Consilierea educațională a elevilor cu

tulburări de comportament
Studiu de caz

Voiculescu Diana Nicoleta

Anul 1 Masterat Consiliere
educațională
Descrierea cazului
C.B. este un elev de 13 ani orientat spre învățământul special , în clasa
a VI a din învățământul de masă. Motivul acestei reorientări școlare îl
constituie faptul că manifestă un comportament inadecvat, deviant, ceea ce
ducea la compromiterea desfășurării în bune condiții a procesului instructiv
educativ.Intrarea în noul colectiv, un colectiv din care fac parte elevi cu
diverse deficiențe: autism, sindrom Down, deficiențe asociate, nu a fost
însoțită de alte informații despre elev, dosarul său cuprindea informații
despre necesitatea adaptării curriculare la nevoile sale și faptul că elevul
avea un I.Q=80.

Elevul a creat o stare tensională foarte greu de controlat la nivelul clasei, a

devenit agresiv verbal și fizic cu colegii săi, a deranjat desfășurarea orelor de
curs. Profesorul diriginte al clasei a solicitat Comisiei interne de evaluare
continuă o retestare psihologică a elevului în vederea includerii acestuia într-
o program de consiliere psihologică individuală.

Date medicale semnificative

Elevul a fost adoptat dintr-un centru de plasament la vârsta de 3 ani, a
aflat că a fost adoptat în jurul vârstei de 9 ani de la părinții săi; nu se cunosc
alte date despre nașterea sa,evoluția sa în primul an de viață, bolile
copilăriei.

Date psihologice semnificative: I.Q.=80

 Comportamentul
-refuză sistematic să rezolve sarcinile de lucru primite
-nu își recunoaște propriile limite, este intolerant, imprevizibil
-vorbește de planuri de viitor care nu sunt realiste
-reacționează inadecvat la critici, sfidează pentru ca apoi să repete
comportamentul
-reacționează inadecvat la frustrare, este sensibil la observații, corecții
verbale
-aruncă vina faptelor sale pe ceilalți
-are ieșiri violente când ceva nu iese cum vrea, este ușor iritabil
-cere atenție și laude, este gelos pe atenția acordată altora
-manifestă instabilitate emoțională crescută
  Imaginea de sine
-egoism exarcebat
-pretinde și crede că merită totul, în detrimentul celorlați

 Comunicarea și relaționarea cu ceilalți

-incapabil de a manifesta empatie
-minte și încearcă să îi înșele pe cei din jurul său, îi manipulează în
vederea atingerii unor scopuri personale
-creează în permanență conflicte
-se victimizează și dă vina pe cei din jurul său

Date pedagogice semnificative:

 Ruta școlară: grădiniță-localitatea G
clasele I-V-localitatea G
clasa a VI-prezent-Școala Specială...

 Stilul de învățare- fluctuant

 Succesul / Eșecul școlare-nu are rezultate în conformitate cu
capacitățile sale cognitive
 Disciplinele/Activitățile preferate- nu manisfestă interes pentru
activitatea școlară
 Rezultatele școlare-medii raportate la cerințele sistemului special de
învățământ

Factori etiologici ai problemei:

 Devierile comportamentale au început să se manifeste o dată cu
aflarea de către C. că a fost înfiat.
-sentimentul de abandon, trădare, respingere
-neîncrederea în persoanele adulte
-lipsa identității personale
-lipsa capacității de identificare cu figurile parentale biologice
 Informații cu privire la debutul problemei-comportamentele dezadaptive
au început în jurul vârstei de 8-9 ani
 Identificarea factorilor predispozanți (explorarea anumitor caracteristici
ale copilului care sunt relevante și care au facilitat dezvoltarea unor
probleme) :
-primii 3 ani de viață i-a petrecut într-un centru de plasament, astfel a
suferit un dezechilibru emoțional și afectiv

 Identificarea factorilor favorizanți ai problemei(elementele din mediul

extern care au facilitat apariția problemelor)
-tratarea discriminatorie a elevului de către comunitatea în care
locuiește, îi este amintit în permanență că este adoptat, astfel copilul
simte:anxietate, insecuritate, nevoia permanentă de recunoaștere,
devalorizare, lipsa încrederii în propriile forțe.

