1

STUDIU DE CAZ

Eficiența psihoeducației în
managementul furiei
Daniel Cristian Cirț, admitere Master, facultatea de Psihologie, Universitatea București

Acest studiu se concentrează pe evaluarea eficienției unui program psihoeducativ

de grup pentru managementul furiei, în special pentru adulți, cupluri și părinți pe care l-
a inițiat și susținut autorul acestei lucrări în primăvara anului 2020. Programul, numit
CALM4Home, s-a desfășurat online în condițiile pandemiei de coronavirus, însă,
mulțumită tehnologiei actuale, interacțiunea instructor-participant și participant-
participant a putut fi posibilă.
La acest program au participat 25 de persoane plătitoare, iar implicarea în
activitatea studiului a fost pur voluntară. N=17 persoane au fost de acord să trimită
datele și rezultatele lor pentru a participa în acest studiu, din care un bărbat, restul
femei. 11 persoane cu vârste între 29 și 39 de ani, și 6 persoane cu vârste între 40 și 48
de ani. Toți participanții au copii, trei dintre ei având copii majori.
Programul a cuprins 9 întâlniri online săptămânale a câte două ore. Fiecare
sesiune dintre cele 9 a cuprins o parte de transmitere de informații și o parte de întrebări
și răspunsuri. În fiecare săptămână participanții au primit teste săptămânale și sarcini de
parcurs timp de o săptămână. De asemenea a fost constituit și un grup de suport online
pe Facebook în care participanții au avut ocazia să pună întrebări, să-și împărtășească
reușitele și eșecurile și astfel să primească suportul atât din partea mea ca facilitator, cât
și din partea celorlalți participanți. Având în vedere că facilitatorul acestui program
deține acreditare ANC în activitatea de coaching, a oferit participanților și o sesiune de
coaching unu la unu pe parcursul celor nouă săptămâni a programului.

Cadrul problematic / identificarea problemelor

Furia este o emoție umană „primară”, la fel de normală ca fericirea, tristețea,
dezgustul, frica și surpriza, dar „probabil este cea mai periculoasă emoție.” (Ekman,
2003). Cu toate că această emoție poate afecta direct nu numai pe individul care o
experimentează, ci și pe cei din jurul lui în momentul exprimării ei, totuși, după cum
spune DiGiuseppe în Ellis & Tafrate (2017) furia rămâne o emoție încă insuficient
studiată și înțeleasă.
În România există o penurie de informații și studii cu privire la furie și gestionarea
acesteia. Căutarea unor cărți despre furie pe site-urile dedicate vânzării online de carte
poate demonstra că titlurile despre furie în limba română pot fi numărate pe degetele de
la cele două mâini. Studii în care se discută subiectul furiei au mai mult legătură cu
violența domestică, și nu tratează concret problema furiei (Turliuc et al., 2009).
 2

Un exemplu de astfel de studiu (Richardson & Halliwell, 2008) care să observe

problematica furiei a fost publicat de The Mental Health Foundation din Marea Britanie
în 2008 din care dorim să evidențiem câteva date despre furie, care pot fi extrapolate și
la populația din România.
• O persoană din cinci (20%) spune că a pus capăt unei relații sau prietenii cu
cineva din cauza felului în care s-a comportat când a fost furioasă.
• 58% din respondenți au spus că nu ar ști unde să caute sprijin dacă ar avea
nevoie de ajutor în privința unei probleme de furie.
• 84% sunt cu totul de acord că oamenii ar trebui încurajați să caute ajutor
dacă au o problemă cu furia.
• Mai mult de una din patru persoane (28%) spun că sunt îngrijorați cu privire
la cât de furioși se simt uneori..
Din Raportul Global Gallup despre Emoții din 2019, la întrebarea Ați
experimentat sentimentul furiei în cursul zilei de ieri?, 19% dintre Români au răspuns
cu DA (Gallup, 2019). Dacă întrebarea ar fi vizat ultima săptămână, cu siguranță că
procentul de răspunsuri afirmative ar fi fost mai ridicat.
Nivelul experimentării și exprimării furiei la români nu este cu mult diferit de
americani, ne spune dr. Daniel David. „Există totuși o tendință practică/ecologică a
româncelor de a simți furia (reacția furioasă) mai puternic decât americancele… acesta
poate să fie și un efect contraintențional al faptului că supresia este mai mare la românce
decât la americance. De asemenea, trebuie notat că majoritatea covârșitoare a
diferențelor semnificative statistic… arată o tendință a românilor, bărbați și femei, de a
fi mai furioși ca experiențiere și exprimare decât americanii.” (David, 2015, 254).
Având în vedere această comparație cu americanii, care au mult mai multe resurse
de educație și informare în domeniul gestionării furiei decât românii, se poate observa
că în România gestionarea furiei rămâne preponderent în zona mandatată de tribunale în
serviciul de probațiune și în domeniul corporatist. Programele psihologice destinate
elevilor și studenților cu comportament deviant sunt încă puține, iar programele
destinate cuplurilor și părinților aproape că lipsesc cu desăvârșire.

