Sunteți pe pagina 1din 5

www.referat.

ro

Comentariu "Caprioara" de Emil Grleanu


Lumea marunta a celor care nu cuvnta din opera lui Emil Grleanu nu este numai o lume pitoreasca, de un farmec aparte sau de un umor discret, ci este si plina de neliniste si ntrebari, si are dramele ei mute, zguduitoare uneori. In schita "Caprioara", Grleanu zugraveste tocmai astfel de drama, caci caprioara, mpinsa de sentimentul sau matern se jertfeste n locul iedului ei iubit. Scrierea se deschide prin sugerarea unei atmosfere de calm, de liniste, edenice. Intr-un astfel de cadru, "pe muschiul gros, cald ca o blana a pamntului" se afla caprioara si iedul ei. Intr-o scena plina de tandrete, iedul "si-a ntins capul cu botul mic, catifelat si umed pe spatele mamei lui si cu ochii nchisi se lasa dezmierdat. Caprioara l linge si limba ei subtire culca usor blana moale, matasoasa a iedului". Acestei situatii initiale i urmeaza cauza actiunii, caci linistea se tulbura cnd n sufletul de mama al caprioarei "ncolteste un simtamnt staruitor de mila", fiindca, venind vremea ntarcatului, trebuie sa se desparta de puiul ei. Acest sentiment, acest gnd si necesitatea mplinirii lui constituie mobilul desfasurarii actiunii care urmeaza. Imbarbatndu-se, caprioara porneste mpreuna cu iedul spre tarcurile unde vrea sa-l lase singur, convinsa ca "acolo, sus, e pazit si de dusmania lupului si de iscusinta vnatorului". Pna acolo mai erau nsa de strabatut locuri primejdioase si n drumul lor caprioara pune la ncercare puterile iedului, care face fata tuturor ncercarilor. In cale apare nsa padurea ntunecata, loc deosebit de primejdios pentru ca aici se afla lupul. Presimtirea caprioarei devine fapt mplinit si observnd "ochii lupului stralucind lacomi", ea se jertfeste pentru pui. Lupul, vaznd prada mai mare, uita de ied si se repede la ea. Prabusita n snge, caprioara nu moare pna ce puiul, nspaimntat, nu se topeste n adncul padurii. Numai atunci ea "simte durerea, iar ochii i se turbura de apa mortii". Astfel se consuma o drama zguduitoare din lumea celor care nu cuvnta, careia i cade victima nevinovata caprioara. Ea apare ntr-o ipostaza umanizata, n postura unei mame iubitoare, afectuoase si grijulii. Ca orice mama, se zbuciuma ("n sufletul ei ncolteste un sentiment staruitor de mila"), traieste durerea apropiatei despartiri ("Si cum se uita, cu ochii ndurerati, din pieptul caprioarei scapa ca un muget nabusit de durere"), dar cnd este cazul se mbarbateaza si si duce hotarrea pna la capat. Ajungnd n inima padurii ntunecate "ca un iad" este prevazatoare, trecnd cu grija din poiana n poiana. Instinctul matern o face sa presimta primejdia si atunci cnd nu mai exista alta solutie se sacrifica pentru a salva viata iedului. Spiritul de sacrificiu izvoraste din profunzimea sentimentului dragostei materne, manifestat permanent, constant si duios. Textul literar este o mpletire perfecta a naratiunii cu descrierea. Legatura dintre cele

doua moduri de expunere este asa de strnsa, nct nu se poate vorbi de pasaje descriptive si narative, ntruct n tesatura epica a scrierii sunt strecurate elemente descriptive ce sunt reliefate prin intermediul comparatiilor si al epitetelor. Aceasta caracteristica a textului se observa nca din primul fragment, cnd, nfatisnd caprioara care si dezmiarda iedul, autorul foloseste epitetele "muschi gros, cald", "bot ... catifelat si umect, "blana moale, matasoasa" si comparatia "cald ca o blana". Procedeul este folosit n tot textul, unde se mai ntlnesc epitetele fiinta frageda", "salturi ndraznete" "sarituri ametitoare", "behaind vesel", "hrube adnci", "inima ntunecata", "straluceau lacomi", "zbieret adnc, sfsietor" etc. si comparatiile "se opreste ca si cum ar mirosi genunea", "se avnta ca o sageata", "picioare subtiri ca niste lugere", "inima padurii ntunecata ca un iad" s.a. prin care sunt punctate unele elemente de cadru sau stari sufletesti ori sunt caracterizate diferite actiuni relatate prin naratiune. Se remarca, de asemenea, lirismul covrsitor al textului, caci autorul reuseste sa-l faca partas pe cititor la drama consumata, sa-l implice direct, mai ales afectiv, att prin pilda de iubire si de jertfa a caprioarei, ct si prin aducerea acestor aspecte n prim plan, reliefate prin folosirea verbelor la indicativ-prezent: "sta", "se lasa", "linge", "culca", "deschide", "si azvrle", "ramne", "se topeste" etc. Astfel "actiunea se desfasoara dinamic, ntr-o succesiune rapida de situatii", iar comunicarea sentimentului de durere se realizeaza, de data aceasta, "printr-un stil grav, sobru". TEMA SCRIERII Autorul convertete un instinct din lumea animalelor ntr-o puternic dragoste matern capabil chiar de sacrificiul suprem. COMPOZIIA. EXPRESIVITATEA VALORILOR ESTETICE Creaia debuteaz ntr-o atmosfer de pace care nu prea a prevesti deznodmntul tragic. Tabloul este construit pe fondul unei naturi grandioase: pe muchiul gros, cald, ca o blan a pmntului, cprioara st jos lng iedul ei. Acesta i-a ntins capul, cu botul mic, catifelat i umed pe spatele mamei lui, i cu ochii nchii se las dezmierdat. Cprioara l linge i limba ei subire alunec uor pe blana moale, mtsoas a iedului. Este o scen de familie plin de duioie i graie, elemente sugerate prin epitete duble, triple i o comparaie. Armonia, linitea i mpcarea sunt punctate pentru a scoate i mai bine n relief lupta sfietoare din sufletul de fugarnic al cprioarei, care de fapt nu mai pare s fie un animal ci o

