August Pullman,un baiat de 10 ani ,care se naste cu grave diformitati faciale ,lupta sa se integreze intr-o scoala unde toata lumea il privea ca pe un monstru.Treptat ,copiii vor invata sa-l accepte si sa vada dincolo de chipul sau ,un suflet mare si o inteligenta deosebita.La sfarsitul anului scolar ,August reuseste sa isi faca prieteni si sa obtina un premiu la scoala pentru rezultate deosebite ,la invatatura ,in ciuda deformatiilor sale . Personajul principal apare descris in roman din mai multe perspective ,a lui insusi ,a Viei ,sora mai mare,A lui Jack si Summer ,cei doi colegi de scoala si prieteni,si a Mirandei ,prietena cea mai buna a Viei.
Descrierea lui Anibalector:
PORTRETUL FIZIC al monstrului întruchipează prototipul bestiei: uriaș, „de înălțimea a
trei etaje”, amintind de gigantica gorilă King Kong: „doar nările aveau suficientă lăţime ca să încapă acolo un om”. Supradimensionarea lui Anibalector amintește aici de Giganţii și Titanii din mitologia greacă. Deși înfăţișarea monstrului este spectaculoasă, ea nu este una terifică, ci, mai degrabă, seducătoare. PORTRETUL MORAL: Profilarea, vagă, a imaginii lui Anibalector apare odată cu secvenţa examinării de către personajul-narator a unei hărţi, care este „scrijelită pe piele de om”. Informaţia cartografică furnizează indicii despre înfăţișarea monstrului, dar și despre habitatul și năravurile sale: îi place carnea de om și e marcat de viciul lecturii. Ceilalți, adică oamenii cu experiență, lupii de mare, acestia îl percep în diferite forme: „animal pe cât de fantastic, pe atât de feroce”, „monstru numit Anibalector”, „Numele ăsta aduce ghinion”, „Anibalector chiar există”, „ciudat animal”, „anibal îngrozitor”, „anibal foarte mare”, „Animal Lector, adică Cititor”, „o brută păroasă care citește”. Două substantive (animal, monstru) definesc realitatea încă necunoscută de către cei care doresc să-l vadă și să-l vâneze. Determinativele fantastic, feroce, ciudat, îngrozitor, foarte mare, păroasă structurează proiecţia dinamică a unui portret cumulativ care instituie ideea de monstru, de fiinţă atipică. Verbul citește marchează punctul de maximă tensiune al portretului, pentru că, spre deosebire de cei ale căror oase au rămas în peștera lui Anibalector, nerezistând cititului ca probă de supravieţuire, singur personajul-narator va cunoaște calitatea de lector a monstrului. EXPRESII CARE MI-AU PLĂCUT: ,,Nu va voi descrie cum arat.Indiferent ce grozavie v-ati imagina ,probabil ca este mai rau.”
M-A IMPRESIONAT/ MI-A PLĂCUT FAPTUL CĂ personajul reuseste sa treaca peste
toate rautatile celor din jur si sa isi faca prieteni.