CE ESTE DISCIPLINAREA POZITIVĂ ?

• Termenul de disciplină provine din cuvântul discipol,

și înseamnă transmiterea unui set de cunostințe pe cale
verbală și atitudinal comportamentală.

• Prin disciplinarea pozitivă înțelegem pe de-o parte:

învățarea unor comportamente și atitudini adaptative
pe de altă parte stingerea comportamentelor
problematice.
 DISCIPLINAREA BAZATĂ PE DOMINARE ȘI
FRICĂ SE CARACTERIZEAZĂ PRIN:

• provocarea durerii prin pălmuire, lovire

• închiderea într-o cameră întunecată, reținerea mâncării
• penalizări care nu au nici o legătură cu comportamentul
inacceptabil
• atacuri personale, pronunțarea numelui copilului cu
tonalități negative, ridicularizarea, insulta
 CONSECINȚE NEGATIVE ASUPRA
COPILULUI

• va avea o imagine de sine negativă

• va răspunde cu agresivitate în situațiile frustrante
• va avea resentimente față de părinți, teamă de ei
• repulsie față de comportamentul dorit
• tulburări emoționale
• Dă rezultate pe termen scurt
 CONSECINȚE NEGATIVE ASUPRA
ADULTULUI

• vinovăția resimțită

• relația dintre părinte copil sau profesor elev devine

distanțiată

• copilul își pierde încrederea în adult

 CARACTERISTICILE DISCIPLINĂRII
POZITIVE

• Obiectivul fundamenatal este dezvoltarea stimei de sine și

încurajarea asumării responsabilității de către copil sau elev

• Dă rezultate pe termen lung

 COMUNICAREA ȘI ACCEPTAREA
NECONDIȚIONATĂ

• Principii pe care se bazează acceptarea necondiționată

- ființaumană este valoroasă, are capacitatea și potențialul de a
face alegeri responsabile, are dreptul de a lua decizii față de propria
viață,
- recunoaște demnitatea și valorile personale ale copilului sau elevului,
punctele tari și slabe, calitățile și defectele,
- fără a critica, judeca, a controla sau a condiționa aprecierea „te voi
aprecia dacă”.

• Comunicarea eficientă presupune atât ascultarea activă a copilului

cât și modul de transmitere a mesajelor
FACTORI CARE SUSȚIN PROCESUL
DE ASCULTARE ACTIVĂ:

• comunicarea non-verbală: tonul , intensitatea vocii, mimica,

• gestica să fie adecvate stării afective a copilului
• contact vizual cu copilul

• a da ocazie copilului de a pune întrebări

• fără a face judecăți de valoare în funcție de propriile convingeri și
• atitudini, a nu utiliza termenii: bine sau rău, acceptabil, neacceptabil,
potrivit sau nepotrivit.

• a nu utiliza etichete
• observarea mesajelor non-verbale date de interlocutor: tonul vocii, gestica
etc.
• Utilizarea mesajelor la persoana I-a
DIFERENȚA ÎNTRE MESAJUL LA PERSOANA
I-A ȘI MESAJUL LA PERSOANA A II-A

• În cadrul mesajului la persoana a doua se face referire la ceea ce

copilul ar fi trebuit să facă și este criticat pentru neasumarea
responsabilității.
Ex.: „Iar ai ieșit cu hainele bune afară”

• Un mesaj la persoana întâi este acela prin care i se transmite

copilului ce sentimente au provocat comportamentul său. Mesajul
este centrat aupra propriei persoane și nu asupra copilului, nu se
dă vina pe copil.

Ex.:”Când ieși cu hainele tale bune la joacă ele se strică repede, iar
eu mă îngrijorez pentru că nu ne putem să permitem să cumpărăm
unele noi.”
 ETAPE ÎN ÎNVĂȚAREA UNUI
COMPORTAMENT

• Definirea clară a comportamentului

• Descompunerea în pași mici a comportamentului
• Folosirea îndrumării: modelare – realizarea comportamentului de către adult în
fața copilului.

• Recompensarea succesivă a aproximărilor făcute de copil –

a recompensa etapele realizate chiar dacă nu le-a realizat foarte bine

• Ignorarea achizițiilor etapelor anterioare - a recompensa numai ultimele

achiziții și ignorarea celor anterioare

• Retragerea treptată a îndrumării – evitarea îndrumărilor dacă copilul se descurcă

• Recompensarea comportamentului la intervale neregulate – astfel se realizează

consolidarea comportamentului
 CONSOLIDAREA UNUI COMPORTAMENT

• Consolidarea unui comportament se realizează prin

utilizarea recompenselor care pot fi:
- materiale: cadouri, dulciuri, alimente preferate
- sociale: lauda, încurajarea, aprecierea, acceptarea de
ceilalți
- activități preferate: vizionarea de filme desene
animate etc.
 RECOMPENSE NATURALE LAUDA ȘI
ÎNCURAJAREA

• Cu cât o recompensă este mai naturală cu atât crește șansa

consolidării comportamentului dorit.

• Lauda și încurajarea sunt recompense naturale

 LAUDA EFICIENTĂ PRESUPUNE
URMĂTOARELE ELEMENTE

• A fi specific: sublinierea acelor elemente ale comportamentului

care sunt reușite: „Eu zic că lucrarea ta este foarte bine
organizată”.

• Amintirea progreselor „Scrisul tău este mult mai frumos acum”

• Combinarea laudei cu încurajarea. Lauda exagerată poate fi

descurajatoare, ea trebuie astfel adresată încât să se adreseze
eforturilor, progreselor și realizărilor copilului.
 ÎNCURAJAREA PRESUPUNE

• Acceptarea necondiționată a copilului.

Formulări: „Mă bucur că îți place activitatea aceasta!”
„ Apreciez că îți face plăcere să înveți!”
• Sublinierea aspectelor pozitive ale comportamentului lor. “Mi-a
plăcut faptul că ai împărțit ciocolata cu fratele tău!”.

• Exprimarea repetată a încrederii în copil astfel încât aceștia să ajungă să

aibă încredere în ei înșiși.
“Am încredere în tine că vei ști ce să faci!”

• Recunoașterea a nu numai realizărilor dar și a progreselor copilului.

“Observ că progresezi!”,
“Chiar că ai muncit mult pentru asta!”
“Mi se pare că ai petrecut mult timp gândindu-te la asta!”

• Mulțumirea pentru orice contribuție pe care o aduce copilul.

“Mulțumesc, a fost de mare ajutor ceea ce ai făcut!”
 METODE ÎN CAZUL ÎN CARE COPILUL NU
VREA

• Consecințele naturale constă în a lăsa copilul să experimenteze consecințele

naturale ale faptelor sale.

• Consecințele logice sunt alese de părinți și prezentate ca alternative. Este

foarte important să fie o relație logică între consecințe și comportamentul
inadecvat.
Ex. Copilul nu vrea să-și spele mâinile, consecința logică pentru acest
comportament ar fi, că nu primește mâncare până ce nu-și spală pe mâini.

• Contractul comportamental constă în comunicarea reciprocă a așteptărilor

unii față de celălalt și negocierea lor, care se poate face prin încheierea unui
contract, care va fi certificată de o a terță persoană cu o poziție neutră.

• Extinția se folosește în cazul în care se dorește reducerea în frecvența, durata

sau intensitatea unui comportament. Ex. a nu da atenție copilului când
procedează într-un anumit fel, având scopul de a trage atenția.