OBIECTUL DE STUDIU

PSIHOTERAPII
PREZINT...

PSIHOLOGIA PEDEPSEI
Pedeapsa schimba comportamentul pe termen lung?
Desi pedeapsa inhiba comportamentul pe termen scurt, tinde sa fie mai putin
eficienta decat intarirea in modelarea comportamentului pe termen lung.

Modificarea comportamentului prin sistemul de ntriri si
pedepse

Baza teoretica a modificarii comportamentului prin sistemul de ntariri si
pedepse o constituie mecanismul conditionarii operante, studiat de
unii reprezentanti de seama ai scolii comportamentiste (Thorndike,
Tolman, Guthrie). ntr-o serie de experimente, ei au descoperit ca
daca un anume comportament este n mod consecvent urmat de
recompensa, comportamentul are o mai mare probabilitate sa se
produca din nou. Acest fenomen ncepe sa fie cunoscut ca "lege a
efectului", care afirma ca acele comportamente care sunt urmate de
consecinte pozitive vor avea tendinta de a fi repetate, iar
comportamentele urmate de consecinte negative se vor manifesta
cu o frecventa mai mica. Skinner a extins acest principiu definind
ntarirea nu doar prin faptul ca ea pare a fi recompensativa ori
aversiva, ci n termenii efectului pe care aceasta l are asupra
comportamentului individului.
Astfel, n conditionarea operanta, daca un comportament este urmat de un anume
eveniment-efect si comportamentul se manifesta cu o frecventa mai mare, atunci
spunem ca respectivul comportament este ntarit. ntarirea pozitiva descrie situatia
n care comportamentul (de exemplu, punctualitatea) se manifesta cu frecventa mai
mare pentru ca este urmat de consecinte pozitive (de exemplu, lauda), ntarirea
negativa descrie situatia n care frecventa unui comportament creste din cauza ca el
este urmat de omiterea unui eveniment aversiv anticipat (de exemplu, anxietatea,
acuzele sau reprosurile cuiva). Astfel, termenul de ntarire se refera totdeauna la
situatiile n care comportamentul creste n frecven sau intensitate.

Alte doua tipuri de consecinte sunt asociate cu descresterea frecventei
comportamentului. Pedeapsa descrie situatia n care comportamentul descreste
n frecventa pentru ca este urmat de un eveniment aversiv. Nerecompensarea
frustranta descrie situatia n care comportamentul descreste n frecventa pentru
ca este urmat de omiterea unei recompense asteptate (exemplu - nu va fi laudat,
premiat).

Cercetari ulterioare efectuate de O.H. Mowrer au evidentiat nu numai rolul pedepselor
si recompenselor n modificarea comportamentului, ci si importanta deosebita a
momentului n care acestea sunt furnizate. De exemplu, daca un individ se angajeaza ntr-
un comportament inadecvat (nevrotic sau indezirabil social) ce conduce la o recompensa
imediata mica, dar la o pedeapsa ulterioara mare, rasplata, desi mica, poate fi suficienta
pentru mentinerea comportamentului respectiv. Cu alte cuvinte, comportamentul cel mai
apropiat n timp de recompensa este nvatat cel mai bine. Ca alternativa, o pedeapsa
imediata mica poate duce la abandonarea unui anumit gen de comportament, chiar daca
aceasta ar conduce pe termen mai lung la o recompensa considerabila.

Aceste principii, mpreuna cu cele rezultate din paradigma conditionarii
clasice, de tip pavlovian, fundamenteaza n egala masura tehnici
psihoterapeutice si demersuri educative.
Dintr-o perspectiva psihopedagogica, principiile anterior expuse (discutate
de multe ori prin prisma motivatiei nvatarii) conduc la o serie de
consideratii:
1. Cunoasterea rezultatelor. Daca rezultatele intermediare sunt comunicate elevilor, acestea se constituie n
factori recompensativi ce fixeaza conduita de succes.
2. Fixarea obiectivelor. Avnd n vedere ideea lui O.H. Mowrer privind importanta momentului, furnizarii
recompensei, este deosebit de utila fixarea unor obiective intermediare clare si precise n vederea atingerii
unui obiectiv final ndepartat n timp. Evaluarile intermediare prin raportarea Ia aceste obiective vor ntari
corespunzator comportamentul elevilor; pentru elevii mici se pot stabili obiective mai apropiate dect pentru
cei mai mari.
3. Utilitatea recompenselor si pedepselor. Prin internalizare, recompensa conduce la ceea ce se r.umeste
motivatie pozitiva, iar pedeapsa - la motivatie negativa. De asemenea, recompensa externa este asociata
motivatiei extrinseci, iar cea interna - motivatiei intrinseci. Recompensa si pedeapsa motiveaza elevii
diferentiat, cercetarile psihologice, ca si practica pedagogica confirmnd eficienta sporita a recompensei.