Elemente de documentare din studii actuale despre

psihoeducația în managementul furiei
Termenul „psihoeducație” a fost folosit pentru prima dată de Carol M. Anderson
ca să descrie un model de intervenție familială pentru diminuarea recidivei la pacienții
bolnavi de schizofrenie (Anderson et al., 1980). Psihoeducația înseamnă mai mult decât
informarea cu privire la problemele psihologice; este un concept de terapie
comportamentală care constă în patru elemente: informarea pacientului cu privire la
boala mentală, instruire pentru rezolvarea problemelor, instruire pentru comunicare, și
instruire pentru auto-asertivitate (Bäuml et al., 2006)
O altă definiție a psihoeducației afirmă că aceasta este o „intervenție sistemantică,
structurată și de transfer didactic de cunoștințe pentru o boală și tratamentul acesteia,
integrând aspecte emoționale și motivaționale ca să-i ajute pe pacienți în stare să facă
 3

față bolii și să îmbunătățească eficiența și adeziunea la tratament.” (Ekhtiari et al.,

2017).
Există cercetători care numesc psihoeducația ca fiind „printre cele mai eficiente
dintre practicile bazate pe evidențe care au apărut atât în experiența clinică, cât și în
siutații comunitare.” (Lukens & McFarlane, 2004).
Chiar dacă psihoeducația a fost inițial folosită pentru tratarea în familie a
pacienților bolnavi de schizofrenie, aceasta a ajuns foarte curând un instrument
terapeutic valid și pentru alte tulburări mintale. Având în vedere că furia este o emoție
care este asociată cu sisteme motivaționale (Novaco, 2016) și se exprimă în situații
comunitare, se poate observa că o abordare psihoeducativă a managementului furiei este
binevenită.
Există câteva cercetări care examinează impactul psihoeducației în managementul
furiei care merită amintite aici.
În 2008, Ashley L. Ellis a studiat eficiența unui grup de consiliere psiho-
educațional pentru furia elevilor de clasa a șasea. Pe parcursul a șase întâlniri
săptămânale, într-un grup de șase elevi de 12 ani, a implementat metode ca jocul de rol,
conștientizarea de sine și dialog interior. La final ea recomandă un program de 8-12
săptămâni care să se concentreze pe tehnici pozitive de abordare. Concluziile ei
favorabile acestei metode susțin că elevii ar fi mult mai pregătiți să facă față unui
conflict interpersonal, și că „un astfel de program ar facilita utilizarea acestor
competențe învățate dincolo de grupul și mediul școlar în mediul lor social
înconjurător.” (Ellis, A.L., 2008)
Michael D. Callifornas de la Institutul Elen de Psihoterapie, în articolul
Psychoeducative Programme in Anger Management (2016), oferă rezultatele unui
program în care au participat 30 de adulți din clasa socială de mijloc din nordul Atenei.
Programul a fost susținut în 45 de ore, în 20 de sesiuni, pe parcursul a douăsprezece
luni. Programul s-a dezvoltat în jurul ipotezei că „furia este un semnal de alarmă care
indică o nevoie nesatisfăcută. Membrii grupului au învățat să facă legătura dintre
situațiile de furie și nevoile umane” (Callifronas, 2016), așa cum le-a clasificat Abraham
Maslow. Concluziile studiului subliniază efectul pozitiv al psihoeducației de grup pentru
managementul furiei, mai exact evidențiază o scădere a scorului furiei în medie cu
21,8%.
În 2017 un alt studiu despre efectul psihoeducației în managementul furiei a fost
publicat de doi cercetători turci, Uzunoglu & Baysan-Arabaci (2017). Studiul se
concentrează pe adolescenți diagnosticați cu tulburare de comportament, și este
semnificativ cu atât mai mult cu cât se desfășoară în Turcia, țară care este în primele
zece cele mai furioase populații, potrivit Gallup 2019 Global Emotions Report (Ray,
2019). În acest studiu, opt adolescenți au acceptat să ia parte la cercetarea care a inclus 6
sesiuni de program educațional de managementul furiei, având și un grup de control
care nu a participat la programul educațional, care însă a continuat tratamentul medical
recomandat de doctori. Programul educațional de grup s-a concentrat pe identificarea
furiei, conștientizarea schimbărilor în senzațiile corporale, folosirea empatiei,
înțelegerea reacțiilor din perspectiva teoriei cognitiv-comportamentale, învățarea
abilităților de rezolvare a problemelor, folosirea umorului și a exercițiilor de respirație.
 4

