ASERTIVITATEA ŞI ROLUL EI ÎN COMUNICAREA CU ELEVUL

Alina Martin, profesor-consilier la CJRAE-Timiş-Colegiul Tehnic “Ion Mincu”,

Liceul de Arte Plastice şi Grădiniţa PP nr. 14 Timişoara

Rezumat: Asertivitatea joacă un rol deosebit de important în viaţa socială, în general şi în

viaţa şcolară, în special. Ea poate fi un liant util între profesor şi elevii săi, ajutându-i să se
cunoască şi să se înţeleagă reciproc.
Cuvinte-cheie: comunicare asertivă, comportament asertiv, componente ale asertivităţii

Studiile din domeniul educaţional au arătat că deprinderile sociale insuficient dezvoltate

sunt asociate cu performanţe şcolare scăzute, probleme emoţionale şi comportamentale,
dificultăţi de adaptare socială. Dificultăţile de stabilire şi menţinere a relaţiilor interpersonale
reduc calitatea şi frecvenţa experienţelor de învăţare, ceea ce duce la scăderea performanţelor
şcolare. Deprinderile de comunicare şi relaţionare reprezintă un factor protector faţă de
comportamentele de risc şi faţă de situaţiile de criză. În această ordine de idei, devine foarte
importantă dezvoltarea la elev a abilităţilor de comunicare asertivă.
Actualmente, în literatura de specialitate, pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi,
respectiv, a conduitelor optime, se întâlnesc tot mai des sintagmele: comunicare
asertivă şicomportament asertiv. Dar ce înseamnă de fapt asertivitatea? Dacă pentru o
descriere amplă am putea să ne imaginăm relaţiile umane pe un continuum, atunci la cele
două poluri ale acestuia s-ar găsi comunicarea şi comportamentul agresiv, iar la celălat -
comunicarea şi comportamentul pasiv. Ei, bine, chiar la mijlocul acestui continuum s-ar
situa comunicarea şi comportamentul asertiv. Comportamentul asertiv se caracterizează prin
faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi, subiectul
exprimându-şi nevoile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest,
într-o manieră socialmente adecvată. Comportamentul asertiv demonstrează respectul faţă de
sine şi faţă de ceilalţi, promovează autodezvăluirea, autocontrolul şi aprecierea pozitivă a
valorii de sine. Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluţionare a problemelor
interpersoanle. Comunicarea directă, deschisă şi onestă permite recepţionarea mesajelor fără
distorsiuni, ceea ce menţine relaţiile cu ceilalţi. Într-o comunicare asertivă tensiunea, critica,
conflictul etc. sunt constructive.
Smith (1975) analiza comportamentul asertiv ca fiind dreptul fundamental al fiecărui
individ. Concepţia lui şi-a asumat o libertate mult mai extinsă decât o făcea filosofia social-
democratică: "Ai dreptul de a-ţi judeca propriul comportament, propriile gânduri şi emoţii, ai
dreptul de a avea o responsabilitate pentru iniţierea unor comportamente şi pentru
consecinţele lor". Câteva definiţii se fixează pe expunerea emoţională ca element cheie.
Wolfe (1982) conceptualizează asertivitatea în temeni de "exprimarea oricărei altei emoţii
decât anxietatea unei persoane". Cea mai reuşită definiţie este formulată de Rimm şi Masters
(1979): "comportamentul asertiv este comportamentul interpersonal care implică exprimarea
onestă şi relativ directă a gândurilor şi sentimentelor ce sunt social adecvate şi în care se ţine
cont de sentimentele şi bunăstarea altor oameni". Lange şi Jacubowski (1976) susţineau
că "asertivitatea implică apărarea drepturilor personale şi exprimarea gândurilor,
sentimentelor şi convingerilor în mod direct, onest şi adecvat, fără a viola drepturile altei
persoane".
Asumarea teoretică se include în a patra categorie, alături de exprimarea drepturilor şi
emoţiilor. De exemplu, Alberti şi Emmons (1970) notau următoarele: "Comportamentul
preluat de o persoană pentru a acţiona în propriile interese, pentru a se apăra fără anxietate
nepotrivită, pentru a-şi exprima onest sentimentele sau pentru exersarea propriilor drepturi
fără a renega drepturile altora este numit comportament asertiv".
Lazarus (1973) a fost primul care a identificat clase specifice de răspunsuri prin care
comportamentul asertiv poate fi definit: "abilitatea de a spune NU; abilitatea de a cere
favoruri sau a face solicitări; abilitatea de a exprima sentimentele pozitive şi negative;
abilitatea de a iniţia, continua şi finisa o conversaţie generală". Galossi şi Galossi (1977) au
expus nouă categorii: de a da şi a primi complimente; a face solicitări, a iniţia şi a menţine o
conversaţie, apărarea drepturilor; refuzul cererilor, exprimarea opiniilor personale, a
nemulţumirilor, a mâniei şi a sentimentelor pozitive.
Şi nu în ultimul rând, câteva definiţii fundamentale au fost oferite în literatura de
specialitate. Heimberg, Moutgomery, Madsen (1977) au sugerat că asertivitatea este
conceptualizată ca fiind rezolvarea efectivă a problemei. Rich şi Schroeder (1976) au
susţinut că asertivitatea este abilitatea de a căuta, menţine sau de a intensifica refortificarea
într-o situaţie interpersonală, prin intermediul exprimării sentimentelor sau a dorinţelor.
Gradul de asertivitate poate fi măsurat prin efectivitatea reacţiei individului în producerea,
menţinerea sau intensificarea refortificării. Lowrence (1997) extinde conceptul de asertivitate
la "învăţarea abilităţii de a adapta comportamentul solicitărilor situaţiei interpersonale,
astfel încît consecinţele pozitive să fie maxime, iar cele negative, minime".
Noţiunea de asertivitate a fost introdusă de specialişti în terapia comportamentală, care
afirmau că aceasta inhibă anxietatea şi reduce depresia. Se subliniază faptul că acest tip de
comportament, cel asetiv conduce la o îmbunătăţire a imaginii de sine.
După Lazarus, asertivitatea comportă patru elemente: refuzul cererilor; solicitarea
favorurilor şi formulare de cereri; exprimarea sentimentelor pozitive şi negative; iniţiere,
continuare şi încheiere a unei conversaţii generale. Acestea alcătuind componenta cognitivă
care implică un anumit mod de gândire. Componenta comportamentală a asertivităţii include
o serie de elemente non-verbale, cum ar fi: contactul vizual: o persoană asertivă îşi priveşte
interlocutorul drept în ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite, de tipul:
"eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "îmi este foarte frică"; tonul vocii: chiar şi cel mai
asertiv mesaj îşi va pierde din semnificaţie dacă va fi exprimat cu o voce şoptită (aceasta va
da impresia de nesiguranţă) sau prea tare, fapt care ar putea activa comportamentul depresiv al
interlocutorului; postura: poziţia corpului unei persoane asertive diferă de la situaţie la
situaţie. Totuşi, se apreciază că, în majoritatea cazurilor, subiectul trebuie să stea drept: nici
prea rigid, pentru că aceasta exprimă o stare de încordare, nici prea relaxat, pentru că ceilalţi
ar putea interpreta o astfel de poziţie ca fiind lipsită de respect; mimica: pentru ca mesajul să
aibă caracter asertiv, mimica trebuie să fie adecvată şi congruentă cu conţinutul mesajului.
Astfel, de exemplu, dacă cineva zâmbeşte atunci când afirmă că ceva îl supără, oferă
interlocutorului o informaţie ambiguă, care alterează sensul comunicării; momentul
administrării mesajului: cel mai eficient mesaj asertiv îşi pierde semnificaţia dacă este
administrat într-un moment nepotrivit.conţinutul: chiar dacă toate celelalte condiţii sunt
respectate, mesajul nu-şi atinge scopul dacă este prea agresiv, cu intenţia de a-l blama pe
celălalt sau, dimpotrivă, exprimat prea timid şi într-un mod pasiv. Conţinutul unui mesaj
asertiv trebuie să fie precis, descriptiv şi direct.

