,,Toţi copiii sunt niste straini iar noi îi tratăm ca atare’’.

Ralph Emerson

Comunicarea în relația părinte-copil se dovedește a fi în realitate cea mai

provocatoare dintre toate, căci aduce cu sine un amalgam de sentimente,
dorințe, idealuri. Pe de o parte, părintele intenționează să transmită
mesajele care să fie utile copilului său în dezvoltarea ulterioară, pe de altă
parte copilul dorește să își transmită exact punctul de vedere care să fie
luat în seamă și respectat. Nu de puține ori, în comunicarea părinte-copil
apar tensiuni, tonul vocii devine ridicat și dorința de a ne impune punctul de
vedere primează în detrimentul realizării unei bune comunicări.

Comunicarea interpersonală este o nevoie de bază a fiecăruia dintre noi și

ca și rolul de părinte, comunicarea NU este o abilitate înnăscută, dar poate
fi ÎNVĂȚATĂ.

Dacă ar fi să răspundem sincer la întrebarea: De la cine am învățat să

comunicăm? cu siguranță printre primele răspunsuri se vor afla PĂRINȚII.
Ei sunt primele persoane care ne vorbesc, care ne dăruiesc limbajul
(cuvinte, gesturi, semne), care ne ajută să comunicăm cu ei și cu cei din
jurul nostru. Prin urmare, este foarte important modul în care ne transmitem
ideile, concepțiile de viață, punctele de vedere, sentimentele către copiii
noștri, căci în calitate de părinți suntem primele lor modele. Și cu siguranță
ne dorim să fim un model de urmat.

Cum comunic eficient cu al meu copil:

 Stabilește clar ce dorești să îi transmiți! Mesajul tău să fie concis, la
obiect și exprimat într-un mod pozitiv, afirmativ. De exemplu, mesajul
”Nu faci nimic în casa asta! Mereu ești pe telefon!” poate fi transmis
astfel: ”Mi-ar prinde bine ajutorul tău la curățenie. Sunt destul de
obosit/ă și sunt sigură că amândoi am face treaba bine și repede!”;
 Alege momentul potrivit pentru a comunica! Atunci când copilul tău te
invită la o discuție, iar tu ești foarte prins, ocupat cu treburi, îi poți cere
să aștepte câteva minute, în așa fel încât discuția să aibă loc într-un
climat relaxat. Dacă ceea ce are de transmis copilul tău este realmente
o urgență, atunci lasă la o parte ceea ce faci, fii conștient că în acel
moment este prioritatea numărul 1 și acordă-i atenția ta și punctul tău
de vedere într-un mod afectuos;
 Privește-l în ochi! Așază-te la nivelul privirii lui și vorbește cu el de la
egal la egal. E destul de neplăcut pentru copil să își ațintească privirea
în sus, atunci când tu alegi să îi transmiți mesajul de la nivelul tău. Este
destul de obositor pentru gât, dar se transmite subliminal ideea că tu
ești autoritatea și că opinia lui nu contează. Ori o comunicare eficientă
are loc atunci când interlocutorii își pot expune punctele de vedere într-
un context relaxat;
 Fără atac la persoană! În orice comunicare firească, de bun simț, nu se
fac aluzii jignitoare la persoana din față. Se dezbat ideile, opiniile,
bazate pe argumente și niciodată nu atacăm interlocutorul nostru;
 Sentimentele sunt în centru! Fiind vorba despre o comunicare între
părinte și copil, încearcă să recunoști sentimentele celeilalte persoane.
Adulții și copiii comunică mai bine și mai deschis când sentimentele lor
pot fi exprimate, auzite, înțelese și acceptate. E important să reții că
Sentimentele nu sunt bune sau rele, ele doar SUNT!

SCOP:
îmbunătăţirea comunicării dintre părinţi şi copii;

formarea abilităţilor de rezolvare a conflictelor şi de luare a deciziilor .

OBIECTIVE:

Activitatea vizează:

•dezvoltarea abilitatilor de ascultare active

•exersarea comunicării asertive

•identificarea cauzelor care genereaza conflicte in familie

•formarea abilităţilor de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor

GRUP ŢINTĂ:

părinţi si copiii acestora

METODE UTILIZATE:
chestionarul, jocul, expunerea, explicaţia, studiul de caz

RESURSE:
markere, fişe de lucru, hartie

MODALITĂŢI DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII:

individual, în perechi, pe grupe

ACTIVITĂŢI:
Eu şi copilul meu faţă în faţă-identificarea barierelor de comunicare,
cauzele conflictelor , rezolvarea conflictelor .

•Ascultarea activă
•exprimarea asertiva
• negocierea
•probleme şi decizii în relaţia cu fiul meu/fiica mea
• evaluare finală.