 Identificarea factorilor activatori ai problemei(situațiile specifice care

declanșează stările afective negative, comportamentele dezadaptive)
- orientarea spre învățământul special, intrarea într-un nou colectiv,
diferit de cel precendent, format din elevi cu CES, a dus la
accentuarea sentimentului de abandon, trădare, respingere, elevul
s-a simtit devalorizat și a regresat, a manifestat ostilitate și furie
îndreptată spre noii colegi, nu și-a găsit locul în noul colectiv.

Program de intervenție
Scopul intervenției: conceperea și aplicarea unui program psihoterapeutic
centrat pe copil, pe familie și pe colectivul din care face parte, în vederea
diminuării comportamentelor dezadaptive ale elevului.

Planul terapeutic acționează nuanțat pe mai multe direcții:educație și

integrare socială, programe de optimizare personală, lucrul permanent cu
familia, precum și cu colegii.

La baza programului de intervenție stau:

a.intervenția asupra subiectului necesită: un diagnostic psihologic, un

diagnostic clinic, un diagnostic psihopedagogic.

b. intervenția asupra familiei necesită un diagnostic familial, respectiv

evaluarea nivelului și tipurilor de funcționalitate/disfuncționalitate din cadrul
sistemului familial.

c. intervenția asupra mediului ambiant(colectivul din care face parte)

Mediul comunică un anumit mesaj și favorizează un anumit

comportament, pentru stimularea apariției unui comportament dezirabil se
poate recurge la reconfigurarea mediului sau a modului de desfășurare a
activității.

Obiectivele intervenției pe termen lung:

 Training pentru copil

-satisfacerea regulilor și așteptărilor acasă, la școală și în comunitate pe

o bază consistentă

-examinarea nemulțumirilor prin verbalizări potrivite și modalități

nonverbale de exprimare pe o bază consistentă

- demonstrarea îmbunătățirii marcante în ceea ce privește controlul

impulsurilor

- rezolvarea conflictelor interioare care contribuie la descoperirea

problemelor de conduită

- demonstrarea empatiei, grijiiși sensibilității pentru gândurile, sentimentele

și nevoile celorlalți

-creșterea stimei de sine, valorizarea personală,imaginea de sine pozitivă

-căutarea și îmbogățirea suportului social-familie, prieteni

-responsabilizarea pentru propriile acțiuni și decizii

-socializarea, comunicarea și exteriorizarea emoțională

-schimbarea modului de relaționare personală cu mediul și ambianța umană

imediată

 Training pentru părinți

-înțelegerea comportamentului copilului

-învățarea de strategii de modificare comportamentală

-formarea abilităților pentru comunicare alternativă

-dezvoltarea abilităților de lucru și joc la propriul copil

-managementul relațiilor intrafamiliale

-depășirea impactului emoțional pe care îl are existența unui copil cu

dizabilități în familie

-modificarea tiparelor de interacțiune greșite, nepotrivite din familie și

înlocuirea lor cu modalități comportamentale pozitive, acceptabile
pentru toți membrii familiei

-să fie implicați cât mai mult în relația cu copilul

-să utilizeze recompensele pentru încurajarea comportamentului

prosocial

-să utilizeze metode de disciplinare nepunitive pentru a reduce

probabilitatea ocurenței comportamentelor problematice
 Combinarea întervențiilor la nivel familial cu cele efectuate la nivelul
școlii
 Una dintre cele mai benefice intervenții ale consilierului este
educarea profesorilor cu privire la natura tulburărilor comportamentale,
necesitatea cultivării unor comportamente corecte și înlăturarea celor
deviante, în acest sens sunt importanți următorii pași:
-cultivarea sentimentului de respect și acceptare a celuilalt
-dezvoltarea empatiei
-cultivarea comportamentului asertiv:listarea comportamentelor
utile, exersarea comportamentelor asertive prin joc de rol, consolidarea
comportamentelor asertive, utilizarea comportamentelor asertive în
situații concrete de viață.