Bibliografie:

 Băban, Adriana. Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de

dirigenţie şi consiliere, Imprimeria „Ardealul”, Cluj-Napoca, 2000;

 Bodo, V. Bodo, S. Ghid practic de educaţie a copilului, Cluj-Napoca, Dacia, 2000.

oarte multe din problemele noastre zilnice „energofage” nu ar mai

exista daca am sti cum sa integram asertivitatea in vietile noastre.
Multe din disputele noastre zilnice si conflictele cu ceilalti s-ar
rezolva: am putea in sfarsit sa dam piept cu acea persoana care ne
intimideaza sau „ne calca pe nervi”, cu seful care are o atitudine
superioara, sau cu prietenii care doar profita de noi, insa cum sa
facem toate astea?

Articolul de fata se doreste a fi un mini-ghid pentru folosirea

asertivitatii in viata de zi cu zi.

Ce este insa asertivitatea?

Este abilitatea de a putea reprezenta in lume ceea ce esti cu adevarat,
de a exprima ceea ce simti, atunci cand simti ca este necesar. Este
abilitatea de a-ti exprima sentimentele si de a-ti cere drepturile,
respectand sentimentele si drepturile celorlalti. Cei care si-au insusit
asertivitatea sunt capabili sa reduca conflictele interpersonale din viata
lor si sa inlature astfel o sursa majora de stres pentru foarte multi
dintre noi.
Asertivitatea include:
• Sa fii capabil sa-ti exprimi opiniile si punctele de vedere
• Sa fii capabil sa spui “Nu” fara sa te simti vinovat.
• Sa poti cere ceea ce-ti doresti
• Sa alegi cum sa-ti traiesti viata, fara sa simti vina legat de acest
lucru
• Sa poti sa-ti asumi riscuri cand simti nevoia

Daca simti ca iti lipseste unul sau mai multe din punctele de mai sus,
atunci e posibil sa ai probleme in a te exprima pe tine insuti in fata
lumii si in a arata cine esti cu adevarat.

De foarte multe ori, e posibil sa-ti fie frica sa fii asertiv ca sa nu

deranjezi pe cineva sau sa atragi ceva rau in viata ta, daca spui ce
gandesti. Ai gandit vreodata ca:

 “Nu pot spune NU, pentru ca va crede ca sunt egoist.”

 “Nu am dreptul sa spun ce simt.”

 “ Sunt parintele lor, am obligatia sa fac asta pentru ei.“

 “ Nu vreau ca fac scene la serviciu.”

 “Nu vreau sa se supere nimeni pe mine sau sa enervez pe

cineva.”

 “ Daca imi expim punctul de vedere, ceilalti nu ma vor mai

placea.”

Sa ne oprim putin. Gandeste-te la o persoana pe care o consideri

asertiva. Cum reactioneaza cei din jur la aceasta persoana? In mod
sigur este admirata de toata lumea si are relatii de calitate ceilalti. Si
asta nu tine de felul in care arata, de inteligenta, de functia ocupata
etc, ci de abilitatea ei de a se exprima la momentul potrivit, de a-si
cere scuze si de a-si asuma responsabilitati cand trebuie.

Unii oameni confunda asertivitatea cu agresivitatea, considerand ca

ambele comporamente implica faptul de a-ti exprima nevoile si a-ti
cere drepturile. Diferenta majora intre ele este respectul pentru ceilalti
pe care il intalnim la persoanele asertive. Ele se respecta pe sine si pe
ceilalti si gandesc intotdeauna in termeni de “castig-castigi.”

Agresivii folosesc tactici de manipulare, abuzive si nu au respect

pentru cei din jur. Gandesc negativ despre cei din jur si nu iau in
considerare punctul de vedere al celuilalt. De cele mai multe ori,
creeaza conflicte gratuite.

Pasivii nu stiu cum sa-si comunice sentimentele si nevoile. Se tem

de conflicte atat de mult incat prefera sa-si ascunda adevaratele
sentimente si nevoi, pentru a pastra pacea cu cei din jur. Ii lasa pe
ceilalti sa iasa castigatori din orice conflict intotdeauna si asta duce la
pierderea totala a respectului de sine.

Asadar, din ce categorie ti-ar placea sa faci parte: sa fii Agresiv, Asertiv
sau Pasiv?

 Descopera-ti problemele

Ca sa reusesti sa-ti schimbi comportamentul non-asertiv, mai intai

trebuie sa recunosti care este problema. Adu-ti aminte de cateva
situatii in care ai simtit ca trebuie sa spui ce crezi, dar ai simtit ca nu
poti, sau cand ti-ai dorit din suflet sa spui „nu” si ai spus”da” in cele
din urma, sau cand n-ai zis nimic desi ai fost ridiculizat de cineva.

• Ai probleme in a accepta criticile constructive?

