupune exprimarea acestora sub o formă care să
favorizeze adaptarea socială. De exemplu, nu râdem sau nu tachinăm
un coleg care are urechile clăpăuge. La fel, nu râdem atunci când mama
sau tata ne ceartă.
Modalitatea prin care sunt trimise mesajele afective, momentul, dar
și intensitatea emoției exprimate sunt factori esențiali pentru
adaptarea la context. De exemplu, este potrivit ca un copil să manifeste
o ușoară nemulțumire atunci când pierde un joc, dar este inadecvat ca
din aceste motive să manifeste mult timp furie în relația cu celălalt
copil.
Exprimarea emoțiilor presupune apariția unor comportamente
observabile, în timp ce trăirea unei emoții se referă la experiențierea
acesteia de către persoană. De regulă, copiii exprimă emoțiile exact așa
cum le simt, fără să fie influențați de reguli de exprimare. Din această
cauză, agresivitatea ca formă de manifestare este mult mai frecventă în
cazul copiilor de 3-4 ani comparativ cu cei de 5-6 ani. Copiii au la
început dificultăți în înțelegerea faptului că se poate gestiona modul de
exprimare a emoțiilor. Aici intervine rolul adultului care este
responsabil de modelarea comportamentului adecvat al copiilor, în
special în situații cu încărcătură emoțională negativă.
13
Pe măsură ce copiii cresc, manifestarea emoțiilor este ghidată de
reguli de exprimare care sunt în mare măsură dependente de cultura
în care se dezvoltă copilul. În funcție de consecințele anumitor reacții
emoționale, copiii înțeleg faptul că unele sunt dezirabile social, iar
altele nu. Copiii mai mari învață că emoțiile indezirabile pot fi
controlate și înlocuite cu alte emoții potrivite contextului. De exemplu,
copiii știu că atunci când sunt furioși se pot certa cu ceilalți copii, iar
aceștia nu vor mai dori să se joace cu ei. Cu timpul, ei învață că într-o
asemenea situație este acceptabil și adaptativ să manifeste
nemulțumire sau tristețe.
Înțelegerea relației dintre emoție și consecințele acesteia, precum și
formarea abilităților de reglare emoțională le permit copiilor să
exprime emoții adecvate contextului. Exprimarea adecvată a emoțiilor
(pozitive sau negative) ajută copiii să se integreze mai bine în grup și
să formeze cu ușurință relații de prietenie cu ceilalți.
La 3 ani, copiii manifestă emoțiile pe care le simt. Începând cu
vârsta de 4 ani, ei încep să înțeleagă faptul că emoțiile trăite de
ceilalți nu sunt neapărat cele pe care le exprimă. De exemplu, copiii
învață faptul că atunci când o persoană primește un cadou care nu-i
place, va zâmbi și se va comporta politicos pentru a nu o jigni.
După vârsta de 5 ani, copiii respectă regulile de exprimare a
emoțiilor în situații sociale, chiar dacă nu înțeleg raționamentul care
justifică acea regulă. Un copil de această vârstă înțelege faptul că nu
este potrivit să râdă atunci când altcineva se lovește sau să-i
jignească pe ceilalți în momentul în care sunt furioși.
14
I.3.Manifestarea empatiei
Empatia se referă la capacitatea copilului de a trăi o emoție ca și cum

ar fi ,,în papucii altuia”. Empatia înseamnă înțelegerea stării emoționale
trăite de o altă persoană, capacitatea de a fi alături de aceasta. Empatia
presupune transmiterea prin comportament a faptului că oferim
înțelegere și sprijin persoanei aflate într-un moment cu încărcătură
emoțională negativă.
Reacțiile empatice ale copiilor se manifestă inițial în relațiile cu adulții
relevanți: atunci când unul dintre părinți se lovește, copilul poate să-și
exprime empatia prin faptul că are o reacție de tristețe, își îmbrățișează
părintele și chiar încearcă să-l liniștească.
La vârsta preșcolară, copiii cu atașament securizant exprimă cu mai
multă ușurință empatia în relațiile cu ceilalți copii, motiv pentru care se
integrează mult mai bine în grup și sunt percepuți pozitiv de către
ceilalți. De asemenea, empatia permite copiilor să înțeleagă gândurile și
emoțiile celorlalți, ceea ce-i ajută să folosească cu succes strategii de
reglare emoțională și de rezolvare de probleme. Din aceste motive, acei
copii care pot exprima empatie sunt mai puțin expuși riscului de a
dezvolta forme de psihopatologie, formează și mențin mai ușor relații și
au mai puține probleme de integrare în grup.
La 3 ani, copiii manifestă empatia cu precădere prin reacții non-
verbale. Ei îmbrățișează sau mângâie persoana pentru a transmite
empatia. Odată ce abilitățile lor verbale se îmbunătățesc, începând cu
vârsta de 5 ani copiii recurg din ce în ce mai frecvent și la manifestarea
verbală a empatiei: ,,Nu fii supărat, o să vezi că buba trece. Și eu am
avut una și a trecut”.
15
I.4. Identificarea emoțiilor pe baza indicilor
non-verbali
Înțelegerea și recunoașterea emoțiilor presupune în afara etichetării lor

verbale (,,este trist”/,,este fericit”) și o componentă non-verbală (mimică,
gesturi, tonalitatea vocii etc.). Emoțiile celorlalți pot fi ,,citite” prin intermediul
reacțiilor non-verbale ale acestora. De exemplu, știm că atunci când o persoană
este încruntată și folosește un ton amenințător, aceasta trăiește sentimentul de
furie.
Capacitatea copiilor de a recunoaște emoțiile se dezvoltă încă din primele luni
de viață, sugarii fiind capabili să identifice reacțiile de bucurie sau furie ale
părinților în funcție de indicii non-verbali ai acestor emoții.
Modul în care copiii interpretează indicii non-verbali ai reacțiilor emoționale
este rezultatul experiențelor anterioare pe care le-au avut legat de modul în
care se manifestă emoțiile. Copiii care beneficiază în familie și mai târziu la
grădiniță de expunerea repetată la reacții emoționale și la discuții despre
acestea, reușesc cu mai multă ușurință să interpreteze corect mesajele
celorlalți.
Decodarea corectă a mesajelor emoționale reprezintă o sursă de informații
care ghidează modul în care ne vom comporta. De exemplu, copiii își dau seama
că nu este momentul cel mai oportun să ceară cumpărarea unei noi jucării
imediat după ce au fost certați de către părinți.
Abilitatea de a înțelege și discerne emoțiile celorlalți este esențială pentru
manifestarea empatiei și a comportamentului prosocial (cooperare, oferirea
ajutorului etc.).
Capacitatea de identificare a emoțiilor pe baza indicilor non-verbali se produce
conform următoarei secvențe temporale: bucurie, furie, tristețe, teamă,
surpriză, dezgust. La 3 ani, copiii recunosc cu destul de multă acuratețe bucuria,
furia și tristețea, însă au dificultăți în recunoașterea sentimentului de teamă,
care este adesea confundat cu tristețea. Începând cu vârsta de 5-6 ani, copiii
reușesc să recunoască toate cele 6 emoții enumerate mai sus.
16
I.5. Denumirea emoțiilor
Mai ales în perioada preșcolară, atunci când copiii au achiziționat și

utilizează din ce în ce mai frecvent limbajul, se dezvoltă și abilitatea lor de
a denumi corect emoțiile proprii și ale celorlalți. Învățarea cuvintelor care
denumesc emoții are la bază capacitatea de a decodifica și de a interpreta
corect manifestările emoționale verbale sau non-verbale proprii și ale
celorlalți. Acest lucru înseamnă că abilitatea de a denumi corect emoțiile
este precedată de capacitatea de a le conștientiza și de a le identifica.
Pe parcursul primilor ani de viață, copiii achiziționează treptat

etichetele verbale ale emoțiilor. Pe lângă abilitățile de limbaj ale copilului,
acest proces este în mare măsură dependent de frecvența cu care adulții
îi atrag atenția asupra evenimentelor cu încărcătură emoțională și de
utilizarea cuvintelor care denumesc emoții. Dacă un copil este capabil să
identifice starea emoțională pe care o trăiește și cunoaște eticheta
verbală pentru acea emoție, acest lucru facilitează transmiterea verbală
a emoțiilor. Învățând copiii să comunice emoțiile, ei pot să le exprime
adecvat, ceea ce îi ajută să accepte cu mai multă ușurință punctul de
vedere al celorlalți și să negocieze soluții la situațiile conflictuale.
17
Verbalizarea emoțiilor ajută la gestionarea corectă a emoțiilor, deoarece
reacțiile de furie devin controlabile tocmai prin conștientizarea și apoi
exercitarea controlului asupra acesteia prin autodialog (,,Sunt furios/furioasă....
Stop! Acum respir adânc de trei ori! Mă calmez și mă gândesc la o soluție!” ).
În jurul vârstei de 3 ani copiii sunt capabili să diferențieze între emoțiile pozitive
și negative, spunând ,,sunt bine” /mama e bine” sau ,,mă simt rău” / tata se
simte rău” și cunosc cel puțin denumirea pentru bucurie și furie. Majoritatea
copiilor de 5 ani reușesc să identifice și să denumească corect bucuria, furia,
tristețea și teama. Începând cu vârsta de 6 ani, copiii încep să folosească corect
și etichetele verbale pentru surpriză și dezgust.
Limbajul emoțional este foarte important, copiii vorbesc despre ceea ce simt,
despre sentimentele lor și ascultă ceea ce simt și spun ceilalți. Între 3 și 6 ani,
unii copii își inhibă comportamentele neadecvate, alții au nevoie de recompense
sau au nevoie să fie lăudați. La această vârstă, copiii se joacă unii cu ceilalți, dar
băieții cu băieții și fetele cu fetele, fiecare preferând jucării specifice sexului.
Între 3 și 6 ani se dezvoltă jocul simbolic și imaginativ, copiii trebuie întrebați
mereu cum se simt, trebuie respectate dorințele copiilor.
18
II. ÎNȚELEGEREA CAUZELOR ȘI CONSECINȚELOR
EMOȚIILOR
Pentru a putea înțelege cauzele emoțiilor este nevoie în primul rând de

capacitatea de a le conștientiza. Ulterior, achiziționarea etichetelor
verbale ale emoțiilor facilitează discuțiile despre ele și despre posibilele
cauze ale acestora.
Dobândirea acestei abilități presupune identificarea unor asocieri între
emoții și situații. Copiii își pot da seama de faptul că resimt anumite emoții
în funcție de situație, de exemplu, ,,sunt bucuros/furioasă când părinții
îmi cumpără o jucărie” sau ,,îmi este frică atunci când merg la dentist”.
Ulterior, odată ce încep să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți,
realizează că două persoane pot avea reacții emoționale diferite în
aceeași situație: ”Mă bucur atunci când merg la bazin. Dar lui Radu îi este
frică pentru că nu știe să înoate”. Acest lucru facilitează înțelegerea
”cauzelor” emoțiilor, copiii încercând să găsească explicații pentru
emoțiile celorlalți.
Dezvoltarea acestei abilități este în strânsă legătură cu frecvența cu
care părinții sau educatorii inițiază discuții despre emoții.
19
În etapa preșcolară copiii încep să înțeleagă că manifestarea emoțională are
consecințe asupra lor și asupra celorlalți. Acest lucru se realizează mai ales prin
discuțiile purtate în familie sau mediul educațional, prin cunoașterea posibilelor
consecințe produse de exprimarea emoțiilor: ,,Ce s-a întâmplat când ai fost
furios?” ,,L-am lovit pe Cristi și el a început să plângă” sau ” Am împărțit jucăria
cu Maria și s-a bucurat foarte mult. Ne-am jucat frumos împreună’.
Copiii care reflectă asupra emoțiilor și a consecințelor acestora asupra
propriei persoane și a celorlalți, achiziționează mult mai repede strategii de
reglare emoțională adecvate și sunt mai rar implicați în conflicte.
Capacitatea de a asocia o situație cu o anumită emoție începe să se manifeste
în jurul vârstei de 3-4 ani, astfel copiii pot să înțeleagă faptul că anumite
evenimente sunt legate de anumite emoții. Pe baza capacității de a înțelege
perspectiva celorlalți, majoritatea copiilor de 5 ani reușesc să identifice posibile
cauze ale comportamentului propriu ,,îmi place la mare pentru că stau mult în
apă” și al celorlalți ,,Este supărat pentru că părinții n-au vrut să-i cumpere
jucăria”.
În ceea ce privește consecințele trăirilor emoționale, copiii pot să le înțeleagă
încă de la 3 ani cu ajutorul unui adult, iar începând cu vârsta de 5-6 ani sunt
capabili să le identifice cu ajutor minim din partea acestuia.
20
III. REGLAREA EMOȚIONALĂ
Trăirile afective ale copilului se extind de la nivelul membrilor familiei

la educatoare sau la copiii cu care vine în contact, ele pot duce la stări de
adaptare rapidă, lejeră sau dificilă la noile situații sau la noile persoane.
Datorită dezvoltării capacităților intelectuale, copilul poate să-și
stăpânească unele stări afective, iar pe altele le poate amâna.
După vârsta de 3 ani trăirile afective încep să capete o mai mare
stabilitate, viața afectivă se îmbogățește, aspect important pentru
adaptarea și relaționarea cu cei care interacționează, în primul rând cu
părinții și cu cei apropiați. Copilul devine apoi capabil să-și dezvolte
reacțiile în funcție de simpatie sau antipatie, de acceptarea sau de
respingerea celor cu care relaționează.
Afectivitatea preșcolarului este încă situativă și instabilă, fiind în
strânsă legătură cu elementele concrete din viața lui, fiind în același timp
dependentă de modificările aduse de nevoile sale și de alți factori externi
declanșatori. Memoria afectivă se dezvoltă rapid, ceea ce duce la
întipărirea unor situații, stări trăite, astfel copilul le caută și le repetă
pentru a obține aceleași efecte, mai ales în cazul trăirilor pozitive care au
produs plăcere.
21
Reglarea emoţională reprezintă procesul prin care reacţiile emoţionale
sunt monitorizate, evaluate şi modificate pentru a putea funcţiona normal
în viaţa de zi cu zi. Reglarea emoţională este deci un proces de adaptare
dinamică a reacţiilor emoţionale la situaţiile din viaţa de zi cu zi. Abilitatea
copiilor de a-şi regla emoţiile în mod eficient este principalul scop al
dezvoltării socio-emoţionale, deoarece acest proces are un rol protector
asupra sănătăţii mentale şi sociale a copiilor.
Reglarea emoţională se referă la abilitatea de a iniţia, menţine şi modula

apariţia, intensitatea trăirilor subiective şi proceselor fiziologice care
acompaniază emoţia; reglarea comportamentală se referă la abilitatea de a
controla comportamentul declanşat de o emoţie. Copiii întâmpină o serie de
obstacole atunci când învaţă să-şi regleze emoţiile şi comportamentul:
să tolereze frustrarea;
să facă faţă fricii;
să se apere;
să tolereze să stea singuri;
să negocieze prietenia etc.
Capacitățile de reglare sunt responsabile de gestionarea reacțiilor

