NUNZIO

de Spiro Scimone
Personaje:
Nunzio
Pino

O odaie. Pereţii cenuşii. O lustră atârnă de tavan. În mijlocul scenei,

sub lustră, o masă cu două scaune. La peretele din spate o fereastră,
bucătăria, chiuveta, coşul de gunoi şi nişte dulăpioare. La peretele din
stânga, între uşa de la intrare şi uşa de la baie, un mic obiect de
mobilier pe care se află un telefon şi un aparat foto polaroid. La
peretele din dreapta uşa de la dormitor şi frigiderul. Deasupra
frigiderului un tablou cu imaginea Inimii lui Isus. Nunzio în pijama
strânge de pe masă farfuriile, paharele şi tacâmurile murdare, lasă doar
pâinea şi salamul. Pe neaşteptate îl apucă un acces de tuse, respiră cu
greu, scoate din buzunarul de la pijama o cutiuţă cu pastile şi înghite
câteva.

Nunzio: (Întorcându-se către imaginea Inimii lui Isus)

Te implor, Inimă a lui Isus, fă să-mi treacă tusea asta!
(Tuşeşte din nou) Se poate şi mâine dacă-Ţi
convine mai mult atunci... Da’, te rog, fă să-mi
treacă odată! (Îşi face semnul crucii)
În numele Tatălui,al Fiului şi al Sfântului Duh.
Domnul să vă aibă în pază.
Cu Duhul Sfânt
Să ne rugăm.
Doamne miluieşte!
Doamne miluieşte!
Isuse Hristoase, miluieşte-ne!
Isuse Hristoase, miluieşte-ne!
Doamne miluieşte!
Doamne miluieşte!
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

1
(Cineva bate la uşă. Nunzio ezită un moment. Bătăile în uşă se aud din
nou. Nunzio, după ce s-a uitat prin vizor, deschide uşa. Intră Pino cu o
valiză.)
Pino: Cât îţi ia să deschizi o uşă?
Nunzio: Stăteam de vorbă cu Dumnezeu.
Pino: Când bat eu la uşă, nu trebuie să stai de vorbă cu
Dumnezeu! Fă-mi şi mie un strop de cafea! (Se duce în
dormitor, lasă valiza. Nunzio începe să pregătească
cafeaua. Pino se întoarce şi se uită la Nunzio)
Parc-ai mai slăbit.
Nunzio: Sunt la fel.
Pino: Mie mi se pare că eşti mai slab.
Nunzio: De două zile mă doare aici (îşi atinge pieptul)în coşul
pieptului.
Pino: Ai fost la spital?
Nunzio: Nu, nu e nimic. Mi-a trecut deja, mă simt mai bine. Cum a
a fost călătoria?
Pino: (Se aşază. Începe să mănânce salam). Bine, bine.
Nunzio: Ai dormit la cuşetă?
Pino: Da. (Pauză)
Nunzio: Pino, da’ în cuşeta asta se doarme încălțat sau
descălțat?
Pino: Unii dorm încălţaţi, alţii descălţaţi ... Depinde.
Nunzio: De ce anume ?
Pino: De şosete.
Nunzio: Aha, am înţeles. Nu-i o regulă?
Pino: Nu.
Nunzio: Nici măcar un regulament intern?
Pino: Nici.
Nunzio: Şi dacă cineva n-are şoşete?
Pino: Nu poate dormi la cuşetă.
Nunzio: Atunci tot există o regulă.
Pino: Ți-am zis că nu există niciuna!
Nunzio: Dar ai zis-o chiar tu.
Pino: Ce am zis?
Nunzio: Că fără şoşete nu se poate dormi la cuşetă.
Pino: Se poate, cum să nu! Dar nu-i corect!
2
Nunzio: Pentru tine nu e, dar pentru alţii o fi.
Pino: Bine, aşa e cum zici tu!
Nunzio: Da, da’ dacă-i aşa, atunci e o problemă ... Te-ai gândit
la treaba asta?
Pino: Nu m-am gândit niciodată.
Nunzio: Atunci gândeşte-te!
Pino: Nu vreau să mă gândesc.
Nunzio: Eu mă gândesc de mult...
Pino: Nu mă interesează!
Nunzio: Ar fi o soluţie... E destul să spui când cumperi
biletul, că vrei să călătoreşti cu şosete sau fără...
Pino: E gata cafeaua aia?!
Nunzio: (Se duce să vadă dacă-i gata cafeaua. Aduce pe masă
ceşcuţele şi zahărul.)
Pino: M-a căutat cineva?
Nunzio: Proprietaru’. Vrea banii de chirie.
Pino: N-a murit încă?
Nunzio: Nu.
Pino: Nu trebuia să moară acu’ o lună?
Nunzio: Şi acu’ trei luni trebuia să moară...
Pino: Ce zici, moare luna asta?
Nunzio: Nu cred. Iarba rea nu piere. (Pauză)
A sunat unu’ care a zis că vrea cu tine, da’ nu mi-a zis
cum îl cheamă.
Pino: Şi tu ce i-ai zis?
Nunzio: Că nu eşti acasă.
Pino: Ai făcut bine!
Nunzio: I-am zis şi că te întorci azi.
Pino: La naiba!
Nunzio: De ce, nu trebuia să-i zic?
Pino: Când nu-ţi spune cine e, nu trebuie să-i zici nimic!
Nunzio: Pe asta chiar n-o ştiam.
Pino: Ba ştiai!
Nunzio: Şi acu’ ce urmează?
Pino: Nimic! Dacă mai sună, spui că nu ştii nimic şi că nu mai
locuiesc aici.
Nunzio: Da’ de ce să zic aşa?

3
Pino: Tu zi aşa şi atât!
Nunzio: Îi eşti dator cuiva cu bani?
Pino: N-am nicio datorie!
Nunzio: Şi atunci?
Pino: (enervat) Offf !Da’ ce-i cu toate întrebările astea?
Tu fă ce-ţi spun eu şi nu mai comenta atât ! Vezi ce
face cafeaua! (Nunzio se duce să verifice cafeaua.)
Nunzio: A sunat şi o femeie. Voia să ştie unde eşti şi când te
întorci. (Pauză) O chema ... Nu mai ştiu cum o chema ...
Dar mi-a zis că poţi s-o suni.
Pino: Şi pe cine dracu’ sun,dacă nu ştiu cine e?
Nunzio: Îmi pare rău, dar eu ...
Pino: De câte ori să-ţi zic să-ţi notezi pe-o bucată de hârtie
când sună cineva.
Nunzio: N-am găsit pix.
Pino: Ai mereu răspuns la toate! (se duce în dormitor)
Nunzio: Da’ mi-a zis că poţi să treci pe la ea. Bărbat-su e
plecat vreo două zile.
Pino: (se întoarce cu o haină în mână şi i-o dă lui Nunzio) Ia
pune haina asta pe tine!
Nunzio: Avea o voce frumoasă la telefon.
Pino: Am înţeles, am înţeles cine e. Încearcă haina asta!
Nunzio: Mi-o dai mie?
Pino: Vezi cum îţi vine.
Nunzio: (îmbrăcând haina) Ȋmi place, îmi vine bine!
Pino: Da’poţi s-o porţi! Să n-o ţii în dulap, nu te îmbrăca
mereu cu aceleaşi haine. Că parcă eşti un sărăntoc.
Nunzio: Da’la muncă n-am cum, că mi-o fură ăla de la depozit.
Pino: Ce face?
Nunzio: Mi-o fură. Aşa cum mi-a furat paltonul, îmi fură şi
haina asta.
Pino: Ce-i povestea asta cu paltonul?
Nunzio: Ȋn primele zile când am început să merg la muncă, am
lăsat paltonul în dulap şi nu l-am mai găsit. Ȋntr-o zi,
după vreo lună, l-am văzut pe tipu’ de la depozit că se
plimba liniştit cu paltonul meu pe el. Atunci l-am
chemat şi i-am zis: “Hei, vezi că paltonul ăsta e al