Măsurarea furiei a fost realizată cu ajutorul testului STAS (State-Trait Anger Scale).
După cele 6 săptămâni, diferența statistică STAS a fost de 8,53 la grupul care a
participat la psihoeducația de grup, și doar de 3,64 la grupul de control. Autorii studiului
au concluzionat că Programul Educațional de Management a Furiei are un efect pozitiv
asupra furiei ca trăsătură și asupra sentimentului de furie, crescând scorul controlului
furiei (Uzunoglu & Baysan-Arabaci, 2017).
Considerăm aceste câteva studii cu privire la efectul pozitiv al psihoeducației în
managementul furiei ca fiind un punct de pornire adecvat pentru cercetarea efectelor
unui program de psihoeducație în context românesc.

Conceptualizare de specialitate / explicarea pe baza

unei teorii sau modele
Raymond W. Novaco poate fi considerat pionier în dezvoltarea programelor de
management a furiei, în anii 1970, numite Anger Management Training, bazate pe
terapia cognitiv-comportamentală (CBT), adaptând instruirea inoculării stresului a lui
Meichenbaum. De atunci, o varietate de tratamente psihosociale au fost implementate,
incluzând instruirea competențelor, bazate pe relaxare, expunere și tratamente cognitiv-
comportamentale (Elwood et al., 2015).
Iată cum sintetizează Novaco demersurile de management a furiei bazate pe CTB.
„Abordările CBT incorporează instruirea în auto-monitorizare, relaxare și aptitudini
sociale, dar în mod central caută să modifice structurile cognitive și modul în care o
persoană procesează informația despre situațiile sociale.” (Novaco, 2016).
CBT a fost modelată după Terapia relațional-emotivă și comportamentală (REBT)
dezvoltată de Albert Ellis în anii 1950 și apoi dezvoltată până la moartea lui în 2007
(„Rational emotive behavior therapy”, 2020). Ellis rezumă că „REBT te ajută să
descoperi exact cum credințele tale contribuie la trăirile negative și dezadaptative de
furie și îți arată cum îți poți modifica oricare dintre credințe, examinându-le caracterul
irațional.” (Ellis & Tafrate, 2017).
Aceste abordări implică o oarecare liniaritate între cogniții și consecințele
emoționale, și că modificând structurile cognitive putem să ne așteptăm automat la alte
consecințe emoționale. Cu alte cuvinte, furia, ca emoție, poate fi redusă, atât ca
intensitate a experimentării subiective, cât și ca exprimare, prin simpla înlocuire a
gândurilor, ca și cum emoțiile ar fi separate de gândirea rațională.
Cercetările recente din neuroștiințe au arătat că nu se poate face o astfel de
distincție între gândire și emoție (Barret, 2017). A face separare între ceea ce simțim și
ceea ce gândim, și apoi să diferențiem gândurile raționale de cele iraționale presupune
un proces suplimentar de detașare care nu este suficient descris în REBT și CBT. Daniel
J. Siegel descrie acest proces ca o observare a minții în cartea sa Mindsight: noua știință
a trasformării personale (Siegel, 2018), unde aduce în discuție necesitatea acestui
proces în momentele de furie în capitolul doi al acestei cărți.
Terapia Comportamentală Bazată pe Acceptare (ABBT — Acceptance-Based
Behavioral Therapy) și Terapia Comportamentală Bazată pe Acceptare și Midfluness
reprezintă o dezvoltare mai recentă a CBT care include și acest aspect al detașării și
 5