emoționale pozitive sau negative și permit diminuarea distresului provocat
de stările emoționale disfuncționale. Pentru a reduce intensitatea emoțiilor
care le produc disconfort, copiii recurg de cele mai multe ori la căutarea
apropierii fizice față de adult. Acest mecanism de reglare depinde în mare
măsură de calitatea relației emoționale pe care copiii o au cu adultul
respectiv, ceea ce îi va încuraja să caute suportul acestuia.
22
În timp, copiii reușesc să achiziționeze și strategii de autocontrol,
strategii prin care încep să exercite independent de adulți gestionarea
propriilor reacții emoționale. Ei învață să elimine sursa de distres prin
distragerea atenției, de exemplu prin reorientarea atenției către alte
obiecte atunci când jucăria preferată nu este disponibilă.
Altă strategie este reinterpretarea unei situații cu încărcătură
emoțională negativă într-un mod pozitiv (ex. ,,mai bine nu mănânc dulciuri
multe decât să merg apoi la dentist”). Aceste strategii sunt destul de rar
utilizate spontan și depind în mare măsură de modul în care părinții își
învață copiii să reacționeze vizavi de emoțiile negative.
Abilitățile de reglare emoțională sunt necesare pentru gestionarea
corectă a emoțiilor negative, ceea ce duce la o adaptare bună la cerințele
din mediul școlar. Când copiilor li se cere să stea în bancă timp de 50 de
minute, să fie atenți o perioadă lungă de timp sau să îndeplinească
instrucțiunile din ce în ce mai complexe ale învățătorului, au mai puține
reacții emoționale negative și mai puține probleme comportamentale.
Reglarea emoțională este parțial influențată de caracteristicile
temperamentale ale copiilor. Pentru copiii care au o reactivitate emoțională
crescută, adică trăiesc emoțiile mai puternic decât alți copii de aceeași
vârstă, achiziționarea strategiilor descrise anterior poate fi o sarcină destul
de dificilă. Dacă aceste strategii nu se manifestă, copiii riscă să facă crize
repetate de furie și/sau agresivitate (bat, lovesc alți copii, strică jucăriile
celorlalți, etc.). Pe de altă parte, o reactivitate emoțională prea scăzută,
poate fi un factor de risc, care să predispună copilul spre reacții depresive,
teamă, izolare socială etc.
Aspectele temperamentale, deși dificil de modificat, pot fi modulate
tocmai prin impactul experiențelor de învățare. De exemplu, un copil cu
temperament dificil poate avea probleme în a-și gestiona adecvat reacțiile
de furie, dar dacă adulții intervin și ajută copilul să găsească soluții la
aceste situații, atunci experiențele de învățare pot să compenseze în timp
deficitele datorate temperamentului.
23
La vârsta de 3-4 ani, majoritatea copiilor caută apropierea fizică a unui
adult pentru a-și gestiona emoțiile negative. La 4 ani, copiii încep să își
reorienteze atenția către o altă situație atunci când trăiesc o emoție
negativă, la început cu ajutorul unui adult, iar după vârsta de 5-6 ani
reușesc să facă acest lucru fără intervenția acestuia. După această vârstă,
copiii încep să achiziționeze strategii de tipul minimalizării importanței unei
situații neplăcute sau reinterpretării acesteia în termeni pozitivi.
Cercetările arată că abilităţile de reglare internă precum conştientizarea
şi recunoaşterea emoţiilor proprii şi reglarea eficientă a exprimării
emoţionale în cadrul interacţiunilor sociale sunt cruciale pentru
interacţiunile pozitive între colegi şi pentru angajarea în sarcinile şcolare.
Copiii trişti, fricoşi sau nervoşi sunt preocupaţi, nu pot să se angajeze în
sarcini de învăţare şi nu pot să se concentreze. O bază solidă de securitate
emoţională ajută copilul să participe la experienţele de învăţare.
Preşcolarii pot identifica modalităţi diferite de interpretare a
evenimentelor în încercarea de a le face inofensive; prin discuţiile cu
ceilalţi, ei pot să îşi împărtăşească sentimentele şi să asculte interpretările
altor. Aşadar, pentru a-şi regla emoţiile negative, preşcolarul foloseşte deja
strategii comportamentale (distragere prin joc), strategii cognitive
(mutarea gândurilor de la situaţie, considerarea lucrurilor într-o lumină mai
pozitivă) sau verbale (discutarea emoţiilor cu alţii, reflecţia asupra lor).
Un aspect esenţial în reglarea emoţională este dezvoltarea abilităţii de
a diferenţia între stresori care pot fi controlaţi (de exemplu o sarcină pe
care trebuie să o realizeze ) şi cei care nu pot fi controlaţi (de exemplu
proceduri medicale dureroase). Copiii mai mari recunosc mai repede
circumstanţele care nu pot fi controlate şi încearcă să se adapteze la
situaţie, nu să o schimbe. Importanţa abilităţii de autoreglare emoţională
este demonstrată de asocierea unei reglări emoţionale eficiente cu o
competenţă socială ridicată şi probleme comportamentale scăzute.
24
PARTEA a II a
25
I. DEZVOLTAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ A
COPILULUI PREȘCOLAR
Dezvoltarea psihică a copilului preşcolar presupune profunde schimbări

în plan afectiv, ele având un mare impact asupra emoțiilor și sentimentelor
viitorului adult.
Cunoaşterea dezvoltării afective a copilului orientează atât influenţele
educaţionale ale familiei, cât şi pe cele ce se exercită în spaţiul grădiniţei.
Caracteristicile de bază ale dezvoltării afective a preșcolarului sunt:
- depășirea crizei afective, cu o pozitivare progresivă și mai amplă a
stărilor afective. Bucuriile și satisfacțiile sunt mai frecvente, copilul devine
mai tolerant, legăturile cu cei din jur se stabilesc mai ușor, iar integrarea în
diverse activități se face mai repede. Apare acea notă de seninătate
caracteristică acestei vârste.
- determinarea trăirilor afective de împrejurările prezente, “de aici şi
acum“. Vorbim astfel de caracterul situatic al trăirilor afective. Preșcolarii, mai
ales cei mici şi mijlocii, trăiesc intens clipa şi sunt puţin influenţaţi de obligaţii
şi necesităţi stringente. Această caracteristică, reprezentativă pentru acest
stadiu, se numește ”lipsa de griji a copilăriei”.
- creşterea treptată a complexităţii afectivității, ca urmare a îmbogățirii
raporturilor cu mediul, cât și datorită interacțiunilor cu toate celelalte procese
și funcții psihice. Încep să fie tot mai mult implicate elemente de memorie
afectivă sau confruntări cu cerinţele morale parentale. Chiar la vârsta de trei
ani, unii copii pot trăi vinovăţia atunci când au încălcat cerinţele parentale. La
patru ani pot fi mândri de ce au reuşit să facă şi bucuroşi că vor fi
recompensaţi. La şase ani se poate trăi intens criza de prestigiu în condiţiile în
care sunt mustraţi în public sau pot fi dezamăgiţi dacă adulţii nu le acordă
atenţia pe care o aşteaptă. ”Sindromul bomboanei amare”, copilul care
primeşte o recompensă când nu a meritat-o pe deplin este capabil să sesizeze
această discordanţă între ceea ce se cere şi ce a realizat afectiv, reprezintă cel
mai bine această particularitate a afectivităţii preşcolarului.
26
- rezonanța emoțională imediată și impresionabilitatea afectivă. În acest
stadiu, copilul va fi capabil să reacționeze, să trăiască numeroase emoţii şi
sentimente, în funcție de situațiile și evenimentele cu care interacționează.
Astfel, la 3 ani, copilul este impresionat dacă altul plânge lângă el, iar la 5 ani
manifestă compasiune, vrea să-i aline durerea, îl mângâie, îl roagă să nu mai
plângă iar la sfârșitul perioadei, copilul își stăpânește mai bine propria reacție.
Acum îi înţelege mai bine pe cei din jur şi situaţiile reale de viaţă.
- realizarea învăţării afective; prin observarea comportamentelor
celorlalţi, prin imitaţie, prin întărire socială se pot prelua modele ale stărilor
afective trăite de persoanele din jur, inclusiv ale unor personaje din poveşti,
desene animate etc.
Prin învățarea afectivă, conduita emoțional expresivă a copilului se

îmbogățește și se nuanțează începând să se structureze treptat, unele
mecanisme de reglare emoțională. Copilul îşi dă seama de efectul conduitelor
sale emoţionale asupra celor din jur şi acţionează în consecinţă. De exemplu,
la vârsta de 4-5 ani, poate simula cu succes unele stări afective, pentru a
obţine de la adult ceea ce doreşte.
-cristalizarea sentimentelor fundamentale, ca urmare a unor relaţii de
durată cu persoane şi activităţi semnificative şi a generalizării emoţiilor trăite
cu aceste ocazii. Este vorba, în primul rând, de sentimentele faţă de părinţi şi
rudele apropiate, faţă de alţi adulţi semnificativi, aşa cum este educatoarea,
faţă de activităţi cum ar fi jocul, învăţarea etc.
- îmbogăţirea şi diversificarea afectivității. Astfel, “copilul începe să
manifeste o mai mare nuanţare a emoţiilor”. Bucuria lui va fi diferită dacă va fi
generată de întâlnirea cu mama, de revederea unei rude, de primirea unui
cadou, de reuşita într-un joc sau într-o activitate etc..
27
Intrarea copilului în grădiniţă presupune experiențe noi și diferite care vor
accentua şi consolida toate aceste caracteristici ale afectivităţii preşcolarului.
Această intrare a copilului “în instituţiile preşcolare, solicită toate posibilităţile
lui de adaptare”.
Unităţile preşcolare în care există dotarea corespunzătoare şi confortul
necesar, vor stârni curiozitatea şi plăcerea copilului şi vor estompa neliniştea
şi încordarea generate de această mare schimbare din viaţa sa. Un rol
important îl are educatoarea.
Educatoarea păstrează căldura afectivă a părinţilor şi totodată stimulează
copilul să se implice, să îndrăznească să reuşească prin forţele proprii.
Conţinutul activităţilor de grădiniţă reprezintă stimulări sistematice, de
durată, care contribuie la dezvoltarea unor emoţii şi sentimente superioare,
cum sunt cele intelectuale, estetice şi morale.
Prin urmare, educatoarea îndeplineşte câteva roluri specifice în procesul de
dezvoltare şi de maturizare afectivă a preşcolarului:
a) îl ajută să se desprindă fără tensiuni şi de perturbări de relaţia afectivă
exclusivă cu părinţii şi rudele;
b) îl sprijină să construiască o nouă relaţie afectivă puternică şi securizantă;
c) îi asigură o adaptare bună la sarcini şi situaţii noi şi-i creează astfel un
climat pozitiv de dezvoltare şi de dobândire a unei independenţe afective
veritabile;
d) dezvoltă emoţii şi sentimente superioare şi îmbogăţeşte şi diversifică
trăirile afective ale copilului prin organizarea și desfășurarea de noi activități.
28
Succesul în realizarea acestor roluri este condiţionat şi de calitatea
influenţelor familiale. Încrederea copilului în dragostea părinţilor săi îi permite
să accepte despărţirea temporară de ei şi să se angajeze într-o nouă relaţie,
ca cea cu educatoarea.
Un alt factor de dezvoltare şi progres în plan afectiv, îl reprezintă relaţiile
cu egalii. Confruntarea cu egalii şi relaţionarea cu ei diminuează
egocentrismul care, cu voie sau fără voie, este întreţinut de familie. Chiar
numai prezenţa vârstnicilor, la care educatoarea se raportează în acelaşi fel, îl
face pe copil să-şi dea seama că el nu este centrul universului şi să-i perceapă
pe ceilalţi ca fiindu-i egali.
Atât relaţiile cu egalii cât şi tactul şi talentul pedagogic al educatoarei
asigură diminuarea agresivităţii la copii. Educatoarea este cea care modelează
comportamentele tuturor copiilor, descurajând actele agresive ale acestora şi
explicându-le de ce trebuie respinse şi evitate.
Prin urmare, rolul egalilor în dezvoltarea afectivă a preşcolarului este
mediat şi condiţionat de acţiunile şi influenţele educatoarei asupra grupului. J.
Piaget relevă că: “Afectivitatea, centrată mai întâi pe complexele familiale, îşi
lărgeşte registrul pe măsură ce se înmulţesc raporturile sociale...”.
Progresul şi dinamica vieţii afective reprezintă o latură de cea mai mare
importanţă a dezvoltării psihice normale a copilului.
29
II. CURRICULUM ȘI DEZVOLTARE SOCIO-EMOȚIONALĂ
LA PREȘCOLARI
Curriculumul pentru educație timpurie în sistemul educațional românesc a

trecut printr-o serie de revizuiri. O analiză amănunțită a acestuia arată
importanța deosebită acordată dezvoltării socio-emoționale a copiilor
preșcolari. Activitățile proiectate și desfășurate în praxisul educațional
preșcolar sunt menite să stimuleze dezvoltarea socio-emoțională a
preșcolarilor atât ca etapă de vârstă, cât și ca perspectivă individuală.
Activitățile didactice și de joc se regăsesc prezentate ca direcții în cadrul
Curriculumului pentru educație timpurie - 2019, din Anexa la Ordinul
Ministrului Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019.
În cadrul planului de învățământ pentru educație timpurie, activitățile de
dezvoltare personală ocupă un loc important, cu un timp alocat de 2h/zi, 10
h/săptămână pentru intervalul de vârstă 37 – 60 luni și 1½ hși 7 ½ h pentru
intervalul de vârstă 61 – 72/84 luni.
Activităţile pentru dezvoltare personală – ADP de la nivel preșcolar includ
rutinele, tranziţiile (care se află și la nivelul antepreșcolar), o parte a
activităților liber-alese din perioada dimineții (când este încurajată explorarea
individuală a unui subiect de care este interesat copilul), activităţile de
dezvoltare a înclinaţiilor personale/predispozițiilor/aptitudinilor din perioada
după-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau săptămânal – nivel
preșcolar), inclusiv activităţile opționale și extrașcolare.
30
Curriculum-ul reprezintă un instrument de optimizare a experienței
educaționale a copiilor. Acest document stabilește cadrul pedagogic pentru
sprijinirea dezvoltării copiilor într-un mod holistic, prin practici educaționale și
de îngrijire care permit copiilor să-și atingă întregul potențial, permițând
totodată educatorilor să-și personalizeze abordarea în funcție de interesele,
necesitățile și potențialul fiecărui copil. În acest sens, o serie de documente
europene accentuează că există un impact important al curriculum-ului
predat asupra dezvoltării copiilor (Comisia Europeană, EACEA și Eurydice,
2014).
Conform documentului menţionat, finalităţile educaţiei timpurii au în vedere
o abordare holistică, vizând cele cinci domenii ale dezvoltării copilului:
✔ dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;
✔ dezvoltarea socio-emoţională;
✔ dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;
✔ dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii;
✔ capacităţi și atitudini în învăţare.
Programa şcolară pentru educaţia timpurie valorifică paradigma
curriculară centrată pe competenţe şi fundamentează demersurile
educaţionale pe copil şi pe activitatea de învăţare a acestuia ca proces,
respectiv pe dobândirea unor comportamente care să asigure premisele
dezvoltării competențelor cheie mai târziu. Luând în calcul particularitățile
dezvoltării copilului până la 6 ani, nu este proprie utilizarea conceptului de
competență, înțeleasă ca ansamblu integrat de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini.
Competența implică existența unor scheme cognitive și pattern-uri de
comportament, deci un nivel de dezvoltare superior celui atins de copiii tipici
în etapa 0-3 ani și chiar 3-6 ani. În Recomandarea Parlamentului European și a
Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului European al
calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (Jurnalul Oficial C 111 din
06.05.2008) competența este descrisă din perspectiva responsabilității și a
autonomiei, drept capacitate dovedită de a utiliza cunoştinţe, abilităţi şi
capacităţi personale, sociale şi/sau metodologice în situaţii de muncă sau de
studiu şi pentru dezvoltarea profesională şi personală.
31
Dezvoltarea socio-emoţională – vizează debutul vieţii sociale a copilului,
capacitatea lui de a stabili şi menţine interacţiuni cu adulţi şi copii.
Interacţiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înşişi şi
lumea din jur. Dezvoltarea emoţională vizează îndeosebi capacitatea copiilor
de a-şi percepe şi exprima emoţiile, de a înţelege şi răspunde emoţiilor
celorlalţi, precum şi dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest
domeniu. În strânsă corelaţie cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea
despre sine a copilului, care influenţează decisiv procesul de învăţare.
Dezvoltarea emoțională este în strânsă relație cu procesul conturării

conștiinței de sine, dar și cu parametrii dezvoltării intelectuale și morale și
performarea unor relații din ce în ce mai diverse cu adulții.
32
La finalul perioadei preșcolare, copilul va manifesta o serie de
comportamente, între care:
1. Interacțiuni cu adulții și cu copiii de vârste apropiate

1.1. Manifestă încredere în adulţii cunoscuţi, prin exersarea interacţiunii cu
aceştia
1.2.Demonstrează abilități de solicitare și de primire a ajutorului în situaţii
problematice specifice
1.3. Inițiază/participă la interacţiuni pozitive cu copii de vârstă apropiată
2. Comportamente prosociale, de acceptare și de respectare a diversității

2.1. Exprimă recunoașterea și respectarea asemănărilor şi a deosebirilor
dintre oameni
2.2. Își însușește și respectă reguli; înțelege efectele acestora în planul
relațiilor sociale, în contexte familiare
2.3. Exersează, cu sprijin, asumarea unor responsabilități specifice vârstei, în
contexte variate
2.4. Exersează, cu sprijin, abilități de negociere şi de participare la luarea
deciziilor
2.5. Demonstrează acceptare și înțelegere faţă de celelalte persoane din
mediul apropiat
3. Conceptul de sine
3.1. Exersează, cu sprijin, autoaprecierea pozitivă, în diferite situaţii
educaţionale
3.2. Își promovează imaginea de sine, prin manifestarea sa ca persoană unică,
cu caracteristici specifice
4. Autocontrol și expresivitate emoțională

4.1. Recunoaște și exprimă emoții de bază, produse de piese muzicale, texte
literare, obiecte de artă etc.
4.2. Demonstrează abilităţi de autocontrol emoțional
33
Indicatori comportamentali de dezvoltare emoțională la sfârșitul
perioadei preșcolare:
Interacționează pozitiv și se joacă împreună cu adulții
Se joacă lângă alt copil
Urmează rutinele grupului (ex. comportamentul la masă)
Își spune numele și vârsta, dacă este întrebat/-ă
Recunoaște emoții simple (teamă, bucurie, tristețe)
Învață să împartă obiectele lui și să-și aștepte rândul
Își asumă responsabilitatea pentru acțiunile sale
Prietenii devin mai interesanți decât adulții
Folosește tot mai mult cuvintele pentru a rezolva conflictele
Manifestă mai multă autonomie
Înțelege propriile sentimente și emoțiile celorlalți
Este capabil să utilizeze cuvinte pentru a descrie propriile emoții
Începe șă își exprime simțul umorului (prin ghicitori, glume și cuvinte fără
sens)
Empatia se manifestă cu precădere prin reacții non-verbale
Treptat jocul izolat sau paralel este înlocuit de jocuri de cooperare
34
ACTIVITĂȚI
Centrul Județean de Resurse și Asistență

Educațională Hunedoara oferă suport de
specialitate pentru cadre didactice în realizarea
unor activități practice cu preșcolarii pentru
dezvoltarea socio-emoțională adecvată.
35
CE TREBUIE SĂ FAC?
Grupa: mică
Scopul: adoptarea unor comportamente prosociale.
Obiective:
-să distingă între comportamente adecvate și inadecvate;
-să asocieze stări emoționale (bucurie, tristețe) cu comportamente
adecvate/inadecvate.
Modul de realizare: în sala de grupă

