2

STUDIU DE CAZ
Dificultăți de integrare și adaptare școlară, probleme comportamentale

Numele autorului
 2

În instituțiile de învățământ primar, scopul educației constă în sprijinirea dezvoltării

psihofizice a copiilor în sensul valorificării superioare a potențialului nativ, dar și pentru
favorizarea unei integrări sociale bune.
Inadaptarea școlară într-o clasă de elevi este definită ca ansamblul manifestărilor
psihocomportamentale, caracterizat prin dificultatea de integrare a individului în mediul
educațional.
Date personale:
Nume și prenume: C. T.
Sex: feminin
Vârsta: 8 ani
Diagnostic : Dificultăți de integrare și adaptare școlară, probleme comportamentale
Date medicale
 cunoscute: fetița provine dintr-o sarcină normală, la termen, dezvoltată normal atât
din punct de vedere motor, cât și fizic, nu prezintă afecțiuni cronice, este considerată
clinic sănătos și nu a suferit boli grave
 stabilite : dificultăți de integrare și adaptare școlară, probleme comportamentale
Nivel de dezvoltare
Percepție: bună
Atenție: de lungă durată
Memorie: senzorială, specifică vârstei
Limbaj și comunicare
 vocabular : specific vârstei
 tip de comunicare: verbală, mimico-gestculară
 semantică : înțelege mesajul transmis și reacționează adecvat
Psihomotricitate
 coordonare motrică generală: bună
 orientare în spațiu: specifică nivelului de dezvoltare
Comportament socio-afectiv:
o nivel ridicat de anxietate
o neîncredere în capacitățile proprii
o este afectuoasă în familie
o nu cooperează în activitățile instructiv-educative
 3

o nu este cooperantă
o nu se integrează în colectiv
Informații psihologice:
Din punct de vedere cognitiv, subiectul este înzestrat intelectual, acesta având
capacitatea de a înțelege noțiunile învățate și de a rezolva sarcinile didactice.
La nivel temperamental subiectul prezintă o oarecare introversiune, nefiind deschis la
comunicare, drept urmare nu își dorește să comunice cu învățătoarea și colegii, astfel
interacționând greu cu aceștia.
Sub aspect afectiv, aceasta este atașată de părinți care manifestă o atitudine
supraprotectoare.
Descrierea cazului:
Eleva C. T. provine dintr-o familie biparentală, tatăl C .având ocupația de consultant
vânzări, iar mama A., fiind instructor de educație. Condițiile de trai sunt foarte bune, părinții
oferindu-i tot ceea ce este necesar. Fetiței îi este acordată o atenție deosebită, părinții
funcționând strict după pretențiile impuse de ea. Astfel, ea este adusă la școală, în fiecare zi,
de către unul din părinți și preluată la finalizarea orelor de curs, deoarece clasa pe care o
frecventează se află într-o școală diferită de cea în care a frecventat clasa pregătitoare. Aceste
schimbări au determinat-o să refuze prezentarea la cursurile școlare și să întâmpine probleme
de adaptare școlară. De cele mai multe ori, după multe eforturi și promisiuni din partea
mamei, aceasta merge la școală. Adeseori, insistențele părinților nu sunt atât de puternice
încât să o determine să meargă la școală.
Climatul afectiv
Părinții se implică profund în educația fetiței, dorind tot ceea ce este mai bine pentru
aceasta.
Stabilirea relației de consiliere:
Mama fetiței a sesizat acest caz specialistului, deoarece s-a simțit depășită în
rezolvarea acestei situații, ea confirmând faptul că împreună cu soțul ei au manifestat o
atitudine de supraprotejare față de fetiță, aceasta fiind mezina familiei, și totodată a subliniat
faptul că în orice mediu nou reacțiile sunt aceleași.
De asemenea, mama a mai afirmat că aceste probleme erau existente și în perioada în
care fetița frecventa grădinița, aceasta din urmă manifestând crize de plâns, retragere, însă în
prezent acestea s-au amplificat pe fondul obligativității de a frecventa cursurile școlare.
 4