4
 meu. Şi ce vrei? Mi-a zis el. Şi paznicul umblă cu
paltonul meu. Da’ tu mi l-ai furat pe-al meu, i-am zis
eu. Iar paznicul mi l-a furat mie, mi-a zis el. Aici aşa
merg lucrurile!”
Pino: Şi bine mai merg lucrurile!
Nunzio: Aşa că eu, ca să evit toate astea, n-o să-mi iau haina
la muncă.
Pino: Nu! O s-o porţi, şi dacă ţi-o fură, ziua următoare vin
eu cu tine la muncă.
Nunzio: Nuuu ... Eu haina asta mi-o pun duminica.
Pino: Ştii ceva? Te duc eu mâine la muncă, şi vorbesc imediat
cu tipu’ de la depozit şi îi zic că dacă nu-ţi aduce
paltonul îi fac o meclă uite atâta (face gestul cu
mâinile.)
Nunzio: Nu, las-o baltă! Nu merită ... Paltonu’ e vechi deja!
Pino: N-o las baltă deloc! Trebuie să-ţi dea înapoi un palton
nou-nouţ, cum era când ţi l-a furat!
(Pauză)
Nunzio: Cât zahăr?
Pino: Una.
(Nunzio pune o linguriţă de zahăr în cele două ceşcuţe, ia cafetiera,
toarnă cafeaua şi cei doi încep s-o bea.)
Nunzio: Pino...
Pino: Ce vrei?
Nunzio: Mâine nu trebuie să merg la muncă. Mi-au dat o
săptămână liberă. Şeful mi-a zis c-ar fi mai bine să mă
odihnesc puţin. A văzut că sunt cam obosit şi m-a
sfătuit să stau acasă. Şefu’ ţine mult la mine. Îmi
plăteşte până şi zilele astea de odihnă.
Pino: Când trebuie să te-ntorci la muncă?
Nunzio: Luni. Dar şefu’ mi-a zis, că dacă vreau să mă mai
odihnesc, nu-i nicio problemă.
(Pauză)
Pino: Te-ai simţit rău?
Nunzio: Cine? Eu? Nu!
Pino: Uită-te-n ochii mei, Nunzio!
Nunzio: Nu, nu m-am simţit chiar rău, eram doar ameţit. Da’ n-am

5
 leşinat, eram conştient. Haina asta-i chiar foarte
drăguţă!
Pino: Pune-ţi pantalonii!
Nunzio: Ce?
Pino: Ȋmbracă-te că ieşim!
Nunzio: Nu,te aştept aici. N-am chef să ies.
Pino: Ţi-am zis să te-mbraci!
Nunzio: Unde mergem?
Pino: Să facem o plimbare.
Nunzio: Eu te aştept aici.
Pino: Ȋmbracă-te!
Nunzio: Unde mergem?
Pino: Ȋn parc, să luăm o gură de aer.
Nunzio: Nu! Ştiu eu unde vrei tu să mă duci.
Pino: În parc.
Nunzio: La spital vrei să mă duci! La spital!
Pino: Ce tot îndrugi acolo?
Nunzio: Nu vreau să merg la spital! Nu vreau! ...
Pino: Nu te duc la spital!
Nunzio: Nu merg la spital! Nu merg ...
Pino: (enervat îl înşfacă de guler) Nu te duc la spital!
Nu te duc!
Nunzio: Jură! Jură că nu mă duci la spital!
Pino: Jur că nu te duc la spital!
Nunzio: Pe Maica Domnului! Jură pe Maica Domnului!
Pino: Pe Maica Domnului îţi jur că nu te duc la spital.
(Pauză. Pino îşi aprinde o ţigară.)
Nunzio: (Se calmează niţel) Ce zici, mâncăm azi împreună?
Pino: Da, mâncăm împreună ... mâncăm împreună.
Nunzio: Şi ce mâncăm, Pino? ... Ce mâncăm?
Pino: Ce vrei tu.
Nunzio: Paste. Vreau paste.
Pino: Bine, mâncăm paste.
Nunzio: Aşa cum numai tu ştii să le faci.
Pino: Cu roşii?
Nunzio: Şi cu ardei iute. Roşu.
Pino: Şi cu ardei iute.

6
Nunzio: Şunculiţă. Pune şi şunculiţă! Pui şi şunculiţă?
Pino: Cum să nu.
Nunzio: Şi brânză?
Pino: Şi brânză.
Nunzio: Pune şi brânză!
Pino: Am înţeles, Nunzio. Pun şi brânză.
Nunzio: Da’ să fie brânză de oaie, că tare-mi mai place.
Nu parmezan, că nu-mi place. Dar brânza de oaie, da.
Îmi place tare mult.
(Se aude sosirea unei motociclete. Fără să facă zgomot, Pino se apropie
de fereastră, şi fără să se lase văzut se uită afară. Apoi îi face semn
lui Nunzio să se apropie.)
Pino: Vino-ncoace! (Nunzio se apropie, se uită pe geam).
Îl vezi pe ăla?
Nunzio: (în şoaptă) Cine-i?
Pino: Ăla care a sunat. Tu ăstuia să nu-i deschizi niciodată
uşa.
Nunzio: Da’ ce vrea de la noi?
Pino: De la tine nimic.
Nunzio: Şi de la tine?
Pino: O tâmpenie. Vrea să-i fac o favoare.
Nunzio: Îi datorezi bani?
Pino: Ce?
Nunzio: Îi datorezi bani?
Pino: Nu-i datorez nimic!
Nunzio: Câţi bani trebuie să-i dai?
Pino: Ce tot vorbeşti acolo?
Nunzio: Câţi bani trebuie să-i dai?
Pino: (supărându-se) Ai terminat?
Nunzio: Îţi dau eu banii!Îţi dau eu!
Pino: (îl înşfacă de guler şi-l scutură) În puii mei cu banii
ăştia, că m-ai înnebunit cu ei!
Nunzio: Jură-mi că nu-i datorezi bani! Jură!
Pino: N-am datorii la el! N-am!(Nunzio începe să tuşească,
ia aceeaşi cutioară cu pastile şi înghite câteva.
Pino îi smulge cutioara din mâini)
Ce-i cu pastilele astea?

