Termeni de bază:

l comportament mediu stimul întărire extincție pedeapsă

Comportament - orice acțiune a unei persoane:

l Acțiunile evidente ale corpului: mers, alergat, țipat, mușcat, râsul
l Acțiuni subtile ale corpului: vorbit, privit citit
l Acțiuni interne ale corpului: activitate gastrică, bătăile inimii
Definiție comportamentală = o afirmație care specifică exact ce comportament tre-
buie observat, astfel încât să poată fi modificat acel comportament uman care
cauzează suferință.
Mediu - Orice eveniment exterior persoanei care poate influența comportamentul.

Stimul - Un obiect, o situație, un eveniment, orice factor intern sau extern care
influențează comportamentul unei persoane. Poate precede sau urma comporta-
mentului (antecedent sau consecință).
Relația dintre comportamente și mediul înconjurător este descrisă de principiile
condiționării operante care are 3 componente:
ANTECEDENT – situația în care a apărut comportamentul respectiv;
COMPORTAMENT – acțiunea intreprinsă ca reacție la antecedent;
CONSECINȚĂ – ce s-a întâmplat imediat după apariția comportamentului.
1. Recompensarea / Întărirea

Recompensarea Recompensarea pozitivă

sau întărirea are loc
atunci când un răspuns
este imediat urmat de
o schimbare de stimul
/ consecință și, drept
urmare, răspunsuri
similare vor apărea
mai frecvent în viitor.
Adăugarea unui stimul imediat după apariția
unui comportament și, drept urmare, com-
portamentul va apărea mai des în viitor.
Recompensarea negativă
Eliminarea unui stimul imediat după apariția
unui comportament și, drept urmare, com-
portamentul va apărea mai des în viitor.

Recompensa
sau întăritorul este
stimulul prezentat
ca și consecință, re-
sponsabil de creșterea
ulterioară a nivelului
de răspuns.
Recompensa
este definită de faptul că va crește
frecvența comportamentului. Dacă
frecvența compor-tamentului nu va crește
în urma prezentării a ceea ce se consideră
recompensă înseamnă că evenimentul sau
obiectul respectiv nu este recompensă.

Recompensa nu se confundă cu premiul. Premiul este un eveniment sau obiect care se

poate oferi în urma a ceva făcut, dar nu înseamnă că frecvența comportamentului va crește.
Efectele primare ale întăririi se află pe comportamentele care urmează recompensării.
Astfel, este corect să spunem că am întărit un comportament și nu o persoană.

Valoarea recompensei depinde de motivație :