Influențe extrafamiliale
Eleva nu se integrează în colectiv, nu dorește să relaționeze cu colegii și este excesiv
de timidă.
Probleme identificate :
Copilul prezintă anxietate generalizată, făcând deseori crize, consideră mediul școlar
ca fiind un mediu nesigur, chiar ostil, manifestă mereu dorința de a se retrage în mediul
familial pe care îl consideră confortabil și sigur.
Față de aceste aspecte, copilul nu dorește frecventarea cursurilor școlare, nu dorește
stabilirea relațiilor de comunicare cu învățătoarea și colegii de clasă, se autoizolează pentru a
nu interacționa cu ceilalți, refuză să participe la procesul instructiv-educativ, manifestă
continuu o atitudine de împotrivire.
Resurse umane : specialist, învățător, părinte
Depistarea cauzelor tulburărilor de comportament:
- Schimbarea școlii
- Schimbarea cadrului didactic și a colectivului
- Manifestări de introversiune
- Protejarea excesivă a părinților

Depistarea blocajelor emoționale:

 Atașamentul în exces față de părinți
 Frica față de orice mediu nou
 Inadaptarea la mediul școlar
Aspecte ce vizează aplicarea tehnicilor de consiliere utilizate pentru remedierea
problemelor de comportament:
 Aplicarea strategiilor eficiente pentru controlul manifestărilor anxioase
 Sporirea gradului de adaptabilitate la mediul școlar
Metode de consiliere comportamentală:
- Desensibilizarea sistemică progresivă
- Metoda stingerii comportamentelor nedorite
- Expunerea în vivo

Plan de consiliere
 5

Scopul: Diminuarea sau reducerea comportamentelor anxioase, creșterea nivelului de

adaptare școlară și integrarea copilului în mediul școlar pentru o dezvoltare armonioasă.
Obiective :
- Creșterea sentimentului de siguranță în mediul școlar
- Schimbarea atitudinii fetiței față de activitățile desfășurate în școală
- Reprimarea comportamentelor anxioase
- Îmbunătățirea relațiilor sociale
- Îmbunătățirea interacțiunii elev-învățător
- Creșterea stimei de sine
Metode și mijloace de realizare :
- Convorbirea
- Observația
- Dezbaterea
- Discuțiile libere
- Jocuri-exerciții
- Joc de rol
- Învățare prin cooperare
- Povești terapeutice
Metode și instrumente de evaluare :
- Observația sistematică
- Interviul
- Testul asociativ verbal
- Ascultarea activă
Planul de intervenție
În planul de intervenție se urmărește diminuarea tulburărilor de comportament ale
copilului prin demersuri ce includ tehnici de autoeducație și intervenții prin joc.

Etape :
1. Evaluarea cazului subiectului prin tehnica interviului
2. Stabilirea obiectivelor consilierii subiectului, pliate pe remedierea problemelor de
comportament
3. Folosirea soluțiilor adecvate tipului de intervenție
 6

4. Evaluarea finală a intervenției

Pe parcursul derulării planului de intervenție se au în vedere următoarele:

 Crearea unei atmosfere care să-i întărească sentimentul de siguranță
 Acordarea unei atenții deosebite relaxării subiectului
 Încurajarea subiectului in dezvoltarea stimei de sine pentru a trăi noi
experiențe
Ședințele de consiliere se vor desfășura în cabinetul școlar, în prezența mamei
subiectului, iar în funcție de evoluția acestuia, ședințele se vor desfășura în particular, fără
prezența mamei. Față de acest aspect, pentru o evoluție favorabilă într-un timp relativ scurt,
trebuie avută în vedere eliminarea elementelor familiare și antrenarea subiectului în
descoperirea experiențelor noi care să le accepte și să le interiorizeze.
În cadrul primei ședințe mama și-a manifestat dorința ca această problemă să fie
remediată cât mai curând, deoarece problemele persistă și se acutizează. Astfel, se stabilesc
ședințe săptămânale pentru a fi menținută continuitatea și observarea sistematică a
comportamentului subiectului pentru a putea fi determinată schimbarea.
Cea de-a doua ședință a fost concepută ca o vizită în cadrul unei expoziții de pictură,
deoarece subiectul manifestă un interes deosebit față de pictură. În cadrul acestei ședințe au
fost pregătite toate materialele necesare, astfel purtându-se discuții pe tot parcursul realizării
unei picturi.
”- Îți place să pictezi ?
- Ce îți place să pictezi cel mai mult?
- Dorești să realizăm o pictură împreună? ”
La ședință este prezentă și mama fetiței care primește aceeași sarcină, iar în timpul
acestei activități au loc discuții libere, relaxante, fără a expune copilul . La finalizarea
ședinței, evidențiind talentul pe care îl are, fetița manifestă o mulțumire de sine.
În cadrul celei de-a treia ședință, fetița a primit ca sarcină să realizeze o pictură care
o reprezintă. În timpul realizării activității, sunt purtate discuții libere fără a pune copilul într-
o situație de dificultate. În tabloul realizat se observă casa în care copilul locuiește împreună
cu familia, iar din discuțiile purtate reiese că își iubește familia foarte mult, iar persoana
favorită din cadrul familiei este mama.
 7

Întrucât această pasiune a subiectului față de pictură a contribuit la o comunicare

continuă și relaxantă, am proiectat ședințele următoare cu astfel de activități, însă abordând
subiecte noi(Exemplu: pictează obiectul preferat din clasă, prietenul/prietena cea mai bună, un
element din jocul preferat)
În urma aplicării intervenției s-au observat următoarele schimbări în comportamentul
copilului:
- a înțeles că are nevoie de sprijin din partea familiei, însă este necesar să își asume
responsabilități
- s-a integrat atât în activitățile școlare, pe grupe, cât și în activitățile extrașcolare
- a conștientizat faptul că are nevoie de prieteni
Concluzii:
Planul de intervenție s-a bazat pe respectarea particularităților de vârstă și individuale
ale copilului, dar și pe o cât mai bună comunicare între specialist-copil-părinți-învățător.
În urma intervenției s-a realizat un progres favorabil, copilul manifestând schimbări
importante din punct de vedere comportamental.
În continuare, specialistul se va axa pe urmărirea evoluției copilului implicat, dar și
pe crearea prilejurilor pentru exersarea suplimentară a unor activități în vederea dezvoltării
încrederii în forțele proprii . Realizarea acestui fapt are la bază aplicarea metodelor și
procedeelor eficiente pentru integrarea copilului în colectivul de elevi, relaționarea cu ceilalți
copii, formarea deprinderilor din punct de vedere comportamental și socio-afectiv.
Încheierea planului de intervenție:
Se consideră succes, la încheierea planului de intervenție, în momentul în care se
constată ameliorarea vizibilă a comportamentului copilului, când acesta conștientizează
scopul acestei intervenții, consecințele comportamentului asupra persoanelor din mediul în
care se dezvoltă.
În urma aplicării programului de intervenție s-au produs modificări substanțiale în
comportamentul copilei.
Rezultatele obținute scot în relief importanța aplicării planului de intervenție,
întrucât a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării emoționale, și, în special, a copilului.
În personalitatea și în comportamentul subiecților se conturează încrederea în sine,
capacitatea de a se adapta la situații noi, un tonus psihic pozitiv, un echilibru emoțional,
diminuându-se îngrijorarea, sensibilitatea, tensiunea psihică
 8

Bibliografie:
 Iucu, B.Romiță, Managementul clasei de elevi-aplicații pentru gestionarea
situațiilor de criză educațională, Ed. Polirom, Iași, 2001
 Crețu, E., Probleme de adaptare școlară, Ed. All Educational, București,
1999
 Holdevici, I., Neacșu V., Sisteme de psihoterapie și consiliere psihologică,
Ed. Kullusius, București, 2008
 https://www.romedic.ro/refuzul-scolar-fobia-scolara-OP33228