Comunicarea eficientă în

relația părinte- copil

• Comunicarea eficientă
• Soluții pentru ameliorarea
dificultăților de comunicare
• Propriul stil de comunicare
 DEALOGUL COMUNICĂRII

CONŞTIENTIZ
AREA A ŞTI SĂ-ŢI
A ÎNŢELEGE NEVOILOR EXPRIMI
MESAJELE CELUILALT SENTIMENTELE ASUMAREA
REZOLVĂRII
A ŞTI SĂ
ASCULŢI CUNOAŞTERE
DE SINE ŞI A ACCEPTA
STIMĂ DE SINE CONFLICTELE
 Comunicare eficientă
Cine? Cum?

Unde? Ce?

Când?
 Comunicarea părinte-elev

Abilitatea părinților de Abilitatea de a avea o Capacitatea de a avea

a da prioritate relație empatică cu așteptări realiste fată de
satisfacerii nevoilor de copilul copil
bază ale copilului
Abilitatea de a-şi Capacitatea de a percepe
Abilitatea de a oferi înfrâna propriile dureri copilul în mod realist
copilului experiențe noi, şi porniri agresive fără
Abilitatea de a răsplăti,
de a-l stimula cognitiv şi a le răsfrânge în relația
valoriza copilul
afectiv. cu copilul
Tipurile de comunicare
Ce greșim atunci când comunicăm ?

Ridicarea
vocii

Neatenţia Reproșul

Ameninţ
area

Critica Umilirea
AMENINȚARE
Exemple:
„Dacă nu vii acasă cu rezultate bune ai încurcat-o sau.....!”
Ce gândeşte copilul? „Părintele acesta al meu e periculos!” „Cu
el nu e de glumit!” „Ar trebui să am grijă de acum încolo! ”
Consecinţă: Principala preocupare a copilului va fi să nu
greşească ; Nu va avea curajul să facă ceva decât dacă rezultatul
este pozitiv;
Aşa apare frica, minciuna, întoleranţa, etc.
CRITICA
Exemple:
„Nu ţi-am zis să te uiţi pe unde calci?”, „De câte ori trebuie să-ţi
spun că nu e voie acolo?”, „De ce ai făcut asta?”
Ce gândeşte copilul? „Iar îmi ţine morală! Mai aştept un pic să se
calmeze.”
Consecinţă: Va scădea receptivitatea copilului la părerile emise de
părinte;
Aşa se poate naşte indiferenţa
ETICHETAREA
Exemple:
„Eşti o urât/ă!”; „Eşti o proast/ă!”; „Eşti un .....!”; „Eşti un .....!”
Ce gândeşte copilul? „ Adulţii ştiu mai multe decât copiii.”
Consecinţă: Dacă afirmaţiile se repetă frecvent, atunci copiii
toată viaţa vor fi urmăriţi de această idee; În subconştientul lor ei
vor fi convinşi că sunt urâţi, ......... de aceea vor încerca de câte ori
se va ivi ocazia, să demonstreze că nu este aşa;
Apare complexul de inferioritate.
NEATENŢIA
La ce ni se spune (întrerupem o conversație începută, întoarcem spatele,
schimbăm brusc subiectul discuției, etc.)
Exemple: Copilul: ”…şi la şcoală toţi colegii…” Mama: „Îţi mai trebuie
supă?”
Ce gândeşte copilul? „Nu o interesează nimic din ceea ce spun eu.”
„Data viitoare nu mă mai obosesc să-i explic.”
Consecinţă: Copilul va comunica ceea ce vede că o interesează pe
mamă şi va începe să omită ceea ce se va dovedi esențial;
Aşa poate să apară neglijenţa
RIDICAREA VOCII
Exemple: „Eşti un nesimţit şi jumătate!!!” „Obraznicule!!!”
Ce gândeşte copilul? „Nu-mi place când vorbeşti cu precipitaţii!”
„Crezi că am probleme cu auzul?”
Consecinţă: Exersată mai mult timp, această formă de
„comunicare” se poate transforma într-o depreciere păguboasă a
părintelui;
Aşa poate să apară deprecierea părintelui.
REPROŞUL
Exemple: „Dacă nu eram eu tu erai de mult pe drumuri!” „Dacă
nu trebuia să am grijă de tine, câte puteam face !? ”
Ce gândeşte copilul? „Ce vrea de la mine?” „Acum ar trebui să
mă simt vinovat pentru că exist ?”
Consecinţă: Aşa poate să apară sentimentul de vinovăţie.
 Prejudecățile în comunicare

POVESTEA IEPURAȘULUI
POVESTEA IEPURAȘULUI
 Morala:
Etichetarea persoanelor
apropiate, fără măcar să le
ascultăm punctul de vedere,
conduce la un eșec ferm în
comunicare.
 Sfaturi pentru o comunicare eficientă
Arată-i copilului tău că este ascultat
-Când copilul tău îți vorbește, opreşte orice altă
activitate și ascultă-l;
-Arată-te interesat de ceea ce spune; Ascultă-i
punctul de vedere chiar dacă este foarte diferit
de al tău
-Lasă-l să termine tot ce are de spus înainte de
a-i răspunde;
Răspunde-i în aşa fel încât să te audă
-Exprimă-ţi părerea fără a i-o respinge pe a lui,
admițând ca este în regulă să te contrazici
–Spune-i “ştiu că nu ești de acord cu mine dar
asta este ceea ce cred eu”
-Concentrează-te pe sentimentele copilului, în
timpul conversației, mai degrabă decât pe ceea
ce simți tu.
 Fii disponibil pentru copilul tău
Fii atent la momentele în care copilul tău este dispus să stea de vorbă -
înainte de cină, la culcare, în maşină - şi fii disponibil;
Deschide discuția, astfel copilul tău va realiza că-ţi pasă de ceea ce i se
întâmplă;
Găsește-ți timp, măcar o dată pe săptămână, pentru a petrece timp doar tu cu
copilul tău, făcând una dintre activitățile
lui preferate;
Observă interesele copilului tău și
documentează-te astfel încât să aveți
subiecte comune de discuție.