observării minții. ABBT este o abordare care se adresează unor probleme specifice
precum lipsa de conștientizare internă a experiențelor, evitarea experiențială și
constricția comportamentală, de exemplu eșecul angajării în comportament valoros
(Roemer & Orsillo, 2009).
Terapia Acceptării și Angajamentului (ACT — Acceptance and Commitment
Therapy) dezvoltată de Steven C. Hayes oferă și ea o abordare care subliniază
importanța acceptării experienței interioare. Obiectivul ACT nu este eliminarea
sentimentelor dificile, ci mai degrabă încurajează a fi prezenți cu ceea ce viața ne aduce
și a ne „mișca spre un comportament valoros.” (”Acceptance and commitment therapy”,
2020).
Ceea ce își propune ABBT este conștientizarea emoției la nivel subiectiv,
acceptarea experimentării emoției și angajarea într-un comportament valoros. O terapie
specific adaptată pentru managementul furiei bazată pe ABBT a fost dezvoltată de
Frank L. Gardner și Zella E. Moore (CART — Contextual Anger Regulation Therapy).
Pe baza cercetărilor lor clinice, Gardner și Moore au dezvoltat un model teoretic al
furiei numit Modelul Evitării Furiei (AAM — Anger Avoidance Model) care postulează
că furia, ca emoție experimentată subiectiv, nu este adevărata problemă, ci
comportamentul, care poate lua fie forma agresivă/violentă (inclusiv pasiv-agresivă), fie
o formă de evitare cognitivă precum ruminarea ostilă (Gardner & Moore, 2014).
Individul furios, având o toleranță scăzută la frustrare, identifică experiența subiectivă a
furiei ca fiind neplăcută și caută să o respingă, să o evite, să îi pună capăt cât mai
repede. De aceea, comportamentele agresive nu sunt altceva decât încercarea individului
de a pune capăt experimentării furiei atacând sursa percepută a declanșatorului acesteia.
CART utilizează următoarele strategii și tehnici terapeutice (Gardner & Moore,
2014):
• Psihoeducația
• Identificarea valorilor și amplificarea motivației
• auto-monitorizarea
• Exerciții de mindfulness
• Detașarea și decentrarea cognitivă
• Activități de expunere emoțională
• Activare comportamentală și dedicare
• Instruire în rezolvarea problemelor interpersonale și de management al
conflictelor
• Folosirea relației terapeutice pentru a modifica acele comportamente
interpersonale toxice.
Programul psihoeducativ comunitar de management a furiei CALM4Home pe
baza CART a fost creat din perspectiva CART. Spre deosebire de CART, care
recomandă 9-27 de sesiuni de terapie unu la unu împărțite în nouă module,
CALM4Home are 9 sesiuni de grup săptămânale în care au fost integrate strategiile și
tehnicile terapeutice CART și au fost adaptat la psihoeducația de grup.
 6