Retinem, n final, ca recompensa si pedeapsa pot fi aplicate n maniere diferite si n
grade diverse si ca, doar n masura n care placerea studiului, satisfacerea
curiozitatii, sentimentul datoriei mplinite se vor transforma n autontariri
eficiente (recompense interne) ale comportamentului valorizat pedagogic si social,
putem spune ca educatia a condus elevul pe drumul auto--mpiinirii sale.


Despre btaie si pedeaps
Btaia, denumit i pedeapsa corporal, a fost mult vreme unul dintre mijloacele folosite de
prini pentru a-i disciplina copiii. Dei gradul i frecvena pot varia de la familie la familie,
disciplinarea fizic a fost interpretat ca o metod de determinare a unui bun comportament i
de condamnare a comportamentelor inacceptabile.
Ideea de baz este c btaia este un act de violen i agresivitate. Dac un adult l plmuiete pe
un altul pe trotuar, pentru c nu s-a grbit suficient sau un brbat i scoate cureaua i o pocnete
pe vnztoare n magazin, pentru c aceasta nu a avut atitudinea potrivit toate acestea sunt
considerate atentat, violen, crim chiar. Nu ar fi logic ca lovirea unui copil s fie considerat tot
un act de violen? Btaia poate fi foarte bine unul dintre primele acte de violen pe care le
experimenteaz copiii. Li se ntmpl asta n timpul celor mai vulnerabili ani i de la cei de care
depind i care ar trebui s le ofere dragoste, afeciune i ndrumare.

Iat o list, ce conine opinii pro i
contra folosirii btii n educaia n
familie:

PRO
Copilul ar putea s opreasc comportamentul inacceptabil temporar
Copilul are atenia dumneavoastr
V simii puternic
Ai dovedit c suntei mai mare i mai puternic dect copilul
V putei ntoarce la activitile pe care le desfurai nainte de incident
Simii c ai fcut ce trebuia, pentru c este exact ceea ce ar fi fcut i prinii dumneavoastr

CONTRA
V-ai rnit copilul
Copilul simte durerea
E furios pe dumneavoastr
i e team de dumneavoastr
E refractar fa de dumneavoastr
Se simte ruinat
nva c dragostea rnete
nva c lovirea/violena reprezint o cale de a rezolva conflictul
Se concentreaz doar asupra a ceea ce simte, nu asupra comportamentului care a provocat pedeapsa
nva c oamenii mari i pot controla pe cei mici, rnindu-i
Gsete o cale s v atrag atenia.chiar dac doare i poate repeta comportamentul inacceptabil pentru a o obine din
nou
nva s mint i s pcleasc pentru a evita btaia
nva s-i exprime furia sau frustrarea prin aciuni violente
E posibil ca atunci cnd va crete s-i loveasc soia sau copiii
Stima fa de sine a copilului va fi mult redus
V putei simi vinovat
Vei ncepe s-l lovii mai mult de-a lungul timpului
Legtura printe-copil va fi mult slbit
Ai putea s-l rnii serios pe copil i s fii acuzat de abuz asupra acestuia.


Pedeapsa si recompensa

In viata, fie ca suntem adulti sau doar copii, cu totii suntem motivati de doua lucruri: pedeapsa si
recompensa.


Orice greseala se plateste, fie cu penalizari la locul de munca in cazul adultilor, fie cu interzicerea
desenelor preferate in cazul copiilor. Iar performantele sunt rasplatite prin cadouri sau laude,
indiferent de varsta.

Ca parinti, trebuie sa stim sa actionam aceste doua parghii in asa fel incat sa obtinem
rezultate optime, fara a fi nevoiti sa ajungem la pedepse fizice daca ne-a suparat cel mic
sau sa-l coplesim cu cadouri daca s-a purtat bine. Asadar, unul din primele principii de
actiune il reprezinta masura: sa nu pedepsim sau sa recompensam in exces.
In orice situatie vrem sa le aplicam, trebuie sa analizam faptele in functie de gravitate, de
varsta copilului, de capacitatea lui de a intelege si de motivele care au generat greseala sau
fapta buna. Daca pedepsele sau recompensele sunt date de fiecare data la fel, in loc sa fie
utile in formarea unui caracter integru, ele pot deveni, dimpotriva, arme care se pot
intoarce imptriva personalitatii copilului, transformandu-l intr-un revoltat sau rasfatat,
doua extreme care nu sunt dorite de niciun parinte.

