xplore

                 
1 of 18

ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI NON-

VERBAL (MIMICO- GESTUAL) LA COPIII CU DEFICIENŢE
8,269 views

 Share
 
 Like
 
 Download
 
 ...

Livia Dobrescu
, Teacher
 Follow
  

Published on Feb 25, 2015

MIHAELA STAN prof. de psihopedagogie speciala si prof. logoped TODOR ANA-

 ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI NON-VERBAL (MIMICO- GESTUAL) LA COPIII CU
DEFICIENŢE

1. 1. Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Braşov ACTIVITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI NON-VERBAL (MIMICO-
GESTUAL) LA COPIII CU DEFICIENŢE Profesori: STAN MIHAELA TODOR ANA- MARIA 2015 1
2. 2.  Socio- afectivă Toate aceste componente antrenează limbajul care esre suportul comunicării, comunicarea are la bază un complex de procese
psihice specifice în concluzie dificutăţile de limbaj trebuie private şi corectate “numai în contextul terapiei comunicării “ (Vrăşmaş E, 1997, p.
60) Terapia comunicării este o terapie complexă care se referă atât la terapia limbajului cât şi a deficienţelor sau tulburărilor organice sau
funcţionale care intervin. J. PIAGET (1928) identifică următoarele şase stadii ale comunicării la copilul mic: o Stadiul 1: dezvoltarea percepţiei
vizuale şi construcţia permanenţei obiectului o Stadiul 2: dezvoltarea mijloacelor pentru a intervene şi modifica mediul înconjurător o Stadiul 3:
dezvoltarea imitaţiei vocale o Stadi Operatorie şi de comprehensiune  Senzorială (auditivă, vizuală şi kinestezică) ACTIVITĂŢI PENTRU
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI NON-VERBAL (MIMICO- GESTUAL) LA COPIII CU DEFICIENŢE „There needs to be a lot more
emphasis on what a child can do instead of what he cannot do!” Dr. Temple Grandin Comunicarea este un proces important specific relaţiior
fiinţei umane, un process complex de schimb de energie, substanţe, informaţie, comunicarea este un schimb permanent de idei şi mesaje
interconectate prin individ. Comunicarea timpurie dintre copil şi mama reprezintă prima formă de comunicare a copilului, aceasta fiind de natură
socio-afectivă dar în timp ea se va extinde cu ajutorul acţiunii şi a mişcării. “Comunicarea interpersonală se desăvârşeşte o dată cu apariţia şi
structurarea limbajului, de la mimico- gestual spre cel verbal articulator şi apoi grafic.” (Vrăşmaş E, 1997, p. 59) Limbajul verbal este cel mai
uşor de identificat datorită condiţilor sau de emisie (articulare, formă, sens) şi de recepţie. Limbajul non- verbal, însoţeşte comunicarea şi se
caracterizează prin gesturi, mimică, atitudine postural. Dificultăţile de comunicare reprezintă o piedică în integrarea individului în societate dar
sunt şi un semn a unor deficienţe potenţiale. Principala condiţie a comunicării o reprezintă integritatea organică şi funcţională a sistemelor
principale de relaţie a copilului. În acest process sunt implicate următoarele component ale dezvotării psihice: ul 4: dezvoltarea cauzalităţii
operaţionale 2
3. 3.  Emoţiile Atunci când stabilim un program terapeutic, este important să proiectăm activități de stimulare și dezvoltare a limbajului.
Activitățile de zi cu zi care ajută la îmbunătățirea competențelor lingvistice sunt necesare pentru toți copiii cu nevoi speciale, mai ales atunci
când sunt mici. Cu cât se intervine mai devreme în dezvoltarea limbajului, cu atât mai mult se vor dezvolta competențele lingvistice în următorii
ani. Activitățile desfășurate cu copiii pot fi 3 Motivaţia  Psiho- motricitatea  Relaţia socială  Limbajul o Stadiul 5: construirea relaţiilor
dintre obiecte în spaţiu o Stadiul 6: dezvoltarea schemelor corporale corespunzătoare obiectelor Aceste stadii se formează în trepte iferite de
dezvoltare şi de aceea aceste pot constitui momente diferite în cadrul unei terapii specifice comunicării. Terapia comunicării se referă la
organizarea instrumentelor de bază ale comunicării, acestea sunt:
4. 4. antrenante dar și frustrante, de aceea este bine ca acestea să fie cât mai diversificate, atractive și distractive. În lipsa comunicării verbale se
poate ajunge la comunicare non-verbală, prin mișcări împărtășite. Copilul învață să realizeze mișcări expresive, prin care își poate comunica