Indicatori de evaluare
Pentru că programul se baza pe ABBT, era necesar să se găsească instrumente de
evaluare care să măsoare nu numai experiența subiectivă a furiei și exprimarea acesteia,
dar și unele care să măsoare flexibilitate participanților, coeficientul de acceptare a
experiențelor și instrumente care să evalueze nivelul de conștientizare
Gardner și Moore au folosit în cercetarea lor clinică ADS (Anger Disorder Scale)
și State Trait Anger Expression Inventory-2 (STAXI-2) ca indicatori de evaluare a
furiei. Totuși au oferit în ghidul lor practic citat mai sus și indicatori de evaluare
gratuită.
Având în vedere că autorul studiului nu deține încă acreditările necesare pentru a
folosi aceste instrumente de evaluare, s-a optat pentru testele de auto-evaluare oferite de
Gardner și Moore în paginile cărții lor. Acestea sunt:
• Anger and Violence Impairment Scale (AVIS), creat de Gardner și Moore,
care nu este un instrument psihometric dedicat, însă oferă o măsurare rapidă și
adaptată să evalueze săptămânal gradul în care furia și comportamentul violent au
un impact asupra vieții clientului (Gardner & Moore, 2014). Testul are cinci
întrebări cu privire la frecvența sentimentului de furie, intensitatea experinței furiei,
frecvența evitării situațiilor de teama furiei, frecvența exprimării agresive sau
violente a furiei, intensitatea percepției că furia interferează cu desfășurarea normală
a vieții. Fiecare dintre cele cinci întrebări au 5 tipuri de răspuns, ca intensitate și
frecvență. Aceste cinci tipuri de răspuns au fost cuantificate de autorul prezentei
lucrări cu 0, 5, 10, 15 și respectiv 20 de puncte.
• Acceptance and Action Questionnaire (AAQ-2) (Hayes, n.d.), a fost creat
inițial de Steven C. Hayes, cel care a dezvoltat ACT, apoi rafinat de colegii săi, cu
scopul de a măsura flexibilitatea psihologică. De fapt un scor mare arată către
inflexibilitate și evitare experiențială. Există studii care pun la îndoială validitatea
AAQ-2 ca instrument de măsurare a evitării experiențiale (Tyndall et al., 2018) și îl
propun mai degrabă ca instrument de măsurare pentru distres (Wolgast, 2014).
Totuși, pentru programul CALM4Home și acest studiu s-a folosit AAQ-2 datorită
faptului că Gardner și Moore îl susțin ca „cea mai obișnuită măsurare a evitării/
acceptării emoționale și a flexibilității/inflexibilității psihologice care este asociată
cu aceasta… AAQ este de asemenea foarte precis în efortul terapeutic, și de
asemenea este o măsurare valabilă a schimbărilor în timp în terapie.” (Gardner &
Moore, 2014, p. 53)
• Mindful Attention and Awareness Scale (MAAS) (Positive Psychology Center,
2020), creat de Kirk Warren Brown și Richard M. Ryan, care este de asemenea co-
autor al Teoriei Autodeterminării, împreună cu Edward E. Deci, teorie care are
legătură cu prezența conștientă și conceptul de mindfulness. Când a fost întrebat de
către practicanți dacă MAAS poate fi folosit și în situații de viață reale, așa cum este
coaching-ul, Dr. Ryan a răspuns: „MAAS este destul de direct, așa că poate fi de
interes pentru oameni ca un scor al schimbării. Nu l-am folosit în cercetarea noastră
în felul acesta, dar poate fi o „oglindă” bună, sau cel puțin un punct de dezbatere și
interes.” (Miller, 2019). Gardner & Moore (2014) spun că „MAAS se concentrează
mai mult asupra aspectelor de conștientizare a mindfulness-ului, și mai puțin asupra
 7

observării și aspectelor de non-judecată ale conceptului”, ceea ce este suficient

pentru evaluarea îmbunătățirii conștientizării emoțiilor și gândurilor asociate cu
furia, în acest studiu.

Obiective
Obiectivul principal al acestui studiu urmărește eficiența programului
psihoeducativ de gestionare a furiei CALM4Home. Scopul programului a fost de a ajuta
persoane din mediile de familie să își înțeleagă, accepte și să-și regleze furia în așa fel
încât să se vadă îmbunătățiri semnificative la comportamentul lor în momentele de
furie.
Obiectivul programului a fost ca participanții să poată să-și găsească calmul
înainte să-i rănească pe cei dragi prin exprimarea furiei, sau pe ei înșiși prin suprimarea
furiei sau prin evitare cognitivă. Programul CALM4Home are trei mari obiective:
1. Creșterea conștientizării și a prezenței conștiente.
2. Creșterea toleranței la frustrare și creșterea experimentării furiei
3. Scăderea comportamentelor agresive și violente determinate de furie
Eficiența studiului trebuie evidențiată atât prin scăderea scorului furiei, cât și prin
scăderea scorului de evitare a experienței emoționale și prin creșterea scorului de
prezență conștientă.
De aceea, din perspectiva terapiei abordate, un obiectiv satisfăcător cere o
îmbunătățire a scorurilor la toți cei trei indici de evaluare. O scădere a scorului AVIS ar
însemna o îmbunătățire a comportamentelor în momentele de furie. O scădere a scorului
AAQ-2 ar însemna o creștere a flexibilității și a toleranței la frustrare. O creștere a
scorului MAAS ar însemna o îmbunătățire a conștientizării.
Însă o scădere a AVIS fără o scădere a AAQ-2 și fără o creștere a scorului MAAS
ar însemna mai degrabă suprimarea sentimentelor furioase, suprimare care duce la alte
complicații ale sănătății participanților.
S-a considerat că pentru o perioadă de nouă săptămâni, reducerea scorului furiei
(AVIS) cu minim 20% ar fi rezonabilă și semnificativă din punct de vedere al eficienței
acestui program.*
De asemenea, au fost așteptări pentru îmbunătățirea scorului AAQ-2 cu 15%,
având în vedere noutatea conceptului de acceptare a furiei și experimentării acesteia. O
creștere cu 10% a scorului MAAS ar fi o așteptare realistă, având în vedere nu numai
noutatea conceptului de midfulness pentru mediul românesc, ci și faptul că creșterea
MAAS implică exersare sistematică, ceea ce solicită efort și consecvență din partea
participanților, și că exercițiile de mindfulness au fost prezentate abia în a treia
săptămână.