Trebuie sa avem mare grija deoarece, daca pedepsim copilul permanent, pentru orice mica greseala, sau chiar
pe nedrept, nu numai ca nu-i vom indepta comportamentul, ci il va porni impotriva noastra. Micul strengar va
deveni violent cu cei din jur, ii va taxa de fiecare data cand gresesc si chiar se va obisnui cu pedepsele, care nu
vor mai avea nicio eficienta in cazul lui: Ma duc la fotbal, chiar daca mama nu mi-a dat voie, dar nu-i nimic, o
sa ma pedepseasca si nu mai ies afara trei zile, dar stiu ca azi am jucat fotbal.

Acelasi lucru se intampla si in cazul recompenselor: daca va primi cate un
cadou de cate ori s-a purtat frumos, copilul va ajunge sa nu mai faca nimic
fara a primi ceva in schimb, santajand pe oricine. Important este sa apelam
mai ales la recompensele nemateriale, cum ar fi laudele, imbratisarile si
sarutarile, care il vor invata pe copil sa apreceze sentimentele celor din jur si
sa-si pretuiasca familia.

De asemenea, pedepsele se pot limita la discutii dojenitoare, in care sa ii
explicati copilului ca a gresit, ca i-a ranit pe cei din jur, ca mami sau tati au
fost facuti de rusine din cauza purtarii lui urate. Un copil pedepsit foarte
des va avea o imagine de sine denaturata, se va considera o persoana
slaba, incapabila, iar mai tarziu nu va fi in stare sa-si duca pana la capat
actiunile, de teama sa nu esueze si sa nu fie taxat.
O metoda excelenta, care da roade mai ales daca este aplicata de la varste mici, o
reprezinta ignorarea comportamentului negativ al copilului si, in acelasi timp,
rasplatirea comportamentului sau pozitiv. Copiii sunt obisnuiti sa actioneze in asa fel
incat sa fie tot timpul in centrul atentiei. Daca se poarta frumos si noi nu observam,
dar cand se poarta urat il bagam in seama, atunci copilul va ajunge chiar sa se poarte
urat, desi va fi pedespit, numai ca sa fie in centrul atentiei noastre. Conforum aceluiasi
principiu, daca nu-l observam cand face o boacana (cu conditia ca faptele sale sa nu-
i puna lui sau altuia sanatatea in pericol), dar il laudam cand se poarta frumos, atunci
copilul se va stradui instinctiv sa se poarte frumos, pentru a fi in centrul atentiei.

Mare grija sa avem si la recompensele prea dese si laudele exagerate. Copilul va
ajunge sa-si construiasca o imagine despre sine mult mai buna decat este el in
realitate, se va supraaprecia, iar cand nu va reusi sa realizeze sau sa finalizeze o
activitate, suferinta ii va fi profunda, uneori ajungandu-se pana la depresie si
anxietate.
De aceea, noi, parintii, care ne cunoastem cel mai bine copiii, putem aprecia si
putem realiza o balanta corecta intre fapta-pedeapsa-recompensa, in asa fel incat
sa ii construim copilului un caracter frumos inca din primii ani de viata.


ALTERNATIVE LA PEDEAPS
Muli prini se ntreab: Dac nu o pedepsesc pentru c a fost
rea, cum va nva ea vreodat s fie bun? E nevoie ca
prinii s lase deoparte ideea controlrii copiilor lor. Pot
controla situaia i pot folosi consecinele n loc de pedeaps.
n loc s pedepseasc, prinii trebuie s adopte o atitudine
decent, plin de respect, o disciplin educativ nonviolent
fa de copiii lor.

