Realizați o analiză asupra efectelor pe care conceptului de recompensă le

are în ciclul preșcolară vs. primar (recompensa ca mijloc de motivare;

controverse privind efectele recompenselor; condițiile aplicării educative a
recompenselor)

În literatura de specialitate se vorbeşte de rolul recompenselor interne şi

externe în formarea şi întărirea motivaţiei elevilor si a prescolarilor. Aceste
tipuri de recompense pot juca un rol deosebit şi în managementul şi controlul
clasei, după cum susţine Emil Stan. Printre recompensele ce pot fi atribuite
elevilor sau prescolarilor putem enumera: nota, diplome, lauda, excursii gratuite,
cărţi, premii în bani sau obiecte, dar şi satisfacţia atingerii standardelor impuse
de invatator educator, sentimentul de împlinire personală, satisfacerea
curiozităţii.
Prin folosirea metodelor de educatiei a copilului, acesta incepe sa realizeze ca
exista o legatura intre modul in care se comporta si consecintele ce rezulta in
urma comportamentului.
-recompensa ca mijloc de motivare
Unul dintre cele mai eficiente moduri de a motiva un copil este
recompensa. Astfel, il incurajezi si il ambitionezi sa invete si sa faca lucruri noi.
Tandretea si imbratisarile, zambetul, atentia, aprecierea, admiratia si incurajarea
sunt moduri de recompensa foarte eficiente in cazul copiilor mici,la prescolari.
Astfel, un instrument foarte util de folosit in educatia copiilor
mici,prescolarilor este recompensa. Acest lucru nu inseamna insa ca nu mai
trebuie sa ii spui cand a gresit, ca nu mai trebuie pedepsit pentru faptele rele.
Educatia copilului reprezinta una dintre cele mai dificile si solicitante
actiuni, mai intai ale unui parinte, si apoi ale unui invatator/educator.
In cazul in care elevul nu raspunde favorabil la noile informatii din diverse
motive, rasplata/pedeapsa este o incercare a profesorului de a-l stimula pe elev.
Atat rasplata cat si pedeapsa duse la extrem pot avea influente negative
asupra elevului
Reconpensa este favoarea care compensează un bun material sau spiritual
acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau oacţiune realizată
drept răsplată.
Pedepsele și Recompensele au rolul „de a regla” conflictele școlare ce
intervin în momentul refuzului elevului/prescolarului de a învăta, chiar dacă
invatatorul/educatorul oferă cele mai bune mijloace de a adecva câmpul educativ
școlar la propriile interese ale educabilului. Pentru a urmări eficiența pedepselor
și recompenselor în rezolvarea conflictului, trebuie să fixăm câteva coordonate
ale comportamentului profesorului, plecând de la comunicarea clară a regulilor,
corectitudinea în momentul deciderii, apropierea dintre el și elevi și finalizând
cu implicarea întregului colectiv în rezolvarea situației de criză.
Recompensele au ca principal rol întărirea motivației elevilor și pot fi
utilizate adesea în controlul clasei. Ele pot fi de natură externă: premii, diplome,
note, laude. Cele interne, ce vizează sentimente de curiozitate, de dragoste de
carte, de satisfactie față de lucrul bine făcut. Ele nu sunt la îndemâna cadrului
didactic, construindu-se în timp de multe ori și urmând un plan riguros.
Sa vorbesti despre recompensa in educatie atunci cand este vorba de un
copil poate parea putin deplasat. Spunand asta te poti gandi ca anulezi oarecum
natura umana si inteligenta copilului insa acest lucru nu este adevarat. Analizand
procesul educatiei si comportamentul uman ne putem da seama ca intotdeauna
este vorba de o recompensa. Fiecare dintre noi face anumite lucruri pentru a
obtine avantaje si benefcii materiale si mai ales morale. Chiar si adaptarea in
sine este o recompensa.
Sistemul recompenselor si al pedepselor determina copilul sa devina
oarecum dependent de laudele sau mustrarile pe care le primeste din partea
dascalului si mai departe acasa din partea familiei.
Se creeaza astfel o atmosfera de conditionare, copilul cautand situatiile in