nevoile. Contactul vizual, realizarea și menținerea sa reprezintă un aspect important . La nivelul securității fizice și emoționale copilul descoperă
că poate avea încredere în terapeut, la început în ceea ce privește sprijinul fizic, pentru ca apoi să perceapă și sprijinul emoțional oferit de către
acesta. Calitatea interacțiunii dintre cel care oferă sprijin și copil are un efect puternic asupra acestuia. În urma rezolvării unor dificultăți în
realizarea anumitor mișcări, copilul va descoperi în sine propriul potențial în depășirea obstacolelelor. În timp, copilul poate dezvolta atât 4
5. 5. trăsături psihologice precum perseverență, răbdare, responsabilitate, capacitate de a colabora, cât și trăsături fizice precum rapiditate,
flexibilitate, forță și coordonare. Comunicarea este cheia pentru toate relațiile, iar imposibilitatea de exprimare poate împiedica modul în care
copiii interacționează cu colegii și îngrijitorii lor. Absența limbajului verbal este adesea asociată cu autismul, deși această condiție poate să apară
și la copiii cu alte deficiențe. Găsirea unor modalități de adaptare a comunicării și a jocurilor la copiii non- verbali ajută la stimularea limbajului
sau facilitează dezvoltarea cognitivă. Comunicare pentru copiii non-verbali este o luptă. Atunci când un copil nu poate verbaliza, când nu poate
să-și exprime nevoile sale bazale sau să spună ceea ce vrea, poate fi frustrant atât pentru copil cât și pentru părinți. În comunicare este mai
eficient dacă se utilizează stimulii vizuali, obiectele, imaginile, atingerea și manipularea acestora. 5
6. 6. Joaca este foarte importantă pentru toți copiii, inclusiv pentru cei care nu se pot exprima verbal. În timpul jocului se creează oportunități
pentru experiențe tactile ( ca de exemplu modelarea cu plastilină), se folosește varietatea de culori, se pot utiliza diverse jucării. Sunătorile /
maracas sunt folosite pentru a preda cauză-efect (sunetul este efectul agitării instrumentului). Desenul, seturile de construcție și puzzle-urile sunt
potrivite pentru a dezvolta motricitatea fină. În activitățile desfășurate cu copiii non-verbali se îmbină diferite obiecte, jocuri și idei pentru a
împiedica auto-stimularea sau fixația acestora pe un obiect. Se folosește o varietate de jucării, inclusiv mingi, Lego, păpuși, instrumente, cercuri,
săculeți cu boabe, mărgele, jucării muzicale, marionete, leagăne, tobogane, tăblițe magnetice, cutii senzoriale, blocuri de desen, plastilină ( play
dough) și cărți. Este încurajată imitația, care este un fel de joc social. 6
7. 7. Alte tipuri de activități ludice importante în dezvoltarea limbajului și a comportamentului mimico-gestual includ sortarea și potrivirea. Aceste
activități coordonează abilitățile vizuale și motorii, și îi dezvoltă abilități cognitive mai complexe, cum ar fi introducerea de obiecte în anumite
locuri sau zone. Aceste activități trebuie să fie simple pentru a nu lăsa loc de greșeli ( de exemplu, jocurile de încastrare). Copiii sunt încurajați
să sorteze obiecte foarte diferite, cum ar fi mingi și linguri, pentru ca diferențele să fie vizibile, usor observabile, dar, de asemenea, pentru a se
vedea obiectele identice. Copiii non-verbali sunt antrenați în activități ce presupun potrivirea unor poze, culori, litere și numere, deoarece aceștia
pot învăța să găsească o imagine reprezentativă pentru ceea ce ei doresc și arată sau o atinge ca o modalitate de a comunica. Jocuri de tip
„ Memory” 7
8. 8. Toți copiii pot participa la un joc de memorie. În funcție de nivelul de învățare al copilului, începe cu doar câteva cartonașe cu imagini pentru
a le potrivi și a face perechi. În funcție de progresele înregistrate se poate adăuga treptat mai multe cartonașe cu imagini. La un alt nivel se
înlocuiesc imaginile cu cuvinte simple. Copiii pot exersa abilitățile de scriere completând un tabel cu toate cuvintele întâlnite pe cartonașele
întoarse. În cazul în care copilul are tulburări de atenție, este mai bine ca jocul să nu solicite prea mult timp. Un joc de memorie, de găsire a
perechilor cu prea multe cartonașe, poate deveni copleșitor și frustrant. Sentimente și Culori 8