Materiale: imagini cu situații în care copiii se comportă adecvat normelor
sociale și situații în care copiii nu respectă regulile de comportare civilizată
(anexa 1), un jeton cu o față zâmbitoare și unul cu o față tristă (anexa 2),
cuburi mari de construcție (gen lego duplo, maxi block).
Desfășurarea activității:
Pentru ca această activitate să poată fi realizată, educatoarea va lista, în
prealabil, imaginile prezentate în anexa 1, le va decupa și apoi le va tăia în 2-3
sau 4 părți egale, astfel încât fiecare parte să poată fi lipită pe fața laterală
(cea netedă) a unei piese de tip lego. Evident, piesele trebuie să aibă aceeași
dimensiune, și dacă se poate aceeași culoare pentru a putea fi sortate mai
ușor de către copii. Fiecare parte decupată va trebui lipită pe o singură piesă,
astfel încât atunci când piesele sunt îmbinate corect, să rezulte imaginea
inițială. Prezentăm mai jos un model pentru exemplificare.
36
CE TREBUIE SĂ FAC?
În cadrul jocurilor și activităților liber alese, la centrul joc de masă,

educatoarea așează toate piesele de lego pe masă și invită copiii să le
asambleze pentru a descoperi ce imagini se pot forma. Atunci când
copiii descoperă toate imaginile, educatoarea pune în partea de sus a
mesei la care lucrează copiii o față zâmbitoare și una tristă (anexa 2).
Apoi ia pe rând fiecare imagine și îi întreabă pe copii: ”Ce fac acești
copii?” ”Cum se comportă ei?”. ”Unde credeți că ar trebui să punem
această imagine: în dreptul feței zâmbitoare sau în dreptul feței
triste?”
În final, educatoarea îi întreabă pe copii dacă au trecut vreodată

printr-o situație similară cu aceea plasată în dreptul feței triste și îi
invită pe copii să descrie situația. Apoi îi întreabă, ce au făcut? Cum s-
au comportat? La cine au apelat? etc. E important ca după această
activitate, copiii să înțeleagă că nu trebuie să copieze comportamente
neadecvate pentru a-și face prieteni, că nu au voie să răspundă cu
violență atunci când se confruntă cu un comportament violent din
partea unui coleg, că este foarte important să spună: ”STOP! Nu îmi
place ce faci!”, atunci când cineva îi supără și apoi să se adreseze
educatoarei (în cazul în care comportamentul nepotrivit continuă).
37
Anexa 1
38
Anexa 1
39
Anexa 1
40
Anexa 1
41
Anexa 2
42
VREI SĂ FII PRIETENUL MEU?
Grupa: mică
Scopul activității: recunoașterea comportamentelor prietenoase la ceilalți.
Obiective:
-să recunoască la ceilalți comportamente prietenoase;
-să exerseze abilitățile de interrelaționare prin dialog.
Modul de realizare: în sala de grupă, on line

Materiale: fișa de lucru (anexa 1)
Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unui șoricel curajos care
dorește să își găsească un prieten. Este necesar ca educatoarea să
urmărească înainte întreaga poveste pentru a se familiariza cu specificul
acesteia. Așa că întreabă fiecare animal pe care îl întâlnește în drumul său
dacă dorește să îi devină prieten. Povestea poate fi vizionată aici:
https://drive.google.com/file/d/1dOgzVPEyS0A89I1aaWu49mGRiusXznkA/
edit
În timp ce le citește povestea, educatoarea solicită copiilor să privească

atent fiecare imagine pentru a putea să facă predicții referitoare la
următorul animal cu care se va întâlni șoricelul. (”Uitati-vă la această
codiță! Oare cărui animal îi aparține?”).
43
VREI SĂ FII PRIETENUL MEU?
După ce copiii vizionează povestea, educatoarea inițiază următoarea discuție:
Ce dorea șoricelul din poveste?

Cu ce animale s-a întâlnit în drumul lui?
Semănau celelalte animale cu șoricelul?
Ce credeți că s-ar fi întâmplat dacă șoricelul s-ar fi împrietenit cu
hipopotamul? Dar dacă s-ar fi împrietenit cu vulpea?
Cum s-a simțit șoricelul când păunul i-a răspuns că nu vrea să fie
prietenul lui?
Cum s-a simțit șoricelul când și-a găsit în sfârșit un prieten?
Cum era prietenul său: asemănător sau diferit?
Voi aveți un prieten?
Când vreți să vă faceți un prieten nou, cum vă comportați: zâmbiți, îl
invitați la joc, îi spuneți cuvinte drăguțe, îi împrumutați o jucărie, vă jucați
lângă el?
Cum vă simțiți când vă jucați cu un prieten drag?
Activitatea poate fi completată cu o fișă de lucru (anexa 1) în care copiii

vor avea ca sarcină să deseneze o guriță veselă și una tristă la cei doi șoricei,
să traseze urechile șoriceilor și să le deseneze codițele, iar în final să-i
coloreze.
44
Anexa 1
Nume: .............................................................................
1. Desenați o guriță veselă la primul șoricel și o

guriță tristă la celălalt șoricel;
2. Trasați pe linia punctată urechiușele șoriceilor;
3. Desenați codițele celor doi șoricei;
4. Colorați șoriceii.
45
TROTINETA
Grupa: mică
Scop: interrelaționarea adecvată în situații sociale diferite.
Obiective:
-să exerseze comportamente de împărțire a jucăriilor, de cerere și de
oferire a ajutorului, de așteptare a rândului;
-să reacționeze adecvat în situații conflictuale.

Materiale: un jeton care reprezintă o față veselă, un jeton care reprezintă
o față tristă și un jeton care reprezintă o față furioasă (anexa 1) pentru
fiecare copil, fișa de lucru (anexa 2)
Educatoarea invită copiii să urmărească una dintre poveștile lui Bobiță
și Buburuză - doi prieteni de nedespărțit. Desenul animat se numește
”Trotineta” și poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?
v=N1HWvFVulLI
Activitatea poate fi împărțită în mai multe părți care pot fi realizate în
etape sau în zile diferite.
După vizionare, educatoarea împarte fiecărui copil câte trei jetoane

(față veselă, față tristă și față furioasă) și le cere să descrie ce văd pe
cartonașe. Apoi le cere copiilor să ridice jetonul cu fața tristă, apoi pe cel
cu fața furioasă și în final pe cel cu fața veselă. În final, le spune copiilor
că o să le adreseze câteva întrebări, iar ei, trebuie să fie atenți, pentru că
la unele întrebări vor răspunde folosind un anumit jeton din cele trei.
46
TROTINETA
Întrebările sunt următoarele:

Ce s-a hotărât Egon, cărăbușul, să construiască? Cum s-a simțit Egon
când trotineta a fost gata? (Ridicați jetonul care arată acest lucru!)
Ce i-a cerut Baltazar, bondarul, lui Egon când acesta a apărut cu
trotineta lui cea nouă la locul de joacă?
Cum s-a simțit Baltazar când Egon i-a spus că nu îi împrumută
trotineta? (Ridicați jetonul care arată acest lucru!)
Ce a făcut Dima în timp ce Egon se certa cu prietenii lui?
Cum s-a simțit Egon când a văzut că Dima i-a luat trotineta și a fugit
cu ea? (Ridicați jetonul care arată acest lucru!)
Ce a pățit Egon după ce și-a recuperat trotineta?
Cine l-a ajutat?
Ce a făcut Egon ca să îi mulțumească lui Lili că l-a ajutat?
Cum s-a simțit Lili când Egon i-a dăruit trotineta? (Ridicați jetonul care
arată acest lucru!)
Cine l-a vizitat pe Egon acasă?
Ce a împărțit Egon cu prietenii lui?
Cum s-au simțit Egon și prietenii lui în timpul mesei? (Ridicați jetonul
care arată acest lucru!)
Ce le-a promis Egon prietenilor lui că o să construiască?
Educatoarea poate folosi imaginile din poveste pentru a ușura răspunsul

copiilor la întrebări.
Într-o altă zi, în timpul activității de dimineață, la sectorul Bibliotecă,

educatoarea invită copiii să completeze fișele de lucru (anexa 2) pentru
exersarea motricității fine. Educatoarea face referire la povestea
vizionată anterior, reamintind copiilor importanța adoptării
comportamentelor adecvate în situațiile potențial conflictuale.
47
Anexa 1
48
Anexa 2
Desenează Buburuzei bulinele și lui Bobiță spirala de pe cochilie.

Apoi colorează cât mai frumos întreg desenul.
49
POIANA GÂZELOR
Grupa: mică
Scopul activității: adoptarea unor comportamente necesare stabilirii și menținerii
relațiilor interpersonale.
Obiective:
-să-i asculte pe ceilalți fără să-i întrerupă;
-să sesizeze faptul că un comportament are consecințe asupra emoțiilor
persoanelor implicate.

Materiale: măști cu albinuțe vesele/triste (anexa 1) pentru fiecare copil, ceșcuțe și
farfurioare pentru ceai, lingurițe, două recipiente pentru zahăr, un ceainic, șervețele
de hârtie, prăjiturele de jucărie (opțional). Sugestii: măștile cu albinuțe pot fi
realizate în prealabil, împreună cu copiii.
Educatoarea invită copiii să se așeze pe covor în cerc. Apoi îi anunță că se vor juca
de-a albinuțele politicoase. Va invita copiii să-și imagineze că fiecare dintre ei este
o albinuță care bea un ceai alături de prietenii ei. În timp ce își beau ceaiul,
albinuțele povestesc despre ce se întâmplă în Poiana gâzelor, poiană în care, alături
de ele locuiesc tot felul de insecte. Educatoarea va întreba copiii ce insecte cred ei
că trăiesc în poiană.
Apoi le prezintă copiilor obiectele pe care le vor folosi în cadrul jocului: o mască
de albinuță (masca va avea o față veselă pe o parte și o față tristă pe cealaltă
parte), o ceșcuță de ceai, o linguriță și un șervețel. În mijlocul cercului se vor afla
două boluri în care va fi zahăr (copiii vor trebui să își închipuie că e zahăr în boluri),
iar educatoarea va avea lângă ea ceainicul. Pe tot parcursul jocului, albinuțele (și
educatoarea este albinuță) vor bea ceai și vor putea să ceară unei alte albinuțe
zahărul folosind formule de politețe: ”Îmi dai te rog, zahărul?”, ”Poftim!”,
”Mulțumesc!”, ”Mai doresc ceai, te rog!”. În timp ce albinuțele beau ceai,
educatoarea le spune știrile din Poiana gâzelor. Albinuțele le analizează și
reacționează adecvat folosind fața veselă sau tristă a măștii.
50
POIANA GÂZELOR
Știrile pot fi următoarele:

Ați auzit că Bobi, bondarul și-a împins frățiorul afară din stup? Ce credeți despre
asta?
Știați că fluturașul Beatrice s-a întâlnit cu prietena ei Clopoțica și i-a spus ”Bună
dimineața”? E politicoasă, nu-i așa?
Ieri la prânz, păianjenul Bobi a găsit o coajă de nucă și s-a hotărât să se
ascundă în ea. Prietenul lui, Toto a vrut să se ascundă și el în coaja de nucă, dar
Bobi i-a spus că nu vrea să împartă coaja de nucă cu nimeni. Oare s-a purtat
corect Bobi cu Toto?
Știați că, Grace, greierașul, a învățat să-i spună mamei ”Mulțumesc” atunci când
primește ceva bun și dulce?
Astăzi, la grădiniță, furnicuțele au ieșit în parc. Amalia a așteptat cuminte să-i
vină rândul să se dea în leagăn. Ce spuneți? A procedat corect?
La micul dejun, omiduța Tomi vorbea tare cu surioara ei în timp ce mesteca o
bucățică de pară delicioasă. Tata i-a spus să nu mai vorbească atât de tare
pentru că frățiorul lor mai mic încă doarme, dar Tomi nu a vrut să asculte și a
vorbit și mai tare. S-a comportat frumos?
Dimineață, Păianjenul Rico l-a ajutat pe prietenul lui mai mic să țese o pânză.
Erau așa de fericiți amândoi când pânza a fost gata!
Gândăcelul Rada venea de la grădiniță, când pe cărare l-a văzut pe Coco –
melcul cel bătrân. Fără să gândească prea mult, i-a spus melcului: „Dă-te din
drum, mă grăbesc!”. Ce credeți? A fost politicos gândăcelul?
Greierașul Roy a răspuns ”Scuze că vă întrerup!” atunci când părinții lui vorbeau
și el dorea să îi spună ceva mamei.
Buburuza Lulu a luat o frunză de la omiduță fără să îi ceară voie. Omiduța a fost
foarte tristă! Credeți că buburuza a procedat corect?
Activitatea se încheie după ce toate situațiile au fost expuse. Educatoarea

întreabă ”albinuțele” dacă s-au simțit bine în timpul ceaiului și dacă mai doresc să
revină și altă dată.
51
Anexa 1
52
PE TINE CE TE FACE FERICIT?
Grupa: mică
Scop: cunoașterea reacțiilor care însoțesc stările emoționale plăcute (bucurie,
fericire).
Obiective:
-să identifice contextele în care se manifestă anumite emoții;
-să asocieze corect eticheta verbală cu exprimarea corporală a emoției respective.

Materiale: fișă de lucru (anexa 1)
Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unei fetițe care își întreabă
prietenii ce îi face să fie fericiți. Povestea poate fi vizionată aici:
https://drive.google.com/file/d/1eTXFNy_918xYqxnKR2jZC4jebfwSgp82/view
După ce educatoarea citește copiilor povestea, inițiază următoarea discuție:

Cum o chema pe fetița din poveste?
Ce i-a întrebat Maria pe prietenii ei?
Ce îl făcea pe greieraș să fie fericit? Dar pe câine? etc.
Tu poți să găsești câteva lucruri/ activități din jurul tău care te fac fericit?
Putem, la rândul nostru să îi facem pe cei de lângă noi fericiți?
Ce poți să faci pentru ca prietenul tău să fie fericit? Dar pentru mama/tatăl tău?
Crezi că cei din jurul tău fac ceva pentru ca tu să fii fericit?
Cum arată chipul nostru când suntem fericiți? Cum mergem când suntem fericiți?
53
PE TINE CE TE FACE FERICIT?
Educatoarea trebuie să accentueze ideea că ne putem căuta

fericirea în lucrurile din jurul nostru, conștientizându-le și bucurându-
ne de existența lor.
Copiii sunt invitați apoi să se ridice și să se prindă de mânuțe într-un

cerc. Educatoarea le cere să arate cum este chipul lor când sunt
fericiți, cum merg atunci când sunt fericiți, cum reacționează atunci
când sunt fericiți... Ca să le fie mai ușor, educatoarea le poate oferi
situații sugestive. (Cum reacționezi atunci când mama te anunță că are
un cadou pentru tine? Cum mergi înspre locul în care îți sărbătorești
ziua de naștere? etc.)
Această activitate poate fi continuată cu fișa de lucru (anexa 1).

Copiii vor avea ca sarcină să unească cercurile pe contur și să
transforme fiecare cerc într-o față fericită. În timp ce copiii lucrează,
educatoarea trece pe la fiecare copil și completează propoziția ”Sunt
fericit/fericită atunci când....”, cu răspunsul copilului. Activitatea se
finalizează cu expoziția fișelor de lucru.
54
Anexa 1
Nume: ...............................................................................
Unește conturul cercurilor cu culori diferite și apoi transformă
fiecare cerc într-o față fericită.
Sunt fericit/fericită atunci când: ………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………
55
GHICI CÂT DE MULT TE IUBESC?
Grupa: mică
Scop: achiziția prerechizitelor necesare conștientizării trăirilor emoționale proprii.
Obiective:
-să identifice contextele în care se manifestă anumite emoții;
-să enumere comportamente manifestate în cadrul familiei pentru întărirea
sentimentului de dragoste/iubire.