care a trait ceva placut si evitand situatiile neplacute.
Recompensa da rezultate mai bune in educatia copilului decat pedeapsa si
are un efect pozitiv asupra personalitatii sale pe termen lung.Recompensele pot
fi materiale (prin calificativele pe care le primeste) sau de ordinul laudelor,
incurajarilor. Trebuie sa luam in calcul faptul ca nu trebuie sa recompensam o
activitate pe care copilul o intreprinde cu placere (de exemplu o activitate
sportiva agreata de copil) aceasta nu mai are nevoie de recompensa deoarece ea
este facuta deja fara efort de copil.
- controverse privind efectele recompenselor Pentru a nu cadea in
capcana recompenselor, acestea trebuie oferite pentru a modela comportamentul
si educatia copilului, nu pentru a-l determina in totalitate. Recompensa nu
trebuie promisa inaintea desfasurarii activitatii, ci imediat dupa aceasta
activitate, explicandu-i-se clar pentru ce anume este rasplatit. Este corect sa
spunem copilului: “ Pentru ca ti-ai facut azi tema, doamna iti daruieste o fisa de
colorat cu personajul tau de desene animate preferat.
Folosirea insa pe termen lung a recompenselor va conduce la adoptarea
unui comportament corect al copilului doar conditionat (“ Ce primesc daca fac
asta?”).
Mult mai recomandate decat recompensele materiale sunt lauda si
incurajarea, deoarece copiii se simt bine cand intra in gratiile celor din jur si sunt
laudati.
Acestea trebuie facute insa intotdeauna pe un ton entuziast si cu o expresie
de incantare.Apreciera si admiratia ii umpluu copilului inima de bucurie ,ii
sadesc in suflet sentimentul responsabilitatii,valorii personale,ii arata ca il
pretuiesti ca el este important in colectivul clasei.
Pentru faptul ca gandirea copilului nu are un grad de abstractizare suficient
de complex,aprecierea este si mai eficienta daca ii dam o forma grafica.O
steluta,o mutrita vesela,o inimioara,un plus,un tabel cu elevul zilei...toate acestea
sunt mult mai eficiente decat ai crede la inceput.
Incurajarea este cea mai eficienta arma de combaterea a spaimei de
esec.Incurajarea ii arata copilului ca a invatat ceva,ca eforturile lui nu au fost
in zadar si il determina sa persevereze.Daca nu esti multumit da cat de bine si-a
facut tema nu ii reprosa,data viitoare nu-si va mai bate capul cu ceva ce oricum
nu-i iese bine.
Recompensele cresc frecvenţa comportamentului si ele trebuie să aibă un
caracter personal adică să recompensăm cu ceea ce iubeşte copilul.
Recompensele dau rezultate mai bune în educaţia copilului şi au un efect pozitiv
asupra personalitaţii sale pe termen lung.
Pentru a nu cădea în capcana recompenselor, acestea trebuie oferite pentru
a modela comportamentul si educaţia copilului, nu pentru a-l determina în
totalitate.
Recompensa nu trebuie promisă înaintea desfăşurării activitaţii ci imediat
după această activitate, explicându-i-se clar pentru ce anume este răsplătit.
Pedeapsa nu trebuie aplicata din prima clipa. Dupa ce copilul a facut ceva
rau, educatorul trebuie sa-i explice acestuia ce a gresit si, in acelasi timp, sa-i
spuna care era comportamentul corect in acea stituatie. De asemenea, copilul va
fi atentionat ca daca fapta rea sau comportamentul inadecvat se va repeta, vor
trece la aplicarea unei pedepse.
Pedeapsa nu trebuie sa fie exagerat de severa (acest tip de pedepse
inraiesc copilul si il determina sa aiba o atitudine rebela) si ea nu trebuie sa
constea in pedeapsa corporala.
O pedeapsa trebuie aplicata imediat dupa ce comportamentul inadecvat a
fost savarsit si educatorul trebuie sa-i explice foarte clar copilului, pe un ton
calm, pentru ce anume este pedepsit. Tonul pe care ne adresam copilului este
foarte important, nu trebuie sa fim agresivi, sa tipam si sa-i vorbim urat, astfel il
infricosam si el nu se va concentra sa inteleaga ce a gresit, ci atentia lui se va
focaliza pe frica indusa de agresivitatea noastra.
Pedepsele uzuale folosite de majoritatea sunt: interzicerea iesitului in