7
Nunzio: Mi le-a dat şefu’, pentru tuse. Când m-apucă
tusea, iau din ele şi-mi trece.
Pino: Câte ai luat?
Nunzio: Nu-mi fac rău! Mi le-a dat şefu’.
Pino: Asta am înţeles, numai că şeful ăsta nu-i medic.
Nunzio: El ştie mai bine de ce m-apucă tusea asta. Mulţi
muncitori de-ai lui au avut aceeaşi problemă. În timp ce
lucrăm inhalăm o substanţă. Da’ numai după mulţi ani ne-
apucă tusea asta. Şi numai cu pastilele astea trece.
Sunt miraculoase! Şi costă mult! Da’ şefu’ e atât
de bun cu mine, încât mi-a dat zece cutioare gratis.
Pino: Trebuie sa iei o gură de aer.
Nunzio: Mi-a trecut deja. Mă simt mai bine.
Pino: Ți-a trecut ... Ți-a trecut pe naiba!
Trebuie să respiri. Aer curat trebuie să respiri!
Nunzio: Marea!... Trebuie să respir aerul mării!...Doar aerul
mării ... (Pauză) Pino... ştii c-am învăţat să înot fără
colac? Am învăţat singur. La început înotam aproape de
mal...Da’când am început să fiu mai sigur pe mine,mă
duceam în larg până la bărcile pescarilor. Da’ tu, Pino,
ştii să-noţi fără colac?
Pino: Da.
Nunzio: Şi sub apă? Ştii să înoţi sub apă?
Pino: Ştiu să înot şi sub apă.
Nunzio: Şi eu! Şi fără ochelari...şi ţin ochii tot timpul
deschişi. Şi tu, Pino,ştii să-noţi sub apă, fără
ochelari şi ţii şi tu ochii tot timpul deschişi?
Pino: Ştiu să înot sub apă, fără ochelari, şi ţin ochii tot
timpul deschişi.
Nunzio: Şi nu te ustură ochii?
Pino: Sigur că mă ustură!
Nunzio: Şi pe mine! E din cauza sării! Da’ suport usturimea
pentru că vreau să văd peştii.
Pino: Am eu o casă la mare, şi-o să te iau cândva cu mine ca
să-ţi arăt peştii.
Nunzio: Chiar mă iei cu tine?
Pino: Îţi jur! Da’hai să ieşim acum şi pune haina pe care

8
 ţi-am dat-o eu. Haide! Pregăteşte-te!
Nunzio: Da’ nu mă duci la spital, nu-i aşa?
Pino: Nu te duc la niciun spital !
(Nunzio se duce să se îmbrace în dormitor. Pino fumează.)
Nunzio: (în afara scenei) Pino!
Pino: Ce-i?
Nunzio: Mă duci pe urmă şi acolo?
Pino: Unde?
Nunzio: Unde-i bulevardul ăla lung...cu un şir de arbori.
Pino: Unde-i şi un lac cu lebede?
Nunzio: De lac nu ştiu, nu-mi amintesc să fie.
Pino: Păi atunci unde?
Nunzio: Unde-i bulevardul ăla lung ...cu copaci...şi unde mi-ai
zis tu să nu calc niciodată singur, ci numai însoţit de
tine.
Pino: Nu-mi amintesc, Nunzio. De care loc vorbeşti?
Nunzio: (intră din nou pe scenă) Unde-i bulevardul ăla lung ...
cu copaci. Unde erau femeile alea cu fuste scurte ...
Pino: Ah, acu’ înţeleg unde vrei să mergi ...
Nunzio: Acolo ... Poţi să mă duci acolo?
Pino: Bine, te duc şi-acolo. Dar nu acum, ci mai spre seară.
Nunzio: De ce?
Pino: Femeile astea ies pe bulevard numai pe-ntuneric.
(Pauză)
Nunzio: Îţi aminteşi cât de frumoasă era blonda aia?
Pino: Erau multe blonde.
Nunzio: Tipa aia cu părul lung? Aia fără chiloţi ...
Pino: Lola!
Nunzio: Lola!
Pino: Ai dreptate. Era foarte frumoasă.
Nunzio: Da’ ştii ceva?
Pino: Ce?
Nunzio: Acolo jos nu era blondă.
Pino: Da’ cum era?
Nunzio: Minunată! Am visat-o şi noaptea! Trei nopţi la rând.
Şi când m-am trezit, era ca şi cum aş fi visat
Paradisul.

9
Pino: Ei, nu mai spune!
Nunzio: Pino, să fie oare Paradisul chiar aşa?
Pino: Aşa cum?
Nunzio: Cum l-am visat eu. Fără chiloţi ... La aer ... Liber!
Pino: Da, Paradisul s-ar putea să fie chiar aşa. Aşa şi
trebuie să fie!
Nunzio: Şi Infernul, nu?
Pino: Nu!
Nunzio: Atunci mă duci acolo?
Pino: În Paradis?
Nunzio: Da. Unde-i bulevardul ăla lung ... cu copaci...
Pino: Bineînţeles că te duc.
Nunzio: Şi poate o vom găsi şi pe Lola acolo. (Nunzio îşi pune
şi-o cravată)
Pino: Îmi pun şi cravată.
Nunzio: Şi p-asta tot tu mi-ai dăruit-o, îţi aminteşti?
Pino: Îmi amintesc, îmi amintesc. Pfui, parc-ai fi
fotomodel!
Nunzio: Serios?
Pino: Perfect!
Nunzio: Hai, pregăteşte-te şi tu!
Pino: Mă spăl un pic, şi-s gata imediat. (Se duce la baie.
Nunzio deschide frigiderul.)
Nunzio: Pino!
Pino: (în afara scenei) Ce vrei?
Nunzio: Trebuie să luăm şunculiţă şi brânză de oaie. (ia o
sticlă de vin aproape goală) Şi ne mai trebuie şi vin.
Pino: Fă o listă cu tot ce e nevoie!
(Nunzio începe să scrie lista cu toate lucrurile
necesare. De la baie se aude cum curge apa.)
Nunzio: Ne mai trebuie şi detergent de vase ... Pino!
Pino: Ce e?
Nunzio: Vrei şi felul doi? (Pino nu răspunde) Hei, vrei
şi felul doi?
Pino: Vreau şi felul doi!
Nunzio: Şi ce vrei la felul doi? Vrei pui?
Pino: Vreau pui la felul doi!