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Exist cteva alternative la pedeaps:

Cutai nevoile ascunse i sentimente ascunse
Dai informaii i explicaii
Schimbai mediul
Gsii alternative acceptabile
Artai-i cum vrei s se comporte
Oferii alegeri i nu dai ordine
Facei mici concesii
Oferii o perioad de pregtire
Lsai s apar consecinele naturale
Comunicai-le propriile dumneavoastr sentimente
Actionai cnd e necesar
Stpnii-v copilul
ndeprtai copilul de situaie i stai cu el
Jucai-v mpreun
Dezamorsai situaia cu umor
Facei un trg, negociai
Rezolvai reciproc conflictul
Revizuii-v expectaiile
Luai un time out parental

Tipuri de pedepse folosite in
sanctionarea copiilor

Este datoria exclusiva a parintilor de a-si disciplina copiii, astfel incat acestia sa se
dezvolte in adulti responsabili. Acest comportament folosit in anii mici ai copilului
formeaza baza personalitatii sale de mai tarziu. De aceea, este foarte important sa ne
asiguram ca cei mici cunosc ce e bine si ce e rau si sa stie ca vor fi sanctionati atunci
cand vor face greseli majore. Pe de alta parte, parintii trebuie sa inteleaga ca exista
tipuri de pedepse pretabile pentru anumite greseli. De cele mai multe ori, un ton usor
(adica foarte usor) ridicat insotit de afirmarea supararii este de ajuns pentru a aduce
copilul pe drumul cel bun. Insa, in cazurile mai speciale, este nevoie de alt gen
de sanctiuni, care pot fi categorisite astfel:

Pedeapsa prin amendare
Este un instrument eficient de disciplinare, mai ales in cazul copiilor mai mari,
care linisteste copiii pe data. Presupune solicitarea unei amenzi pentru
greseala facuta de copil. De exemplu, daca a spart geamul (mai ales daca a
fost avertizat), nu va mai primi bani de buzunar timp de 1 saptamana.
Copilul nu va trage invataminte doar despre valoarea banilor, dar ii arata si
ca parintele este determinat sa-i inoculeze un comportament bun,
netolerand purtarile proaste.

Pedeapsa verbala
Pedeapsa verbala trebuie folosita cu moderatie, intrucat uzitarea ei nu este
considerata a fi o metoda eficienta de corectare a comportamentului. Pedeapsa
verbala ar trebui limitata la mustruluiala si aratarea resentimentului pentru fapta
comisa de copil, iar in cazuri grave, demonstrarea efectului consecintelor faptei
copilului prin utilizarea unei vorbe manioase. Insa, atunci cand parintele ridiculizeaza,
insulta si tachineaza copilul, nu face decat sa-i darame increderea si respectul de sine.
Aminteste-ti ca cei mici reflecta comportamentul parintilor, iar la varste mai mici,
chiar il imita.

Pedeapsa fizica
Se intampla foarte des ca parintii, frustrati de comportamentul copilului si disperati sa-l
disciplineze, recurg la pedeapsa fizica. Pedeapsa fizica trebuie folosita ca ultima reduta in
sanctionarea copilului, de fapt, ar trebui evitata ori de cate ori se iveste ocazia aplicarii ei. Cel
mult, poti trimite copilul sa stea la colt sau il poti izola pentru o perioada de timp. Niciodata
nu lovi copilul! Chiar si o usoara palma la fund ii spune copilului ca violenta este o forma de
comportament acceptata de societate. Desi menita sa indice determinarea parintelui in
aplicarea pedepsei, copilul poate reactiona prin evitarea parintelui datorita fricii.

Retragerea privilegiilor
Este un instrument eficient pentru disciplinarea copiilor si pedepsirea lor
pentru greselile repetate. De exemplu, daca un copil nu-si face temele, nu va
fi lasat sa urmareasca serialul preferat la televizor. Copilul nu va fi lasat sa faca
ce-i place pana nu va invata din greseli si va face eforturi sa-si corecteze
comportamentul. Daca incepe sa faca o criza, un tantrum, trebuie ignorat. Asa
va constientiza ca tantrum-urile nu-s eficiente!

Disciplinarea prin time-out (pauze scurte)
Este una dintre cele mai blande, insa foarte eficiente, metode de pedepsire. Pauza se refera la
izolarea copilului pentru un interval de timp pentru a-l face sa inteleaga ca a gresit si
comportamentul lui nu este acceptat. Aceasta forma de disciplina este eficienta in cazul copiilor
mici de 18-24 luni. De fapt, psihologii spun ca cei mici ar trebui sa fie familiarizati cu disciplinarea
prin pauza pentru ca mai tarziu sa nu fie surprinsi de uzitarea ei in colectivitate. Intervalul de timp
pentru ispasirea pedepsei creste odata cu varsta. Dupa izolarea copilului, acesta va fi intrebat
daca stie de ce a fost pedepsit prin luarea unei pauze de la activitatea pe care o desfasura, cu
scopul de a intari ideea disciplinarii. Daca se balbaie, i se va aminti cu ce a gresit si ce se asteapta
de la el.
Sfrit!