Liceul Tehnologic ” Petru Maior” Reghin Prof. înv.

primar: Grama Florina Mădălina

Disciplina pozitivă a copilului : sistemul de recompense

Disciplina pozitivă: pentru unii părinți, aprecierea, încurajarea, laudarea și

recompensarea copilului vine în mod natural – sunt atât de mândri de micile realizari ale copilului,
încat îi arată acestuia cât îl prețuiesc. Ceea ce, cu măsură, nu poate fi decât un lucru bun: atenția
pozitivă din partea părinților, aprecierea acestora îi arată copilului ca este iubit, prețuit, creându-i o
imagine de sine pozitivă și oferindu-i încredere în sine.

Disciplina pozitivă în creșterea copilului este considerată și disciplina cea mai

eficientă: aceasta pentru că ea oferă copilului motivația de a face bine, îl face să dorească sa
faca ceea ce se asteaptă de la el nu din frica de urmări – pedepse, ci din dorința de a merita
prețuirea părinților. În timp, acest mod de disciplină transformă o motivație exterioară – dorința că
părinții să îl laude, să fie mândri, în motivație interioară – copilul și-a format o imagine de sine
pozitivă, bună,  prin relația sa cu părinții și se va comporta ca atare.

Disciplina pozitivă, ne spun specialisții și mulți părinți, este cea mai eficientă – însă deloc
ușoară. Este mult mai ușor să observi comportamentele “rele”, cele interzise, decât să le
observi pe cele “bune”, care nu atrag la fel de mult atenția părintelui. Este mult mai ușor să critici,
să corectezi, să atragi atenția asupra a ceea ce este negativ și să pedepsești purtarea rea, decât
este să apreciezi și să încurajezi purtarea pe care o dorești de la copil (gândești “nu face nimic
special, doar ceea ce trebuie”)…

Cum functionează disciplina pozitivă? Prin încurajarea și aprecierea copilului, prin

acordarea atenției pozitive copilului, îl faceți să dorească să vă facă multumiți de el și să
pretuiască relația cu voi. Invers, o disciplină dură – axată pe eterna pedeapsă – îl face uneori să
nu dorească deloc să vă mulțumească, ci să vă confrunte sau provoace.  Atenția pozitivă,
încurajarea, aprecierea, chiar și recompensarea copilului îi creează o imagine de sine sănătoasă
care va stimula copilul să dorească să facă bine – motivația sa nefiind teama, ci dorința de a merita
iubirea și aprecierea părinților săi.

Ce înseamna disciplina pozitivă?

Aprecierea copilului: a acorda atenție și a lauda comportamentele bune, cele de dorit,

atunci când le vedeți; la orice vârstă, aceasta este o cale de a îi arăta copilului că este prețuit. Cea
mai eficace este lauda specifică a unui comportament: aceasta îl va face să dorească să repete
acel comportament (indiferent că este prima oară când mănâncă singurel sau prima oară când își
face temele singur).

Încurajarea copilului: disciplina pozitivă înseamnă a îi arăta că aveți încredere în el; și că

apreciați nu numai când face ceva bine, ci și când încearcă: a aprecia efortul sau îl învață să
încerce cât mai mult.

Recompensarea copilului: recompensele nu se referă în nici un caz la daruri oferite ca

“mită” pentru ca un copil sa fie bun, desi unii părinți apelează la această metodă! Adecvat nu este
Liceul Tehnologic ” Petru Maior” Reghin Prof. înv. primar: Grama Florina Mădălina

să îi promiteți o recompensă dacă va face ceva – ci să îi oferiți o recompensă după ce a făcut acel
ceva, ca un semn de prețuire. Recompensele nu se referă mereu la cadouri – ci pot fi cuvinte de
laudă, gesturi de afecțiune, poate acordarea unui mic privilegiu. Acestea sunt o întărire pozitivă a
comportamentului, deoarece sunt consecințele pozitive directe ale unui comportament al copilului.

Disciplina pozitivă creează o relație sănătoasă cu copilul, ceea ce este esențial,

deoarece uneori, comportamentele rele provin din lipsa sa de interes pentru opinia părintelui, din
lipsa dorinței că părintele să fie mulțumit, din sfidare și  respingere a părintelui; copilului nu îi pasă
de ce veți crede sau zice, deoarece aveți o relație deficitară cu el – îi va păsa doar să evite o
pedeapsă.Disciplina pozitivă îl face pe copil să vrea să facă bine pentru a îi mulțumi pe părinți,
pentru că în timp acesta să își formeze după acest model o auto-disciplină bazată pe motivații
interioare; este de fapt lucrul cel mai natural în relația părinți-copii: a îi arăta iubire, apreciere și
încurajare este baza întregii relații părinte-copil.

Poate fi însa disciplina pozitivă exagerată? Poate avea efecte negative? Totul sta în
măsură și în modul în care părinții găsesc un echilibru. Aceasta deoarece disciplina pozitivă NU
înseamnă să ignorați, să treceti cu vederea comportamentele rele; nu înseamnă nici să evitați orice
tip de pedepse (uneori, urmările clare – de tipul interzicerii unei activități sau trimiterii în camera sa
– ale unui comportament rău sunt eficiente, atât timp cât sunt explicate). Cât despre masura în
lucruri – există unii părinți pentru care copilul lor nu poate greși, fiind o mică minune; nici laudele
constante din nimic și ignorarea nevoii copilului să fie ghidat și să i se atragă atenția când nu face
bine nu sunt o cale adecvată de a disciplina. Părinții trebuie întotdeauna să evite extremele: deși
este adevarat că nu îi poți arăta unui copil prea multă iubire, poate că îl poți lăuda prea mult, fără ca
acesta să facă ceva concret pentru a merita aceasta laudă! Și apelarea la recompense trebuie
facută cu precauție: când copilul se asteaptă pentru fiecare lucru făcut bine la o recompensă, este
cazul să folosiți mai rar această cale (niciodată nu o folosiți pe post de mită!).