10
Nunzio: Vrei pui cu cartofi?...Vrei pui cu cartofi?
Pino: Vreau pui cu cartofi!
Nunzio: Da’ să fie prăjiţi. Da, prăjiţi! Că ăia la cuptor nu-mi
plac...În schimb cartofii prăjiţi, îmi plac. Îmi plac
foarte mult.
(Linişte. Cineva strecoară un plic pe sub uşă. Pino intră din nou pe
scenă, ia plicul, îl deschide şi scoate un bilet de avion.)
Nunzio: Ce-i asta?
Pino: Un bilet.
Nunzio: Ce bilet?
Pino: De avion.
Nunzio: Trebuie să pleci?
Pino: (Dă din cap afirmativ)
Nunzio: Când?
Pino: În noaptea asta.
Nunzio: Aşa repede? De-abia te-ai întors. Şi unde pleci?
Pino: În Brazilia.
Nunzio: Ce să cauţi tu în Brazilia?
Pino: Nunzio, du-te şi cumpără şuncă!
Nunzio: (Se îndreaptă spre uşa de la intrare) Şi cum rămâne cu
plimbarea aia? Când mergem să ne plimbăm?
Pino: Mai târziu, Nunzio! Mai târziu! (Nunzio deschide uşa şi
pleacă)

ÎNTUNERIC

Pino îşi face valiza pe masă. Nunzio scoate cumpărăturile dintr-o pungă
de plastic.

Nunzio: Cât o să stai acolo?

Pino: Vreo zece zile.
Nunzio: E o ţară frumoasă Brazilia ... Plină de femei. Să-ţi iei
şi costumul de baie că acolo-i vară şi poţi să faci
baie.
Pino: Da’ tu de unde ştii?
Nunzio: Ştiu eu! Am şi poze. (ia nişte broşuri) Vezi?(arătându-
i-le) Asta-i marea ... Oceanul ... Plajele cu nisip ...

11
 Curat. Ăştia-s oamenii care fac baie...Bărbaţii şi
femeile folosesc numai slip de baie. Cam toate
femeile au ţâţele pe-afară. Ăsta-i un costum de baie cam
ciudat. Un fel de aţă, de şnur, ca un elastic. Care
începe de aici (arată imaginea din broşură), se
înfăşoară-n jurul burţii, coboară pe la spate, intră în
fund, urcă prin faţă şi se uneşte cu o bucăţică de
ţesătură. Slipul ăsta se foloseşte mult prin părţile
alea. Aici, în schimb, femeile nu pot pune aşa ceva pe
ele, că dac-ar pune, bărbaţii s-ar holba numai la ele
şi-ntr-un final ar sări pe ele. Pe masculii ăştia
brazilieni lucrurile astea nu-i mai impresionează,
că-s obişnuiţi cu ele. (Pauză) Cât costă biletu’ ăsta?
Am un milion pus deoparte, crezi că mi-ar ajunge?
Pino: Nu pot să te iau cu mine!
(Tăcere)
Nunzio: Nu se-mpătureşte aşa cămaşa, că se şifonează!(Băgându-şi
mâinile în valiză) Îţi arăt eu cum se face!
Pino: (îl înşfacă de guler) Tu să te laşi de obiceiul ăsta de-a
căuta printre lucrurile mele! E ultima oară când îţi mai
spun!(Nunzio începe să tuşească, ia cutiuţa cu pastile
şi înghite câteva. Pino se uită la el) Ajunge cu
pastilele astea! Ajunge!
Nunzio: Îmi trece imediat! Îmi trece imediat!
Pino: Îţi trece! Îţi trece pe dracu’!
Nunzio: Da’ mi le-a dat şefu’!
Pino: Atunci de ce nu le ia el?
Nunzio: El nu tuşeşte! Şi ţine mult la mine!
Pino: Dacă ţinea atât de mult la tine, nu-ţi zicea să stai o
săptămână acasă, ci te ducea la un doctor să te vadă.
Nunzio: M-a dus la doctor! M-a dus la spital! Am stat trei zile
în spital, azi am ieşit… am fugit ! Am fugit din
spital !
Pino: De ce ai fugit din spital?
Nunzio: Pentru că veneai tu ... Tu îmi faci paste,
dar ăia la spital nu ştiu să facă paste.
Pino: Pastele ţi le-aş fi adus eu! Ți-aş fi adus în fiecare zi

12
 la spital! (Se duce în dormitor)
Nunzio: Oricum mâine tusea asta-mi va trece de tot. Am vorbit cu
Inima lui Isus.
Pino: (în afara scenei) Şi ce ţi-a zis Inima lui Isus?
Nunzio: Să mai suport un pic tusea asta şi azi, că de mâine n-o
să mai am nimic.
Pino: Să sperăm.
Nunzio: Nu crezi, nu-i aşa?
Pino: N-am încredere nici măcar în maţele mele.
Nunzio: Da’-n Inima lui Isus trebuie să te-ncrezi.
Pino: Vedem mâine cum stă treaba.
Nunzio: Şi ce faci, dacă mâine nu mai am nimic?
Pino: Am s-aprind o lumânare ca să-i mulţumesc şi eu Inimii
lui Isus.
Nunzio: O să faci asta pe bune?
Pino: Sigur, şi-am să aprind chiar două lumânări!
Nunzio: Mă bucur, nu m-aşteptam la aşa ceva din partea ta.
Pino: Şi ce faci, dacă mâine tot mai tuşeşti?
Nunzio: Continui să iau pastilele de la şefu’.
Pino: Şi cu Inima lui Isus cum rămâne?
Nunzio: Mai aştept o zi.
Pino: Mai aştepţi o zi ... Şi nu te oftici?
Nunzio: Păi de ce să mă oftic? Doar nu Inima lui Isus mi-a dat
tusea asta. Din contră, îmi face un mare bine, dacă m-
ajută să-mi treacă.
Pino: (intră din nou în scenă) Unde-i tricoul negru?
Nunzio: Care?
Pino: Ăla cu stema pe buzunar.
Nunzio: E în sertar.
Pino: M-am uitat, da’ nu l-am văzut.
Nunzio: Eu acolo l-am pus, uită-te mai bine! (Pino se duce din
nou în dormitor. Apoi se întoarce pe scenă cu tricoul
negru în mână şi-l pune în valiză. Închide valiza, o
duce în dormitor, se întoarce pe scenă şi începe să taie
roşiile într-o cratiţă) Pino!
Pino: Ce-i?
Nunzio: Ai dreptate când zici că-s mai slab...Săptămâna