l Establishing operation (EO) – deprivarea crește eficiența recompensei
l Abolishing operation (AO) – sațietatea scade eficiența recompensei
Tipuri de recompense:
A. Recompense primare (necondiționate)
mâncare, băuturi. Se utilizează la în-
ceputul programului de terapie și sunt
E.
asociate cu recompense secundare.
Eficiența lor depinde de nivelul de sați-
etate al copilul, dacă a mâncat înainte
de ședința de terapie, atunci recom-
pensele primare nu vor funcționa.
F.
B. Recompense secundare (condiționate)
lauda, gâdilatul, jucăriile.
G.
C. Recompensa diferențiată
comportamentul cel mai apropiat de
răspunsul țintă trebuie puternic rec-
ompensat. Răspunsurile care nu sunt
foarte apropiate vor fi mai puțin rec-
ompensate. Criteriile de evaluare ale
unui răspuns trebuie știute de către
toți membri unei echipe și stabilite
recom-pense diferențiate.
H.
D. Recompense consumabile (primare)
alimente sau băuturi, folosite în
special la începutul terapiei. Se
oferă în can-tități foarte mici pentru
a evita sațieta-tea și pentru a putea
fi consumate rapid de către copil.
I.
Recompense tangibile
jucării, stickere, obiecte.
Recompense senzoriale
jucării cu luminițe , sunete, slime,
plas-tilină, nisip kinetic, masaj.
Recompense activitate
jocuri, muzică, filme,plimbări, Acest tip
de recompense funcționează după
principiul Premack – O activitate care
presupune implicare și care se des-
făsoară mai frecvent (activitate prefer-ată
) poate recompensa o activitate mai puțin
frecventă care presupune impli-care
( urmărirea unui film preferat poate
recompensa strângerea jucăriilor) .
Recompense sociale
atenția, lauda, îmbrățișările,
zâmbetul, afecțiunea. Folosiți un
ton entuziast, contactul vizual,
descrieți comporta-mentul
recompensat și variați afir-mațiile.
Recompense
generalizate tokeni, bani
Programe
de recompensare
Programul de recompensare ne spune
câte răspunsuri sau care răspuns
specific va fi recom-pensat.
1. Continuu
recompensarea unui răspuns , de fiecare
dată când apare. Este folosit în faza in-
ițială de predare a unui răspuns nou.
2. Intermitent
recompensarea unui răspuns după un
număr fix sau variabil de răspunsuri sau
după un interval fix sau variabil. Este fo-
losit pentru menținerea răspunsurilor
masterate. Rărirea programului de rec-
ompensare se face gradual pentru a evi-
ta pierderea achizițiilor sau problemele
de comportament cum ar fi evitarea,
agresivitatea, latența.
Efectele sistemului
de recompensare:
l comportamentele target, în achiziție, sunt
realizate la o frecvență mai mare când este fo-
losit un sistem de recompensare continuu.
l comprtamentul întărit de un sistem contin-uu
va fi eliminat mult mai repede atunci când se
decide eliminarea sistemului de recompensare.
l comportamentul menținut de un sistem in-
termitent este mult mai rezistent la extincție.
Utilizarea eficientă
a recompensării:
1. Stabiliţi un criteriu iniţial uşor de atins.
2. Utilizați recompense suficient de puternice:
recompensele care mențin răspunsul în
sar-cini simple nu vor avea același efect în
sarcini de o dificultate mai mare.
3. Recompensa trebuie să fie contingentă,
adică emiterea răspunsului țintă
determină accesul direct la întăritor.
4. Recompensa trebuie să fie imediată- este
foarte important ca întăritorul să vină imedi-
at după răspunsul țintă. O întârziere de o
se-cundă poate întări un alt comportament
care poate apărea între timp.
5. Recompensele trebuie să fie variate
pentru evitarea sațietății.
6. Utilizați atenția contingentă și lauda
descrip-tivă împreună cu recompensa
“ Foarte frumos ai pus cubul pe masă!”
Atunci când copilul nu colaborează în terapie
primul lucru care trebuie analizat este dacă s-
au respectat principiile recompensării.
Identificarea recompenselor
Preferința pentru recompense se
modifică în timp, astfel evaluarea
recompenselor și identi-ficarea unor noi
recompense trebuie făcută pe-riodic.
 Evaluarea preferinței
pentru stimuli
Întrebări
Întrebări adresate
persoanei țintă
(Ce îți place să faci/Ce
îți place să mănânci)
Întrebări adresate
persoanelor
impor-tante
Oferirea alegerilor
înainte de sarcină
(Vrei să primești sau
chipsuri sau desene?)
Observație Metode bazate
liberă pe încercare
Copilul este lăsat să Alegerea succesivă
exploreze mediul presupune
și sunt notați stim- prezentar-ea pe rând
uli cu care inter- a fiecărui stimul în
acționează cea mai parte și înregistrarea
mare perioadă a reacției copilului.
timpului.
Stimuli multipli
Copilul este pus să
aleagă un stimul
preferat dintre 3 sau
mai mulți. Stimulii
aleși în urma multi-
plelor prezentări sunt
etichetați ca având un
nivel ridicat de
preferință sau un nivel
scăzut de preferință.
2. Extincţia

Extincția este procedura prin care întărirea pentru un

comportament întărit anterior este întreruptă, drept urmare,
frecvența respectivului com-portament va scădea.

Diagrama extincției:

Antecedent Comportament Consecință

Pentru a întrerupe efectiv consecința de întărire, mai întâi trebuie să identificăm funcția
comportamentului prin completarea fișei de analiză funcțională. După ce funcția a fost identificată
corect putem începe implementarea procedurii de extincție:

1. Extincția comportamentului ce are ca funcție obținerea atenției:

ʍʍ Ignorați comportamentul problemă

ʍʍ Acest lucru înseamnă nici un contact vizual, nici o declarație verbală, nici un
contact fizic cu copilul ʍʍ Este dificil de implementat
ʍʍÎn cazul în care individul primește atenție neintentionată (mimica feței, limbaj
nonverbal), procedu-ra de extincție va fi ineficientă

2. Extincţia comportamentului de scăpare din sarcini:

ʍʍ NU lăsați comportamentul problemă să producă întârzierea sau întreruperea sarcinii