9. 9. Diferite sentimente și emoții sunt asociate cu anumite culori. Se începe cu emoții simple, cum ar fi "fericit", "trist", "fricos" și "furios". Pentru
fiecare sentiment se desemnează o culoare. Apoi, se dau copilului imagini cu diferite chipuri care prezintă aceste emoții. Aceste imagini se pot
decupa dintr-o revistă sau se pot desena, colora, etc. Copilul trebuie ajutat să poziționeze imaginile fețelor expresive pe culoarea potrivită. O
activitate asemănătoare se poate realiza prin antrenarea copilului să asocieze cuvintele cu culorile și fețele. Treptat se adaugă mai multe emoții și
culori. Fiecare emoție și fiecare sentiment este exprimat cu ajutorul limbajului nonverbal ( mimico-gestual), prin imitarea unui personaj sau al
terapeutului. Copiii sunt solicitați să arate un chip trist, unul speriat, o față furioasă sau fericită. 9
10. 10. Această activitate este una esențială pentru copiii cu nevoi speciale, deoarece majoritatea copiilor cu deficiențe se luptă cu comunicarea non-
verbală și cu incapacitatea de a identifica emoțiile și indicii comunicării non-verbale de la cei din jur. Această activitate poate fi, de asemenea,
un instrument util pentru a vedea ce emoție simte copilul la un moment dat sau într-o anumită situație. Roata emoțiilor exprimate în culori 10
11. 11. Înțelegerea emoțiilor este importantă pentru un copil pentru a învăța cum să interacționeze în grupuri de colegi. Se realizează pentru
activitatea terapeutică o roată din diferite culori, care oferă o reprezentare vizuală a emoțiilor. Diferite tipuri emotionale, cum ar fi „fericit”,
„vesel”, sunt grupate într-o culoare. De exemplu, "furios" este un roșu aprins. Emoții extreme, cum ar fi disperare, înfuriat, isteric, sau exuberant
se găsesc în centrul roții. Se alege o "emoție a zilei" și se discută începând cu definirea emoției și continuând cu identificarea situațiilor în care
această emoție poate fi experimentată; se poate modela chiar emoția printr-un scenariu joc de rol, care facilitează înțelegerea socială și
emoțională. În încheierea activității, elevii sunt lăsați să realizeze un desen prin care să exprime emoția trăită. Tabloul senzorial 11
12. 12. Reușim să cunoaștem lumea din jurul nostru, dar și pe cea din interiorul nostru, prin intermediul simțurilor noastre. Toate informațiile pe
care organele noastre de simț le primesc din mediu, dar și din interiorul nostru sunt transmise creierului nostru. Acesta analizează informațiile și
le triază în funcție de importanța lor, le organizează în așa fel încât să înțelegem cine suntem și să înțelegem mediul din jurul nostru. Datorită
organizării eficiente (într-un tot) a informațiilor senzoriale ne putem adapta corespunzător la mediu, putem învăța și ne putem comporta adecvat.
În cazul în care această procesare a informațiilor se realizează într-un mod haotic, dezordonat, apare o tulburare în starea organismului, care
afectează comportamentul său. Vorbim despre tulburarea de integrare senzorială, des întâlnită la copiii cu autism. 12
13. 13.  Nisip 13 Folie cu goluri de aer  Bumbac  Pene  Butoane  Mărgele Organizarea spațiului și crearea unui mediul senzorial structurat
prin dotarea cu echipamente speciale asigură o bună desfășurare a intervenției terapeutice și susțin dezvoltarea abilităților psiho- motorii ale
copilului și a încrederii în sine. Utilizarea produselor de integrare senzorială este o modalitate cheie pentru a ajuta un copil cu tulburare
senzorială să dea un sens lumii. Un astfel de produs este „ tabloul senzorial”, ce se poate achiziționa sau confecționa împreună cu copiii. Este o
activitate distractivă, iar tabloul se adaptează nevoilor reale ale copiiilor: se achiziționează sau se pot cumpăra panouri din lemn, plută sau carton
și se asamblează pe ele bucățele pătrate decorate cu diferite materiale. Folosind un pistol de lipit, se atașează diverse obiecte senzoriale:
14. 14.  Blană artificială, etc. Se poate atașa aproape orice pătratelor de pe panou, atâta timp cât acesta este securizat și sigur. Aceste panouri cu
multe experiențe tactile ajută copilul în terapia tulburărilor senzoriale. Metoda PECS (Picture Exchange Communication System ) (Sistemul de