Materiale: fișă de lucru (anexa 1), o fotografie de familie (pentru fiecare copil).
Sugestii: pentru desfășurarea acestei activități, educatoarea va solicita în prealabil
câte o fotografie de familie pentru fiecare copil. Toate fotografiile vor fi așezate pe
un panou care va fi arătat copiilor la începutul activității.
Educatoarea prezintă copiilor panoul cu fotografiile de familie și invită fiecare
copil să vină să arate fotografia cu familia lui și să prezinte membrii familiei. Apoi
le spune copiilor că vor asculta/viziona povestea a doi iepurași foarte simpatici
(tată și fiu) pe nume Căstănuță cel Mare și Căstănuță cel Mic. Povestea poate fi
vizionată aici: https://www.youtube.com/watch?v=Rmlu8wttqWg

Cum se numeau cele două personaje?
Ce dorea Căstănuță cel Mic să-i arate tatălui său? (educatoarea cere copiilor
să exemplifice mișcările din poveste)
Cum putem arăta celorlalți că îi iubim?
Cum arată părinții voștri că vă iubesc? Dar voi?
Ce putem face ca să le arătăm celor din jur că îi iubim?
56
GHICI CÂT DE MULT TE IUBESC?
Activitatea poate fi continuată cu un joc de mișcare intitulat ”Ghici cât de mult

te iubesc?”. Copiii sunt așezați în cerc, iar educatoarea invită pe unul dintre copii să
stea în mijlocul cercului. Copiii spun în cor: ”Ghici, cât de mult te iubesc?”. Copilul
care se află în mijlocul cercului răspunde: ”Atât de mult!” și arată una din mișcările
din poveste. Ceilalți copii spun: ”Iar eu, atât de mult!” și imită mișcarea sugerată de
copilul din mijlocul cercului. După aceea, educatoarea numește alt copil care să
intre în mijlocul cercului.
În finalul activității/sau în altă zi în cadrul activităților de dimineață, la centrul
Artă, educatoarea poate propune spre realizare copiilor o felicitare în care aceștia
vor folosi tehnica amprentării palmei. Educatoarea va împărți fiecărui copil câte o
felicitare (anexa 1) și îi va invita să coloreze fetița/băiețelul din mijloc. În timp ce
copiii colorează, educatoarea va trece pe la fiecare și îi va întreba cui doresc să
ofere felicitarea. Apoi va completa pe prima pagină numele persoanei. După ce au
colorat, copiii își vor pune ambele palme în acuarele tempera și vor așeza palmele
peste mânuțele fetiței/băiețelului colorat. După ce felicitările s-au uscat se poate
realiza și o expoziție cu lucrările copiilor, moment în care fiecare copil își prezintă
lucrarea și spune tuturor colegilor cui s-a hotărât să o dăruiască.
57
Anexa 1
58
Anexa 1
59
JOCUL EMOȚIILOR
Grupa: mică
Scop: cunoașterea corectă a emoțiilor (bucurie, tristețe).
Obiective:
-să identifice reacțiile emoționale din contextele descrise;
-să mimeze bucuria și tristețea.
Modul de realizare: în sala de clasă, on line

Materiale: mască veselă/tristă pentru fiecare copil (anexa 1), plastilină, covorașe
pentru plastilină cu chipuri (anexa 2). Sugestii: în cazul în care educatoarea
dorește să desfășoare această activitate on-line, trebuie să se asigure că fiecare
copil are pregătite materialele prezentate în anexa 1 și în anexa 2.
Desfășurarea activității: educatoarea va da fiecărui copil câte o mască cu o față

veselă și o față tristă. Măștile vor fi confecționate în prealabil de educatoare
conform anexei 1. Ele pot fi confecționate și în cadrul unei activități distincte,
împreună cu copiii.
Se va iniția următoarea discuție:

Ce emoții sunt desenate pe masca voastră?
Când vă simțiți triști?
Dar veseli?
Cum arată fața noastră când suntem veseli? (invită toți copiii să imite veselia)
Cum arată fața noastră când suntem triști? (invită toți copiii să imite tristețea)
60
JOCUL EMOȚIILOR
Apoi educatoarea prezintă jocul: ”Acum ne vom juca împreună cu

măștile. Eu vă voi spune o situație și apoi vă voi cere să ridicați masca
veselă sau masca tristă în funcție de ce credeți voi că ați simți în acea
situație. Haideți să repetăm! Cum vă simțiți dacă primiți un cadou ambalat
foarte frumos? (bucuroși) Asta înseamnă că veți ridica masca veselă. Cum
vă simțiți dacă vă doare burtica? (triști) Ce mască trebuie să ridicați?
(masca tristă).”
Situațiile pot fi:

Mama te anunță că mergeți în parc.
Ți-ai pierdut jucăria preferată.
Prietenul tău vine în vizită.
Este ziua ta de naștere.
Ai căzut și te-ai lovit la genunchi.
Te ceartă mama.
Tata îți dă un pupic.
Îi dăruiești o floare bunicii.
Mama îți citește o poveste.
Într-o altă zi, în timpul activității de dimineață la sectorul Artă,

educatoarea poate cere copiilor să modeleze fețe vesele sau triste,
folosind ca planșete chipurile din anexa 2. Pentru ca planșetele să poată fi
reutilizate, este recomandat să fie plastifiate în prealabil.
61
Anexa 1
62
Anexa 2
63
Anexa 2
64
Anexa 2
65
Anexa 2
66
GIRAFA CARE NU VOIA SĂ POARTE OCHELARI
Grupa: mijlocie
Scop: dezvoltarea comportamentelor de inițiere și cooperare cu ceilalți
într-o situație problematică.
Obiective:
-să sesizeze faptul că uneori pentru a rezolva o problemă este necesar să
apelăm la ajutorul celorlalți;
-să achiziționeze strategii pentru rezolvarea adecvată a unor probleme;
-să identifice situații în care ar putea oferi ajutor.

Materiale: fișă de lucru (anexa 1)
Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unei girafe care avea
nevoie de o pereche de ochelari, dar atunci când prietenii ei s-au oferit să-i
confecționeze una, girafa i-a refuzat. Povestea poate fi vizionată aici:
https://www.youtube.com/watch?v=hpNKJ-Kzt_k.
67
GIRAFA CARE NU VOIA SĂ POARTE OCHELARI
De ce avea nevoie girafa?

Cine s-a oferit să o ajute?
A acceptat girafa ajutorul prietenilor ei? De ce?
Ce s-a întâmplat dacă girafa nu a purtat ochelarii? Ce a hotărât girafa?
Cum au reacționat animalele din savană?
Cine s-a hotărât să o ajute? Cum a procedat?
Ce a făcut girafa când și-a văzut imaginea reflectată în apă?
Tu ai avut vreodată nevoie de ajutor? Ai acceptat ajutorul prietenilor tăi?
Care sunt situațiile în care ai avut nevoie de ajutor?
Cu ce ai putea să-și ajuți prietenii?
Tu ai ajutat vreodată pe cineva, dacă acesta a avut nevoie?
Crezi că ajută să refuzi ajutorul celorlalți?
Activitatea poate fi completată cu o fișă de lucru (anexa 1) în care copiii vor

avea ca sarcină să deseneze o situație în care le-ar plăcea să primească
ajutorul cuiva și o situație în care le-ar plăcea să ofere ajutorul unui prieten.
68
Anexa 1
Desenează în partea dreaptă a ochelarilor o situație în care ți-ar plăcea

să primești ajutorul cuiva și în partea stângă a ochelarilor o situație în
care ți-ar plăcea să oferi ajutorul tău cuiva.
Nume: .......................................................
69
POZNA LUI JACKIE
Grupa: mijlocie
Scop: exersarea comportamentelor dezirabile într-o situație neplăcută.
Obiective:
-să achiziționeze comportamentele necesare stabilirii și menținerii
relațiilor interpersonale;
-să reacționeze adecvat în situațiile conflictuale;
-să rezolve problemele care pot să apară într-o relație de prietenie.
Modul de realizare: sala de grupă, on line

Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unui ursuleț poznaș
pe nume Jackie. Povestea poate fi vizionată aici:
https://www.youtube.com/watch?v=OdYiybZFWr8
70
POZNA LUI JACKIE
După ce educatoarea citește copiilor povestea, inițiază următoarea

discuție:
Cum se numea fetița ursuleț?
Ce doreau urșii să facă?
Jackie i-a ajutat? Ce făcea ea în timp ce ceilalți urși munceau?
Ce a făcut Jackie atunci când plăcinta a fost gata?
Cum au reacționat urșii?
Ce s-a hotărât Jackie să facă?
A reușit să vândă plăcinta în târg? De ce?
Au iertat-o ursuleții pe Jackie? Ce au făcut ei?
De ce credeți că au iertat-o ursuleții pe Jackie?
Cum a reacționat Jackie? De ce a început să plângă?
Voi ați făcut vreodată o boacănă? (educatoarea invită copiii să descrie
situația)
Cum v-ați simțit? Ați recunoscut că voi ați greșit?
Ce s-a întâmplat: ați fost pedepsit, ați fost iertat?
Cum v-ați simțit atunci când vi s-a iertat greșeala?
Ați iertat vreodată un prieten care v-a supărat? (educatoarea invită
copiii să descrie situația)
Cum credeți că s-a simțit prietenul vostru?
Activitatea poate fi completată cu o fișă de lucru (anexa 1) în care copiii

vor avea ca sarcină să deseneze o situație în care s-au simțit triști pentru
că alții au greșit față de ei, dar au ales să ierte, pentru că acest lucru îi face
să se simtă fericiți.
71
Anexa 1
Nume: ............................................................................
M-am simțit trist/tristă atunci când:
Dar am ales să iert, pentru că asta mă face fericit/fericită!
72
CE BINE NE POTRIVIM ÎMPREUNĂ!
Grupa: mijlocie
Scop: exersarea comportamentelor care facilitează stabilirea și menținerea
relațiilor de prietenie.
Obiective:
-să sesizeze faptul că fiecare copil e unic și valoros;
-să-și identifice acele aspecte care îl definesc în raport cu ceilalți.

Educatoarea invită copiii se așeze în cerc și inițiază următoarea discuție:
Ce vă place cel mai mult la grădiniță?
Cum vă simțiți când sunteți la grădiniță?
Aveți prieteni aici?
Ce vă place cel mai mult la prietenii voștri?
Ce vă place cel mai mult la voi? Ce vă place să faceți? Care este jocul/jucăria
voastră preferată? Care este culoarea voastră preferată?
Aveți jocuri/lucruri pe care vă place să le faceți cu prietenii voștri atunci când
sunteți la grădiniță?
V-ar părea rău dacă unul dintre prietenii voștri s-ar muta la o altă grădiniță?
Apoi educatoarea cere copiilor să se așeze la măsuțe și împarte fiecăruia

dintre ei fișa de lucru (anexa 1). Apoi le cere să o completeze!
După ce fiecare copil a completat piesa lui de puzzle, educatoarea îi cheamă
pe rând în fața copiilor și le cere să își prezinte piesa de puzzle. Apoi, unește, pe
rând fiecare piesă, până ce toate piesele formează un puzzle mare. Educatoarea
îi întreabă pe copii ce s-ar întâmpla dacă ar lua o piesă din puzzle și insistă pe
faptul că fiecare copil este unic, important pentru ceilalți copii și că împreună
alcătuiesc un întreg.
73
Anexa 1
74
PEȘTELE CURCUBEU
Grupa: mijlocie
Scop: exersarea strategiilor de rezolvare a problemelor care pot să apară într-o
relație de prietenie.
Obiective:
-să aprecieze ce înseamnă să fii generos;
-să exerseze comportamentele care facilitează stabilirea și menținerea
relațiilor de prietenie;
-să reacționeze adecvat în situații conflictuale.
Materiale: scrisoarea Peștelui curcubeu (anexa 1), fișa de lucru (anexa 2), fișa
de lucru (anexa 3), solzi din hârtie colorată, lipici
Activitatea este concepută pentru a fi împărțită în mai multe părți care pot fi
realizate în etape/zile diferite. Activitatea A nu poate fi realizată în condițiile în
care copiii trebuie să păstreze distanțarea socială.
Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unui pește deosebit de
frumos care trăia în ocean și care era tare mândru de solzii lui strălucitori. Acest
peștișor se numea - Peștele curcubeu. Povestea poate fi vizionată aici:
https://www.youtube.com/watch?v=80_SgcdcIhQ
Ce culori aveau solzii Peștișorului curcubeu?
Se mândrea Peștele curcubeu cu frumusețea lui?
Cine i-a cerut un solz strălucitor?
Cum s-a simțit peștișorul albastru când a fost refuzat de Peștele curcubeu?
Ce au hotărât ceilalți pești?
Cum s-a simțit Peștele curcubeu când ceilalți pești l-au ignorat?
Ce s-a hotărât să facă pentru a avea din nou prieteni?
Cum s-a simțit Peștele curcubeu când a împărțit solzii lui cei strălucitori cu
ceilalți pești?
Voi cum vă simțiți atunci când unul dintre prieteni împarte cu voi o jucărie?
Ați împărțit vreodată ceva cu prietenii voștri?
75
PEȘTELE CURCUBEU
Această activitate poate fi continuată cu activitatea A sau cu activitatea B
Activitatea A
După ce copiii răspund la întrebări, educatoarea îi anunță că trebuie să le
citească o scrisoare din partea Peștișorului curcubeu (anexa 1). Apoi îi invită
pe copii să se așeze la măsuțe. Măsuțele vor fi lipite câte două și în jurul lor
vor sta șase copii. Fiecare copil va găsi pe măsuțe, în dreptul lui, conturul
unui pește (anexa 2), un coșuleț în care vor fi solzi de o singură culoare, un
creion colorat și un tub de lipici. Fiecare copil va avea o altă culoare de solzi.
Educatoarea le spune copiilor că vor trebui să realizeze un peștișor cu cât
mai multe culori, fără a le spune că pentru asta, vor trebui să împartă solzii.
Atunci când observă că unul dintre copii, își împarte solzii lui și cere alții de la
colegi, educatoarea îi va da acestuia un solz strălucitor pentru a-l lipi pe
peștișor, spunându-i ”Uite, acest solz este de la Peștele curcubeu!”. Rând pe
rând, educatoarea va împărți solzi strălucitori pentru copiii care își împart
solzii din coșuleț cu alți colegi, până când pe fiecare peștișor se va afla câte
un solz strălucitor.
Activitatea poate fi încheiată cu o expoziție a lucrărilor în care educatoarea
va scoate în evidență faptul că mulți/toți peștișorii au câte un solz
strălucitor, ceea ce înseamnă că cei mici au înțeles importanța faptului de a
împărți.
Activitatea B
Educatoarea invită copiii să se așeze la măsuțe și le împarte fișa de lucru
(anexa 3). Copiii vor avea ca sarcină să realizeze Peștișorul curcubeu prin
tehnica dactilo-picturii, să deseneze un obiect pe care l-ar împărți cu un
prieten și să deseneze chipul care arată cum se simt când împart un lucru cu
un prieten.
76
Anexa 1
77
Anexa 2
78
Anexa 3
Anexa 3
Nume: …………………………………………………
1.Pictează Peștișorul curcubeu, folosindu-ți palma.
Desenează în chenarul
alăturat un obiect pe
care ai vrea să îl
împarți cu un prieten.
79
BRĂDUȚUL DE CRĂCIUN
Grupa: mijlocie
Scop: dezvoltarea competențelor sociale prin autoaprecierea pozitivă.
Obiective:
-să identifice aspecte ca îi fac să fie valoroși;
-să înțeleagă faptul că fiecare om este unic și valoros.

Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unui brăduț care nu era
mulțumit niciodată de modul în care arată. Povestea poate fi vizionată aici:
https://www.youtube.com/watch?v=Gte5ua3TDy0
Despre cine a fost vorba în această poveste?
Ce își dorea brăduțul?
Cine l-a ajutat?
A fost mulțumit de modul în care arăta? A ținut mult fericirea lui? De ce?
Ce l-a făcut, în final, să fie fericit?
Cu ce ar trebui să se laude brăduțul?
Ție ce îți place la tine? (La această vârstă, copiii au dificultăți în a se descrie. De
aceea, educatoarea trebuie să le ofere exemple din care copiii să poată alege.)
Poate că îți place la tine faptul că reușești să ai mulți prieteni, sau că știi să înoți
bine, sau că îți place să dansezi...
În finalul activității educatoarea împarte copiilor fișa de lucru (anexa 1) și îi invită
să o completeze. Copiii trebuie să deseneze un lucru care îi face să se simtă valoroși
(își fac repede prieteni, știu să se dea cu bicicleta, aleargă repede, dansează frumos
etc.)
La final, fiecare copil își prezintă desenul, iar educatoarea atrage atenția asupra
faptului că fiecare dintre noi avem anumite lucruri care ne fac să ne simțim valoroși.
80
Anexa 1
81
ELMER
Grupa: mijlocie
Scop: înțelegerea caracterului de unicitate a ființei umane.
Obiective:
-să sesizeze faptul că fiecare om este unic în felul său;
-să-și exerseze comportamentele necesare stabilirii și menținerii
relațiilor de prietenie.

