Sistemul recompensă - pedeapsă

în educația copilului

Prin folosirea metodelor de educatie a copilului, acesta incepe sa realizeze ca exista o legatura intre
modul in care se comporta si consecintele ce rezulta in urma comportamentului. Unul dintre cele mai
eficiente moduri de a motiva un copil este recompensa. Astfel, il incurajezi si il ambitionezi sa invete si sa
faca lucruri noi. Tandretea si imbratisarile, zambetul, atentia, aprecierea, admiratia si incurajarea sunt
moduri de recompensa foarte eficiente in cazul copiilor mici.
Astfel, un instrument foarte util de folosit in educatia copiilor mici este recompensa. Acest lucru nu
inseamna insa ca nu mai trebuie sa ii spui cand a gresit, ca nu mai trebuie pedepsit pentru faptele rele.
Regulile si limitele trebuie foarte bine si clar definite insa in afara de acestea copilul are nevoie si de
satisfactii si, chiar daca tendinta generala este de a-i da satisfactia darurilor primite, trebuie sa stii ca pentru
el recompensa afectiva este cea mai importanta si totodata cea care are efecte pozitive asupra structurarii
personalitatii sale.
Sa vorbesti despre recompensa in educatie atunci cand este vorba de un copil poate parea putin deplasat.
Spunand asta te poti gandi ca anulezi oarecum natura umana si inteligenta copilului insa acest lucru nu este
adevarat. Analizand procesul educatiei si comportamentul uman ne putem da seama ca intotdeauna este
vorba de o recompensa. Fiecare dintre noi face anumite lucruri pentru a obtine avantaje si benefcii materiale
si mai ales morale. Chiar si adaptarea in sine este o recompensa.
Copilul are de fapt nevoie sa demonstreze dascalului cat este de bun si daca nu obtine confirmarea acestui
lucru va suferi. Asadar, zambeste-i cu sinceritate, aplauda-l si imbratiseaza-l atunci cand face ceva bine,
atunci cand ii reuseste ceva dificil pana in acel moment si il vei incuraja sa incerce lucruri noi, formandu-si
astfel un spirit liber si o personalitate complexa. Copilul, pentru a obtine aceasta recompensa afectiva, va
tinde sa faca mereu lucrurile asa cum trebuie. Pentru copil fiecare actiune indeplinita cu succes este o mare
cucerire.
Sistemul recompenselor si al pedepselor determina copilul sa devina oarecum dependent de laudele sau
mustrarile pe care le primeste din partea dascalului si mai departe acasa din partea familiei.
Se creeaza astfel o atmosfera de conditionare, copilul cautand situatiile in care a trait ceva placut si
evitand situatiile neplacute.
Recompensa da rezultate mai bune in educatia copilului decat pedeapsa si are un efect pozitiv asupra
personalitatii sale pe termen lung.Recompensele pot fi materiale (prin calificativele pe care le primeste) sau
de ordinul laudelor, incurajarilor. Trebuie sa luam in calcul faptul ca nu trebuie sa recompensam o activitate
pe care copilul o intreprinde cu placere (de exemplu o activitate sportiva agreata de copil) aceasta nu mai are
nevoie de recompensa deoarece ea este facuta deja fara efort de copil.
Pentru a nu cadea in capcana recompenselor, acestea trebuie oferite pentru a modela comportamentul
si educatia copilului, nu pentru a-l determina in totalitate. Recompensa nu trebuie promisa inaintea
desfasurarii activitatii, ci imediat dupa aceasta activitate, explicandu-i-se clar pentru ce anume este rasplatit.
Este corect sa spunem copilului: “ Pentru ca ti-ai facut azi tema, doamna iti daruieste o fisa de colorat cu
personajul tau de desene animate preferat” , si NU : ” Daca azi iti faci tema, doamna iti da calificativul FB ”.
Folosirea insa pe termen lung a recompenselor va conduce la adoptarea unui comportament corect al
copilului doar conditionat (“ Ce primesc daca fac asta?”).
Mult mai recomandate decat recompensele materiale sunt lauda si incurajarea, deoarece copiii se simt
bine cand intra in gratiile celor din jur si sunt laudati.
Acestea trebuie facute insa intotdeauna pe un ton entuziast si cu o expresie de incantare.Apreciera si
admiratia ii umpluu copilului inima de bucurie ,ii sadesc in suflet sentimentul responsabilitatii,valorii
personale,ii arata ca il pretuiesti ca el este important in colectivul clasei.
Pentru faptul ca gandirea copilului nu are un grad de abstractizare suficient de complex,aprecierea este
si mai eficienta daca ii dam o forma grafica.O steluta,o mutrita vesela,o inimioara,un plus,un tabel cu elevul
zilei...toate acestea sunt mult mai eficiente decat ai crede la inceput.
Incurajarea este cea mai eficienta arma de combaterea a spaimei de esec. Incurajarea ii arata
copilului ca a invatat ceva, ca eforturile lui nu au fost in zadar si il determina sa persevereze. Daca nu esti
multumit de cat de bine si-a facut tema, nu ii reprosa, data viitoare nu-si va mai bate capul cu ceva ce oricum
nu-i iese bine. Incearca sa remarci tot ce a facut bine, apoi si unde a fost neglijent, arata-i unde a gresit si
incheie evaluarea cu un ,,data viitoare ,sunt sigura ca te vei descurca mai bine,,
Cuvântul de laudă şi încurajarea sunt de multe ori practici mai “sănătoase” si au acelasi efect ca şi
recompensa materială.
Alte modalitaţi de recompensă:
 expunerea unei lucrări pentru a putea fi văzută de toţi părinţii
 să fie numit şeful clasei cu responsabilitatea de a mă ajuta in distribuirea materialelor didactice
 să spun părinţilor despre meritele copilului lor
 să deseneze pe tablă
 să se aşeze primul la rând
 să fie cel care îi ajută în clasă pe cei mai lenţi
 să ţină o jucărie pe masă
 să utilizeze computerul
 să fie conducătorul unui joc din sala de clasă