ʍʍContinuați să reprezentați cererea sau instrucțiunile și promptati imediat. De asemenea,

poate fi dificil de implementat, mai ales dacă nu puteți prompta fizic finalizarea sarcinii. În
acest caz ați putea să optați pentru o intervenție alternativă.
3. Extincția comportamentului de a obține accesul la elemente tangibile:
ʍʍImplementată atunci când comportamentul este menținut de întărirea pozitivă sub forma
accesului la elementele / activitătile dorite
ʍʍ NU permite ca comportamentul problemă să oferă acces la elementul dorit

ʍʍ Itemul / activitatea nu este oferită în urma manifestării comportamentului problemă

ʍʍDOAR comportamentul adecvat poate da acces la elementele dorite-cum ar fi utilizarea
unui răspuns comunicativ de cerere (cerere verbală, PECS).

4. Extincția senzorială ( comportamentelor ce au ca funcție autostimularea):

ʍʍ Mascați sau eliminați consecințele senzoriale produse de comportament

ʍʍ Poate fi dificil să determinăm consecințele senzoriale specifice

Efectele extincției asupra comportamentului:

¾¾ Atunci când extincția este implementată corect și în mod consecvent, se observă o
reducere treptată a comportamentului în timp.
¾¾ Explozia comportamentului: creșterea inițială a comportamentului (poate fi peste nivelele de
bază), înainte de a se observa o scădere a comportamentului atunci când este aplicată extincția
¾¾ Comportamentul “se agravează” înainte ca aceasta să scadă
¾¾ Este important să rămaneti consecvenți cu implementarea extincției atunci când apare
explozia com-portamentului. Echipa ar trebui să planifice această posibilitate.
¾¾ Explozia comportamentului sugerează, de obicei, că intăritorul care menține comportamentul
prob-lemă a fost identificat corect, indicând faptul că există o sansă bună de intervenție eficientă.
¾¾ Revenirea spontană: Com-
portamentul care a scăzut
în timpul procesului de ex-
tincție reapare chiar dacă
comportamentul nu pro-
duce intarire

¾¾ Eveniment de scurtă
du-rată și limitat dacă
proce-dura de extincție
rămâne în vigoare
3. Pedepsirea
Pedepsirea
are loc atunci când un răspuns
este imediat urmat de o schim-
bare de stimul, care
diminuează frecvența viitoare a
răspunsurilor similare.
Pedeapsa
reprezintă o schimbare de stimul
care urmează imediat după man-
ifestarea unui comportament și
reduce frecvența viitoare a re-
spectivului tip de comportament.
Pedepsirea pozitivă
apare atunci când prezentarea
unui stimul (creșterea inten-
sității unui stimul aversiv) care
urmează imediat după un com-
portament determină reducerea
frecvenței comportamentului.
Pedepsirea negativă
implică eliminarea unui stimul
deja prezent (reducerea inten-
sității unui stimul plăcut) care
urmează imediat după un com-
portament și care determină
reducerea frecvenței viitoare a
comportamentului.
Considerente etice pentru aplicarea pedepsirii
Responsabilitatea etică primordială pentru orice servicii prestate de un practician este să nu provoace
rău. Orice in-tervenție trebuie să fie sigură din punct de vedere fizic, pentru toate persoanele implicate
și să nu conțină elemente jignitoare sau nerespectuoase față de client. Procedurile cel mai puțin
intruzive (exemplu: întărirea diferențiată ) trebuie să fie încercate mai întâi și în cazul în care se
constată că sunt ineficiente, vor fi implementate proceduri mai intruzive ( pedepsirea) . Atunci când
implementăm proceduri bazate pe pedepsire trebuie să ne asigurăm că acestea sunt sigure.

Intervenții cu pedepsire pozitivă:

1. Mustrările verbale după manifestarea unui comportament inadecvat reprezintă cea mai
comună formă de pedepsire pozitivă. Mustrările ferme de tipul „ Nu”, „Opreste-te”,” Nu face
asta”, imediat după manifestarea unui comportament pot suprima răspunsul viitor.

