Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ursul polar
DE MIRA KALIANI
27 FEBRUARIE
ÎN JURUL LUMII
Este un iscusit înotător, stratul de grăsime din corp îl ajută să plutească; își
folosește labele să vâslească, iar picioarele din spate pe post de cârme. Ce l mai
lung record de înot al unui urs polar a fost de 687 de kilometri, în nouă zile, fără
întrerupere.
Vânează și se hrănește mai ales cu foci, care îi asigură cea mai bună sursă de calorii,
dar nu refuză, la nevoie, păsări marine sau leșuri de balene mici.
600 de kilograme și 3 metri
E uriaș ca dimensiuni. Un urs polar adult poate ajunge la o greutate de peste 600 de
kilograme (ursoaicele sunt mai mici, au numai între 150 și 295 kilograme). Ca
înălțime, ating între un metru și un metru jumătate – dar când se ridică pe labele
posterioare poate avea trei metri.
Proiectat pentru ghețurile Oceanului Arctic
Este adaptat perfect climei arctice unde temperatura coboară și la -45 de grade C.
Ursul polar e izolat cu două straturi de blană ce îi asigură căldura. În plus, forma
urechilor și coada scurtă previn pierderea căldurii. După un înot în apele înghețate,
nu trebuie decât să se scuture bine de apă și gata, ziua lui poate continua. Se
încălzește repede, așa că mai degrabă poate muri din cauza căldurii decât a frigului.
Longeviv
Ursul polar este printre animalele longevive – în sălbăticie, trăiește în jur de 15-18
ani, dar sunt situații în care biologii au descoperit că unii urși polari aveau în jur de
30 de ani. În captivitate trăiesc în general mai mult – peste 30 de ani. Un astfel de
urs din Canada a ajuns la 42 de ani.
Orbi și fără dinți
Cei mai mulți ursuleți polari sunt născuți în luna decembrie, au 30-35 centimetri și
cântăresc ceva mai mult de o jumătate de kilogram. Sunt orbi, nu au dinți și sun t
acoperiți cu o blană scurtă, moale. În primii doi-trei ani de viață, sunt complet
dependenți de mama lor care le asigură căldură și hrană.
Călătorește mult și departe
Pentru a-și procura hrană, ursul polar poate călători, mergând pe uscat sau înotând,
sute de kilometri. Un urs polar urmărit prin dispozitiv GPS de World Wildlife Fund a
parcurs aproape 4000 de kilometri, din Norvegia în Rusia, în mai puțin de un an.
Un alergător
Cine s-ar aștepta ca acest dolofan să fie un bun alergător? Este unul cât se poat e de
bun, atinge 40 km/oră. Înarmat cu viteză, cu o forță teribilă, un formidabil simț al
mirosului și o mușcătură mortală, ursul polar nu e intimidat de prezența omului pe
teritoriul lui și îl vânează de câte ori i se oferă ocazia (în comparație cu alte
mamifere terestre, e cunoscut faptul că omul e într-un mod cu totul extraordinar
complet lipsit de capacitatea de a alerga cu viteză mare).
3 pleoape
Ursul polar e echipat cu trei pleoape, a treia având rolul să reducă cantitatea de
radiații UV și să-l protejeze de orbirea zăpezilor. Având în vedere unde trăiește, este
ceva cât se poate de folositor pentru el.
Un singuratic
Ursul polar iubește mai degrabă singurătatea, deși uneori are chef de joacă și
socializează cu ceilalți. Totuși, preferă să petreacă mai mult timp singur, în locuri
izolate.
Pentru a le observa comportamentul, oamenii de știință folosesc bărci, elicoptere și
alte aparate de zbor adaptate, însă doar atunci când vremea le permite și numai în
anumite locuri. De curând, se folosesc dispozitive non-invazive de urmărire prin
satelit – ceea ce e mai ieftin decât un elicopter – și, în acest mod, cercetătorii pot să-
i identifice în cele mai izolate locuri din Arctic.
Ursul polar și pinguinul
Deși mulți cred că urșii polar și pinguinii se găsesc în aceleași zone – idee generată
și de reclame și imagini în care apar împreună – în realitate nu se întâlnesc
niciodată. Se află în locuri complet opuse de pe pământ, chiar dacă au ceva în
comun: le plac zonele înghețate. Ursul polar trăiește numai în zona arctică în timp
ce pinguinii sunt doar în emisfera sudică. Probabil locul unde se află cel mai
aproape unul de altul e grădina zoologică.
În captivitate
Ursul polar a fost ținut în captivitate de europeni din secolul al XIII-lea, după ce
comercianți vikingi l-au dăruit unor capete încoronate. Când Henric al III-lea al
Angliei a primit în dar un urs polar, l-a ținut cu botniță și legat cu lanț, însă era lăsat
să prindă pești și să înoate în Tamisa.
Prin organizația Polar Bear International, inițiatoarea Zilei Internaționale a Ursului
Polar, oricine se poate implica mai mult în proiecte ce urmăresc protejarea ursului
polar în sălbăticie. Puteți adopta simbolic un urs polar iar în schimbul donației,
organizația oferă un certificat de adopție cu numele donatorului (dacă acesta
dorește) și, în funcție de suma oferită, diferite produse.