• Te gasesti de multe ori in postura sa spui „da” unor solicitari la
care ai vrea sa spui „nu”, doar pentru a nu-i dezamagi pe ceilalti?
• Ai probleme in a-ti exprima diferentele de opinie fata de altii?
• Cand nu esti de acord cu cei din jur si spui asta, starnesti reactii
ciudate prin modul tau de comunicare?
• Te simti atacat cand cineva are o parere diferita de a ta?

Raspunsul la aceste intrebari te va ajuta sa intelegi cand si de ce apar

aceste probleme de asertivitate. Ar putea fi vorba despre o timiditate
in fata sexului opus, sau te-ai putea simti intimidat de persoane cu
autoritate.
Dupa ce ai facut acest exercitiu, gandeste-te la ce s-ar putea intampla
daca vei deveni asertiv in situatiile si cu oamenii la care te-ai gandit
mai devreme.

 Construieste scenarii mentale

Practica mental diferite scenarii in care tu ai un discurs asertiv.
Daca nu ai mai facut asta, s-ar putea sa-ti ia ceva timp, dar cand
incepi sa practici des va deveni o a doua natura pentru tine. Iata
cateva sfaturi de care sa tii cont atunci cand exersezi cum sa fii
asertiv:

• Ramai concentrat pe obiectul discutiei si nu complica lucrurile.

• Fii politicos, dar ferm cu persoana respectiva.
• Asculta tot ce spune persoana respectiva, dar ramai calm
• Uita-te in ochii persoanei, dar nu te holba la ea (uita-te la ochiul
stang, la cel drept si apoi la gura)
• Nu-ti cere scuze daca nu e necesar

 Iata cateva posibile scenarii:

1. Cineva intra in fata la rand in supermarket.

• Un raspuns agresiv s-ar baza pe presupunerea ca a facut-o
intentionat si ar suna cam asa: “Nu ti-e rusine! Treci la rand!”
• Un raspuns pasiv ar fi sa lasi persoana sa ramana in fata ta.
• Un raspuns asertiv s-ar baza pe faptul ca n-a observant ca erai si tu
la rand si ar suna asa: “Ma scuzati, astept si eu la rand.”

2. Prietena ta, foarte vorbareata, te suna sa se planga ca a avut o zi

proasta. Tu ai foarte multa treaba si nu ai timp sa vorbesti.
• Raspunsul agresiv: te infurii ca nu-ti respecta timpul si ii spui
scurt: “Te rog sa incetezi! Am si eu problemele mele!”
• Raspunsul pasiv: o lasi sa vorbeasca atat cat vrea si iti dai seama ca
nu mai ai timp sa-ti faci treburile
• Raspunsul asertiv: asculti un minut, doua, si apoi ii spui cu
compasiune: “ Chiar se pare ca ai avut o zi grea. Mi-ar placea sa mai
vorbim despre asta, insa nu am timp chiar acum. Putem sa vorbim mai
tarziu?”
  Scoate in evidenta comportamentul celeilalte persoane:
Un lucru care da rezultate atunci cand avem o confruntare cu
cineva este sa incercam sa scoatem in evidenta comportamentul
deranjant al celeilalte persoane, de exemplu sa spunem: „ De ce
ridici vocea la mine?” Intrebarea il va deruta pe moment si il va
face sa-si piarda sirul gandurilor si sa se gandeasca la actiunile
lui. Unii oamenii chiar nu realizeaza cand devin agresivi intr-o
discutie, iar acesta este un mod foarte bun de a prelua controlul
intr-o situatie de acest fel.

Cinci pasi simpli catre comportamentul asertiv:

1.Cand abordezi pe cineva in legatura cu o schimbare de
comportament pe care ai vrea sa o vezi la persoana respectiva, fa
referire la descrieri faptice ale lucrului care te-a suparat, si nu
aplica etichete sau judecati de valoare.

Exemplu: prietenul tau a intarziat 20 minute atunci cand trebuia sa va

intalniti sa discutati ceva important. Nu-i spune: „Esti atat de nesimtit,
intotdeauna intarzii!” Ci spune-i: „Trebuia sa ne intalnim la 17.30,
acum e 17:50.”

2.Acelasi lucru este valabil si cand descrii efectele

comportamentului. Nu exagera si nu judeca, doar descrie!

Nu spune “Mi-ai dat toata seara peste cap”, ci spune:” Vom avea mai
putin timp la dispozitie pentru a discuta problema, pentru ca la 18.30
am planificat altceva.”

3. Foloseste cuvantul “Eu” . Vei reusi astfel sa te concentrezi pe ceea

ce simti tu si pe modul in care esti afectat de comportamentul celuilalt.
Daca incepi cu “Tu”, acea fraza va vi perceputa de celalalt ca un atac
si va intretine conflictul.

Nu spune: “Tu trebuie sa incetezi!” ci, “M-as simti mai bine daca nu
ai mai face asta.”
4. Iata o formula de mare succes in comunicarea asertiva:

“Cand tu [comportamentul celuilalt], eu ma simt [sentimentele mele].”

“Cand tipi, ma simt atacata.”

5. O formula putin mai cuprinzatoare pentru astfel de situatii este:

Cand tu [comportamentul celuilalt], atunci [rezultatul
comportamentului], iar eu ma simt [sentimentele mele].”
“ Cand spui copiilor ca pot face ceva ce eu le-am interzis, atunci
autoritatea mea de parinte este afectata si ma simt discreditata in fata
lor. “

Asertivitatea afecteaza aproape toate laturile vietii. Oamenii care-si

insusesc aceasta abilitate au mai putien conflicte, deci mai putin stres,
reusesc sa-si indeplineasca necesitatile si ii ajuta si pe ceilalti sa le
indeplineasca pe-ale lor, au relatii puternice si pe care se pot baza si isi
indeplinesc multe din obiectivele de dezvoltare personala si
profesionala. Toate astea duc la o stare mentala mai buna si la o
sanatate considerabil imbunatatita. Ce ziceti, merita efortul de a invata
sa fim asertivi ?

Comunică ASERTIV, nu agresiv

Asertivitatea nu există !

Conceptul acesta este de fapt o “găselniță americănească” ce se

referă la curajul de a spune lucrurilor pe nume într-o manieră de
respect față de celălalt.

Spuneam mai sus că asertivitatea nu există pentru că ea este de

fapt un concept foarte abstract care nu înseamnă aproape nimic
până când nu vezi doi oameni care comunică asertiv unul cu
celălalt.