2. Blocarea răspunsului: a interveni fizic imediat după ce persoana începe să

manifeste comportamentul prob-lemă, pentru a preveni sau bloca finalizarea
răspunsului. Este implementată în special pentru comportamen-tle auto-agresive
și auto-stimulante.
3. Exercițiul contingent: este o intervenție în care copilul trebuie să execute un
răspuns care nu este topografic legat de comportamentul problemă. De exemplu,
după ce copilul lovește, este pus să se ridice și să stea jos de 10 ori.
4. Supracorectarea : contingent fiecărei manifestări a comportamentului problemă ,
copilul trebuie să se implice într-un comportament care cere mai mult efort, legat
direct sau logic de problemă.

Intervenții cu pedepsire negativă:

1. Time-out este definit ca retragerea oportunității de a câștiga întăritori sau ca o pierdere a accesului la
întăritori pozitivi pentru o anumită perioadă de timp, contingent cu apariția comportamentului problemă
și, drept ur-mare, frecvența comportamentului respectiv va scădea în viitor.

2. Time-out este definit ca retragerea oportunității de a câștiga întăritori sau ca o pierdere a accesului la
întăritori pozitivi pentru o anumită perioadă de timp, contingent cu apariția comportamentului problemă
și, drept ur-mare, frecvența comportamentului respectiv va scădea în viitor.
4. Discrete trial training - DTT
Discrete trial training
sau predarea prin încercări distincte este o unitate de învătare alcătuită din trei
părți care constituie o secvență comportamentală specifică utilizată pentru a
crește la maxim învățarea. Aceasta stă la baza învățării în cadrul terapiei ABA.

“Distinctă” Încercare” (sinonime)

- are început și sfârșit clar - test, probă, verificare

De ce folosim DTT:
ʍʍ Clarifică ceea ce are de învățat copilul… atât pentru adult cât și pentru copil.

ʍʍ Ajută terapeutul să fie consecvent.

ʍʍ Ușurează evaluarea progresului și colectarea datelor.

ʍʍ Comportamentele pot fi manipulate și schimbate sistematic

ʍʍ Copilului îi este clar ce se va întâmpla și ce i se cere într-un sitting.

ʍʍ Consistența în rândul tutorilor este menținută.

ʍʍ Colectarea datelor este simplă.

ʍʍ Evaluarea progreselor poate fi făcută obiectiv.

Caracteristicile DTT:
¾¾ Este o unitate de predare.
¾¾ Are un început ,un mijloc și un sfârșit clar .
¾¾ Este previzibilă pentru elev.
¾¾ Permite instructorilor să fie consecvenți în ceea ce privește limbajul folosit și așteptările.
¾¾ Dă consecințe clare ,astfel încât elevul cunoaște rezultatul- și știe când să își schimbe
răspunsul/compor-tamentul.
¾¾ Permite ca ritmul să fie adaptat la nevoile elevului.
 ¾¾ Pot fi oferite consecutiv, în strânsă succesiune, pentru a permite elevului să învețe din
consecința încercării anterioare- acest lucru grăbește achiziția abilităților.
¾¾ Rapidă –atat cât permite abilitatea elevului.
¾¾ Repetată – practica te face să înveți.
¾¾ Întărită – se asigură că elevul este motivat pentru a da răspunsuri independente.

Strategia de predare cuprinde:

1. Împărțirea sarcinii în pași mici.
2. Predarea intensivă a fiecărui pas până când este învățat.
3. Oferirea cât mai multor oportunități pentru repetiție.
4. Promptarea răspunsului corect și retragerea promptului cât mai repede posibil.
5. Utilizarea procedurilor de întărire.

COMPONENTELE UNUI DISCRETE TRIAL

SD R C

(Stimul (Răspunsul (Consecința

Discriminativ) copilului) comportamentului)

Uneori între SD și Răspuns se interpune Promptul (ajutorul oferit copilului), apoi Consecință.

Caracteristicile unui SD:

 trebuie să fie clar, simplu, neîntrerupt, și potrivit nivelului copilului;
 este cerința, fără adăugiri în plus ( numele copilului, „uita-te la mine!”, „fii
atent!”);

 se dă o singură dată apoi se așteaptă răspunsul copilului;

 poate include prezentarea unui obiect, a unei instrucțiuni, a unei mișcări,

sau a unei întrebări;

 se dă pe un ton distinctiv;

 inițial se dă la fel de către toți cei implicați în program;

 Nu repetați SD-ul (e.g.,”Priveste-mă , privește-mă , privește-mă “.) fără ca
răspunsul sau non-răspunsul copilului să fie urmat de o consecință (i.e.,
încheiați toate trial-urile dvs ).