„Fram, ursul polar”

de Cezar Petrescu
Povestea lui Fram începe la circ unde ursul polar reprezintă
atracția principală. Circul pleca din oraș a doua zi iar în
această seară, după reprezentația tigrilor, Fram trebuia sa
apară și să îsi facă numărul magic.
Fram e renumit pentru că
numărul său era fără dresor,
iar el era iubit pentru
acrobațiile sale și pentru
gesturile aproape umane pe
care le căpătase.
În cele din urmă, Fram își
face apariția. Însă este foarte
trist și pleacă de pe șcenă
fără să-și mai facă numărul.
 Aflat în cabina sa, Fram se gândește cu dor la sloiurile de
gheață și la mama sa de care a fost despărțit foarte timpuriu.
Aceasta a fost împușcată de oameni, iar el a fost luat pe o corabie.
Căpitanul corabiei i-a dat numele Fram, după vechea lui
corabie, Fram înseamnă “înainte” în norvegiană.
Când a ajuns pe uscat căpitanul căpitanul l-a vândut pe Fram
pentru a face rost de bani, iar ursulețul a ajuns la circ.
Aici, a crescut și a învățat să înveselească oamenii cu
giumbușlucurile sale.
 Fram era foarte trist și
starea lui este destul de
neobișnuită și atrage atenția
unui fost vânător.
Acesta înțelege că lui
Fram îi este dor de
meleagurile natale și îl
convinge pe directorul
circului să îl trimită pe Fram
acasă, la polul nord.

Ajuns aici, Fram nu se poate

obișnui. Viscolul îi dă mari bătăi
de cap, și nici hrană nu găsea
prea ușor. Nu putea vâna foci
întrucât îi aminteau de cele de
la circ.
 La un moment dat, se întâlnește
cu un alt urs mare pe care îl
poreclește “Căpățânosul”. Acesta
sare la bătaie, dar Fram reușește să-l
pună pe fugă cu acrobațiile sale de
circ. Astfel, reușește să mănânce
ceea ce vânase ursul cel rău.

Atunci când se întâlnește cu o

ursoaică ce avea doi pui, încearcă să-
i înveselească cu acrobațiile lui, dar
realizează că ceea ce pe oameni îi
încântă și îi bucură, pe animale le
sperie.
Necăjit, se urcă pe un sloi de gheață și plutește spre alte meleaguri.
Unde, după un timp se întâlnește cu un pui de urs a cărui mamă
tocmai fusese ucisă de către un alt urs.

Fram s-a bucurat că în sfârșit cineva nu

fuge de el, iar împreună i-au dat o lecție
ursului ucigaș.
Însă, atunci când Fram descoperă că puiul
de urs începe să-i imite comportamentul,
decide să-l părăsească pentru ca acesta să
rămână “normal” adică să știe să se descurce
singur și să își găsească hrana.
Acum era din nou singur
și Fram începea să simtă
lipsa oamenilor.

Astfel, s-a bucurat când a

întâlnit un copil de eschimos care
părea fascinat de el.
Însă tristețea îl cuprinde iar,
când realizează că acesta încerca
să-l atace.
Fram a fugit și acum plutește în neștire pe o bucată de gheață până
ajunge să se întâlnească cu doi oameni de pe vaporul care-l adusese la
polul nord.

Aceștia rămăseseră prinși într-o furtună de gheață, departe de tabăra

lor. Fram îi recunoaște și încearcă să-i încălzească.
La sosirea vaporului, Fram este
primul care urcă, abia așteptând să
ajungă din nou printre oameni, acolo
unde el se simțea cel mai bine.