Planul de consiliere

Stadiul I: Relaționarea
Obiectiv:-formarea unei relații de lucru de tip colaborativ(2-3
ședințe a 50 de minute)
Scopul primei întâlniri: culegerea datelor despre subiect și despre
familie în vederea modificării comportamentelor indezirabile.

I.a. Stabilirea legăturilor terapeutice: Cristian a venit însoțit de

mama sa, tatăl a motivat că nu are timp și nu a ajuns la întâlnirea cu
consilierul. Elevul are o atitudine resemnată de acceptare, este totuși
curios de aspectele acestui demers.

Obiective:
 Cunoașterea reciprocă și familiarizarea elevului cu consilierul
 Clarificarea condițiilor colaborării
 Asigurarea confidențialității
 Clarificarea așteptărilor elevului/familiei de la această intervenție
 Strângerea unor date anamnezice semnificative pentru dezvoltarea
ulterioară a intervenției
 Întocmirea unei liste de probleme
I.b.Primul interviu:
-furnizarea informațiilor despre sine și problema sa din perspectivă
personală
-identificarea cu precizie a problemei cu care se confruntă elevul/familia
 -identificarea expectanțelor părinților față de procesul terapeutic
Materiale: fișa de evaluare care conține ghidul de interviu, interviu
semistructurat cu elevul și cu persoanele semnificative din viața sa.

I.c. Strângerea unor date anamnezice semnificative care să ajute

intervenția
Obiective:
 Identificarea tiparelor interacționale patogene din familia copilului care
sunt implicate direct în declanșarea, întreținerea sau agravarea
tulburărilor de comportament
 Surprinderea și evaluarea deficitelor de comunicare, schimburilor
emoționale
 Identificarea deficitelor structurii de roluri familiale
 Gradul de adecvare/inadecvare în asumarea și exercitarea rolurilor
parental-filiale, ca și a rolurilor și relațiilor conjugale cu impact
semnificativ în dinamica evolutivă a copilului
Materiale:protocol de observație, fișa anamnezică, teste psihologice.
Testul persoanei-în urma studierii desenelor realizate s-a conturat
următorul profil:dependență, imaturitate, inadecvare
Testul copacului-interpretarea acestui test a dus la următoarele
concluzii:
-dificultăți de adaptare
-personalitate care oscilează între satisfacerea impulsurilor emoționale
și tendințe agresive
-înclinație spre fastuos, fantezist, capricios
-un anumit vid interior:slaba integrare a eului
Testul casei-interpretarea acestui test a dus la următoarele
concluzii:casa reprezintă locul unde afecțiunea și securitatea sunt
puternice, astfel desenul casei reflectă anumite caracteristici:
-elevul resimte autoritatea familială și o trăiește ca pe o lipsă de
libertate
-simte nevoia de protecție emoțională

Stadiul II: Înțelegerea

Obiectiv: evaluarea și agrearea prin analiză comună(elev-părinte-
consilier)a problemei
II.a.Definirea clară a problemei-perioada:2-3 ședințe a 50 de minute
Este caracterizată de prezența unor nivele motivaționale diferite față de
implicarea în procesul terapeutic:
-intensificarea rezistențelor conștiente și inconștiente
-înțelegerea de către familie a faptului că structura ei și modelele
interacționale se pot schimba
-autonomia membrilor familiei poate să crească
-se poate ameliora rigiditatea rolurilor jucate
-pot fi împărtășite sentimente, trăiri ținute în secret de multă vreme

Concluzii:
-problemele familiale resimțite și proiectate adânc în personalitatea
subiectului prin refularea unei impulsivități și agresivități marcante,
creează importante dificultăți de ordin afectiv în mediul școlar, care pot
explica în mare parte randamentul scăzut
-elevul prezintă serioase carențe educative de natură familială, deși a
aflat în jurul vârstei de 9 ani că este adoptat, întreaga sa structură
psihologică este aceea a unui copil orfan:instabilități emotive, trăirea
unor sentimente de insecuritate, comportamente impulsiv-agresive
-dificultățile școlare sunt comportamental-educative: obraznic, arțăgos,
fără interes pentru învățătură.