13
 asta am slăbit patru kile.
Pino: Ştiu, ştiu.
Nunzio: Cine ţi-a zis?
Pino: Ce?
Nunzio: C-am slăbit patru kile.
Pino: Nimeni. Se vede cu ochiul liber.
Nunzio: Se vede cu ochiul liber c-am pierdut patru kile?
Pino: Asta nu se vede, dar se vede că eşti mai slab.
Nunzio: Da’arăt rău?
Pino: Nu.
Nunzio: Par bolnav?
Pino: Eşti mai tras.
Nunzio: Tare?
Pino: Puţin.
Nunzio: Dar la faţă? Cum arăt la faţă?
Pino: N-arăţi rău.
Nunzio: Crezi că lumea-şi dă seama când merg pe stradă
că-s mai slab?
Pino: Nu-i pasă câtuşi de puţin de tine!
Nunzio: Şi gura? Cum arăt la gură?
Pino: La fel. Gura e la fel.
Nunzio: Da’ ochii? ...
Pino: Ochii ...
Nunzio: Ochii? ... Cum arată ochii?
Pino: Puţin mai adânciţi în orbite.
(Nunzio stinge lumina, îşi pune o pereche de ochelari de soare şi se
apropie de Pino)
Nunzio: Te sperii?
Pino: De cine?
Nunzio: De mine. Te sperii de mine?
Pino: Ce-i tâmpenia asta?
Nunzio: Tu zici că dacă cineva trece pe lângă mine pe stradă
pe întuneric, nu se sperie de mine?
Pino: De-aia ai stins lumina? ... Ca să zici chestia asta?
Nunzio: Da.
Pino: Ia nu mă mai bate atâta la cap! (Aprinde lumina. Pauză)
Nunzio: Pino.

14
Pino: Ce vrei.
Nunzio: Ce-mi aduci din Brazilia?
Pino: Ce-ai vrea să-ţi aduc?
Nunzio: O pasăre.
Pino: O pasăre?
Nunzio: Da, un papagal.
Pino: Unul viu?
Nunzio: Păi ce, unu’ împăiat?
Pino: O să-ţi aduc unul cu pene colorate în toate culorile
curcubeului.
Nunzio: Şi cu ciocul roşu.
Pino: Sau galben.
Nunzio: Ba nu, îmi place roşu.
Pino: Atunci roşu!
Nunzio: Unu’ care să ştie deja să vorbească.
Pino: Îl înveţi tu să vorbească.
Nunzio: Nu, vreau să ştie deja să vorbească. În braziliană. Şi
mai vreau să ştie să şi cânte. Toate cântecele
braziliene trebuie să ştie să le cânte.
Pino: Şi ce nume o să-i dăm?
Nunzio: Pedro. Pedro do Brasil.
Pino: Atunci să-ţi aduc un papagal bărbătuş?
Nunzio: Nu, e bună şi femela.
Pino: Da’parcă trebuia să-l cheme Pedro.
Nunzio: Bine, dar de unde dracu’-ţi dai seama care-i bărbătuşul
şi care-i femela ?
Pino: Ai dreptate.
Nunzio: Ştii ce facem? Îl ducem în piaţă şi-l punem să cânte,
lumea o să se oprească să-l asculte, şi-o să ne arunce
bani în pălărie.
Pino: Atunci o s-avem nevoie şi de-o pălărie.
Nunzio: Pălăria o cumpăr eu. Iar banii pe care o să-i câştigăm
îi vom împărţi la trei.
Pino: Eu, tu ...
Nunzio: Şi Pedro. (Pino se ridică, se duce să pună cratiţa pe
aragaz, apoi ia şunculiţa şi ardeiul iute.)
Nunzio: Pino!

15
Pino: Ce vrei?
Nunzio: Nu te duci la femeia aia?
Pino: Care femeie?
Nunzio: Aia care-a sunat şi-a zis că bărbat-su nu-i acasă.
Pino: Mă duc după ce mâncăm.
Nunzio: Angela. O cheamă Angela.
Pino: Ţi-ai adus aminte.
Nunzio: Păr lung şi negru, ochi albaştri...
Pino: Tu de unde ştii?
Nunzio: Când râde face o gropiţă aici, în obraz.
Pino: De unde ştii tu toate astea?
Nunzio: Le ştiu!
Pino: Ne-ai văzut împreună?
Nunzio: S-ar putea.
Pino: Îmi zici sau nu?
Nunzio: (se duce în dormitor, ia cutia cu fotografii, scoate din
cutie fotografia Angelei şi citeşte dedicaţia) "Cu
toată dragostea mea, Angela".
Pino: Îţi place?
Nunzio: E chiar frumoasă! (Pino aruncă şunculiţa şi ardeiul iute
în cratiţă.) Ştii ce-o să fac acum?
Pino: Nu ştiu. Ce?
Nunzio: O să iau pozele cele mai frumoase, o să caut o bucată de
scândură, am să le înfig acolo, şi-am să le înrămez
ca-ntr-un tablou.
Pino: (începe să aranjeze masa. Ia faţa de masă, pahare,
tacâmuri, farfurii, pâine, salam, o sticlă de vin,
un borcan cu măsline şi unul cu vinete conservate în
ulei.) Ca la morţi.
Nunzio: De ce?
Pino: Numai pozele morţilor se pun în ramă.
Nunzio: Noi o să facem asta cu cei vii.
Pino: Sigur. Şi cât ne costă ?
Nunzio: Nimic. Pozele le avem deja.
Pino: Corect!
Nunzio: (arată fotografia Angelei) Pe Angela o punem prima în
tabloul nostru.

16
Pino: Nu pe asta, ia-o pe aia în costum de baie.
Nunzio: Unde-i? Că n-o văd.
Pino: Uită-te bine, că-i acolo.
Nunzio: (o găseşte) Iat-o!
Pino: Uite-o pe asta!
Nunzio: Şi Angela era cu ţâţele pe-afară?
Pino: Eh!
Nunzio: Şi n-ai sărit pe ea?
Pino: Şi când nu-i bărbat-su acasă, ce crezi că fac?
Nunzio: Al naibii ce ţâţe mari are! Da’ şi ea are chiloţi din
ăia de se bagă-n cur?
Pino: Hai, să nu exagerăm!
Nunzio: Ai dreptate. Să începem tabloul nostru cu poza asta!
Pino: Nunzio, ştii că noi n-avem nicio poză împreună?
Nunzio: Eu am un aparat foto.
Pino: Şi cine ne face poza?
Nunzio: Nu ştiu. (îi arată o fotografie) Cine-i tipu’ ăsta?
Pino: Ce te interesează?
Nunzio: Eu ştiu cine-i ăsta, da’ vreau s-aud de la tine.
Pino: Pune pozele astea la loc, că mâncăm imediat! (Ia de pe
masă cutia cu fotografii)
Nunzio: E tatăl tău, nu-i aşa?
Pino: Da! E tata! Acum eşti muţumit?
Nunzio: Era un om puternic.
Pino: Spală-te pe mâini, că masa-i aproape gata!
Nunzio: De ce nu vrei să-mi povesteşti puţin despre tatăl tău?
Pino: (iritat) Ce dracu vrei să ştii despre el?
Nunzio: Era aspru? ... Era sever? ... Se îmbăta?
Pino: Era un mare nemernic! Ce zicea el, aia trebuia să se
facă. Să-i dai mereu dreptate. Nu trebuia să-l
contrazici niciodată! (Pauză) Fix la 12 trebuia să fim
cu toţii la masă, şi dacă lipsea vreunu’, ăla nu numai
că nu mai mânca, dar el lua cureaua, o umezea puţin şi-i
dădea la spate fix atâtea lovituri câte minute a
întârziat. (Pauză. Ia o fotografie.) Îl vezi pe ăsta?
Era fratele meu. Mai mare decât mine cu trei ani. Băteam
mingea împreună pe maidan. Era foarte priceput. Făcea ce