Materiale: fișa de lucru (anexa 1), fișa de lucru (anexa 2), acuarele,
pensulă, creioane colorate Activitatea poate fi împărțită în mai multe
părți care pot fi realizate în etape/zile diferite.
Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unui elefant pe
nume Elmer. Elmer era diferit față de ceilalți elefanți, iar asta nu-i
plăcea! De aceea s-a hotărât să arate la fel ca prietenii lui – elefanții.
Povestea poate fi vizionată aici: https://www.youtube.com/watch?
v=FEhMie0srIU

discuție:
Cum se numește elefantul din poveste?
Ce își dorea el?
De ce își dorea să fie la fel ca ceilalți elefanți?
Ce s-a întâmplat după ce și-a vopsit pielea în gri?
Cum s-au gândit elefanții să-l sărbătorească pe Elmer?
Ce vă place vouă la Elmer?
82
ELMER
Educatoarea invită copiii să își adreseze complimente unul altuia,

răspunzând la întrebarea ”Ce îți place la.....(numind un copil din grupă)?”
(Copiii pot întâmpina greutăți în descrierea colegilor, dar educatoarea le
va oferi sugestii, pentru a-i ajuta să înțeleagă că fiecare dintre noi avem
calități).
În continuare discuția trebuie să se centreze pe faptul că fiecare dintre
noi este diferit, iar asta face lumea mai frumoasă, mai interesantă. Ar fi
plictisitor dacă toți am fi la fel!
V-ar plăcea dacă mâine la grădiniță ar fi doar un singur fel de
jucărie?
Cum ar fi ca mâine, fiecare dintre voi să se poată juca doar cu
mașinuțe verzi?
Sau, cum ar fi ca în fiecare zi să cântăm același cântec?
Sau să ne jucăm doar ”Deschide urechea bine”?
Cum ar fi ca tuturor să ne placă păianjenii? Sau să ne placă tuturor
doar culoarea roz?
Activitatea poate continua cu o fișă de lucru (anexa 1) în care copiii

vor avea ca sarcină să descrie prin desen, lucrurile care îi definesc. Într-
o altă zi, în cadrul activităților de dimineață sau în cadrul unei activități
artistico - plastice, copiii îl pot picta pe Elmer (anexa 2) folosind tehnica
amprentării cu un burete tăiat în formă de pătrat.
83
Anexa 1
84
Anexa 2
Nume:...................................................................................................................................
85
SUNT FURIOS!
Grupa: mijlocie
Scop: gestionarea emoțiilor negative.
Obiective:
-să sesizeze reacțiile care însoțesc furia;
-să exerseze modalități adecvate de gestionare a furiei.
Materiale: situații (anexa 1), un panou de plută/polistiren. Activitatea

poate fi împărțită în mai multe părți care pot fi realizate în etape/zile
diferite.
Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unui unicorn simpatic
care trece prin tot felul de întâmplări și experimentează multe emoții.
Însă, în această poveste, unicornul nostru este furios. Și asta nu îi este pe
plac! Unicornul nostru se numește NONI. Povestea poate fi vizionată aici:
https://www.youtube.com/watch?v=es4WwMyAjUk
discuție:
Cum se numește unicornul din poveste?
Ce are el special?
Ce îl face pe Noni să fie furios?
Ce simte Noni în corp când e furios?
Voi ați fost vreodată furioși?
Ce simțiți în corp atunci când sunteți furioși?
Care sunt lucrurile care vă fac să fiți furioși?
Ce faceți atunci când sunteți furioși?
Puteți să faceți o magie și să nu mai fiți niciodată furioși?
Atunci când sunteți furioși, faceți uneori lucruri pe care le regretați?
(de ex. să loviți, să vorbiți urât) Este corect să ne comportăm așa?
86
SUNT FURIOS!
Educatoarea trebuie să insiste pe faptul că emoțiile sunt firești, chiar

dacă unele sunt neplăcute. Nu putem să facem o magie pentru a nu mai
simți furia, dar putem să o controlăm. Avem voie să fim furioși, dar nu
avem voie să ne rănim sau să-i rănim pe ceilalți atunci când suntem
furioși!
Apoi educatoarea îi întreabă pe copii ce cred că pot face atunci când

sunt nervoși pentru a se calma. Pe măsură ce copiii vin cu exemple,
educatoarea afișează pe un panou cartonașele din anexa 1. În cazul în care
copiii nu reușesc să ofere exemple, educatoarea le poate sugera
răspunsul sau poate trece direct la prezentarea cartonașelor. Panoul cu
cartonașe rămâne afișat în sala de grupă o perioadă mai lungă de timp și
se face apel la modul în care furia poate fi controlată ori de câte ori apare
o situație conflictuală între copii.
Într-o altă zi, educatoarea cere copiilor să se ridice în picioare și să

facă un cerc. Le cere copiilor să își amintească de Noni și de povestea lui.
Apoi, fiecare copil va exersa tehnica de calmare a furiei propusă de Noni
împreună cu educatoarea.
87
Anexa 1
În mijlocul panoului se așează prima imagine și de jur împrejur, celelalte imagini.
88
Anexa 1
89
Anexa 1
90
Anexa 1
91
WINNIE, MELCUȘORUL CEL GRĂBIT
Grupa: mijlocie
Scop: exersarea modalităților adecvate de gestionare a furiei.
Obiective:
-să identifice emoțiile personajelor din poveste în funcție de situațiile prin
care trec acestea;
-să observe că într-o anumită situație nu toată lumea reacționează la fel;
-să aprecieze faptul că un comportament are consecințe asupra emoțiilor
persoanelor implicate.
Modul de realizare: în sala de grupă, on line. Activitatea poate fi împărțită în

mai multe părți care pot fi realizate în etape/zile diferite.
Educatoarea invită copiii să urmărească povestea unui melc pe nume
Winnie care își dorea foarte mult să meargă la mare. Povestea poate fi
vizionată aici: https://www.youtube.com/watch?v=Miac40sxm3k

Cum se numește melcul din poveste?
Ce își dorea el?
Cine dorea să meargă cu el la mare?
Cum se simțeau Winnie și prietenii lui gândindu-se că vor ajunge la mare?
92
WINNIE, MELCUȘORUL CEL GRĂBIT
Pentru că erau nerăbdători să ajungă la mare, prietenii lui Winnie au

uitat să îl aștepte și au plecat la mare fără Winnie.
Tu ce ai fi făcut dacă ai fi fost printre prietenii lui Winnie?
Cum s-a simțit Winnie când a văzut că prietenii lui s-au suit în mașină
și au plecat fără el?
Tu ce ai fi făcut dacă ai fi fost în locul lui Winnie?
S-a înfuriat Winnie? A făcut o criză de nervi? Dar ce a făcut Winnie?
Ce s-a întâmplat după ce a terminat de mâncat? (a început să plouă)
Cum s-a simțit Winnie? (bucuros) De ce?
S-au bucurat prietenii lui de plajă și de baie în mare? De ce?
Cine a ajuns primul acasă?
Pe tine ce te face foarte fericit? Poate că te face fericit faptul că părinții

tăi îți promit că te duc în parc sau la film. Sau poate că ești fericit atunci
când primești un cadou pe care ți-l doreai de mult timp. Poate că ești
foarte fericit când vine Moș Crăciun.
Cum crezi că ai reacționa dacă părinții tăi ți-ar promite că îți vor cumpăra
o jucărie pe care ți-o dorești de mult, iar apoi te-ar anunța că nu au mai
găsit în librărie acea jucărie? Ai fi furios? Sau poate că te-ai întrista foarte
tare și ai plânge. Ce crezi că ai simți?
Ce ai putea face ca să te simți mai bine? Gândește-te la Winnie. Ce crezi
că ar face el dacă ar fi în locul tău?
Activitatea poate fi încheiată cu o fișă de lucru (anexa 1). În cazul în care

discuția se prelungește mai mult, fișa de lucru poate fi realizată într-o altă
zi.
După ce copiii au completat fișa de lucru se va realiza o expoziție a

lucrărilor.
93
Anexa 1
Nume: ..............................................................
Cum crezi că s-a simțit Winnie atunci când prietenii lui au plecat fără el la
mare? Desenează-i lui Winnie o față tristă. Apoi trasează carapacea lui Winnie
și desenează-i bluzița. Poți să desenezi coșul cu mâncare?
Cum crezi că s-a simțit Winnie când a început ploaia și în jurul lui s-a format
un lac mititel? Desenează-i lui Winnie o față veselă. Apoi trasează carapacea
lui Winnie și desenează-i bluzița. Poți să desenezi micul lac ce s-a format în
jurul lui Winnie?
94
TRENULEȚUL TOM
Grupa: mare
Scopul activității: dezvoltarea interacțiunii pozitive cu ceilalți.
Obiective:
- să descrie o relație de prietenie;
- să-și dezvolte o atitudine pozitivă față de ceilalți.
Materiale: creioane colorate, anexa 1

Mod de realizare: față în față
Copiii vor fi întrebați ce înseamnă să fii un bun prieten?
Se vor purta discuții despre calitățile pe care le apreciem la un prieten.
Preșcolarii vor primi fișa conform căreia trebuie să deseneze în vagoanele
trenului chipurile prietenilor lor.
95
Anexa 1
96
OGLINDĂ, OGLINJOARĂ!
Grupa: mare
Scopul activității: dezvoltarea cooperării în joc.
Obiective:
- să-și dezvolte abilitățile de comunicare și cooperare;
- să-și formeze deprinderile de interacțiune socială.
Materiale: -
Educatoarea împarte grupul de copii în perechi, astfel că fiecare pereche

stabilește cine va fi oglinda. Copilul desemnat va trebui să imite mișcările
partenerului de joc. Educatoarea le precizează copiilor să fie cât mai
creativi și să încerce să execute mișcările într-un ritm cât mai alert. După
un timp, se vor schimba rolurile.
97
MASCAREA DIFERENȚELOR
Grupa: mare
Scopul activității: respectarea diversității în relațiile cu cei din jur.
Obiective:
- să manifeste toleranță față de ceilalți;
- să-și dezvolte empatia și respectul față de cei din jur.
Materiale: farfurii din carton, șnur, culori

Copiii primesc câte o farfurie cu găuri decupate în dreptul ochilor și un
șnur cu care să o lege pe post de mască. Copiii își pun măștile și se plimbă
prin încăpere fără să vorbească.
Copiii sunt încurajați să-și personalizeze măștile, folosind culori pentru a
le decora conform preferințelor. Din nou, își pun măștile și se plimbă prin
încăpere fără să vorbească.
Vor avea loc discuții despre cum s-au simțit când toți au arătat la fel și
când toți au arătat diferit. Se subliniază faptul că între oameni pot fi
asemănări și deosebiri însă vom manifesta respect, înțelegere și
acceptare a celuilalt.
98
CĂUTĂM SOLUȚII
Grupa: mare
Scopul activității: dezvoltarea comportamentelor prosociale.
Obiective:
- să identifice consecințele comportamentelor negative;
- să realizeze interrelaționare adecvată.
Materiale: anexa 1
Educatorul prezintă imaginile cu anumite situații (anexa 1).
Se discută despre conținutul imaginilor și se identifică consecințele
anumitor comportamente nepotrivite, reamintindu-li-se astfel regulile ce
trebuie respectate.
99
Anexa 1
100
“SUNT MINUNAT PENTRU CĂ …”
Grupa: mare
Scopul activității: formarea unei atitudini pozitive față de sine.
Obiective:
- să se descrie specificând o caracteristică proprie;
- să se identifice în caracteristicile elementare ale colegilor.
Materiale: -
Preșcolarii se vor așeza într-un cerc, pe scaune. Educatoarea îi anunță că
trebuie să se gândească la ceva care îi face să se simtă speciali în cadrul
grupului. După ce s-au gândit la o caracteristică, copiii vor spune pe rând
ce îi face speciali, minunați. De exemplu: Sunt minunat pentru că știu să
desenez; Sunt minunat pentru că știu să-mi leg șireturile; Sunt minunat
pentru că pot să fac singur puzzle-uri etc. Dacă mai este cineva care se
recunoaște în caracteristica respectivă, va ridica mâna ca să fie vizibil.
Jocul se va încheia atunci când toți preșcolarii vor reuși să spună câte
ceva despre ei.
101
PERSOANA MEA
Grupa: mare
Scopul activității: dezvoltarea capacității de autocunoaștere.
Obiective:
- să-și descopere unicitatea și diferențele individuale;
- să-și aprecieze preferințele personale.
Materiale: creioane colorate, foi albe

Mod de realizare: față în față, online
Educatoarea alege un copil și-l descrie după trăsăturile fizice și
sufletești fără să-i rostească numele. Cel care se recunoaște se ridică în
picioare. Dacă se ridică mai mulți copii, educatorul va continua descrierea
prin enumerarea altor trăsături / preocupări, până când se vor descoperi
acele elemente considerate unice. Jocul se continuă până când toți
preșcolarii se vor identifica în descrierea educatorului.
Fiecare copil primește câte o foaie și creioane colorate. Sunt rugați să
se reprezinte printr-un desen şi să adauge lângă desen un obiect care să
descrie un lucru unic despre sine, o preferinţă (de exemplu: îmi place să
merg la munte, îmi plac pisicile, îmi plac mașinile, îmi place pizza etc.).
Când toţi copiii termină, fiecare dintre ei își prezintă desenul.
102
CARTONAȘE CU EMOȚII
Grupa: mare
Scopul activității: identificarea emoțiilor de bază.
Obiective:
- să asocieze trăirile emoționale cu un anumit context;
- să mimeze diferite emoții.
Materiale: anexa 1
Se va prezenta copiilor câte un cartonaș (anexa 1), aceștia fiind rugați
să denumească emoția și să exemplifice o situație când s-au simțit în
acest fel.
Jocul poate continua prin mimarea fiecărei emoții de către copii, prin
asocierea unei culori pentru fiecare emoție prezentată și prin discuții
legate de importanța emoțiilor în viața noastră.
103
Anexa 1
104
EU POT SĂ MĂ AJUT
Grupa: mare
Scopul activității: dezvoltarea autocontrolului.
Obiective:
- să asocieze anumite situații cu stările de nervozitate;
- să identifice strategii de control al furiei.
Materiale: plic, anexa 1

Se va distribui preșcolarilor un plic cu piesele decupate din anexa 1
aceștia trebuind să compună puzzle-ul. Se sugerează copiilor să
analizeze mimica specifică furiei și să se gândească la o întâmplare din
viața lor care le-a produs furie.
Se vor purta discuții despre cum reacționăm atunci când suntem furioși
și ce putem face să ne calmăm. Li se poate recomanda, de exemplu, să
numere în gând de fiecare dată când se vor mai confrunta cu o situație de
furie.
105
Anexa 1
106
PARTEA a III a
107
I. DEZVOLTAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ A ȘCOLARULUI MIC
Statutul de şcolar, cu noile lui solicitări, cerinţe, crește importanţa socială a

ceea ce realizează copilul la această vârstă. Noile experiențe lasă o amprentă
puternică asupra personalităţii lui, atât în ceea ce priveşte organizarea ei
interioară, cât şi în ceea ce priveşte conduita sa externă.
La intrarea în școală, copiii rămân legaţi de împrejurările prezente, dar trăirile
lor afective încep să fie motivate de aşteptările lor şi de o anumită preocupare de
viitorul lor.
Comparând afectivitatea cu celelalte planuri ale dezvoltării psihice a şcolarului
mic s-a făcut aprecierea că aceasta este eclipsată de celelalte (P. Osterrieth) sau
că la această vârstă se trece printr-o perioadă de latenţă afectivă (autorii de
orientare psihanalitică). Cu toate acestea, afectivitatea școlarului mic prezintă
următoarele caracteristici:
evoluție latentă, discretă și intimă; emoțiile, dispozițiile, sentimentele copilului,
atât cele pozitive cât și cele negative, sunt mai puțin exteriorizate. Această
temperare a manifestărilor afective este impusă de „statusul de şcolar” care a
învățat să se stăpânească; copiii își reglează emoțiile, spre deosebire de
preşcolar unde exista o mare instabilitate. Vorbim, în acest stadiu, de creșterea
capacității de autocontrol asupra conduitelor emoțional expresive. Axa
afectivității capătă nuanțe diferite legate de rezonanța socială a activității
școlare. Reacțiile afective devin mai controlat voluntare.
îmbogățirea și diversificarea trăirilor afective; contactul cu mediul școlar și
problemele de adaptare intensifică trăirile afective, îmbogățesc emoțiile și
sentimentele copilului (emoția succesului, satisfacția învingerii dificultăților,
bucuria aprecierii, bucuria revederii colegilor, dezamăgirea ca urmare a
obținerii unui calificativ mic). Școala permite trăirea și dezvoltarea de emoţii şi
sentimente morale, estetice şi intelectuale, care întreţin activă curiozitatea
copiilor. Modul în care sunt trăite experiențele școlare poate să influențeze
relația cu școala. Astfel, pe fondul unor emoții negative, pot să apară efecte
dezadaptative, anxietatea, fobia școlară.
108
cristalizarea unor sentimente noi și complexe ca rezultat al conținuturilor
activității și al sistemului nou de relații pe care îl implică școala (dragoste,
admirație, respect față de doamna învățătoare, sentimente de prietenie cu
cei de aceeași vârstă).
În această etapă, copiii se adaptează mai bine la cerinţele de desfăşurare a

lecţiilor şi reuşesc să comunice mai bine unii cu alţii. Pot chiar să simuleze cu
succes suferinţa şi tristeţea mai ales când doresc să ascundă ceva părinţilor.
De mare importanţă rămân legăturile afective cu părinţii, mai ales acum când
copiii se confruntă cu sarcini numeroase şi adesea dificile. Dragostea
necondiţionată a părinţilor este un important factor de securizare şi sprijin
pentru a trece peste dificultăţi şi eventuale insuccese. De asemenea, crește
capacitatea de empatizare.
„Un rol deosebit de important, pentru evoluţia copilului, îl au, pe de o parte,

dezvoltarea interrelaţiilor sociale şi caracteristicile acestora, iar pe de altă
parte, recepţionarea rezonanţelor în structura personalităţii a noii experienţe
şi îmbogăţirea cunoştinţelor” (Verza, E., Verza, F.E., 2000).
Relaţiile copilului cu familia sunt conştientizate şi prin raportarea la alte

tipuri de familie, familiile colegilor. Sunt semnificative pentru copil relaţiile
afective cu părinții precum și stilul parental, acestea reflectându-se, ulterior,
în comportament. Așadar, putem întâlni relații de acceptare şi căldură ale
părinţilor sau dimpotrivă, o atitudine de rejecţie ce se manifestă prin ostilitate
şi autoritate brutală. Adeseori, între acestea se interpun alte două forme ce
constau în atitudini lipsite de interes faţă de activitatea copilului sau în variate
forme de control sever, exagerat.
109
Relaţiile afectuoase dintre copil şi părinţi duc la efecte relativ pozitive. Aceştia
exercită, de obicei, un control lejer sau activ intens, mărind dependenţa copiilor de
ei. Copiii din aceste familii sunt mai puţin prietenoşi şi creativi, mai dependenţi de
alţii şi cu o maturizare mai lentă. În familiile în care acceptarea şi căldura sunt
asociate cu un control lejer sau cu neglijenţă, copiii pot deveni dezordonaţi,
necompetitivi, neadaptaţi. Rezultatele cele mai bune le obţin copiii ai căror părinţi
au o atitudine clară și exercită un control echilibrat şi constant.
Odată cu intrarea în școală, copilul are un nou statut, cel de elev, Devenind
şcolar, copilul își însușește rolurile aferente, fiind capabil să desfășoare activități
mai complexe, să stabilească relații mai conștiente. Prin interacţiunea şi
comunicarea cu ceilalţi, copilul ajunge să înţeleagă ce înseamnă cinste, adevăr,
corectitudine, sinceritate, curaj, punctualitate și să dezvolte noi atitudini precum
respectarea opiniei celuilalt, colaborarea cu ceilalți. „Este ştiut că o funcţionare
deficitară a mecanismelor psihosociale se poate traduce într-o serie de fenomene
neprielnice integrării socio-educaţionale: relaţii competitive exagerate, relaţii
conflictuale, accentuarea disonanţei dintre aprecierea colectivă şi cea individuală”
( Golu, P., Zlate, M., Verza, E, 1993).
110
În perioada şcolară mică se consolidează şi capătă pondere nivelul
trebuinţelor de apartenenţă şi de afirmare de sine.
Relațiile și comunicarea din spațiul școlii determină schimbări și în conduita
morală. Copilul înțelege ce sunt regulile, care este rolul lor precum și
consecințele încălcării acestora. Acum poate să apară minciuna ”adevărată”,
furtul, vagabondajul sau comportamentele agresive.
Această perioadă aduce importante schimbări și în ceea ce privește conștiința

de sine/imaginea de sine. Copilul începe să se raporteze la sine prin prisma
aprecierilor/ evaluărilor făcute de cei din jurul său, conștientizează
asemănările/ deosebirile dintre ei si ceilalți, schema corporală este consolidată;
treptat, va crește interesul pentru ”cum arată”.
Formele relaţiilor din familie/ experiențele școlare influențează formarea

conştiinţei de sine a copilului, ca element semnificativ în autoechilibrul
persoanei. Situaţiile de tensiune şi exigența excesivă îi fac pe copii să se simtă
inferiori, nefericiţi, vinovaţi și vor contribui la dezvoltarea unei stime de sine
scăzute, pe când valorizarea va conduce la încredere, echilibru şi adaptare,
stimă de sine negative.
111
II. CURRICULUM ȘI COMPETENȚE SOCIO-EMOȚIONALE
LA ELEVII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Termenul de competență este tot mai des vehiculat în literatura de

specialitate dar și în practica de specialitate. În multe definiții termenul de
competență este asociat cu cel de performanță. Competența reprezintă
capacitatea dovedită de a selecta, combina și utiliza adecvat cunoștințe,
abilități și alte achiziții (valori și atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei
anumite categorii de situații de muncă sau de învățare.
“Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini
dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui
domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse.” (Anexa nr. 2 la
ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3418/19.03.2013).
Dezvoltarea competențelor socio-emoționale reprezintă una dintre
prioritățile Curriculum-ului Național care se regăsește la toate nivelurile de
învățământ, cu aplicare prin aria curriculară Consiliere și orientare. La nivelul
învățământului primar, disciplina școlară Dezvoltarea personală vizează
dezvoltarea capacităţii elevului de a se autocunoaşte şi de a-şi exprima într-o
manieră pozitivă interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilităţile de
relaţionare şi comunicare, reflecţiile cu privire la învăţare. În cadrul disciplinei,
se formează în primul rând abilităţi şi se dezvoltă atitudini, finalitatea fiind
dobândirea încrederii în sine, starea de bine a copiilor, pregătirea lor pentru
viaţă și pentru viitor.
112
Dezvoltare personală contribuie la dezvoltarea emoţională, socială şi
pentru carieră a elevului. Valorificarea experienţelor elevilor
fundamentează autenticitatea învăţării. Există o raportare permanentă la
ceea ce gândesc şi simt, precum şi la modul în care se comportă elevii.
Elevii sunt invitaţi să conştientizeze cine sunt, să analizeze emoţiile pe
care le au, să se raporteze sănătos la ceilalţi (diversitate), să fie motivaţi
să înveţe cu succes, să exploreze ce meserii/profesii le-ar plăcea să
practice și reprezintă acele achiziţii transferabile necesare obţinerii
succesului şcolar, în carieră şi în viaţă.
Disciplina Dezvoltare personală oferă un cadru semnificativ pentru

stimularea flexibilităţii cognitive şi a creativităţii elevului, aceştia fiind
încurajaţi să adreseze întrebări, să comunice propriile opinii, să aibă
intervenţii argumentate, să reflecteze asupra temelor puse în discuţie, să
manifeste iniţiativă, să exprime idei originale şi emoţii autentice despre
ceea ce învaţă.
113
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare
elevului, organizate pe următoarele domenii:
Autocunoaştere şi stil de viaţă sănătos

Dezvoltare emoţională şi socială
Aspecte specifice ale organizării învăţării şi pregătirii pentru viaţă la
şcolarul mic.
Dezvoltare emoţională şi socială se urmărește prin următoarele subdomenii:
Trăire şi manifestare emoţională, starea de bine;

Comunicare şcolară eficientă;
Interacţiuni simple cu fiinţe şi obiecte familiar
114
ACTIVITĂȚI
Activitățile prezentate în continuare

constituie modele care pot fi utilizate de
către cadrul didactic din învățământul
primar pentru dezvoltarea competențelor
socio-emoționale ale elevilor.
115
TABLOUL EMOȚIILOR
Clasa pregătitoare
Competența specifică: recunoașterea emoțiilor de bază în situații simple,
familiare
Obiective:
- să identifice corect emoțiile: bucurie, tristețe, furie, surprindere;
- să recunoască emoțiile pe baza indicilor nonverbali (expresia facială);
- să descrie situații în care au experimentat emoțiile respective.
Materiale: creioane colorate, foarfecă, lipici, anexa 1

Se distribuie fișa elevilor, solicitându-se să completeze tabloul din anexă
colorând, decupând și lipind pe fiecare chip elementele emoției
corespunzătoare.
Activitatea se poate continua, rugându-i pe elevi să dea exemple de
situații în care s-au simți bucuroși, triști, furioși și surprinși. Se accentuează
faptul că toate emoțiile sunt firești, important este să le exprimăm adecvat
fără să-i rănim pe ceilalți prin manifestarea lor.
Discuții:
-De ce credeți că sunt importante emoțiile în viața noastră?
-Ce putem face atunci când suntem furioși ca să ne liniștim? (Se
accentuează faptul că toate emoțiile sunt firești, important este să le
exprimăm adecvat fără să-i rănim pe ceilalți prin manifestarea lor).
Rezultate / utilitate:
Activitatea permite elevilor recunoașterea și exprimarea corectă a
emoțiilor, precum și asocierea trăirilor emoționale cu un anumit cont.
116
Anexa 1
117
Anexa 1
118
EMOȚII ÎN CULORI
Clasa pregătitoare
Competența specifică: recunoașterea emoțiilor de bază în situații
simple, familiare
Obiective:
-să identifice corect emoțiile: bucurie, tristețe, frică, furie, surprindere,
entuziasm;
-să identifice contextele în care se manifestă anumite emoții și
posibilele cauze ale acestora;
-să-și dezvolte vocabularul referitor la emoții.
Materiale: creioane colorate, caiet, instrument de scris, anexa 1

Se distribuie fișa elevilor, solicitându-se să coloreze desenul conform
codului de culori:
albastru – tristețe; violet – surprindere; galben - entuziasm; roșu -
furie; verde – frică; portocaliu – bucurie.
Elevilor li se solicită să aleagă una dintre florile colorate anterior și
să realizeze o poveste în care să explice de ce aceasta era
entuziasmată / tristă/ bucuroasă / furioasă / surprinsă/ speriată.
Elevii își vor prezenta povestea în fața colegilor.
Discuții:
-Există vreo diferență în felul în care vă exprimați emoțiile față de
părinți, colegi, prieteni?
-De ce este important să ne exprimăm emoțiile?
Activitatea permite elevilor însuşirea exprimării emoţionale care
va asigura dobândirea unor strategii de relaţionare adecvate.
119
Anexa 1
120
DE-A ȘCOALA
Clasa pregătitoare
Competența specifică: identificarea regulilor de comunicare în
activitatea școlară
Obiective:
-să identifice comportamentele potrivite;
-să aplice regulile de comunicare specifice activității școlare;
-să relaționeze pozitiv cu ceilalți.
Materiale: foarfece, lipici, creioane colorate, anexa 1

Elevii vor primi fișa de lucru conform căreia trebuie privească cu
atenție ilustrațiile, să le decupeze, apoi să le lipească în caseta
corespunzătoare unor comportamente potrivite / nepotrivite.
Se verifică răspunsurile elevilor, solicitându-li-se să coloreze
imaginile în care copiii respectă diferite reguli.
Discuții:
-De ce sunt importante regulile?
-Ce credeți că s-ar întâmpla dacă elevii nu ar respecta regulile din
școală?
Activitatea permite conștientizarea principalelor norme de comportare
în clasă de către elevi.
121
Anexa 1
122
COMUNICAREA LA ȘCOALĂ
Clasa pregătitoare
Competența specifică: identificarea regulilor de comunicare în
activitatea școlară
Obiective:
- să exemplifice o regulă de comunicare;
- să aplice regulile de comunicare specifice activității școlare;
- să dezvolte o comunicare eficientă cu ceilalți.
Materiale: foaie albă, creioane colorate

Învățătorul reamintește elevilor care sunt regulile de comunicare în
mediul școlar, apoi elevii sunt invitați să redea printr-un desen o regulă
de comunicare eficientă.
Fiecare elev va prezenta desenul realizat în fața clasei.
Discuții:
-Care sunt colegii cu care îți place să comunici mai mult?
-Ce putem face să-i ascultăm pe ceilalți fără să-i întrerupem? (vorbim
pe rând, utilizarea unor elemente de ascultare activă etc.).
Activitatea permite consolidarea deprinderilor de comportament
adecvat mediului educațional de către elevi.
123
TRIFOIUL CU PATRU FOI
Clasa pregătitoare
Competența specifică: explorarea caracteristicilor ființelor și
obiectelor preferate și a interacțiunii simple cu acestea
Obiective:
- să exerseze deprinderile de autoexplorare;
- să identifice obiectele și ființele preferate;
- să redea ființele / obiectele față de care prezintă atașament.

Elevilor li se distribuie fișa conform căreia vor trebui să reprezinte în
cele 4 cadrane o persoană importantă pentru ei, o jucărie preferată, un
animal preferat, respectiv fructele lor preferate.
După ce elevii au terminat, își vor prezenta desenele, iar învățătorul
va organiza o expoziție cu lucrările acestora.
Discuții:
- Care sunt jocurile care vă plac cel mai mult?
- Care este activitatea preferată la școală? Dar acasă? etc.
Activitatea permite elevilor dezvoltarea abilităților de cunoaștere și a
abilităților intercunoaștere.
124
Anexa 1
125
TABLOUL UNUI PRIETEN
Clasa pregătitoare
Competența specifică: explorarea caracteristicilor ființelor și obiectelor
preferate și a interacțiunii simple cu acestea
Obiective:
-să identifice caracteristicilor unei relații de prietenie;
-să relateze portretul celui mai bun prieten;
-să exemplifice calitățile propriului prieten.

Elevilor se distribuie fișa de lucru (anexa 1) și se solicită să se deseneze
alături de cel mai bun prieten.
Fiecare copil este invitat în fața clasei să-și prezinte desenul și să
precizeze calitățile pe care le apreciază la prietenul respectiv.
Discuții:
-Ce înseamnă o relație de prietenie?
-Cum ar trebui să fie un prieten adevărat?
-Ce nu ar trebui să facă un prieten?
Activitatea permite elevilor explorarea caracteristicilor necesare pentru
a putea fi un bun prieten și a conștientiza comportamentele neadecvate
într-o relație de prietenie.
126
Anexa 1
127
PRIMA ZI DE ȘCOALĂ A LUI MIHAI
Clasa I
Competențe specifice: asocierea emoţiilor de bază cu elemente simple de
limbaj nonverbal şi paraverbal
Obiective:
-să identifice emoţiile de bucurie, tristeţe, frică, furie;
-să eticheteze corect emoţiile prezentate.
Materiale: povestea ,,Prima zi de școală a lui Mihai” - anexa 1
Învățătorul le spune copiilor că în această activitate urmează să discute
despre emoții și despre contextele în care ele se manifestă.
Se prezintă regulile jocului ,,Ridică mâna dacă...” (Ridică mâna dacă ai fost
vreodată bucuros, Ridică mâna dacă ai fost vreodată trist, Ridică mâna dacă ai
fost vreodată nervos, Ridică mâna dacă ai fost vreodată speriat, etc). Se discută
despre faptul că aceste emoții sunt normale și că toți le simțim, mai des sau mai
rar. Li se spune elevilor că emoțiile se formează în funcție de ceea ce gândesc
oamenii despre momentele sau împrejurările pe care le trăiesc.
Învățătorul le spune elevilor că urmează să le citească o poveste (anexa 1), al
cărui erou este Mihai, un băiețel care este în clasa pregătitoare. Cu ajutorul
acestei povești, ei vor încerca să recunoască emoțiile lui Mihai și să identifice
cauzele acestor emoții. După fiecare întâmplare, învățătorul îi va întreba pe
elevi cum cred ei că se simte personajul principal în fiecare situație prezentată
și de ce cred ei că simte acea emoție.
Discuții:
-Cum te-ai fi simțit tu dacă ai fi fost în locul lui Mihai?
-Cum l-ai fi putut ajuta pe Mihai să se simtă mai bine?
Rezultate așteptate/utilitate:
Această activitate permite copiilor să recunoască și să eticheteze corect
emoțiile, precum și să se familiarizeze cu contextul de apariție al acestora, ceea
ce contribuie la înțelegerea consecințelor trăirilor emoționale.
128
Anexa 1
Prima zi de școală
Vacanța a trecut atât de repede…Mihai se pregătește pentru prima

zi de școală! Are aproape 6 ani și mama i-a spus că va merge la o
școală nouă și va fi în clasa pregătitoare. A aflat că va avea o doamnă
învățătoare și colegi pe care nu îi cunoaște… (Cum crezi că se simte
Mihai?)
În prima zi de școală, s-a trezit dis de dimineață și a început să se
pregătească de plecare. Părinții erau emoționați să-l vadă cu
ghiozdanul în spate și i-au spus că sunt foarte mândri de el! (Cum crezi
că se simte Mihai?).
În curtea școlii erau foarte mulți copiii, părinți și bunici. Se ținea de
mâna mamei și căuta în jur figuri familiare. (Cum crezi că se simte
Mihai?). Deodată a auzit o voce cunoscută care îl striga: Mihai! Mihai,
sunt aici! Era prietenul lui de la grădiniță, Ionuț. (Cum crezi că se simte
Mihai?). S-a dus la el și au stat împreună câteva minute, povestind ce a
făcut fiecare în vacanța de vară.
La un moment dat, mama l-a strigat și i-a spus că urmează să o
cunoască pe doamna învățătoare. Mai mulți copii erau adunați în jurul
unei doamne drăguțe, care se uita cu blândețe la ei. (Cum crezi că se
simte Mihai?). S-a apropiat mai mult de mulțimea adunată și împreună
cu aceștia au pornit spre clasă, lăsându-i pe părinți în urmă. Aceștia i-
au strigat că îl vor aștepta în curte…. (Cum crezi că se simte Mihai?).
129
Anexa 1
Pornind către clasă, mai mulți copiii grăbiți să ajungă mai repede, au
început să alerge și deodată, unul dintre ei, l-a împins pe Mihai, iar
acesta a căzut pe jos…S-a ridicat puțin amețit din cauza căzăturii, și-a
șters hainele de praf, dar când s-a uitat la buchetul minunat de trandafiri
roșii pe care îi pregătise pentru doamna…acesta era distrus! (Cum crezi
că se simte Mihai?) În plus, se despărțise de colegii cu care venise și nu o
mai vedea pe doamna…(Cum crezi că se simte Mihai?). Dar, s-a uitat
puțin în jur și a reușit până la urmă să-și găsească colegii.
Sala de clasă era frumos aranjată, pe pereți erau multe planșe
interesante iar pe băncuțe îi așteptau, nerăbdătoare, cărțile lor de
școlari. S-a așezat în băncuța lui și a început să se uite în jur. Un băiețel
drăguț, care părea la fel de stingher ca și el, l-a întrebat dacă se poate
așeza lângă el, iar Mihai i-a răspuns că ar fi bucuros să împartă banca cu
el. A aflat că îl cheamă Andrei și că aveau aceleași preferințe la jocurile
pe calculator. Cu siguranță, vom fi prieteni…se gândea Mihai. (Cum crezi
că se simte Mihai?)
Doamna învățătoare le-a vorbit despre școală, despre orar, despre
toate lucrurile interesante care îi așteaptă în această minunată
aventură. O asculta cu atenție, iar vocea ei era atât de calmă, de blândă…
cu siguranță, va fi bine, își spuse el în gând! . (Cum crezi că se simte
Mihai?)
Când a sunat clopoțelul, și-a luat ghiozdănelul în spate și s-a îndreptat
către ieșire. De-abia aștepta să le povestească părinților ce bine s-a
simțit în această primă zi de școală!
130
CUM TE-AI SIMȚI DACĂ...?!
Clasa I
Competențe specifice: asocierea emoţiilor de bază cu
elemente simple de limbaj nonverbal şi paraverbal
Obiective:
-să identifice emoțiile de bază (bucurie, tristețe, frică, furie);
-să asocieze emoţiile de bază cu elemente simple de limbaj
nonverbal şi paraverbal.
Desfășurarea activităţii:
Se prezintă elevilor regulile jocului: ,,Provocarea”:
învățătorul provoacă un elev să mimeze o emoție, iar
acesta, la rândul lui, numește un alt elev să continue jocul.
Se discută despre emoțiile de bază (bucurie, tristețe,
furie, teamă) și despre felul în care acestea se manifestă pe
chip și în comportament (prin demonstrare / mimare) și
cum se simt în corp (explicând și descriind reacțiile
corporale). Se subliniază ideea că fiecărei emoții îi
corespunde o expresie a feței și un anumit mod de
manifestare (se face trimitere la jocul de mimă jucat la
începutul activității).
Li se cere elevilor să se gândească la o situație în care s-
au simțit: fericiți, triști, furioși, speriați și să descrie, pe
scurt, situația/întâmplarea în care s-au simțit în acel fel,
mimând emoția trăită cu acea ocazie.
131
CUM TE-AI SIMȚI DACĂ...?!
Se distribuie elevilor fișa de lucru (anexa 1) și li se cere să facă

asocierile corecte între situațiile prezentate și emoțiile
corespunzătoare. Dacă activitatea se desfășoară în mediul
online, li se trimite elevilor link-ul cu resursa educațională „Cum
te-ai simți dacă…?!”:
https://wordwall.net/ro/resource/9199857
Se discută despre felul în care au identificat emoțiile în situațiile

prezentate, precum și despre eventualele diferențe care apar
între ei în felul în care au identificat aceste emoții.
Discuții:
-Au fost emoții pe care nu le-ați trăit niciodată?
-Care dintre emoţii vi se par cele mai plăcute? Dar cele mai
neplăcute?
Rezultate așteptate /utilitate:

Această activitate îi ajută pe copii să recunoască manifestările
emoționale pe baza unor elemente de limbaj nonverbal și
paraverbal, ceea ce facilitează transmiterea adecvată a
mesajelor cu conținut emoțional. De asemenea, identificarea și
conștientizarea emoțiilor trăite, precum și a reacțiilor
comportamentale în diferite situații, facilitează achiziționarea
strategiilor de reglare emoțională.
132
Anexa 1
133
MĂ EXPRIM AUTENTIC ?!
Clasa I
Competente specifice: transmiterea unor mesaje verbale şi nonverbale
simple despre propriile experienţe de viaţă
Obiective:
-să exprime idei respectând reguli de comunicare date în mediul online și
offline;
-să identifice modalități adecvate de exprimare a ideilor și gândurilor despre
propria clasă;
-să exprime gânduri, emoții, despre comunicarea/relaționarea cu colegii de
clasă, în mediul online și offline.
Materiale: laptop, microfon jucărie, imagine catalogul clasei virtuale/reale cu

ordinea alfabetică a elevilor din clasă și fotografiile acestora.
Cadrul didactic va pregăti anterior activitatea, implicând părinții elevilor în
desfășurarea acesteia. Elevii vor fi învățați să exprime idei și gânduri despre
clasa virtuală sau clasa obișnuită. Jocul se numește “Microfonul fermecat”. În
cadrul acestui joc elevii își vor exprima propriile gânduri și sentimente despre
clasa lor, utilizând afirmații pozitive de genul : “Clasa mea este locul în care…”;
“În clasa mea…” , “În clasa virtuală eu am învățat să…”. Elevii vor învăța că
există un microfon fermecat, electronic, în mediul virtual, pe care îl pot folosi,
pe rând, în ordine alfabetică, pentru exprimarea opiniilor și ideilor despre
clasa proprie. Ideile vor fi exprimate verbal. Se vor evidenția aspectele
pozitive, dar și dificultățile din cadrul clasei virtuale/reale. Fiecare copil își va
exprima ideea prin accesarea microfonului electronic. În cazul în care
activitatea se va desfășura în mediul fizic, elevii vor fi aranjați în semicerc și
microfonul va fi transmis din mână în mână. După ce fiecare participant își va
exprima ideile vor urma discuții.
134
MĂ EXPRIM AUTENTIC?
În cadrul discuțiilor finale mesajele vor fi transmise prin

semnalarea dorinței de comunicare prin chat, de către părinți
sau prin nominalizarea de către cadrul didactic.
Discuții:
-Care a fost cea mai frumoasă prezentare? De ce?
-Cum este clasa noastră?
-Care sunt cele mai plăcute lucruri pe care le facem împreună?
-Care au fost cele mai dificile situații?
-Ce ne-am dori să schimbăm în clasa noastră? Cum ne-am dori
să fie aceasta?
Rezultate/Utilitate:
Această activitate este o modalitate foarte simplă de a
identifica caracteristicile clasei, de a învăța să comunice corect
în mediul online și offline gânduri și sentimente. Copiii vor
învăța că o clasă este un loc fizic sau virtual dar este și o rețea
de relații interumane.
135
VICTORIE/VS/ÎNFRÂNGERE
Clasa I
Competente specifice: transmiterea unor mesaje verbale şi
nonverbale simple despre propriile experienţe de viaţă
Obiective:
-să creeze o scurtă povestioară pornind de la cuvinte date;
-să identifice emoții adecvate unei experiențe din viața proprie,
care a constituit victorie/vs/ înfrângere;
-să realizeze prezentarea verbală a experienței alese.
Materiale: laptop, whiteboard, markere
Activitatea va debuta cu o discuție despre victorie/vs/ înfrângere.
Ce înseamnă să ai o victorie? Puteți da un exemplu? Ce înseamnă să
ai o înfrângere? Puteți da un exemplu? Cum v-ați simțit atunci când
ați avut o victorie? Dar când ați avut o înfrângere?
Cadrul didactic le va preciza elevilor că se vor împărți în două

grupuri și vor realiza mici povestioare, pornind de la cuvinte date,
despre victorii și înfrângeri. În cazul în care activitatea se va
desfășura în mediul fizic clasa va fi împărțită în două grupe pe baza
opțiunilor elevilor, iar în cazul în care se va întâmpla în mediul
virtual, părinții vor scrie, pe chat opțiunea pentru una dintre cele
două grupe.
Se vor scrie pe whiteboard seturile de cuvinte de la care să
înceapă prezentarea experiențelor, iar dacă se va întâmpla în
mediul virtual se va utiliza un PowerPoint.
136
VICTORIE/VS/ÎNFRÂNGERE
Grupa care va relata o poveste despre o victorie va primi un

set de cuvinte de la care să pornească relatarea experienței:
bucurie, zâmbet, colegi, FB, premiu, doamna învățătoare,
părinții mei, etc.
Grupa care va relata o poveste despre o înfrângere va primi
un set de cuvinte de la care să pornească relatarea
experienței: jucărie, tristețe, prietenul meu/prietena mea,
lacrimi, etc.
Discuții:
-Cum v-ați simțit atunci când ați avut o victorie?
-Dar când ați avut o înfrângere? De ce?
-Care a fost experiența care va impresionat cel mai tare?
-De de ce?
-Cum putem proceda pentru a depăși o înfrângere?
-Ce ar trebui să facem dacă un coleg are o bucurie?
identifica experiențe pozitive și negative și de a exprima
corect gânduri, emoții și sentimente aferente lor. Este un bun
prilej pentru cadrul didactic de a identifica eventualele
dificultăți cu care se confruntă elevii și de a-i ajuta să le
depășească. De asemenea, este o ocazie bună pentru
valorizarea experiențelor pozitive și promovarea acestora ca
exemple de reușită.
137
TREI REGULI DIN POVESTEA MEA FAVORITĂ
Clasa I
Competențe specifice: explorarea caracteristicilor necesare pentru a fi bun
prieten
Obiective:
-să selecteze din biblioteca proprie virtuală/reală o poveste favorite;
-să prezinte prezinte, pe scurt, povestea favorită;
-să exprime 3 reguli de comportament pe care le-a învățat din povestea
respectivă.
Materiale: laptop, carte de povești/CD povesti/link-uri, listă cu reguli
Cadrul didactic va pregăti activitatea, anterior, implicând părinții elevilor
în desfășurarea acesteia. Elevii vor fi rugați să se pregătească pentru
activitate, selectând din repertoriul propriu de povești, povestea favorită.
Titlul poveștii va fi însoțit de trei reguli de comportare desprinse din
poveste. În cazul în care activitatea se va desfășura virtual părinții vor
transmite în prealabil titlul poveștii și regulile, cadrului didactic.
Activitatea va debuta cu o prezentare realizată decadrul didactic despre
importanța regulilor de comportare. Se va actualiza lista cu reguli din clasă.
Vor fi selectate câteva povești și cele mai importante reguli dintre cele
transmise de către elevi. Elevii selectați vor prezenta, cu ajutorul părintelui
și a cadrului didactic povestea pe scurt și cele trei reguli desprinse. Se va
discuta despre aceste reguli de comportare în timpul pandemiei de COVID-
19, în clasa virtuală și reală. Se vor aminti, cu ajutorul unor imagini, regulile
de comportare în timpul pandemiei de COVID-19. La final, cadrul didactic va
prezenta o listă cu toate poveștile și regulile desprinse de către elevii
clasei. Li se va recomanda tuturor lista pentru lectură. Se va constitui o listă
cu cele mai importante reguli de comportament desprinse din povești.
138
TREI REGULI DIN POVESTEA MEA FAVORITĂ
De asemenea, li se a sugera să discute și în timpul liber unele

povești și reguli, cu colegii la care au identificat povești și reguli
de comportare deosebite Se va constitui o listă cu cele mai
importante reguli de comportament desprinse din povești.
Discuții:
- Care au fost regulile pe care le-am aflat?
- Care este cea mai nouă regulă învățată?
- Ai reținut care este titlul poveștii?
- Care este colegul care ți-a prezentat-o?
- Care sunt regulile de comportare în timpul pandemiei?
reaminti și învăța noi reguli de comportare într-un mod plăcut și
interesant, utilizând poveștile. De asemenea, copiii vor învăța că
regulile de comportare sunt un lucru firesc, nu impus și că
acestea sunt respectate despre personajele lor favorite din
poveștii. Va fi un bun prilej de a afla care sunt cele mai
importante reguli desprinse de colegii lor și de a continua
discuțiile colegiale în afara orelor.
139
CUM ARATĂ PRIETENUL MEU?
Clasa I
Competente specifice: explorarea caracteristicilor necesare
pentru a fi bun prieten
Obiective:
-să identifice în viața proprie cel mai bun prieten;
-să realizeze un desen în care să reprezinte cel mai bun prieten
după o grilă dată;
-să realizeze o prezentare a celui mai bun prieten utilizând
desenul realizat.
Materiale: laptop, foi de desen, creioane colorate, grila de

prezentare a prietenului
Cadrul didactic va pregăti activitatea, anterior, implicând
părinții elevilor în desfășurarea acesteia. Elevii vor fi rugați să
se pregătească pentru activitate, selectând cel mai bun prieten
din viața lui dintre toți prietenii pe care îi are. Fiecare va trebui
să se analizeze caracteristicile acestui prieten după o grilă de
analiză: Care sunt obiectele preferate ale prietenului tău? Care
este animalul lui preferat? Ce calități are? Care sunt lucrurile
pe care îi place să le facă? Ce faceți împreună? Care este
culoarea lui preferată? Câți ani are? Etc.
În cazul în care activitatea se va desfășura virtual, părinții
vor primi înaintea activității grila de analiză a prietenului
favorit.
140
CUM ARATĂ PRIETENUL MEU?
Activitatea va debuta cu o prezentare realizată de cadrul didactic

despre prietenie. Cadrul didactic se va putea folosi de o povestioară
scurtă, o ghicitoare, o imagine etc. Se va discuta cu copiii despre grila
pe care a avut-o pentru analiza celui mai bun prieten. Copiilor li se va
cere să ilustreze printr-un desen cum arată cel mai bun prieten al lor.
Li se va preciza să utilizeze în desen obiecte, culori, ființe care au
legătură cu prietenul lor.
La final se va realiza o expoziție cu desenele realizate și vor fi
selectați câțiva dintre copiii care vor dori să realizeze prezentările.
Activitatea se poate realiza atât în clasa virtuală, cât și în mediul fizic
școlar.
Discuții:
-Care a fost cel mai plăcut moment al activității?
-Ați identificat printre voi și colegi care au cel mai bun prieten un
coleg? Cine?
-Care este cea mai frumoasă prezentare?
-Care este cel mai frumos desen?
Această activitate este o modalitate de învățare a realizării unei
prezentări verbale și prin desen și un prilej de realizare a portretului
celui mai bun prieten. Elevii vor învăța să fie creativi și să discute
despre prietenie și prieteni.
141
IDENTIFICĂ EMOȚIA!
Clasa a II-a
Competențe specifice: exprimarea emoţiilor de bază în situaţii variate
Obiective:
-să identifice emoțiile de bază (bucurie, tristețe, frică, furie);
-să identifice contextele în care se manifestă anumite emoţii şi
posibilele cauze ale acestora;
-să identifice strategii de reglare emoțională.
Materiale: fișa de lucru ,,Identifică emoția!” - anexa 1, creioane colorate
Se prezintă elevilor o cutie în care sunt mai multe cartonașe care

ilustrează emoțiile de bază. Elevii extrag pe rând, câte un cartonaș,
mimează emoția de pe cartonaș, iar colegii trebuie să identifice emoția.
Se discută despre emoțiile de bază (bucurie, tristețe, furie, teamă) și
despre contextul în care acestea se manifestă. Li se amintește elevilor
că emoţiile reprezintă modul în care răspundem/reacţionăm într-o
anumită situaţie.
Se distribuie elevilor fișa de lucru (anexa 1) și li se cere să identifice

emoția pe care o au în fiecare situație prezentată, apoi să coloreze
emoticonul respectiv. Dacă activitatea se desfășoară în mediul online, li
se trimite elevilor link-ul cu resursa educațională ,,Identifică emoția”:
142
IDENTIFICĂ EMOȚIA!
Se discută apoi despre acțiunile pe care le pot face în fiecare

situație prezentată: Cum se pot calma atunci când sunt furioși?,
Cum își pot reduce nivelul de anxietate atunci când sunt speriați?,
Cum pot depăși starea de tristețe?, Cum se manifestă atunci când
sunt bucuroși?
Discuții:
-Ce credeți că s-ar întâmpla dacă nu v-ați exprima niciodată
emoțiile? (Discutați efectele negative ale interiorizării emoțiilor,
cum ar fi: trebuie să îți rezolvi singur problemele, fără ajutor de la
ceilalți, să te doară stomacul pentru că te îngrijorează ceva ce nu
poți să spui celorlalți, etc)
-S-a întâmplat vreodată ca din cauza unor emoții puternice să
simțiți că nu aveți controlul asupra propriului comportament? Dați
exemple! Care au fost consecințele acestor comportamente?
Rezultatele așteptate/utilitate
Această activitate ajută la identificarea și conștientizarea
emoțiilor trăite, precum și a reacțiilor comportamentale în diferite
situații, ceea ce contribuie la achiziționarea strategiilor de reglare
emoțională.
143
Anexa 1
144
EMOȚII ȘI COMPORTAMENTE
Clasa a II-a
Competențe specifice :exprimarea emoţiilor de bază în situaţii variate
Obiective:
- să identifice emoțiile personajelor;
- să înțeleagă legătura dintre emoții și comportamente;
- să diferenţieze între reacţiile emoţionale adecvate și cele neadecvate;
-să identifice strategii de reglare emoţională.
Materiale: fișa de lucru ,,Emoții și comportamente” - anexa 1
Se prezintă elevilor regulile jocului „Statuile emoţiilor”: se aleg câte
doi elevi care vor avea rolul de sculptor/statuie. Sculptorul alege un
cartonaș care exprimă o emoţie şi va încerca să modeleze statuia în
funcţie de emoţia pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia
facială şi postura. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia exprimată de
elevul cu rolul de statuie.
Li se explică elevilor că emoțiile reprezintă răspunsul organismului
nostru la ceea ce ni se întâmplă. Atunci când simțim o anumită emoție
putem observa o serie de modificări organice (de exemplu, înroșirea
pielii, respirație accelerată, transpirația palmelor, încălzirea urechilor
etc.), o exprimare facială a emoției (expresia feței) și o reacție
comportamentală (țipăm, plângem, lovim, fugim, etc.).
145
EMOȚII ȘI COMPORTAMENTE
Se distribuie elevilor fișa de lucru (anexa 1) și li se cere să

