COMENTARIU CARTILE LUI APOLODOR, REFERAT, GELU NAUM

Comentariu "Cartile lui Apolodor" de Gellu Naum Gellu Naum (n. 1915) este un poet si traducator contemporan care a scris si literatura pentru copii: "Asa-i Sanda" (1956), "Cel mai mare Gulliver" (1958), "Cartea cu Apolodor" (1959), "A doua carte cu Apolodor" (1964), "Cartile cu Apolodor" (1979), creatii n care "imaginatia sa se poate desfasura n deplina libertate", ele fiind "opere de delectare pentru orice vrsta" Volumul "Cartile cu Apolodor" include, cu mici modificari, cele doua opere literare anterioare care l au ca personaj pe Apolodor. Prima parte a volumului "Cartile cu Apolodor", dupa ce ne prezinta personajul principal, nfatiseaza "odiseea " lui, o adevarata cronica rimata ntr-un ritm alert, vioi, de la plecarea eroului din Bucuresti, pna n momentul revenirii sale. Plecat n cautarea fratilor lui din Labrador, Apolodor trece printr-o multime de peripetii, care de care mai palpitante, integrndu-se unor medii si spatii geografice diferite, calatorind pe uscat, pe apa, prin aer, ca n final, dupa ce-si regaseste neamurile, sa hotarasca sa se napoieze la Bucuresti, sfsiat de dorul prietenilor de la circ. Cea de-a doua parte a "Cartilor cu Apolodor" ni-l prezinta pe erou n compania a doi prieteni nedespartiti si fideli cangurul Ilie si leul Amedeu n diferite ipostaze si mprejurari: la carnaval, la schi, la plaja etc. Aproape toate ntmplarile sunt povestite cu haz si constituie un minunat prilej pentru poet de a ilustra anumite nvataminte sau norme de conduita. Fragmentele din manual sunt extrase att din prima parte (1, 2), ct si din a doua (11) si nfatiseaza viata lui Apolodor la circ si apoi n tovarasia prietenilor sai cangurul Ilie si leul Amedeu. Un prim cadru plaseaza actiunea "la circ, n trgul Mosilor", unde "Pe gheata unui racitor,/ Traia voios si zmbitor/Un pinguin din Labrador.", ca apoi sa aflam numele si ocupatia eroului: " Cum se numea? Apolodor./ Si ce facea? Cnta la cor./ [...] (Era tenor.)". Un scurt portret completeaza "fisa" personajului: "Grasut, curat, atragator/ n fracul lui stralucitor." si-l ncadreaza, prin personificare, universului uman. Desi la circ era fericit "traia voios si zmbitor" pinguinul, dezradacinat din mediul sau si departe de ai sai, traieste intens dorul de a-si revedea fratii din Labrador, exprimndu-si sfsietor si impresionant aceasta dorinta: "Sunt foarte trist! [...]/ Mi-e dor, mi-e dor/ De fratii mei din Labrador.../ O, de-as putea un ceas macar/ Sa stau cu ei pe un ghetar.../Apoi a plns Apolodor..." Dupa multe peripetii, dupa o calatorie lunga, obositoare si aventuroasa, Apolodor ajunge la pol, si dupa ce si revede neamurile, se napoiaza la Bucuresti, de data aceasta sfsiat de dorul prietenilor de la circ. El si face nsa alti prieteni cangurul Ilie si leul Amedeu mpreuna cu care traieste ntmplari, descopera alte aspecte si sensuri ale lumii nconjuratoare. Ultima parte a fragmentului ni-i nfatiseaza pe plaja. Nemaisuportnd caldura, Apolodor se arunca n mare si noata n adncurile ei "printre scoicile tacute,/ Printre navele pierdute/ Care dorm acolo, jos,/ necate printre stnci,/ Pe sub apele adnci". Usurinta cu care Apolodor noata, faptul ca se bucura de racoarea adncurilor, strnesc admiratia invidioasa a prietenilor sai care se resemneaza nsa cu datul sortii: " De, asa a fost sa fie!/ Eu sunt cangur, tu esti leu;/ Rezistam foarte putin/ Si ne-am neca usor". Cadrul n care se petrec ntmplarile se schimba permanent, pentru ca si actiunea are o deosebita mobilitate n spatiu: la circ, pe gheata unui racitor, pe plaja, n valurile marii etc. Unele dintre substantivele care contureaza cadrul sunt nsotite de atribute ("scoicile tacute", "navele pierdute", "apele adnci", "locul cel mai racoros",

"trgul Mosilor", "gheata unui racitor"), fie ca e vorba de lumea de sub ape, fie de cea de deasupra apelor. Lumea animalelor nfatisata de Gellu Naum capata trasaturi ale universului uman. Apolodor, n varianta lui umana, este "grasut, atragator/ n fracul lui stralucitor", traieste si se comporta asemenea oamenilor: la circ se simte bine, e "voios si zmbitor", dar l cuprinde dorul de fratii lui si atunci devine trist si plnge, ca apoi veselia si zburdalnicia sa-i revina cnd se arunca n mare unde se simte n largul sau. Personificati sunt si cangurul si leul care sunt prietenii credinciosi ai lui Apolodor. Ei stau pe plaja, vorbesc, si admira prietenul care le strneste admiratia si apoi se resemneaza. Se remarca folosirea unui vocabular simplu, sugernd universul jocului ("circ", "racitor", "scamator", "acrobat", "dansator", "plaja", "nisip" etc.) precum si tonalitatea vesela si jucausa a versurilor realizata prin masura, ritmul si rima lor, prin enumeratii ("nici scamator, nici acrobat, nici dansator", "grasut, curat, atragator", "printre scoici,... printre nave" etc.) si repetitii ("mi-e dor", "plutesti, plutesti, plutesti", "noti, noti, noti" s.a.m.d.). Din felul n care autorul nfatiseaza faptele si "eroii" se desprinde si atitudinea sa de simpatie, de ntelegere fata de acestia, admiratia lui, dar si imaginatia uluitoare de care dispune. Insa daca avem n vedere numai a doua parte a "Cartilor cu Apolodor", vom observa si faptul ca prin intermediul ntmplarilor, narate cu dezinvoltura, scriitorul "inoculeaza cu degajare norme igienice si de comportare, tonul fiind usor cinic" n adevarate scenete relativ autonome.