Corbul i vulpea

de La Fontaine

Jupn corbul ctigase

Din negoul ce-apucase

Un bun chilipir de ca,

i cu dnsu-n cioc se duse

P-un copac, unde se puse

Ca un om l-al su sla.

Vulpea, ca o jupneas,

O cam terge de p-acas,

i ieise la primblare;

Iar bunul miros ce are

D-ici, de colo o-ndrept

Sub copac, i-n sus ct:

Jupne corb, plecciune!

O, Doamne, ce frumusee!

Ce pasre, ce minune,

Ce drag de pene mree!

Dar n-are glas; ce pcat!

Corbul, ngmfat n sine,

Nicidecum nu-i veni bine

Ca vulpea s-l socoteasc

De mut sau s mi-l vorbeasc

C e prost l-al su cntat.

Lungi gtul, csc ciocul

i-ncepu a cronci.

Caul cznd, vulpea-aci,

Cntreul pi jocul.

Jupn corb, precum se vede,

Minte numai i lipsete;

i f bine de m crede

i-nva, te folosete:

C de mult, foarte de mult,

Din punga celor ce-ascult

Linguitorii triesc.