mama adevrat, copleit de mil pentru fiina fraged creia i-a dat via, pe care a hrnit-o cu laptele ei, dar de care trebuie s se despart. Detaat de textul schiei, acest fragment ne duce cu gndul la o

fiin uman, la mam, la eterna noastr mam. Acesta este momentul cnd puiul de cprioar trebuie s-i ia destinul pe cont propriu. Un muget nbuit de durere puse capt frmntrii luntrice, i, nvingndu-i dragostea matern, cprioara se hotr s-i duc puiul la ancurile de stnc din zri, unde va fi n afar de orice pericol. Acolo, pe muchiile prpstiilor era mpria caprelor, peste care stpneau fr nici o grij, i acolo, l-ar fi tiut ca lng dnsa. Scena moale de pn aici se dinamizeaz, drumul pn la ancuri o impune, singura ei arm de aprare o constituie micarea rapid, fuga fulgertoare, salturile ndrznee prin locuri pline de primejdie i iedul trebuie s fac dovada c are fora acestor micri. Iedul, se ine voinicete i se avnt ca o sgeat . Ameninarea plutete n aer, lupul st la pnd, cprioara simte contenete fuga, pete ncet. Natura slbatic, grandioas i

nspimnttoare este descris admirabil, ca un drum ntre via i moarte. De la luminozitatea poienilor viaa, se ajunge n inima ntunecat ca un iad a pdurii moartea. ntr-o grandoare impresionant lumina se mpuineaz i spaiul se ngusteaz treptat. Ieir la un alt lumini i continuarea drumului este posibil numai pentru ied, cprioara se va sacrifica pentru acesta. Momentul culminant este descris cu miestrie, dar cu economie de mijloace stilistice pentru ca sacrificiul s nu devin patetic. Finalul este magistral, ncheind o evocare narativ prin ochii cprioarei muribunde, n care

imaginea realitii se stinge treptat, ultima fiind aceea a iedului care se topete n adncul pdurii simbol al salvrii. Prbuit n snge, la pmnt, sub colul fiarei, cprioara rmne cu capul ntors spre iedul ei. i numai cnd acesta, nspimntat, se topete n adncul pdurii, cprioara simte durerea, iar ochii i se tulbura n apa morii. Limba folosit de Emil Grleanu este cu totul potrivit fondului de idei, cu expresii plastice i epitete sugestive. Stilul este concis i red cu precizie ideea, fiind totui bogat n epitete i comparaii. Schiele lui Grleanu au o nsemnat valoare instructiv i educativ. Ele constituie un mijloc de cunoatere a unor aspecte ale vieii animalelor, psrilor, insectelor i chiar a plantelor, redate ntr-o form literar accesibil. Lectura acestor schie le trezete copiilor dorina de a observa mai atent viaa din natur i mrete interesul pentru cunoaterea vieuitoarelor, contribuind la dezvoltarea spiritului de observaie. Prin forma lor artistic, schiele lui Grleanu contribuie i la dezvoltarea sentimentelor estetice ale copiilor. Schia este o oper epic - o naraiune n proz, de mici dimensiuni, n care se relateaz o singur ntmplare semnificativ din viaa unor personaje. Aciunea dintr-o schi se petrece ntr-un interval de timp scut, cel mult o zi, i ntr-un spaiu restrns. Pentru ca lectura operei lui Grleanu s-i ating scopul educativ i, n special, s contribuie la dezvoltarea spiritului de observaie, educatorul trebuie s-i stimuleze pe copii, pentru a observa amnuntele redate de scriitor i a le putea reproduce.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate