In opinia mea, mesajul textului “ Naluca” de Cezar Petrescu se refera la ideea ca iubirea nu se

demonstreaza prin lucruri materiale si ca bunul cel mai de pret al fiintelor vii este libertatea.
Demonstreaza de asemenea, ca oricat de mult ai incerca sa te adaptezi intr-un anumit loc,
niciodata nu iti vei uita originile.

Astfel, in primul rand este pus in lumina contrastul dintre firea salbatica si tematoare a
caprioarei: „…era un pui mic si fricos […] gata sa fuga” si comportamentul ei dupa ce este
imbanzita: ” intelese ca nimeni nu-i voia raul „. Cu timpul, animalul capata incredere in
oameni si incepe sa faca parte din viata acestora, castigandu-le toata atentia: ” toate vietatile
din ograda […] erau acum dispretuite de noi. Nu mai aveam alta grija decat Naluca.”

Pe de alta parte, acomodarea aceasta brusca si completa a animalului le da de gandit

adultilor: ” Tata spunea chiar ca s-a imblanzit prea repede. Parca ii parea rau […] ca a uitat
atat de repede libertatea padurii. ”

Totusi, desi inconjurata de atentia tuturor ” n-aveam alta grija decat Naluca” , puiul de
caprioara resimte lipsa libertatii si a padurii din care venise: ” uneori se oprea […] cu urechile
ciulite si narile umflate in vant. Mirosea adierile aduse din poienile codrului.„. Toata grija
oamenilor nu o fac se isi uite originea, si deseori se izoleaza in singuratate, ignorand toate
incercarile acestora de a o inveseli: ” Naluca era trista. Nu mai raspundea la chemarile
noastre. Nici nu voia sa se atinga de bucata de zahar pe care i-o intindeam…”

Astfel, cand gaseste oportunitatea, Naluca evadeaza, intorcandu-se definitiv acolo unde ii e
locul. In cele din urma, chemarea salbaticiei invinge slabele legaturi pe care le stabilise cu
oamenii, determinand-o sa isi caute casa.

In concluzie, opera literara “Naluca” de Cezar Petrescu vorbeste despre legatura dintre un animal
salbatic si oameni, legatura care insa nu este destul de puternica incat sa invinga instinctul libertatii.