Fram, ursul polar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau

inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Fram, ursul polar

Coperta ediției princeps a romanului (1931)

Informații generale

Autor Cezar Petrescu

Gen Literatură pentru copii

Ediția originală

Titlu original Fram Ursul Polar

Limba limba română

Țara primei apariții România

Data primei apariții 1931

Număr de pagini 307

Dimensiune și greutate 750 g

Modifică date / text 

Fram, ursul polar este un roman al scriitorului Cezar Petrescu, publicat în

anul 1931.
 Cuprins

 1Sumar
 2Ecranizare
 3Traduceri în alte limbi
 4Note
 5Legături externe

Sumar[modificare | modificare sursă]
 Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Pentru ultima dată în acel oraș, Miss Ellian se prezintă în arena circului Struțki, cu cei
12 tigri de Bengal și apoi dând reprezentație și Fram, Ursul Polar. Spectatorii sunt
profund impresionați. Fram, Ursul Polar intra fără îmblânzitor și își făcea numerele
fără ghidare. Cu toate acestea, tocmai în seara de adio, Fram nu mai apărea.
Spectatorii sunt foarte nemulțumiți. Într-un târziu, Fram vine pe scenă, dar fără să
mai execute nimic. După un timp în patru labe, ca un animal oarecare, pleacă spre
cușca sa.
Doi copii vizitează menajeria circului Struțki. Fram stă nemișcat, închis cu zăvorul,
deși nu este agresiv. Acesta visează la zilele copilăriei lui, înainte de a fi luat de
eschimoși și vândut pentru circ. Își amintește de peștera unde s-a născut și de
ursoaică, mama lui, cu care călătorise pe un sloi de gheață. Pe o insulă, ursoaica
simte un miros străin, de om și de câine, înainte de a fi împușcată. De acolo, Fram se
trezește pe o corabie, unde marinarul Lars îl botează, după numele corăbiei renumite
cu care Lars străbătuse ținuturile polare (în limba norvegiană înseamnă „înainte").
Fram este vândut pentru zece sticle de rom și, curând, ajunge la circul Struțki. Vreme
de șapte ani este fala circului. Acum, acesta tânjește după ghețurile polare.
Un fost vânător, pasionat de studierea urșilor, îl convinge pe directorul circului să-l
trimită înapoi pe Fram, la pol. Acesta nu ar fi vrut, ca să nu piardă bani, dar ulterior
realizează că poate câștiga din reprezentații în folosul lui Fram.
Ajuns la pol, Fram, nerăbdător dispare rapid între ghețuri. Curând cunoaște viscolul,
și, neadaptat, Fram se „încălzește” făcând acrobații. Viața la pol era un pic mai grea
decât și-ar fi imaginat. Fără nimeni care să-i poarte de grijă, acesta trebuie să se
descurce singur.
Instinctiv, se îndreaptă spre țărm. Văzu câteva foci, dar, amintindu-și de trupa de foci
de la circul Struțki, nu le putu ataca. Ajuns pe o altă insulă, o găsi plină de urme de
animale. Se luă după urmele de urs polar. Ursul străin sări la bătaie, dar Fram se
folosi de mișcările învățate la circ, ca să-l învingă și-l sperie. Trist, Fram realizează că
și alte vietăți fugeau de el, considerându-l dușman. Cu toate astea, Fram ajunge să
profite de morsele ursului străin, deși acesta, Fram îl poreclise „Căpățânosul”, s-a
săturat să vâneze pentru altul și a plecat de pe insulă, pe un sloi plutitor. Treptat,
Fram învață să-și facă adăpost de viscol.
Fram întâlnește o ursoaică și doi pui și încearcă să fie prietenos, în stilul lui de circar,
fără succes. Întâlnește și alți urși, care se speriau să vadă unul de-al lor cum face
salturi mortale, pași de vals, echilibru în cap și mers în labele dinainte. Îndată, cei
întâlniți își abandonează hrana și fug. „Ceva tainic și rău, neînțeles, îl despărțea de
urșii sălbatici ai polului.” Așa, Fram tot călătorește pe sloiuri întâlnind dușmănie și
frică din partea urșilor albi.
Așa cum înainte tânjea după întoarcerea la pol, acum Fram se chinuiește cu gândul
la oameni. Disperat de viscol și singurătate, el merge în neștire pe banchize. Ceilalți
urși par să fi dispărut. Deodată, îi iese în cale un pui de urs. E singur. Ursoaica,
mama lui, a fost ucisă în lupta cu un alt urs polar, iar puiul a scăpat, fugind, doar cu o
rană. Puiul de urs îl duce pe Fram la locul cu pricina și acesta o ia pe urmele ursului
ucigaș. Îl găsește ușor și-l izbește cu dinții de gheață.
Puiul de urs primește și un nume: Zgăibărici. Cu mirosul mai bun decât al lui Fram,
acesta găsește „depozitul” ursului bătut: două morse înghețate. Acolo poposesc cei
doi, în adăpost, până ce trece noaptea polară. Se mai întâlnesc cu ursul ucigaș al
ursoaicei, care slăbise pentru că Fram îi fărâmase câțiva dinți și el nu mai era la fel
de puternic ca înainte. Fram îi redă adăpostul și hrana, apoi pleacă mai departe, cu
puiul de urs. La puțin timp, puiul o zbughiește îndărăt și îl mușcă pe urs de gât ca să-
și răzbune mama.
Fram își reia obiceiul de a goni urșii albi cu giumbușlucuri, servindu-se din vânatul
lor. Într-o zi, Fram își găseșe micul protejat exersând giumbușlucurile sale. Fram îl
scutură bine și se hotărăște să-l părăsească, ca Zgăibărici să ajungă un urs normal.
Iarăși, Fram plutește fără țintă, neașteptând nimic bun. Sloiul lui se oprește într-un
loc unde pescuia un copil de eschimos. Fram se străduie să-l atragă cu tot ce știa de
la circ, dar copilul era îngrozit. Eschimosul îl crede un urs vrăjit și-i arată jucăriile lui,
cerându-i să le transforme în arme adevărate. Dezamăgit de neputința lui Fram de a-
i preface jucăriile, eschimosul vrea să-l săgeteze, dar Fram prinde săgețile din zbor
și-i rupe armele, după care îl părăsește. Nici dintre eschimoși nu a crezut vreodată
povestea lui Nanuc despre ursul vrăjit.
Otto și Egon, doi oameni de pe vaporul care-l adusese pe Fram, își pierd câinii și
săniile când o banchiză de gheață se despică. Rămași în viață, cei doi n-au provizii,
arme și sunt la o distanță de 48 ore de coliba lor. Sunt prinși într-o furtună de gheață
și îngheață când îi găsește Fram. Recunoscându-i după miros, acesta îi încălzește
cu blana lui după care îi conduce la adăpostul lui, unde avea carne de focă. Vânătorii
s-au întors, cu Fram, la coliba lor. La venirea corabiei, Fram se suie singur în barcă,
dorind să fie luat și el.

Ecranizare[modificare | modificare sursă]
În 1983 romanul a fost adaptat într-un serial, Fram de șase episoade în
regia Elisabetei Bostan. În rolurile principale au jucat Violeta Andrei, Octavian
Cotescu, Carmen Galin și Adrian Vîlcu[1].
Spre deosebire de carte, în serial evenimentele au loc în ajunul anului 1900. Circul
vine în oraș și sunt introduși membrii familiei Mărculescu, saltimbanci.

Traduceri în alte limbi[modificare | modificare sursă]

 în limba franceză: Fram, l'ours polaire, a fost publicată[2] în 1959, tradusă de Luce

Vidal și ilustrată de Henri Dimpre, colecția Nouvelle bibliothèque rose, editura Hachette
Jeunesse; carte aproape dispărută din circulație astăzi.
 în limba germană: Fram, der Eisbär, prima ediție în 1960, Editura Jugendverlag -
Bukarest, ASIN B002Z2SNK0