Așadar, asertivitatea nu este un lucru ci un proces. Nu este atât un

obiect de studiu cât mai curând un subiect de practică.
După părerea mea, ești asertiv în măsura în care ceea ce spui
aprofundează relația de comunicare cu interlocutorul tău și/sau
mărește șansele îndeplinirii obiectivului pe care îl aveți în comun.

Să fii asertiv înseamnă să comunici autentic și eficient, construind în

timp real o relație pe termen lung.

Un fel de a fi contrastând cu asertivitatea este agresivitatea. Adică,

să spui ce ai de spus fără să îți pese de reacția celuilalt,
dominându-l psihic, emoțional și uneori chiar fizic.

De aceea, o condiție importantă a asertivității este starea ta internă

– felul în care te simți atunci când ai un comportament asertiv față
de cineva. Îți sugerez să alegi momentele în care simți un echilibru
interior cât mai bun. Dacă mai ai resentimente sau emoții puternice
la adresa persoanei respective poate că e mai
bine să mai aștepți puțin înainte să exhibi un comportament asertiv.

Ca metodă, poți exersa un comportament ASERTIV în 7 pași, așa

cum este el descris sub formă de acronim, în cele ce urmează:

Atenție
Captează atenția într-o manieră care să suscite interesul celuilalt să
asculte. In acest fel deschizi larg spațiul de negociere și eviți reacția
de respingere care poate surveni chiar din momentul în care îi spui
celuilalt că vrei să îi “dai un feeddback”. Majoritatea oamenilor
detestă să primească feedback nesolicitat, dar îl acceptă pentru că
așa e “politically corect”

Concret: Folosește o frază de deschidere care să stabilească tonul

propice pe care urmează să se deruleze dialogul.

Câteva exemple:

1. Am o observație care cred că poate fi importantă pentru relația

dintre noi doi, dar tocmai pentru că este atât de importantă, prefer
să aștept până când găsim un moment potrivit. Când crezi că e un
moment potrivit ?
2. Vreau să îți cer un sfat și cred că ești cea mai în măsură
persoană să imi dea o idee, mai ales că o astfel de situație mi s-a
întâmplat chiar și în relația cu tine.

3. M-am gândit că ar fi în interesul meu și al tău să îți spun ceva

despre relația dintre noi doi, dar mă simt inconfortabil pentru că mă
gândesc că e posibil să te superi. Este vorba despre întalnirea
noastra din data de…. Crezi ca ar fi bine să vorbim despre asta ?

Situație
Descrie situația pe scurt. Precizează când, unde și în ce condiții are
loc interacțiunea. Fii scurt și la obiect.

Exemple:

Când îți lași hainele peste tot prin casă …

Când îmi dai sfaturi și arăți cu degetul către mine …

Emoție
Spune care este pentru tine impactul emoțional al situației. Fii, de
asemenea, foarte concis.

Exemple:

Mă simt foarte dezamăgită….

Mă simt pus cu spatele la zid și tras la răspundere…

Reacție
Explică ce reacție comportamentală ai ca urmare a emoției pe care
o simți. Fă referire la consecințele emoției resimțite.

Exemple:

… si de aceea mă inchid în mine și devin taciturnă…

… ceea ce mă face foarte reticent, mă inchid în mine și nu mai
vreau să aud nici un fel de feedback…

Test
Testează nivelul de preocupare al interlocutorului tău propunându-i
o soluție la care te-ai gândit sau cerându-i lui părerea. Nu porni cu
ideea că numai soluția ta e cea potrivită. De fapt, dacă soluția vine
de la el, sunt șanse mai mari să o și pună în practică, conform legii
persuasiunii denumită legea consecvenței.

Exemple:

… așa că m-am gândit să te rog să lași hainele numai în locul în

care te schimbi

— îți propun să imi spui ce ai de spus stând în lateral, nu față în față

cu mine atunci când îmi dai feedback…

sau…

Cum crezi că ai putea proceda astfel încât să….. lași hainele într-un
singur loc … îmi dai un feedback pe care să îl pot și accepta fără să
mă inchid în mine.

Implicare
Implică-te împreună cu celălalt în găsirea unei metode de
monitorizare a progresului pentru noul comportament. Întreabă-l ce
ar putea să facă pentru ca noul comportament pe care i-l soliciți să
fie ușor de reprodus și oferă-te să contribui în continuare cu
feedback în acest sens.

Exemple:

Există ceva ce aștepți de la mine în acest sens, astfel încât să și fie

mai ușor să lași hainele exclusiv în locul în care te schimbi ?

Aș putea să te ajut cumva să îmi dai feedback în acest mod nou ?

Ai nevoie să îți reamintesc sau să îți spun cum mă simt data viitoare
cand ne aflăm într-o situație similară ?
Valorizare
Mulțumește-i interlocutorului pentru că te-a ascultat și pentru că
este dispus să accepte noul punct de vedere. Arată-i că pentru tine
relația cu el este valoroasă și importantă.

Exemple:

Îți mulțumesc că m-ai ascultat.

Pentru mine e important să învăț de la tine cât mai multe, așa că îți
mulțumesc pentru deschidere.

Mă bucur că am avut acest dialog și că m-ai ascultat. Îți sunt

recunoscător pentru asta…

Să știi că apreciez foarte mult faptul că m-ai ascultat. M-am simțit

auzit !

Acestea fiind zise, îți doresc să experimentezi cât mai multe

situații în care să te manifești asertiv.

În ultimă instanță, oamenii care se comportă asertiv sunt cei care au

o stimă de sine ridicată și care îi tratează cu respect pe semenii lor.
Cu alte cuvinte, vorbim de oamenii maturi !

Presupunand ca ati citit articolul despre asertivitate va reamintesc cateva

din beneficiile aplicariii asertivitatii:
 iti comunici clar si eficient opiniile
 iti mentii autoritatea intr-o discutie fara sa devii agresiv
 ai capacitatea de a-ti comunica atat sentimentele pozitive cat si cele
negative, fara teama sau emotii,
 stii cum sa-ti faci cunoscute limitele personale celor importanti pentru tine,
fara a-i antagoniza sau jigni.
Cu alte cuvinte, poti atenua tensiunile intr-o discutie contradictorie, poti
pastra starea de armonie chiar cand comunici o opinie diferita de a
interlocutorului si poti raspunde cu eleganta unor intrebari rautacioase.
Va dau in continuare cateva exemple de afirmatii/intrebari ale unor
persoane arogante, sacaitoare, atotstiutoare, rautacioase, sfatuitori si va
provoc sa dati raspunsuri assertive:

1. Sacaitorul intreaba: “Nu ai terminat asta nici acum?”

2. Bagaciosul spune: “Stiu ca nu ar trebui sa intreb, dar …”
3. Atotstiutorul spune: “Ar trebui sa fim mai cooperanti, n-am mai fi
tensionati”
4. Sfatuitorul spune: “Daca as fi in locul tau …”
5. “Profetul” spune: “O sa ai probleme cu chestia asta … “
6. Arogantul spune: “Asta e o solutie prosteasca!”
7. Curiosul intreaba: “Esti ocupat vineri ….?”
8. “Etichete” eticheteaza: “Asta da femeie pentru tine!”
9. Lenesul spune: “Nu vreau sa …”
10.Ironicul intreaba: “Esti sigur ca acest curs iti va fi intr-adevar de folos
pentru ce faci?”
Si ca sa puteti verifica daca ati raspuns asertiv, cititi raspunsurile asertive
de mai jos:

1. Nu, cand ai cerut/ vrut sa fie terminat?

2. Daca stii ca nu trebuie, atunci eu o sa decid daca vreau sa raspund 
3. Si cum anume sa procedam?
4. Dar nu esti! (intrerupeti)
5. Ce fel de probleme? Cand o sa am probleme? De ce sa am probleme?
(intrebari de clarificare)
6. Eu decid cum este!
7. De ce vrei sa stii? Ai vreo propunere interesanta?
8. Este o femeie, dar nu ce imi doresc.
9. De ce? Tu nu faci parte din acest colectiv?
10.Cred ca este potrivit pentru pregatirea mea, deci si pentru ce fac.
Daca cel putin 7 raspunsuri sunt asertive, inseamna ca puteti conduce o
discutie eficient, cu rezultate pozitive, daca va concentrati. Daca
raspunsurile asertive sunt mai putine de 7, aveti nevoie de exercitiu.
Stiluri de comunicare Autor: Crețu Ioan Alexandru Psihologii consideră că există trei stiluri de
comunicare: pasiv, agresiv și asertiv, unii autori afirmând că există și un al patrulea stil de comunicare
care le îmbină pe primele două, respectiv stilul pasivagresiv. Fiecare dintre cele patru presupune atât
elemente de limbaj verbale, cât și elemente de limbaj nonverbale. (1), (2), (3), (4) Cunoașterea
diferențelor dintre cele patru stiluri de comunicare este importantă, mai ales dacă dorim să
comunicăm eficient și constructiv cu ceilalți, precum și pentru a ne adapta la stilurile de comunicare
utilizate de SANATATE MENTALA Auto educatie mentala La psihoterapeut Psihologia copilului Relatia
de cuplu Creierul și comportamentul uman Dependenta Inteligența Memoria și învățarea Sănătatea
mintală la locul de muncă Secretul fericirii ROmedic pe Facebook Informații interesante zilnic.
Urmăriține! Sănătate Boli Forum Noutăți Servicii Produse Catalog Activ +Altele Acest site foloseste
cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookieurilor. Detalii OK
20.10.2016 Stiluri de comunicare http://www.romedic.ro/stiluridecomunicare0P33758 2/11
interlocutor. Consecințele utilizării stilului de comunicare nepotrivit sau a unui amestec de elemente
verbale sau nonverbale din mai multe stiluri de comunicare pot fi fie distorsionarea mesajului, fie
crearea unor bariere în comunicare. De exemplu, un mesaj verbal asertiv de tipul „Nu mai doresc
asta!” și însoțit de indicatori nonverbali pasivi (de exemplu: capul plecat, voce joasă) sau agresivi (de
exemplu: privire intensă, volum al vocii ridicat) nu este transmis eficient, iar interlocutorul este indus
în eroare. (1), (2) Înainte de a prezenta cele patru stiluri de comunicare, facem precizarea că acestea
nu pot fi evaluate în termeni de bun sau rău, ci în termeni de eficient sau ineficient Psihologii
apreciază că stilul de comunicare asertiv este cel mai eficient, însă nu înseamnă că celelalte stiluri de
comunicare sunt ineficiente total, acestea putând fi eficiente în situații în care comunicarea asertivă
nu poate fi realizată. Fiecare stil de comunicare are avantajele și dezavantajele sale, iar utilizarea altui
stil în locul celui folosit în mod normal va avea consecințele sale. (1), (2) În continuare vom prezenta
stilurile de comunicare de bază, caracteristicile lor verbale și nonverbale, precum și consecințele
pozitive și negative ale utilizării stilurilor respective (de exemplu, un stil de comunicare pasiv poate fi
utilizat pentru a evita un conflict căruia suntem siguri că nui putem face față). Comunicarea pasivă
Stilul pasiv este un stil centrat pe evitarea situațiilor conflictuale și care presupune absența exprimării
sincere a sentimentelor, opiniilor și gândurilor personale sau exprimarea acestora întro manieră
apologetică (de exemplu „Mă scuzați, dar ...” ). Persoanele pasive Alege cel mai bun serviciu medical!
ROmedic vă prezintă peste 10.000 de cabinete și clinici particulare ce vă Acest site foloseste cookies.
Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookieurilor. Detalii OK 20.10.2016 Stiluri
de comunicare http://www.romedic.ro/stiluridecomunicare0P33758 3/11 preferă să nu se exprime
întro manieră dominantă și tind să nu se implice activ în cadrul discuțiilor de grup din teama de a nu
fi respinse. Stilul pasiv de comunicare are la bază ideea că este mai bine să nuți ceri drepturile ca să
nui deranjezi pe ceilalți din jur. Stilul de comunicare pasiv are la bază gânduri de tipul: „Drepturile
celorlalți sunt mai importante decât ale mele”, „Este important să fiu pe placul tuturor”, „Nu mă simt
în stare sămi apăr drepturile” sau „Nimeni nu mă respectă”. (1), (2), (3) Caracteristici verbale ale
comunicării pasive utilizarea unor formulări apologetice („Îmi cer scuze”, „Îmi pare nespus de rău”,
„Nu vreau să vă deranjez, dar ...” ); utilizarea unor formulări care denotă incertitudine („Crezi că se
poate?”, „Este posibil să ...?”, „Nu sunt sigur”); negarea propriilor dorințe („Nu contează ce am
spus”); fraze care denotă lipsa de încredere în propriile calități („Doar știi, nu prea sunt bun la asta”)
sau care presupune compararea propriei persoane cu alții („Tu te descurci mai bine decât mine să
vorbești în public”); cererea permisiunii celorlalți („Pot să fac asta?”). Caracteristici nonverbale ale
comunicării pasive postură rigidă; contact vizual redus sau absent; privire ezitantă; încrucișarea
brațelor; zâmbete timide în fața unui interlocutor care te critică sau te agresează verbal; mâini
tremurânde. (2) (3) (4)