comunicare prin schimbul de pictograme) PECS (Picture Exchange Communication System) este un sistem de comunicare pe bază de imagini
dezvoltat de A. Bondy şi L. Frost special pentru copiii care nu au dobândit sistemul verbal de comunicare. PECS este o metodă concepută în
anul 1985 ca un pachet de intervenţie în comunicarea alternativă/ agumentativă pentru copiii cu autism, afectaţi de tulburări din spectrul autist şi
 alte dizabilităţi legate de dezvoltare. Aceasta a folosită pentru prima oară de Delawere Autism Program. PECS este un sistem de comu Spumă 
Paste  Bucăți de plastic sau forme  Țevi  Frunze false sau flori  Panglică  Fire  Hârtie cerată nicare alternativ şi augmentative: alternativ
deoarece înlocuieşte modul verbal de comunicare iar augmentative deoarece este ultilizat alături de modul verbal cu scopul de a îi spori
eficacitatea. Această metodă facilitează şi/sau mijloceşte comunicarea copilului cu autism , având la bază comunicarea prin intermediul
obiectelor, fotografiilor sau pictogramelor (în funcţie de nivelul de dezvoltare) Metoda PECS nu este o metodă costisitoare deoarece aceasta nu
necesită material complex sau echipamente scumpe. Tot ce trebuie să aibă copilul este un set de obiecte, 14
15. 15.  Dezvoltarea limbajului receptiv, gesturile şi PECS-ul se pot lucra simultan cu imitarea verbală şi exerciţiile de imitare motorize grosieră şi
fină, educarea respiraţiei, mobilitatea aparatului fonoarticulator şi dezvoltarea auzului. Această metodă ajută copilul să-şi exprime necesităţile şi
dorinţele, prin acest sistem se stimulează potenţialul limbajului receptiv şi expresiv. Utilizarea sistemului comunicare prin schimbul de
pictograme Sistemul PECS cuprinde 6 faze de achiziţie: Faza 1: Schimbul de imagini –în care copilul învaţă cum să facă schimbul şi să ceară cu
ajutorul unei imagini Faza 2: Dezvoltarea (sporirea) spontaneităţii – în care se măreşte distanţa dintre copil şi partenerul lui de comunicare Faza
3: Discriminare (deosebiri) de imagini Faza 4: Structurarea unei fraze- când copilul cere folosind o propoziţie “Vreau X” Faza 5 : Răspunsul la
întrebarea “Ce vrei?” Faza 6: Comentarii spontane şi răspunsuri (dezvoltarea limbajului)- “Eu aud”, “Eu vad”, “Am ceva” Dispozitive și suport
de comunicare: Instrumente de terapie sau substitutele comunicării? Copiii cu tulburări în dezvoltarea vorbirii au adesea nevoie de suport sau
dispozitive pentru a-i ajuta să înțeleagă și să utilizeze limbajul. Pentru 15 Folosirea terapiilor din procesul recuperatoriu  Folosirea metodelor
logopedice specifice problemei  Trebuie continuată stimularea potenţialului verbal al copilului  Folosirea acestei metode nu exclude apariţia
limbajului; fotografii/ pictograme care simbolizează obiectul sau acţiunea dorită, cînd acesta doreşte ceva el va indica obiectul/ pictograma/
fotografia. Pentru a putea fi introdus acest sistem, copilul trebuie sa aibă capacitatea de a iniţia o situaţie de comunicare şi să aibă capacitatea de
reprezentare a obiectului, în sensul de a-l recunoate în fotografie sau pictograma. Obiectivul metodei PECS: - învăţarea copilului să iniţieze
spontan o secvenţă de comunicare, îl obişnuieşte pe acesta să solicite un obiect etc. cu ajutorul pictogramelor. Sistemul de comunicare nu
înlocuieşte metodele de terapie necesare ci este folosit în situaţia în care limbajul întârzie să apară, iar copilul are nevoie de o modalitate prin
care să se exprime. Această metodă dezvoltă comunicarea şi creşte şansele apariţiei limbajului expresiv. Recomandări în utilizarea PECS
16. 16. acești copii, se folosesc adesea programe precum PECS (Picture Exchange Communication System) pentru dezvoltarea limbajului, împreună
cu strategii vizuale și simboluri. Unii copii au probleme de menținere a atenției atunci când manipulează imaginile din PECS, astfel încât sunt
necesare și alte suporturi. Multe dispozitive au simboluri vizuale și auditive atunci când sunt atinse sau tastate. Toate sistemele utilizate ar trebui
să fie atât un instrument de terapie cât și un suport de comunicare. Când sunt utilizate corect și consecvent copilul ajunge să înțeleagă relația