17
 voia cu mingea Juca foarte bine. O dată a jonglat cu
mingea mai bine de-o juma’ de oră, fără s-o lase să
cadă. Vreo o sută de oameni stăteau şi-l aplaudau.
Bărbaţi, femei, bătrâni, copii. În ziua aia am întârziat
20 de minute la masă. Mama când ne-a văzut, s-a luat cu
mâinile de cap. Tata era negru de furie. Până şi
tricourile ni le-am scos, eu şi cu frate-meu, gata
pentru loviturile de curea. Dar tata s-a comportat cu
totul diferit. I-a luat fratelui meu mingea şi-a
spintecat-o cu-n cuţit. Nu i-a mai dat voie să joace
fotbal. L-a luat cu el să lucreze în port. Şi acolo
fratele meu a şi murit. Într-o bună zi i-au împuşcat pe
tată şi pe fiu. I-au pus în saci şi i-au aruncat în
mare. Eu n-am mai putut vorbi vreo doi ani de zile. Mă
duceam în munţi şi trăgeam cu puşca. Am învăţat să trag
bine cu puşca. Apoi m-am apucat să călătoresc, să colind
lumea.(Pauză. Pe sub uşă apare un alt plic. Pino se uită
o clipă la plic, apoi deschide repede uşa şi iese afară.
I se aud paşii. După puţin timp Pino revine pe scenă,
închide uşa şi deschide plicul. Înăuntru găseşte o
fotografie. După ce se uită la ea, se apropie de Nunzio.
Îi arată poza) Pune-o şi pe asta în tabloul nostru!
(Pauză)
Nunzio: Da’ce, e brazilian?
Pino: Nu, e de pe-aici.
Nunzio: Da’ ce face în Brazilia?
Pino: Nu ştiu! Nu mă interesează! (ia sticla de vin) Vrei?
Nunzio: În sănătatea ta!
Pino: Şi-a ta! (Beau)
Nunzio: E bun vinul ăsta!
Pino: Alunecă singur pe gât!
Nunzio: E chiar tare! (Încep să mănânce.) Când te-am văzut prima
dată, mi-era frică de tine, credeam că eşti un om rău.
Pino: În schimb ...
Nunzio: Nu eşti rău deloc. Doar că omu’ trebuie să ştie cum să
te ia.
Pino: Nunzio, sunt un împuţit!

18
Nunzio: Oi fi, da’ dacă omu’ ştie cum să te ia, îi dai şi inima
pe tavă.
Pino: Ba, din contră, îi scot inima! Întotdeauna! Şi fără să
stau prea mult pe gânduri. (Toarnă vin şi beau.)
Nunzio: Când te-am văzut prima dată şi-mi era frică de tine,
ştii unde mi-am ascuns banii?
Pino: Într-un sertar închis cu cheia.
Nunzio: Nu! În chiloţi! Am nişte chiloţi cu un buzunar. Mi i-a
făcut mama, când am plecat de-acasă să vin să muncesc
aici. I-a fost frică c-o să-mi fure banii. Când m-ai
văzut tu că eram umflat în partea de jos,tocmai luasem
salariul.
Pino: Ştii că puteai să faci infecţie şi să te ducă la spital?
Nunzio: Ştiu! Bine că mi-am dat seama că eşti cinstit şi m-am
mai liniştit.
Pino: Bine că ţi-ai dat seama!
Nunzio: Ce bine!
Pino: Hai, să trăieşti, Nunzio!
Nunzio: În sănătatea ta! (Beau)
Pino: (Pauză. Pino se uită cu atenţie la Nunzio) Tu chiar eşti
convins că sunt un om cumsecade?
Nunzio: Îţi jur! Pe Maica Domnului!
Pino: Şi cum ţi-ai dat seama? ... Că n-am discutat niciodată
pe bune cu tine.
Nunzio: Nici nu trebuia să stai de vorbă cu mine. Eu sunt ca
animalele...Şi astea ce fac? Poa’să vorbească cu
oamenii? Nu! Dar îi înţeleg oricum: prin miros, din
instinct, fără să scoată un cuvânt. De-aia nu se-nşală
niciodată.
Pino: De data asta ai greşit.
Nunzio: Nu, Pino,nici de data asta!...Nici de data asta. Hai,
noroc!
Pino: În sănătatea ta! (Ciocnesc)
Nunzio: Apropo’! (Îi arată o poză) Asta cine-i?
Pino: (Se uită la poză) O spanioloaică.
Nunzio: Aha, e spanioloaică?
Pino: Da.

19
Nunzio: Nu-i siciliancă?
Pino: Nu, e spanioloaică!
Nunzio: Şi cum o cheamă?
Pino: Ines. Îţi place?
Nunzio: Seamănă cu una de la mine din sat, vânzătoare-ntr-un
magazin de jucării. Era logodnica mea. Am fost logodiţi
patru zile.
Pino: Nu ştiam c-ai fost logodit.
Nunzio: Nici ea nu ştia că era logodită cu mine.
Pino: Numai tu ştiai?
Nunzio: Ea avea o bănuială. (Toarnă în pahare un pic
de vin. Ciocnesc.) În sănătatea noastră! (Beau) Pino,
crezi că la ora asta Lola bate deja străzile?
Pino: E întuneric, cred că da.
Nunzio: Ce zici, bem ceva şi-n cinstea ei?
Pino: De ce nu?
Nunzio: Pentru Lola!
Pino: Pentru Lola! (Beau) N-am uitat pe nimeni?
Nunzio: Parcă nu.
Pino: Eşti sigur?
Nunzio: Stai să mă gândesc puţin!
Pino: Pot să mă gândesc şi eu cu tine?
Nunzio: Da, da’ nu te gândi la ce mă gândesc eu!
Pino: Nu, mă gândesc la altceva.
Nunzio: Te-ai gândit?
Pino: Încă nu.
Nunzio: Eu m-am gândit deja.
Pino: La cine?
Nunzio: La şefu’.El ţine la mine. Pentru şefu’!
Pino: Pentru şefu’! (Beau)
Nunzio: Te-ai gândit?
Pino: Încă nu.
Nunzio: Eu m-am gândit deja.
Pino: La cine?
Nunzio: La tipu’ de la depozit. Să bem în cinstea lui!
Pentru tipu’ de la depozit!
Pino: Pentru tipu’ de la depozit! (Beau)