Utilizarea stilului de comunicare pasiv dă posibilitatea evitării situațiilor conflictuale și de menținere a

unor relații pozitive cu ceilalți, acesta fiind confundat cu altruismul și cu dăruirea de sine. Pe de altă
parte, comunicarea pasivă promovează un stil de relaționare bazat pe dependență față de celălalt, de
sacrificiu al intereselor personale și de evitare a situațiilor care presupun luarea inițiativei sau a
deciziilor importante din teama de a nu fi ridiculizați sau respinși de către ceilalți. Pe termen lung,
comunicarea pasivă duce la dezvoltarea unor sentimente negative (frustrare, furie, tristețe) și a unor
comportamente dezadaptative (momente de răbufnire, menținerea unor relații sociale costisitoare
pentru individ etc). Comunicarea agresivă Prin constrast cu stilul pasiv, stilul de comunicare agresiv
presupune exprimarea propriilor opinii, sentimente, drepturi sau nevoi întro manieră în care
drepturile celorlalți sunt negate sau încălcate. O persoană apelează la stilul agresiv de comunicare
pentru ai controla pe ceilalți prin intimidare și constrângere, având credința că singura cale de a
rezolva un conflict este de al învinge pe celălalt. (1), (2), (3) Stilul de comunicare agresiv are la bază
aspecte precum stima de sine scăzută, sentimentele de neajutorare sau credințe de superioritate față
de ceilalți. Stilul agresiv are la bază credințe de tipul „Eu am dreptate, iar ceilalți se înșală”, „Am
dreptul de a face ce vreau” sau „Ceilalți sunt de vină pentru problemele mele”. (1), (3) Caracteristici
verbale ale comunicării agresive folosirea amenințărilor („Dacă nuprezentarea opiniilor personale ca
fiind fapte adevărate („Să știi că am dreptate”); centrarea exclusivă pe sine și pe problemele proprii
(„Problemele mele sunt mai importante decât ale tale”); utilizarea acuzațiilor, criticii și a reproșurilor
la adresa celuilalt („Nai făcut nimic bine”); desconsiderarea opiniilor celuilalt („Nu mă face să râd”);
blamarea celuilalt („Numai tu ești de vină”); utilizarea afirmațiilor Tu („Tu ești vinovat”, „Tu trebuie să
rezolvi problema asta”); întreruperi frecvente, ton al vocii ridicat, agresiv. Caracteristici nonverbale
ale comunicării agresive privire fixă, intensă; intruziunea în spațiul personal al celuilalt; gesturi care
semnifică blamarea (de exemplu arătarea cu degetul) sau amenințare (încleștarea pumnilor); mers
nervos în încăpere; încrucișarea brațelor. (2), (3), (4) Consecințe Principalul avantaj al utilizării unui
stil de comunicare agresiv îl reprezintă obținerea imediată a rezultatelor dorite din partea celorlalți.
De asemenea, acesta reprezintă o modalitate de relaxare și de detensionare. Pe termen lung, însă, un
astfel de stil de comunicare promovează atât îndepărtarea de ceilalți, acesta generând sentimente
negative de tipul furiei sau fricii, cât și dezvoltarea unor aspecte negative ale personalității precum
neasumarea responsabilității, stima de sine scăzută sau un nivel scăzut de toleranță la frustrare. (2),
(3) Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-
urilor. Detalii OK 20.10.2016 Stiluri de comunicare http://www.romedic.ro/stiluridecomunicare-
0P33758 6/11 Comunicarea pasivagresivă Așa cum sugerează și numele, comunicarea pasivagresivă
este un stil care are la bază primele două stiluri de comunicare. Este un tip de limbaj care are ca scop
atacarea sau rănirea celuilalt (stilul agresiv), dar fără ai comunica direct nevoile, așteptările sau
opiniile noastre (stilul pasiv). Mulți apelează la acest stil de comunicare deoarece nu se simt suficient
de încrezători în ei înșiși pentru ași exprima dorințele sau sentimentele întro manieră directă și
sinceră. În cadrul comunicării de tip pasivagresiv intră utilizarea ironiei și a sarcasmului, precum și
comportamente de tipul sabotării intenționate a sarcinilor. Persoanele pasivagresive pot afișa un
comportament cooperant de fațadă, în timp ce plănuiesc modalități de sabotare sau de frustrare a
celuilalt. (1), (3) Caracteristici verbale ale comunicării pasivagresive În principiu, comunicarea pasiv-
agresivă presupune elemente de comunicare pasivă și agresivă, precum și elemente distincte de
tipul: utilizarea ironiei și a sarcasmului; negarea existenței unei probleme; utilizarea monologului
pentru ași exprima frustrările personale. (3) Caracteristici nonverbale ale comunicării pasivagresive
Pe lângă elementele de limbaj nonverbal specifice stilurilor pasiv și agresiv, stilul pasivagresiv include
și aspecte specifice precum utilizarea unor expresii faciale care nu reflectă ceea ce simte individul cu
adevărat (de exemplu, zâmbetul fals), sabotarea intenționată a sarcinilor de grup cu scopul de a se
răzbuna pe persoana față de care au sentimente negative sau manifestarea unui comportament de