Recompensele materiale (dulciuri, jucării) trebuie folosite foarte rar – sunt accesibile părinţilor.
Recompensele cresc frecvenţa comportamentului si ele trebuie să aibă un caracter personal, adică să
recompensăm cu ceea ce iubeşte copilul. Recompensele dau rezultate mai bune în educaţia copilului şi au un
efect pozitiv asupra personalitaţii sale pe termen lung.
Pentru a nu cădea în capcana recompenselor, acestea trebuie oferite pentru a modela comportamentul
si educaţia copilului, nu pentru a-l determina în totalitate.
Pedeapsa nu trebuie aplicata din prima clipa. Dupa ce copilul a facut ceva rau, educatorul trebuie sa-i
explice acestuia ce a gresit si, in acelasi timp, sa-i spuna care era comportamentul corect in acea stituatie. De
asemenea, copilul va fi atentionat ca daca fapta rea sau comportamentul inadecvat se va repeta, vor trece la
aplicarea unei pedepse.
Pedeapsa nu trebuie sa fie exagerat de severa (acest tip de pedepse inraiesc copilul si il determina sa
aiba o atitudine rebela) si ea nu trebuie sa constea in pedeapsa corporala.
O pedeapsa trebuie aplicata imediat dupa ce comportamentul inadecvat a fost savarsit si educatorul
trebuie sa-i explice foarte clar copilului, pe un ton calm, pentru ce anume este pedepsit. Tonul pe care ne
adresam copilului este foarte important, nu trebuie sa fim agresivi, sa tipam si sa-i vorbim urat, astfel il
infricosam si el nu se va concentra sa inteleaga ce a gresit, ci atentia lui se va focaliza pe frica indusa de
agresivitatea noastra.
Pedepsele uzuale folosite de majoritatea sunt: interzicerea iesitului in pauza,neparticiparea la o
activitate care ii facea placere etc...
Este greu pentru un dascal sa aplice o pedeapsa pentru ca el trebuie sa analizeze foarte bine situatia si sa
gaseasca mustrarea potrivita situatiei; altfel, el risca sa aplice o pedeapsa prea aspra, care inraieste copilul,
sau una prea blanda, care nu va avea niciun efect in ceea ce priveste corectarea comportamentului copilului.
Dascalul trebuie sa-si cunoasca foarte bine copilul, pentru ca numai asa va fi capabil sa recompenseze sau sa
pedepseasca intr-un mod corect, sa-i ofere drept rasplata lucruri care-i plac si sa-l priveze de acestea atunci
cand greseste.
Acest sistem trebuie folosit inteligent si nu este indicat sa abuzam de el. Este foarte important cum ii
educam pe micutii nostri si ce idei si principii le insuflam de mici. Prin folosirea abuziva a acestui sistem,
copii, deveniti oameni mari, nu vor avea pricncipii si scopuri, ci vor dori sa evite pedeapsa sau sa obtina o
recompensa, astfel fiind educati.
Este uşor să spunem “nu” şi să stabilim interdicţia dacă suntem consecvenţi şi impunem reguli clare.
Adulţii sunt cei care impun regulile de aceea este important să ţinem cont de nevoile şi posibilitaţile copiilor,
să nu le cerem prea mult. Preferabil să-i lăsăm pe copii să contribuie şi ei pe cât posibil la stabilirea
pedepselor.
Din punct de vedere managerial, pedeapsa este utila ca mijloc de dirijare, fiindca exercita o influenta
cu adevarat educativă, determinandu-l pe cel care a gresit sa nu mai doreasca sa incalce norma, nu din teama
ci datorita propriei ratiuni.
Maiestria cu care un cadru didactic face apel la o astfel de strategie de interventie este legata de
experienta sa la clasa, de stilul sau educational si managerial.
Pedeapsa aplicata de un cadru didactic care, in mod obisnuit, cultiva o distanta socio-afectiva
semnificativa intre el si elevi, va avea efecte minore, posibil negative; aceeasi pedeapsa utilizata de un
profesor care se impune in fata elevilor prin respect, pregatire profesionala si atasament are sanse de a solda
cu efecte pozitive mai mari si va fi benefica pe o perioada mare de timp.
Copilul va fi atentionat ca daca fapta rea sau comportamentul inadecvat se va repeta, vor trece la
aplicarea unei pedepse. De multe ori pedeapsa nu funcționează, sau funcțioează doar pentru o vreme. Este
aproape imposibil sa iti educi copilul fara sa il pedepsesti.