20
Nunzio: Te-ai gândit?
Pino: Încă nu.
Nunzio: Eu m-am gândit deja.
Pino: La ce?
Nunzio: La palton? Ştii, ăla de mi l-a şterpelit tipu’ de la
depozit? Pentru paltonul şterpelit de tipu’ de la
depozit!
Pino: Pentru paltonul pe care ţi l-a şterpelit tipu’ de la
depozit!
Nunzio: (Beau. Tuşeşte) Te-ai gândit?
Pino: Încă nu.
Nunzio: (Tuşind) Eu m-am gândit deja.
Pino: La ce?
Nunzio: La tuse. Să bem şi pentru drăcovenia asta de tuse!
Pentru drăcovenia asta de tuse!
Pino: Pentru drăcovenia asta de tuse! (beau) M-am gândit!
Nunzio: La cine?
Pino: La brazilian. Să bem şi pentru brazilian! Pentru
brazilian!
Nunzio: Pentru brazilian! (Beau)
Pino: M-am gândit din nou.
Nunzio: La ce?
Pino: La moarte? Să bem şi pentru moarte! Pentru târfa aia de
moarte!
Nunzio: Pentru târfa aia de moarte! (Beau)

ÎNTUNERIC

Nunzio doarme aşezat. Pino iese din baie, care după ce şi-a spălat faţa,
se apropie de Nunzio şi-i desface cravata.

Nunzio: (întredeschide ochii) Cine-i?

Pino: Eu sunt.
Nunzio: Cine-i? Un brazilian?
Pino: Da’ de unde brazilian! Sunt eu Pino!
Nunzio: Nu suntem în Brazilia?
Pino: (se duce în dormitor) Am înţeles. Mă duc s-aduc
termometrul că văd că ai puţină febră.
21
Nunzio: Nu, nu! N-am febră! Mă simt mai bine ! Da’ ce
s-a-ntâmplat?
Pino: Nimic! Am băut câteva pahare în plus şi apoi am dormit
puţin.
Nunzio: Am dormit şi eu?
Pino: Şi tu!
Nunzio: Cât am dormit?
Pino: O oră.
Nunzio: N-am dormit patru ore?
Pino: O oră, am dormit o oră.
Nunzio: Eu am crezut că patru.
Pino: Tu ai dormit cu o juma’ de oră mai mult ca mine, tu ai
adormit primul.
Nunzio: Greşeşti! Ai adormit înaintea mea, sunt foarte sigur.
Pino: Ah, eşti sigur?
Nunzio: În WC! Ai adormit înaintea mea în WC!
Pino: (Revine în scenă) Am adormit eu înaintea ta în WC?
Nunzio: Da! Sunt sigur ca de moarte!
Pino: Mi se pare mie sau încă mai eşti beat?
Nunzio: Tu erai în WC! Am vorbit cu tine prin uşa închisă,
da’ nu mi-ai răspuns. Apa fierbea. Şi-am pus pastele la
fiert. Am continuat să-ţi vorbesc prin uşa WC-ului.
Dar nu mi-ai răspuns.
Pino: Nunzio, ascultă-mă, mă duc s-aduc termometrul că văd că
ai puţină febră.
Nunzio: N-am febră! Îţi jur! Ăsta-i adevărul!
Pino: Adevăr pe dracu’!
Nunzio: Îţi jur pe lumina ochiilor mei, că-i aşa!
Pino: Atunci ai visat!
Nunzio: Cum adică am visat?
Pino: Ai visat totul!
Nunzio: Am deschis uşa WC-ului şi am văzut că erai lungit pe jos
şi dormeai. Îmi amintesc foarte bine.
Pino: Şi-ţi aduci aminte şi c-ai mâncat juma’ de chil de paste
singur şi apoi ai vomitat tot?
Nunzio: Asta nu-mi amintesc!
Pino: Îmi amintesc eu! Şi-mi amintesc şi ce ai vomitat.

22
Nunzio: Imposibil! Nu cred!
Pino: Nu crezi? Atunci, uită-te aici! (ridică capacul de la
coşul de gunoi) Uită-te!...Asta ai vomitat...Acum vezi?
Nunzio: Atunci chiar am visat totul?
Pino: Da, Nunzio! Da! (se duce în dormitor)
Nunzio: Păcat! Era prea frumos visul ăsta! (strânge masa)
Pino: (în afara scenei) Nu văd nimic frumos în el.
Nunzio: Pentru că nu ştii cum s-a terminat! Nu ştii! (pauză)
Te-am mângâiat pe cap. Ţi-am vorbit în şoaptă. Da’ tu
dormeai. Erai obosit, prea obosit. Şi ştii ce-am făcut?
Mi-am făcut valiza şi ţi-am scris un bilet. “Dragă Pino,
când te trezeşti, să nu te sperii dacă nu mă mai
găseşti. Că eu sunt în Brazilia. Am luat avionul şi-am
plecat în Brazilia. Da’-ţi jur pe Maica Domnului că mă
-ntorc peste vreo zece zile. Şi când mă-ntorc îţi aduc
de-acolo un papagal cu ciocu’roşu şi cu penele în toate
culorile curcubeului. Ciao,Pino! Prietenul tău Nunzio.”
(Pino revine în scenă cu valiza. Nunzio cu ochelari de
soare, ia aparatul de fotografiat) Fă-mi şi mie o
favoare înainte de-a pleca.
Pino: Ce vrei?
Nunzio: Fă-mi o poză îmbrăcat aşa: cu haina şi cu cravata asta,
cu ochelarii ăştia şi cu pălăria!
Pino: De ce?
Nunzio: Fă-mi-o, şi-ţi explic după aia! (îi dă aparatul lui Pino
şi stă la pozat în faţa băii.)
Pino: Da, da’ nu te pune în faţa WC-ului!
Nunzio: Şi unde să mă pun?
Pino: Găseşte-ţi alt loc!
Nunzio: (se aşază pe masă) Aici e bine?
Pino: Da, e bine.
Nunzio: Ce să fac? Să zâmbesc?
Pino: Nimic! Stai nemişcat! (îi face poza) Cui vrei
să-i dai poza?
Nunzio: Îţi explic mai târziu. Să-ţi fac şi ţie una.
Pino: Nu, că nu ies bine în poze.
Nunzio: Îţi împrumut eu pălăria şi ochelarii, aşa o să ieşi