fațadă. (3) Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii
cookieurilor. Detalii OK 20.10.2016 Stiluri de comunicare http://www.romedic.ro/stiluride-
comunicare0P33758 7/11 Consecințe La prima vedere, comunicarea pasivagresivă permite
individului exprimarea frustrărilor sau a nemulțumirilor întro manieră indirectă, nonofensivă.
Persoanele pasivagresive pot utiliza ironia, sarcasmul sau sabotarea sarcinilor pentru a ataca indirect
persoane față de care se află în relații de inferioritate (de exemplu, un angajat nu poate săși exprime
nemulțumirile față de propriul șef, dar poate să întârzie intenționat la serviciu pentru al pune întro
situație inconfortabilă). Totuși, faptul că ei utilizează strategii de descărcare a frustrărilor întro
manieră indirectă, fără a dezvălui celuilalt propriile nevoi, dorințe sau așteptări reprezintă o manieră
neproductivă, imatură de rezolvare a problemelor. O persoană pasivagresivă se va implica rar sau
deloc în menținerea unor relații sociale deschise și sincere cu ceilalți și va întâmpina multe dificultăți
în a stabili raporturi sociale bazate pe onestitate, armonie și înțelegere reciprocă. (3) Comunicarea
asertivă Comunicarea asertivă reprezintă cea mai eficientă formă de comunicare cu celălalt. Acesta
are la bază ideea că fiecare individ este responsabil pentru propriile comportamente și presupune
exprimarea propriilor opinii, idei, sentimente întro manieră deschisă și onestă, fără a ignora
drepturile și nevoile celorlalți. Stilul asertiv este o formă de echilibru între stilurile pasiv și agresiv. (1),
(2), (3), (4) Stilul asertiv are la bază credințe pozitive despre sine și despre ceilalți, promovând
afirmarea drepturilor personale („Încerc să lupt pentru ca drepturile mele să fie respectate”),
respectul față de drepturile celorlalți, precum și ideea că fiecare persoană este responsabilă de
fericirea, respectiv Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra
folosirii cookieurilor. Detalii OK 20.10.2016 Stiluri de comunicare http://www.romedic.ro/stiluride-
comunicare0P33758 8/11 de nefericirea sa („Eu sunt 100% responsabil pentru fericirea mea”). (3)
Caracteristici verbale ale comunicării asertive voce fermă și relaxată în același timp; vorbire fluentă;
fraze clare și logic construite; folosirea frazelor Eu („Eu vreau”, „Doresc să ...” ); utilizarea unor
formulări empatice („Ce simți în legătură cu asta?”); utilizarea sugestiilor în identificarea unor soluții
(„Ce ar fi să găsim împreună o soluție?”); folosireacriticii constructive și nonevaluative („Numi place
când mă întrerupi ...”); utilizarea ascultării active (nuși întrerup interlocutorii atunci când vorbesc,
pun întrebări de clarificare); solicitarea opiniei sau sfaturilor celuilalt („Ce crezi că ar trebui să
facem?”); folosirea unor fraze empatice („Înțeleg că stai departe și că ajungi mai greu aici ...”)
concomitent cu exprimarea dorinței sau a nemulțumirii personale („ ... cu toate acestea noi am
stabilit săptămâna trecută că ne vom întâlni la ora 10”). (2), (3), (4) Caracteristici nonverbale ale
comunicării asertive contact vizual direct și nonintruziv; postură corporală deschisă, relaxată;
exprimarea zâmbetului sincer; utilizarea gesturilor deschise. (2), (3), (4) Consecințe Asertivitatea este
un stil de comunicare dificil de învățat și de aplicat, mai ales de către persoanele care sau obișnuit să
utilizeze un alt stil de comunicare. De asemenea, stilul asertiv presupune atât Acest site foloseste
cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookieurilor. Detalii OK
20.10.2016 Stiluri de comunicare http://www.romedic.ro/stiluridecomunicare0P33758 9/11
BIBLIOGRAFIE / RESURSE: 1 Like Share Recomandări pentru o imagine corporală sănătoasă În termeni
psihologici, imaginea corporală este vocea interioară ce se referă la aspectul Doliul între normalitate
si patologie Moartea este asociată de mulți cu renunţarea, acesta fiind, probabil, unul dintre
Anxietatea Poate esti o persoana care vorbeste mai mult despre asta decat altii si ii auzi adesea pe
cei din jurul tau prie... restructurarea credințelor despre sine și despre lume, cât și a relațiilor cu
persoanele apropiate (unii pot să opună rezistență în fața acestor schimbări). Cu toate acestea, stilul
asertiv are numeroase consecințe pozitive atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Pe plan
individual, promovează un mod optim de exprimare a dorințelor și a frustrărilor, contribuie la
dezvoltarea unei stime de sine pozitive și a sentimentului responsabilității individuale, permite
dezvoltarea unor competențe de negociere a conflictelor, iar pe plan social, promovează relații
sociale deschise, sincere și productive. (1), (2), (3), (4