dintre un element, cuvânt sau o pictogramă și rezultatele pe care le generează prin alegerea ei. Acest lucru creează o experiență de viață pentru
cei ce leagă semnificația unui act de comunicare (apăsarea butonului, făcând semnul, găsirea imaginii) de accesarea nevoilor proprii. Un rezultat
pozitiv crește motivația lor pentru continuarea programului. 16
17. 17.  Bibliografie şi webografie: ● Gherguţ A. (2013), Sinteze de psihopedagogie specială, editurea Polirom,Iaşi ● Simion I.A. (2013), Metode şi
tehnici cognitiv- comportamentale în abordarea autismului, editura Mica Valahie, Bucureşti ● Vrăşmaş E., Muşu I., Stănică C. (1997), Terapia
tulburărilor de limbaj, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti ● Sinteze titularizare, editura Trei ● http://www.terapiam.ro/sistemul-de-
 comunicare-prin-schimb-de-imagini ● http://autismmoldova.md/ro/info-utile/terapii/pecs-terapie ●
http://invatamcupictograme.blogspot.ro/2013/11/despre-sistemul-pecs.html 17Noi toți învățăm în diferite moduri. Unii dintre noi trebuie să
învețe ceva în diferite moduri și în diverse contexte, cu scopul de a-și însuși pe deplin cunoștințele.
18. 18. LANGUAGE DEVELOPMENT AND IMPROVEMENT ACTIVITIES FOR NONVERBAL CHILDREN When developing activities for
special needs children, an important skill to work on is language development and improvement. Daily activities that help improve language
skills are necessary for all special needs children, especially when they are young. The earlier you work with your child on language skills and
development, the more his language skills will develop in the following years. Working on language skill activities for special needs children
can be the most challenging and frustrating, so be sure to pick activities that are fun, too. Communication is key for all relationships, and the
lack of speech can hinder the way children interact with their peers and caregivers. Being nonverbal is often associated with autism, although
this condition can occur in children with other special needs. Finding adaptive ways to communicate and play with your nonverbal children can
help possibly stimulate speech or facilitate cognitive growth. Communication for nonverbal children is a struggle. When a child cannot verbalize
his basic needs or wants, it can be frustrating for both the parent and child. In general, use more visual stimuli, as visual communication is more
meaningful and motivating to children with autism. Other means of providing visual cues include using communication apps or picture books
that show images of a given object. Encourage nonverbal children to tap on the picture or point to it if it is something they need or want. Play is
important for all children, including those who are nonverbal. Create opportunities for tactile experiences, such as playing with play dough; use
a variety of colors and review the color names as your child plays. Use drawing and puzzles to encourage fine motor skills, and use construction
sets to encourage putting things together. In general, give your nonverbal child a mixture of play objects and ideas to prevent them from self-
stimulating or fixating on one object. Use a variety of toys, including balls, Legos, dolls, drawing tools, musical toys, puppets, sensory boxes,
blocks, play dough, and books. Encourage imitation, which is a type of social play Other great activities for play with a nonverbal child include
sorting and matching. These activities coordinate visual and motor skills, and it teaches more complex cognitive skills such as placing objects in
certain places or areas. Make these activities simple and so that there is little or no room for mistakes. Encourage sorting of very different
objects, such as balls and spoons, as its easier to see their differences but also see the objects that are the same. Match pictures, colors, letters,
and numbers as well. Practice matching objects to pictures of that object; this activity helps nonverbal children because they can learn to find a
picture of something they want and point or tap on it as a way to communicate. We all learn in different ways. Some of us need to learn
something in many ways and mediums in order to fully benefit from the learning. 18
Recommended