• Programul de recompensare/intarire ne spune “cate raspunsuri sau care specific

raspuns va fi recompensat” (Kazdin, 1994, p148).

Clasificare:
1. Continuu: recompensarea unui raspuns, ori de cate ori acesta apare.

2. Intermitent: Recompensarea unui raspuns dupa un numar fix sau variabil de

raspunsuri sau dupa un interval fix sau variabil.

Efectele sistemului de recompensare

• Comportamentele target (in achizitie) sunt realizate la o mai mare frecventa cand
este folosit un sistem de recompensare continuu.

• Comportamentul intarit de un sistem de recopensare continuu va fi eliminat mult

mai repede in cazul in care se decide ca acel sistem de recompensare sa fie
eliminat.

• Comportamentul mentinut de un sistem recompensare intermitent este mult mai

rezistent la extinctie.

• Recompensa este un eveniment pozitiv prezentat imediat dupa un comportament

• Este definita de faptul ca va mari frecventa comportamentului
• Daca frecventa comportamentului nu va creste in urma prezentarii a ceea ce se
considera a fi recompensa atunci evenimentul sau obiectul NU este recompensa
• Recompensa nu se confunda cu premiul, premiul este un eveniment sau obiect
care se poate intampla sau oferi in schimbul a ceva facut, dar nu inseamna ca
frecventa unui comportament va creste
Recompensa pozitiva
“….se refera la cresterea frecventei unui raspuns urmat de un eveniment favorabil
(recompensa pozitiva)” (Kazdin, 1994)

• Recompensa pozitiva in termeni simpli poate fi inteleasa ca un eveniment

favorabil ori obiect dat imediat dupa un raspuns

• Evenimentele uneori vazute de unii ca fiind neplacute, pot actiona ca recompense

pozitive pentru altii, de ex. tipand “Opreste-te” ori constrangerea fizica pot uneori
recompensa comportamente.
Recompensa negativa
 “…se refera la cresterea frecventei unui raspuns prin inlaturarea unui eveniment
aversiv imediat dupa raspuns” (Kazdin, 1994)
 Recompensa negativa se refera la acele situatii in care o persoana se simte
inconfortabil si in urma unui raspuns, evenimentul este inlaturat
  De aceea, in aceleasi situatii, copilul va raspunde la fel Inlaturarea evenimentului
aversiv trebuie sa mareasca frecventa unui comportment, altfel nu este o
recompensa negativa
 Recompensa negativa nu trebuie confundata cu pedeapsa

Exemple de recompense negative:

- unui copil i se da “timp liber” numai dupa ce a reusit sa stea 10 minute pe scaun.;
- Copilul este lasat sa iasa din camera numai dupa ce a raspuns la 10 intrebari de pe
cartonase, iar cartonasele au disparut de pe masa.

Recompensa primara si secundara

 Recompensa primara - numita si recompense naturale - apa, mancare
Recompensa primara nu poate functiona intotdeauna - daca un copil a mancat inainte de
sesiune, atunci mancarea nu va actiona ca o recompensa.
Recompensa primara se foloseste foarte mult in primele stadii ale programului, dar este
insotita intotdeauna se recompensa secundara.

 Recompensa secundara
Ex.: recompensa verbala, gadilat, jucarii, alergat etc.

 Recompensa diferentiata
Actiunea cea mai apropiata de raspuns trebuie puternic recompensata.
Raspunsurile care nu sunt asa de aproape de raspunsul-tinta nu vor fi asa mult
recompensate. Criteriile de evaluare a unui raspuns trebuie stabilite de toti membrii
echipei si stabilite recompense diferentiate.

Extinctie
 Extinctia nu inseamna numai ignor – inseamna indepartarea recompensei ce
mentine comportamentul.
 Ignorarea unui comportament functioneaza numai si numai daca atentia este
variabila care mentine comportamentul.

 Tipuri de extinctie (Iwata et al., 1994)

• Ignor controlat – extinctia comportamentului mentinut de atentie
• Cereri – extinctia comportamentului de evitare
• Extinctia senzoriala – extinctia stimularii produsa direct de raspuns

Factori ce influenteaza extinctia

1. Sistemul de recompensare anterior extinctiei
2. Aparitia recompenselor in timpul extinctiei

• Sistemul de recompensare determina daca extinctia va rezulta in o descrestere

rapida sau una graduala.

• Sistem de recompensare continuu vs sistem de recompensare intermitent

 • Rezistenta la extinctie este “construita in” sistemul intermitent de recompensare.

Pedeapsa
• Pedepsirea comportamentului se refera la ORICE comportament al unei persoane
apropiate, copil sau situatie din mediu care scade probabilitatea ca acel
comportament sa apara in viitor.

• “….se refera la scaderea frecventei unui raspuns urmat de retragerea unui

eveniment favorabil sau de adaugarea unui eveniment nefavorabil” (Kazdin,
1994).
Pedeapsa este procesul prin care se prezinta un stimul in urma unui comportament, iar ca
urmare a acelui stimul frecventa comportamentul descreste.

Avem de-a face cu o pedeapsa numai daca un comportament scade in intensitate.

Vorbim si aici despre pedeapsa pozitiva si pedeapsa negativa.

Pedeapsa ‘pozitiva” apare atunci cand frecventa comportamentului scade prin prezentarea
unui stimul – overcorection,

Pedeapsa “negativa” apare atunci cand frecventa comportamentului scade prin

indepartarea unui stimul – time out, costul raspunsului.

 Overcorection – i se cere copilului sa indeplineasca o serie de actiuni care lui ii

par dificile, drept consecinta imediata a comportamentului problema.

De exemplu “daca copilul aduna hartii de pe jos si le baga in gura il punem sa faca curat
in locul de unde aduna hartiile si sa-si spele mult gura si mainile”.

Sau daca pune in gura diferite obiecte, iar acest lucru se intampla frecvent, de fiecare data
cand pune obiectul in gura ii spunem de mai multe ori (sa zicem de 5 ori) ”pune-l la loc –
ia-l”, “pune-l la loc, ia-l”etc.

 Timeout – consta in blocarea fizica si intreruperea pentru cateva minute imediat

dupa comportamentul problema a unei situatii recompensatorii pe care subiectul o
traieste. Aceasta tehnica trebuie folosita daca incercarile noastre de a
schimba comportamentul copilului au esuat.

De exemplu putem sa-l punem pe copil pe un scaun cu fata la perete dupa ce a lovit pe
cineva. Trebuie folosit un timer pentru a fi clar cat timp este pedepsit.

Nimeni nu vorbeste si nu se uita la copil pana nu expira timpul de pedeapsa.

Trebuie sa fim atenti cand folosim timeout-ul!

Uneori copilul se poarta urat tocmai pentru ca vrea sa iasa dintr-o situatie neplacuta
pentru el sau nu vrea sa indeplineasca o sarcina; in aceste situatii timeout-ul devine o
recompensa si poate intarii comportamentul nedorit.

De exemplu copilul poate sa loveasca atunci cand il punem sa-si stranga jucariile, daca
aplicam timeout in aceasta situatie copilul obtine ce vroia, nu si-a mai strans jucariile.
Perioada de timeout nu trebuie sa fie lunga – pentru copiii mici nu trebuie sa depaseasca
5 minute.