Pasivul Manifesta un comportament pasiv, neincredere, depreciere de sine, nesiguranta, supunere,

nu exprima ceea ce simte, ceea ce doreste, persoana e orientata sa faca pe plac celorlalti, cedand in
fata dorintelor acestora de teama de a nu fi respinsa. Nu ia decizii singur/a, nu isi afirma drepturile,
opiniile considerandule neimportante, dar sufera in tacere si se victimizeaza. Impactul: asupra
propriei persoane: nemultumire de sine, devalorizare, anxietate, nu obtin ceea ce vor. asupra
celorlalti: se simt bine ca li se face pe plac, dar dezvolta un sentiment de superioritate, arata fata de
acestia iritare, respingere, mila,tradandui fara respect, ca pe un ,,nimeni”. Marcel, colegul de banca
nu mia dat pace tot anul; Imi cer mii de scuze, sper ca nu vam suparat; Cum vrei tu, asa facem.
AGRESIVUL Manifesta un comportament agresiv, isi exprima ideile si ceea ce simte direct, uneori
ostil, neluand in seama ceea ce cred ceilalti. Crede ca ideile lui sunt cele mai bune si considera ca are
intotdeauna dreptate. Manifesta un aer de superioritate, dorind sai domine pe cei din jur, sai
intimideze prin gesturi (ridica pumnul), vorbeste critic, sarcastic, ostil sau furios prin aceasta
umilindui sau devalorizandul pe ceilalti. Impactul: asupra propriei persoane: imagine nerealista, fals
sentiment de importanta si uperioritate, uneori resimt nemultumire de sine. Obtin ceea ce doresc in
drama celorlalti. 20.10.2016 Ce tip de comunicare folosesti? | Consultanta psihologica
http://www.consultantapsihologica.com/cetipdecomunicarefolosesti/ 3/8 asupra celorlalti: se simt
umiliti, desconsiderati. Manifesta iritare, revolta, suparare, determinandui sai trateze in mod similar
pe acestia sau sai evite. Te lovesc daca nu taci odata. Nu ma intereseaza ce spui. Fac ce vreau. Esti
tare de cap. Nu pricepi nimic. PASIVAGRESIVUL Un comportament care pare sa imbine cele doua
tipuri de comportament amintite. Este vorba despre o exprimare a agresivitatii sub forma pasiva.
Reactia interioara este una agresiva, dar sio reprima. Ascunde ceea ce simte insa se exteriorizeaza
sub diferite forme transmitand mesaje ambivalente. De exemplu nu comunica, se arata suparat, dar
afirma ca nu are nimic; nu comunica ceea ce simte, nu se implica in diferite responsabilitati gasindusi
justificari; nu isi spune direct parerea sau cererea, dar recurge la santaj, sabotare; promite anumite
lucruri, dar nu se tine de cuvant. Nusi exprima ceea se simte din teama de a nu se arata vulnerabil, de
teama de a nu pierde controlul intro confruntare si crescand tensiunea. Impactul: asupra propriei
persoane: neliniste, nemultumire, tensiune interioara; nu obtine ceea cesi doreste sau obtine cu
pretul destramarii relatiei asupra celorlalti: confuzie, tensiune, raceala; evitarea lor, sentimentul ca
sunt ,,persoane dificile”. O sa vada el… Nu ma intereseaza ce spui. Nu vreau sa vorbesc. Lasama in
pace (si tranteste usa). ASERTIVUL 20.10.2016 Ce tip de comunicare folosesti? | Consultanta
psihologica http://www.consultantapsihologica.com/cetipdecomunicarefolosesti/ 4/8 In comparatie
cu celelalte tipuri de comportament, exprima sincer, direct ceea ce simte si gandeste, respectand
ceea ce simt si gandesc ceilalti. Isi cunoaste propriile valori si limite, calitati si slabiciuni, respectandu-
se pe sine si luand decizii responsabile. Isi exprima atat emotiile pozitive (curiozitate, bucurie, iubire,
etc) cat si pe cele negative (dezaprobare, suparare, durere, etc). Stie sa primeasca si sa ofere
complimente, sa exprime sau sa refuze o cerere sa spuna da sau nu unei circumstante, sa ia o decizie,
sasi sustina punctul de vedere sau sa accepte ceea ce nu intelege. Impactul: asupra propriei
persoane: dezvolta inceredere de sine, respect de sine, multumire, respect din partea celorlalti;
obtine ce isi doreste. asupra celorlalti: se simt valorizati, respectati tratandui intrun mod similar pe
acestia, cautandule compania. Imi dati voie, va rog sa trec? Miar placea sami spui parerea ta. Numi
place cand imi vorbesti pe tonul acesta. Modul in care comunicam nu este indiferent. Are impact atat
asupra propriei persoane, cat si asupra celorlalti, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Se
spune ca vorbele mangaie sau vorbele ranesc; sunt vorbe taioase sau vorbe dulci; vorbe care cladesc
sau vorbe care distrug. Oamenii comunica unii cu altii atat verbal cat si nonverbal. Transmitem
gandurile si sentimentele noastre prin intermediul cuvintelor – verbal, dar si nonvebal prin
intermediul limbajul corpului, prin tonul vocii, prin expresia faciala, prin gesturi si actiuni. Este
important sa existe un acord intre cele doua forme de comunicare. Studiile arata ca atunci cand
exista o discrepanta intre mesajul verbal si cel nonverbal avem tendinta sal credem pe cel deal
doilea. Plecand de la cele doua forme de comunicare intalnim trei stiluri de comunicare in relatiile
interumane. Aceste stiluri sunt numite pasiv, agresiv si asertiv. Este important sa retineti ca oamenii
folosesc toate cele trei stiluri de comunicare intro conversatie si doar cand situatia o impune
abordeaza un singur stil. Stilul pasiv Stilul pasiv de comunicare este caracterizat de lipsa actiunii.
Oamenii care abordeaza acest stil se tem de ofensele altora, doresc sa fie placuti si cedeaza foarte
usor. Sunt de acord cu orice li se propune chiar daca in realitate nu doresc acest lucru. Considera ca
orice dezacord care ar veni din partea lor va conduce la agresiune si respingere din partea celorlalti.
Refuza sasi exprime furia sau lucrurile neplacute pe care le simt in legatura cu o persoana sau cu o
situatie. Una dintre consencintele acestui stil de comunicare este ca oamenii devin inchisi si reticienti
in a vorbi chiar si in situatiile in care se impune sa o faca. Actioneaza ca si cand doar ceilalti ar avea
dreptul sasi spuna parerea si ei nu. Ei cred ca sentimentele si nevoile celorlati sunt importante si ale
lor nu conteaza. Ca rezultat resentimentele si frustrarile apar foarte repede si conduc la o stare de
stres si tensiune. Pe de alta parte oamenii predispusi la pasivitate traiesc cu 20.10.2016 Ce tip de
comunicare folosesti? | Consultanta psihologica http://www.consultantapsihologica.com/cetipde-
comunicarefolosesti/ 5/8 teama de a se apropia de altii atat emotional cat si fizic. Pasivitatea in
comunicare conduce la o superficialitate in relatii. Stilul agresiv Stilul agresiv se caracterizeaza prin
intruziune in relatiile interpersonale si o stare de alerta permanenta. Acesti oameni persevereaza in
ceea ce doresc si obtin, de obicei, cu forta nefiind interesati daca ii afecteaza pe ceilalti. Actioneaza
astfel considerand ca ei au acest drept si ceilalti nu. De altfel, pentru ei nu conteaza drepturile
celorlalti. Nu sunt intimidati de ceilalti, actioneaza cu furie uneori si nu sunt interesati de sfaturile
celor din jur. Furia lor si stilul dominator urmareste sa “puna la punct” oamenii care incearca sa se
opuna intereselor lor. Stilul agresiv produce stres atat in viata celui care abuzeaza de el cat si in
preajma acelei persoane ingreunand apropierea fizica, increderea si relationarea cu acesti oameni.
Stilul asertiv Stilul asertiv de comunicare reprezinta o combinatie intre cele doua stiluri. Acest stil
presupune in egala masura corectitudine si putere. Oamenii asertivi lupta pentru drepturile lor, dar
raman in acelasi timp sensibili si la drepturile celorlalti in asa fel incat lupta pentru ceea ce li se
cuvine nu lezeaza pe nimeni. Sunt persoane relaxate si vorbesc deschis despre sentimentele lor. Stilul
asertiv de comunicare presupune un echilibru intre ceea ce doresc acesti oameni si ceea cesi doresc
ceilalti. La baza acestui stil de comunicare sta atitudinea deschisa fata de sine si fata de ceilalti,
ascultarea si a altor puncte de vedere si respectul fata de ceilalti. Acest stil de comunicare este cel
mai potrivit pentru o buna relationare pe termen lung. Studiile arata ca oamenii care abordeaza stilul
asertiv de comunicare ajung la o bunastare emotionala. Acest stil de comunicare iti permite sati sustii
parerea fara a fi agresiv si fara a te simti umilit.