Identificarea problemei:
-tulburări afectiv-comportamentale cu punct de plecare în situația
familială complexă și cu lărgirea sferei de manifestare la școală
-tulburări emoționale, instabilitate, cu treceri frecvente de la stări de
anxietate și timiditate la impulsivitate și agresivitate

II.b. Evaluarea și analiza comună –perioada: 5 ședințe a 50 de minute

Consilierul ajută copilul/părintele să își conștientizeze sistemul de
valori,să știe precis ce își dorește, ce are mai mare importanță pentru
el, în ce ordine își dorește să-și atingă obiectivele.
Strategii: o mai bună înțelegere a cauzelor comportamentului
copilului ne poate ajuta să-l sprijinim, să-l ajutăm să se ajute. Este
deosebit de important să-i transmitem, chiar și atunci când îi
dezaprobăm comportamentul că el, ca persoană, înseamnă ceva
pentru cei din jur. Este important și nu ne este indiferent ce se întâmplă
cu el. Sunt foarte importanți următorii pași:
-comportamentele corecte trebuie încurajate și recompensate
-colaborarea cu părinții este esențială, rolul acestora este definitoriu în
recuperarea elevului
-stabilirea unor reguli clare pe care elevul să se respecte
-identificarea situațiilor declanșatoare de comportamente inacceptabile
și educarea elevului în găsirea unor alte modalități de răspuns la factorii
declanșatori

Stadiul III: Schimbarea –perioada:2-3 ședințe a 50 de minute

III.a. Intervenție /Influențare
Obiectiv: alegerea soluției optime și implementarea ei în practică prin:
-suport afectiv, creșterea stimei de sine, însușirea unui model asertiv
de comunicare/relaționare , descoperirea resurselor personale sau a
persoanelor care pot sprijini elevul.
Părinții vor exersa acțiunile considerate a fi eficiente în cursul ședințelor
terapeutice și apoi le vor aplica în diferite situații de viață.Elevul își va
integra codul de comportament stabilit de comun acord, își va dezvolta
și implementa strategii de a face față problemelor. În funcție de
rezultatele obținute se evaluează activitatea realizată.Consilierul va
pune accent pe dezvoltarea unor abilități de gândire-comunicare –
acțiune pentru prezent ți viitor. Trebuie urmat principiul conform căruia
nu persoana în sine este problema, ci problema în sine este problema.
Nu criticăm persoana, criticăm comportamentul, evitând astfel
etichetările copilului. De fiecare dată când etichetăm un copil, acesta se
va comporta în conformitate cu eticheta sa. Copilul poate fi afectat de
faptul că este respins de cei din jurul său și va dezvolta un model
relațional evitant, anxios, din teama de a nu fi din nou respins sau din
dorința de a fi acceptat va face pe plac tuturor, se va mula în funcție de
dorințele celorlalți și își va reprima propriile dorințe.
III.b. Încheierea
Obiectiv:asistarea părinților și a copilului în consolidarea abilităților
dobândite pentru a fi folosite pe viitor și planificarea modului de a fi
menținute după încheierea consilierii.
BIBLIOGRAFIE:

Cristea, S., 2003, " Managementul organizaţiei şcolare", EDP,

Bucureşti;

Iucu, R., 2003, “ Managementul clasei”, Ed. Credis, Bucureşti;

Jinga, I., 2001, " Managementul învăţământului”, Editura Aldin,

Bucureşti;

Păun, E., 1999, " Şcoala - o abordare socio-pedagogică", Ed. Polirom,

Iaşi;
Tomşa, Gh., 2006 „Consilierea și orientarea în școală ”, Editura Credis,
Bucureşti.