23
 mai bine.(Pino stă la pozat) Nu mai fii aşa de
încordat, relaxează-te. (Pino îşi schimbă poziţia, dar e
foarte caraghios) Ştii ce? Ia poziţia cuiva care se
gândeşte la ceva foarte important. (Pino ia o expresie
gânditoare) Uită-te la mine! Deschide gura! Aşa, foarte
bine. Nu mişca! (Îi face poza. De sub uşă se iveşte un
alt plic. Pino îl deschide. Înăuntru sunt bani. Se aşază
şi începe să numere banii.) Te plătesc înainte?
Pino: Da, îmi dau jumate înainte.
Nunzio: Şi dacă iei banii şi nu te duci în Brazilia, ce
se-ntâmplă?
Pino: (Pauză. Rămâne nemişcat cu ochelarii de soare) Ţi-am
lăsat în frigider un pic de sos cu şunculiţă, mâine poţi
să-ţi faci nişte paste. Îl reîncălzeşti şi-i mai pui un
pic de ulei. Fii atent să nu-l arzi! Ţi-am lăsat în
sertarul meu banii de chirie, dacă proprietaru’n-a murit
încă, dă-i banii ... Dacă sună careva, nu uita să-i
notezi numele. Dacă sună Angela, spune-i că nu m-am
întors încă! (scoate din buzunar o legătură de chei)
Ţine! Astea-s cheile casei de la mare.
Nunzio: De ce mi le dai mie?
Pino: Ţine-le tu! S-ar putea ca eu să întârzii puţin.
Nunzio: Nu! Nu le vreau! Nu mi le da mie!
Pino: (Nunzio tuşeşte) Nu vrei să te-ntinzi puţin? Poate ţi-e
mai bine.
Nunzio: Nu, e mai rău. O să mă ardă-n coşul pieptului şi mai
tare.
Pino: Să-ţi aduc pastilele?
Nunzio: Nu! Am luat destule. Dă-mi o ţigară!
Pino: O ţigară?
Nunzio: Da!
Pino: Da’tu nici măcar nu fumezi.
Nunzio: Uite, că acum vreau să fumez.
Pino: Îmi pare rău, dar nu pot să-ţi dau. O să-ţi facă
rău.
Nunzio: Dă-mi o ţigară! Ce rău poa’să-mi facă o ţigară?
Pino: Eşti nebun? Cu tusea asta?

24
Nunzio: Nu fii de căcat!
Pino: Nici să nu-ţi treacă prin minte!
Nunzio: Îţi jur că nu trag în piept.
Pino: Nu mai insista!
Nunzio: O scuip imediat.
Pino: Îmi pare rău.
Nunzio: Haide! ... Până şi condamnaţii la moarte au parte de-o
ţigară!
Pino: Cum de-ţi veni chiar acum pofta asta de-o ţigară?
Nunzio: Sunt nervos.
Pino: Atunci mai bine un ceai de muşeţel!
Nunzio: Nu! Nu vreau ceai de muşeţel! Vreau o ţigară!
Pino: Nu-ţi dau!
Nunzio: Vreau o ţigară!
Pino: N-am ţigări!
Nunzio: Ba ai! Ai ţigară!
Pino: N-am!
Nunzio: O ţigară! Vreau o ţigară!
Pino: Nunzio, încetează!
Nunzio: (strigând) Vreau o ţigară! Vreau o ţigară!
Pino: (strigând) Gata, ajunge!
Nunzio: O ţigară! O ţigară! Vreau o ţigarăăă! (Pino îi aruncă
pachetul de ţigări. Nunzio începe să fumeze. Tăcere
îndelungată.) Pino!
Pino: Ce vrei?
Nunzio: Eşti supărat pe mine?
Pino: De ce-ar trebui să fiu supărat pe tine?
Nunzio: Că te-am făcut om de căcat.
Pino: Nici n-am auzit.
Nunzio: Atunci nu eşti supărat pe mine?
Pino: Nu.
(Pauză)
Nunzio: Pino!
Pino: Ce vrei?
Nunzio: Jură-mi că nu eşti supărat pe mine.
Pino: Îţi jur.
Nunzio: Pe maică-ta. Îmi juri pe maică-ta?

25
Pino: Îţi jur pe maică-mea!
Nunzio: Cât de mult o iubeai pe maică-ta?
Pino: Mult mult.
(pauză)
Nunzio: Pino!
Pino: Ce vrei, Nunzio?
Nunzio: Cât de mult ?
Pino: Păi, cât ... De unde să ştiu eu cât.
Nunzio: (desface braţele) Atât?
Pino: (se uită la el) Mai mult.
Nunzio: (le desface şi mai mult) Atât?
Pino: (se uită la el) Mai mult, mai mult.
Nunzio: (desface braţele cât de mult poate) Atunci atât?
Pino: Aşa, bravo, atât!
Nunzio: Eu o iubeam pe maică-mea ca de aici până-n Brazilia.
Pino: Iar eu ca de aici până-n Australia.
Nunzio: Ce loc frumos Australia. Plaje cu nisip... curat...
Pino: Şi femei cu slip de baie cu un şnur în cur!
Nunzio: Şi-n Australia?
Pino: Şi-n Australia.
Nunzio: Mi-ar plăcea să merg acolo ... Cât o costa biletul? Am
un milion pus deoparte, crezi c-ajunge?
Pino: Ajunge, ajunge!
(Pauză)
Nunzio: Pino!
Pino: Ce e, Nunzio!
Nunzio: Crezi că Lola o să mai bată străzile când o să
te-ntorci tu din Brazilia?
Pino: Da, o să le mai bată.
Nunzio: Şi-o să mă duci la ea?
Pino: O să te duc la ea.
Nunzio: Bine, atunci o să pot să-i dau poza mea.
Pino: Bravo.
(Pauză)
Nunzio: Pino!
Pino: Ce-i, Nunzio!
Nunzio: Şi-o să mă laşi s-o sărut?

26
Pino: Te las s-o şi săruţi!
Nunzio: Serios? O să mă laşi s-o sărut cu adevărat?
Pino: Da, Nunzio! Da!
Nunzio: De câte ori, Pino, de câte ori?
Pino: De câte ori vrei tu.
Nunzio: De zece ori, ah ... De zece ori.
Pino: Şi mai mult, Nunzio! Şi mai mult!
(Pauză)
Nunzio: Pino!
Pino: Ce vrei?
Nunzio: Cât mai poţi să stai?
Pino: Când vine o maşină neagră, am plecat.
(Pauză)
Nunzio: Pino!
Pino: Zii, Nunzio!
Nunzio: După ce te-ntorci din Brazilia, îmi faci nişte paste
aşa cum ştii tu?
Pino: Cu roşii?
Nunzio: Şi cu ardei iute. Roşu.
Pino: Şi cu ardei iute.
Nunzio: Şunculiţă. Pune şi şunculiţă! Pui şi şunculiţă?
Pino: Cum să nu.
Nunzio: Şi brânză?
Pino: Şi brânză.
Nunzio: Pune şi brânză!
Pino: Am înţeles, Nunzio. Pun şi brânză.
Nunzio: Da’ să fie brânză de oaie, că tare-mi mai place.
Nu parmezan, că nu-mi place. Dar brânza de oaie, da.
Îmi place tare mult...

(Încet încet se lasă Întunericul)

27
28