identifice emoția pe care o simte personajul în fiecare situație, ce
reacție comportamentală a determinat acea situație și să găsească
modalități prin care personajul se poate simți mai bine. Se discută
despre răspunsurile lor și se insistă pe diferența dintre reacții
comportamentale adecvate/neadecvate, precum și despre
consecințele pe care le au aceste comportamente în relațiile cu cei
din jur. La final, sunt discutate strategiile pe care ei le-au propus
pentru gestionarea emoțiilor neplăcute.
Elevii vor observa modul în care propriile acţiuni pot avea
consecinţe pozitive/negative în viaţa noastră.
Discuții:
-Cum ne influențează emoțiile modul în care ne comportăm? Dați
exemple!
-S-a întâmplat vreodată ca din cauza unor emoții puternice să
simțiți că nu aveți controlul asupra propriului comportament? Dați
exemple! Care au fost consecințele acestor comportamente?
Această activitate îi ajută pe copii să identifice consecințele
emoțiilor asupra comportamentului, precum și să diferențieze între
reacțiile emoționale și comportamentale adecvate și cele
neadecvate.
146
Anexa 1
147
ÎNVĂȚ SĂ ASCULT!
Clasa a II-a
Competențe specifice: utilizarea unor elemente de ascultare active
Obiective:
- să identifice elementele specifice ascultării active în procesul de
comunicare;
- să-și dezvolte abilități de ascultare activă.
Materiale: fișa de lucru ,,Ascultare activă” - anexa 1, creioane

colorate
Se prezintă elevilor regulile jocului ,,Cuvinte frumoase”: elevii se
grupează în perechi, unul va trebui să se gândească la o situație în
care a simțit o emoție negativă (i s-a întâmplat ceva ce nu i-a plăcut),
iar celălalt va primi un cartonaș pe care sunt scrise următoarele
expresii: „Da”, „Te înțeleg”, „Sunt de acord cu tine”; „Ai dreptate.”
După aceea, timp de maximum 2 minute, fiecare elev îi povestește
colegului situația la care s-a gândit, iar celălalt ascultă, spunând din
când în când unul dintre cuvintele scrise pe cartonaș („Da.”; „Te
înțeleg.”; „Sunt de acord cu tine.”; „Ai dreptate.”). Pot folosi de fiecare
dată același cuvânt sau cuvinte diferite. După 2 minute, elevii
schimbă rolurile.
Se discută apoi despre cum s-au simțit în timpul jocului, adresând

următoarele întrebări: Cum v-ați simțit în calitate de povestitor /
ascultător? Ce rol preferați: povestitor sau ascultător? De ce? Ați fi
vrut să ziceți și altceva în timp ce ascultați povestea colegului?
148
ÎNVĂȚ SĂ ASCULT!
Se prezintă elevilor termenul de ascultare activă și li se cere să

dea exemple de comportamente prin care arătăm că ascultăm cu
atenție și comportamente prin care transmitem că nu suntem
atenți, comportamente observate în timpul jocului anterior. Li se
spune elevilor că ascultarea activă este foarte importantă în
comunicarea cu cei din jur. În cadrul acesteia, atenția este
concentrată pe vorbitor, ne străduim să-l înțelegem, îl privim în
ochi, suntem atenți la emoțiile lui, îl încurajăm, nu îl întrerupem,
expunem părerea proprie numai după ce am ascultat tot.
Se prezintă elevilor fișa de lucru (anexa 1) și li se solicită să

coloreze doar acele elemente specifice unei ascultări active. Dacă
activitatea se desfășoară în mediul online, li se trimite elevilor link-
ul cu resursa educațională ,,Învăț să ascult!”:
Discuții:
-Care credeți că sunt consecințele comportamentelor de ascultare
activă/non-ascultare identificate asupra relațiilor cu cei din jur?
Această activitate îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile de
interrelaționare adecvată.
149
Anexa 1
150
ȘTIU SĂ ASCULT ?!
Clasa a II-a
Competențe specifice: utilizarea unor elemente de ascultare active
Obiective:
-să identifice elementele specifice ascultării active în procesul de
comunicare;
-să utilizeze abilităţi de ascultare în comunicare.
Materiale: fișa de lucru ,,Știu să ascult?!” - anexa 1
Se prezintă elevilor regulile jocului „Cum pot arăta că ascult pe
cineva”: se solicită 4 voluntari: un elev va juca rolul de povestitor,
iar ceilalți trei elevi vor avea rolul de ascultători și vor primi
următoarele indicații: unul este absent la ceea ce spune
interlocutorul, altul întrerupe permanent interlocutorul și încearcă
să schimbe tema, iar celălalt este atent, receptiv, încurajează și
susține discuția. Se cere elevului cu rolul de povestitor să
povestească o întâmplare, în timp ce ceilalți elevi se vor comporta
conform indicațiilor primite.
La final, se va discuta despre comportamentele prin care elevului i
s-a arătat că a fost ascultat/ comportamentele prin care i s-a
transmis că ceilalţi nu au fost atenţi la ceea ce le-a povestit.
151
ȘTIU SĂ ASCULT ?!
Li se explică elevilor că pentru a înțelege și reține corect un

mesaj, este important să ascultăm cu atenție. Ascultarea activă
presupune înțelegerea mesajului transmis de o altă persoană,
încercarea de a-l interpreta și oferirea feedback-ului, pentru a se
asigura că interlocutorul a înțeles corect mesajul. Acest tip de
ascultare se bazează pe utilizarea concomitentă a limbajului
nonverbal (gesturi, postura corpului, privire), și a unor elemente
de comunicare verbală (punerea întrebărilor de clarificare,
utilizarea încurajărilor verbale).etc
Se distribuie elevilor fișa de lucru (anexa 1) și li se cere să-și
evalueze propriile abilități de ascultare activă.
Discuții:
-Care credeți că sunt consecințele comportamentelor de
ascultare activă/non-ascultare identificate asupra relațiilor cu
cei din jur?
Această activitate îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile de
interrelaționare adecvată.
152
Anexa 1
153
SUNT UN PRIETEN BUN ?!
Clasa a II-a
Competențe specifice: explorarea abilităţilor de relaţionare cu ceilalţi
Obiective:
-să identifice caracteristicile şi principiile de bază ale unei relaţii de prietenie;
-să adopte comportamente care favorizează o relaţie de prietenie;
-să exerseze abilități de interrelaționare.
Materiale: fișa de lucru ,,Sunt un prieten bun?!” - anexa 1, creioane colorate,

ghem de ață
Se prezintă elevilor regulile jocului ,,Ghemul magic”: de-a lungul timpului, în
cadrul clasei s-au creat o serie de legături, de prietenii. Fiecare elev are unul
sau mai mulți prieteni. Profesorul dă capătul ghemului unui elev care îl va
oferi altui coleg și va spune: ,,Ești prietenul meu pentru că…”. Cel care va
prinde ața, va da mai departe ghemul altui coleg și își va motiva alegerea
făcută. Se continuă jocul până când ața va ajunge la fiecare elev.
Se discută despre relațiile de prietenie, despre calitățile unui prieten, dar și
despre modalitățile prin care își pot face prieteni. Profesorul scrie pe tablă
proverbul ,,Singurul mod de a avea prieteni este de a fi tu însuți un bun
prieten” și le cere elevilor să identifice ce fel de prieteni sunt fiecare dintre ei
și să argumenteze prin câteva exemple răspunsul lor.
Se distribuie elevilor fișa de lucru ,,Sunt un prieten bun?!” (anexa 1) și li se
cere să aprecieze în ce măsură li se potrivesc caracteristicile prezentate
(sunt foarte bun, uneori mă descurc, alteori nu, mă descurc foarte greu). La
final, se analizează răspunsurile lor și se insistă pe identificarea unor soluții
de îmbunătățire a acelor caracteristici la care elevii au răspuns că întâmpină
dificultăți.
154
SUNT UN PRIETEN BUN?!
Discuții:
-Ce calități considerați că sunt cele mai importante într-o
prietenie?
-Care sunt comportamentele pe care le considerați
inacceptabile în relația cu prietenii voștri?
Această activitate îi ajută pe elevi să-și autoevalueze
abilitățile de interrelaționare, precum și să identifice
modalități de îmbunătățire a acestora.
155
Anexa 1
156
CE AR TREBUI SĂ FACĂ UN PRIETEN?!
Clasa a II-a
Competențe specifice: explorarea abilităţilor de relaţionare cu ceilalţi
Obiective:
- să identifice caracteristicile şi principiile de bază ale unei relaţii de
prietenie;
- să facă diferență între un comportament adecvat și un comportament
neadecvat într-o relație de prietenie;
- să adopte comportamente care favorizează o relaţie de prietenie.
Materiale:
fișa de lucru ,,Ce ar trebui să facă un prieten?!” - anexa 1, creioane
colorate
Se prezintă elevilor regulile exerciţiului pentru spargerea gheţii: ,,Se

caută un prieten care...” Fiecare elev îşi spune numele şi ceva ce-i place
(poate fi o activitate, o culoare, un joc, un fel de mâncare, etc). Elevul
care are aceeaşi preferinţă, îşi spune şi el numele şi indică o altă
preferinţă, şi aşa mai departe, până când se prezintă majoritatea
elevilor. În final, se subliniază ideea potrivit căreia, cu ajutorul acestei
activități au descoperit că au preferințe comune cu colegii lor.
Se discută despre prietenie, despre calitățile unui prieten, precum și

despre comportamentele care favorizează menținerea unei relații de
prietenie. Li se amintește elevilor că prietenia este o relație sinceră
între două sau mai multe persoane, care au interese comune, se
apreciază și se susțin reciproc. Anumite comportamente contribuie la
stabilirea și menținerea unor relații de prietenie (oferirea și cererea
ajutorului, cooperare, respect, etc), iar altele (cuvinte urâte, loviri, ) nu.
157
CE AR TREBUI SĂ FACĂ UN PRIETEN?!
Se distribuie elevilor fișa de lucru (anexa 1) și li se cere să

identifice comportamentele adecvate într-o relație de prietenie.
Dacă activitatea se desfășoară în mediul online, li se trimite
elevilor link-ul cu resursa educațională:
La final, sunt analizate răspunsurile lor, subliniind importanța

adoptării unor comportamente adecvate în relațiile cu cei din jur.
Discuții:
-Dați exemple de alte comportamente specifice unei relații de
prietenie!
-Care sunt comportamentele pe care le considerați inacceptabile în
relația cu prietenii voștri?
Această activitate îi ajută pe elevi să diferențieze între
comportamentele adecvate și cele neadecvate într-o relație de
prietenie, contribuind la dezvoltarea abilitățile de interrelaționare.
158
Anexa 1
159
BIBLIOGRAFIE
Aihara H. (2010), Școala urșilor – Pozna lui Jackie, Editura Cartea Copiilor, București
Bărbulescu G., Borțeanu S., Călin M., Iuga C., Toma E. (2015) – 175 de jocuri pentru preșcolari și școlarii
mici, Ed. Litera, București
Bărbulescu G., Ciocâlteu A., Gunea C, Radu M.(2017) – Dezvoltare personală, altfel de disciplină – ghid
pentru profesori și consilieri școlari, Ed. Litera, București
Benga, O., Miclea, M.,(2010),Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari: ghid practic
pentru educatori, Ediția a doua,Editura ASCR, Cluj Napoca;
Blenche A. (2019), Pe tine ce te face fericit?, Editura Univers, București
Carle E. (2009), Vrei să fii prietenul meu?, Editura Cartea Copiilor, București
Chien A., Chine C. (2018), Emoțiile lui Noni – Sunt furios, Editura Didactica Publishing House, București
Crețu, Tinca, (2016), Psihologia vârstelor, Editura POLIROM, București
Golu, Florinda, (2015), Manual de psihologia dezvoltării. O abordare psihodinamică, Editura POLIROM,
București
Herzog A., Daviddi E. (2007), Winnie, melcușorul cel grăbit, Editura Cartea Copiilor, București
McBratney S. (2019), Ghici cât de mult te iubesc?, Editura Cartea Copiilor, București
McKee D, (2019), Elmer, Editura Pandora M, București
Miclea, M., Lemeni, G.,(2010), Consiliere și Orientare, Editura ASCR, Cluj Napoca;
Metode și tehnici de evaluare și intervenție. Ghid pentru educatori, 2007, Editura ASCR
Pfister M. (2018), Peștele curcubeu, Editura Arthur, București
Schaffer, R.H., (2007), Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj Napoca;
Verza,E. , Verza, E.F.(2017), Psihologia copilului, Editura Trei, București;
855 de Jocuri și Activități. Ghidul animatorului, European Yought Exchange Moldova UNICEF, Chișinău
2005
2016, Girafa care nu voia să poarte ochelari și alte șase povești, Editura Girasol, Dudu, jud. Ilfov
***Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3418/19.03.2013 MINISTERUL EDUCAŢIEI
NAŢIONALE
***Anexa la ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019
https://ro.pinterest.com/ - https://ro.pinterest.com/pin/478577897910858001/
https://www.kidssoup.com/activity/emotions-and-feelings-preschool-activities-games-and-lessons
www.wordwall.net
https://www.twinkl.ro/
160
Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională
Hunedoara

ISBN 978-973-0-34615-2

Ghid - Emoție Și Socializare În Mediul Școlar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid - Emoție Și Socializare În Mediul Școlar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională

EMOȚIE ȘI SOCIALIZARE ÎN MEDIUL ȘCOLAR

EMOȚIE ȘI SOCIALIZARE ÎN MEDIUL ȘCOLAR

I. RECUNOAŞTEREA ŞI EXPRIMAREA EMOŢIILOR ........................................................................................ 5

I.1.Conștientizarea trăirilor emoționale ................................................................................................ 5

I.2.Transmiterea adecvată a mesajelor cu încărcătură emoțională ......................................... 13

I.3.Manifestarea empatiei ....................................................................................................................... 15

I.4. Identificarea emoțiilor pe baza indicilor non-verbali ............................................................. 16

I.5. Denumirea emoțiilor ........................................................................................................................... 17

II. ÎNȚELEGEREA CAUZELOR ȘI CONSECINȚELOR EMOȚIILOR ................................................................. 19

III. REGLAREA EMOȚIONALĂ ...................................................................................................................................................... 21

I. Dezvoltarea socio-emoțională a copilului preșcolar ............................................................................................... 26

II. Curriculum și dezvoltare socio-emoțională la preșcolari .................................................................................... 30

Partea a III a ............................................................................................................................................................................................... 107

I. Dezvoltarea socio-emoțională a școlarului mic ...................................................................................................... 108

II.Curriculum și competențe socio-emoționale la elevii din învățământul primar ...................................... 112

Activități .......................................................................................................................................................................................... 115

Bibliografie ................................................................................................................................................................................................ 160

Ne dorim să oferi un suport util și eficient pentru activitatea didactică!

I.1.Conștientizarea trăirilor emoționale

Conform literaturii de specialitate, dezvoltarea competenţelor

Pe măsură ce copiii cresc, discuţiile despre emoţii sunt integrate în

Conversaţiile educator/părinte-copil despre dorinţe, sentimente,

Un episod emoțional este constituit din următoarele componente, și anume:

Copiii nu trebuie învățați să fie furioși sau fricoși sau

Capacitatea copilului de a transmite emoțiile (verbal și/sau non-

Empatia se referă la capacitatea copilului de a trăi o emoție ca și cum

Înțelegerea și recunoașterea emoțiilor presupune în afara etichetării lor

Mai ales în perioada preșcolară, atunci când copiii au achiziționat și

Pe parcursul primilor ani de viață, copiii achiziționează treptat

Pentru a putea înțelege cauzele emoțiilor este nevoie în primul rând de

Trăirile afective ale copilului se extind de la nivelul membrilor familiei

Reglarea emoţională se referă la abilitatea de a iniţia, menţine şi modula

Capacitățile de reglare sunt responsabile de gestionarea reacțiilor

Dezvoltarea psihică a copilului preşcolar presupune profunde schimbări

Prin învățarea afectivă, conduita emoțional expresivă a copilului se

Curriculumul pentru educație timpurie în sistemul educațional românesc a

Dezvoltarea emoțională este în strânsă relație cu procesul conturării

1. Interacțiuni cu adulții și cu copiii de vârste apropiate

2. Comportamente prosociale, de acceptare și de respectare a diversității

4. Autocontrol și expresivitate emoțională

Centrul Județean de Resurse și Asistență

Modul de realizare: în sala de grupă

În cadrul jocurilor și activităților liber alese, la centrul joc de masă,

În final, educatoarea îi întreabă pe copii dacă au trecut vreodată

Modul de realizare: în sala de grupă, on line

În timp ce le citește povestea, educatoarea solicită copiilor să privească

După ce copiii vizionează povestea, educatoarea inițiază următoarea discuție:

Ce dorea șoricelul din poveste?

Activitatea poate fi completată cu o fișă de lucru (anexa 1) în care copiii

1. Desenați o guriță veselă la primul șoricel și o

Modul de realizare: în sala de grupă, on line

După vizionare, educatoarea împarte fiecărui copil câte trei jetoane

Întrebările sunt următoarele:

Educatoarea poate folosi imaginile din poveste pentru a ușura răspunsul

Într-o altă zi, în timpul activității de dimineață, la sectorul Bibliotecă,

Desenează Buburuzei bulinele și lui Bobiță spirala de pe cochilie.

Modul de realizare: în sala de grupă

Știrile pot fi următoarele:

Activitatea se încheie după ce toate situațiile au fost expuse. Educatoarea

Modul de realizare: în sala de grupă, on line

După ce educatoarea citește copiilor povestea, inițiază următoarea discuție:

Educatoarea trebuie să accentueze ideea că ne putem căuta