pauza,neparticiparea la o activitate care ii facea placere,o nota mica...
Acest sistem trebuie folosit inteligent si nu este indicat sa abuzam de el. Este
foarte important cum ii educam pe micutii nostri si ce idei si principii le
insuflam de mici. Prin folosirea abuziva a acestui sistem, copii, deveniti oameni
mari, nu vor avea pricncipii si scopuri, ci vor dori sa evite pedeapsa sau sa
obtina o recompensa, astfel fiind educati.
Copilul va fi atentionat ca daca fapta rea sau comportamentul inadecvat se
va repeta, vor trece la aplicarea unei pedepse. De multe ori pedeapsa nu merge,
sau merge doar pentru o vreme. Este aproape imposibil sa iti educi copilul fara
sa il pedepsesti.
-condițiile aplicării educative a recompenselor
Recompensele vor veni în sprijinul celor ce sunt motivați intrinsec,
cu alte cuvinte este lăudat cel ce muncește pentru că iubeste domeniul, nu acela
care răspunde în timpul unei singure ore, iar la sfârșit aduce singur carnetul
pentru a fi notat în consecința falsei sale motivații (nota mare). „Recompensa
este aprecierea, răsplata rezultatelor muncii, a unor metite sau realizări.În
educație, recompensele au ca principal rol - stimularea unui comportament
dezirabil de către invatator/educator. Dacă cele externe sunt la îndemâna
acestuia prin note, premii, diplome, laude, cele interne sunt mai greu de obținut,
dar au un rol mult mai important în formarea elevului ca adult. Se vizează
recompense sub forma plăcerii de a lectura, a satisfacției unui lucru bine facut, a
trezirii curiozității într-un domeniu de cunoaștere.
Regulile si limitele trebuie foarte bine si clar definite insa in afara de
acestea copilul are nevoie si de satisfactii si, chiar daca tendinta generala este de
a-i da satisfactia darurilor primite, trebuie sa stii ca pentru el recompensa
afectiva este cea mai importanta si totodata cea care are efecte pozitive asupra
structurarii personalitatii sale.
În situațiile conflictuale, atribuirea recompenselor trebuie să urmărească și
mijloacele prin care un elev caută să soluționeze, nu doar finalizarea situației
conflictuale prin orice metode. De pildă, profesorul este îndreptățit să
recompenseze pe acel elev care a reușit să aplaneze un conflict prin negociere,
nu pe acela care a aplanat conflictul folosind violența sau amenințările.
Pentru o cât mai bună eficiență a recompenselor în cadrul conlictelor
școlare, premiat va fi cel care cel care:
- are un comportament matur. Sper exemplu: va sta cinci minute la
catedră elevul care, deși a fost impins de mai multe ori de alt coleg, a ales să nu
folosească violența.
- urmărește să-și consilieze colegii care intra adesea în conflicte, se
implică pentru soluționarea situațiilor de criză, caută să înțeleagă situațiile
dificile și să creeze un climat linistit, armonios și de unitate în clasă.
Considerăm că invatatorul poate arăta că-și iubește elevii prin recompensele
oferite. De pildă, pentru că a ales să spună adevărul, deși alți colegi nu sunt de
acord, elevul poate fi recompensat cu un stilou inscripționat cu numele
personajului din desenul preferat.
În viziunea mea, sistemul pedepse-recompense funcționează în favoarea
elevului atâta timp cât cadrul didactic judecă obiectiv implicarea fiecăruia în
conflict, cât are ca unic scop crearea unui climat școlar propice studiului și își
păstrează autoritatea și verticalitatea în fața elevilor.
 Bibliografie

1. Cosma, Traian, Ora de dirigenție în gimnaziu, Ediția a II-a, Editura

Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2007;
2. Robea, Monica, Dirigenție Consiliere și orientare, volumul IV,
Editura Tribuna Învățământului, București, 1998;
3. Stan, Emil, Despre pedepse și recompense în educație, Editura
Institutul European, Iași, 2004;
4. Stan, Emil, Managementul clasei, Editura Aramis, București, 2006;
5. Stan, Emil, Managementul clasei, Editura Institutul Eduropean,
Iași, 2009.