*comparat cu programul lui Michael D. Callifornas (vezi p. 4) de 45 de ore în 20 de sesiuni pe o perioadă

de douăsprezece luni, care a rezultat o scădere cu 21,8% în medie a scorului furiei, consider că obiectivul
de scădere a furiei cu 20% este mai mult decât rezonabil.
 8

Așadar, însumate cele trei diferențe de scor, obiectivul a fost ca participnații să

obțină o medie de diferență de 45% față de scorul cu care au început programul.

Strategie generală de abordare

Pentru atingerea rezultatelor propuse s-a adaptat strategia CART la o situație de
grup. La fiecare întâlnire participanții primeau psihoeducație prin transmitere de
informații și exerciții în cadrul sesiunii, suport prin răspunsul la întrebări în cadrul
sesiunilor cât și pe grupul de suport de pe Facebook, tehnici de exersare și instrumente
de evaluare.
Pentru creșterea conștientizării s-a folosit psihoeducația prin înțelegerea
modelului de evitare a furiei (AAM); s-a pus la dispoziția participanților sarcini de auto-
monitorizare a momentelor de furie și auto-reflexie și nu în ultimul rând exerciții de
mindfulness.
Pentru creșterea toleranței la frustrare s-a folosit psihoeducația pentru înțelegerea
AAM, a rolului furiei ca emoție în ansamblul mecanismelor psihologice umane,
instruire cu privire la fuziunea cognitivă și detașarea și decentrarea cognitivă.
„Detașarea cognitivă este procesul prin care clienții dezvoltă capacitatea de decentrare
față de propriul proces de gândire, astfel învățând să își vadă procesul lor de gândire ca
pur și simplu ce le spune mintea lor la un anumit moment, și nu ca pe un adevăr absolut/
realitate la care ei trebuie să răspundă.” (Gardner & Moore, 2014, p. 77). Nu în ultimul
rând, pentru creșterea toleranței am inițiat activități de expunere emoțională ușoară în
cadrul sesiunilor.
Pentru scăderea comportamentelor agresive am oferit psihoeducație cu privire la
importanța valorilor și obiectivelor în mecanismele motivaționale, activarea
comportamentelor valoroase prin dedicare și alegere, instruirea cu privire la aptitudinile
de rezolvare a problemelor interpersonale și management al conflictelor.
Coroborat cu acestea, testele pe care participanții le aveau de completat în fiecare
săptămână (AVIS, AAQ-2 și MAAS, din săptămâna a 3-a) ajutau la auto-evaluare, auto-
monitorizare, conștientizare și motivare.

Rezultate
Pentru a putea analiza diferențele cantitative relativ la cei trei indicatori de
evaluare s-au transformat diferențele numerice în diferențe procentuale în funcție de
valoarea maximă și minimă posibilă a fiecărui test de evaluare.
Furia, ca exprimare și experimentare, a fost măsurată cu testul de auto-evaluare
AVIS. Scorul la începutul programului varia la participanți între 90 și 10. Toți cei care
au participat la studiu au înregistrat o scădere a furiei. Cea mai mare scădere a furiei a
fost de 40 de procente, iar cea mai mică de 10%. Între cele 3 persoane care au înregistrat
cea mai mică scădere a furiei (10%), una a avut un scor inițial de 10 și a scăzut la zero,
iar celelalte două au avut un scor mediu de 45, scăzând la 35. În tabelul 1 se pot vedea
scorul inițial, scorul la finalul programului și diferența în procente. Tot în acest tabel se
poate vedea că scăderea medie a scorului furiei a fost de 23%, peste obiectivul propus.
 9

În Figura 1 se poate vedea parcursul mediu al scorului furiei în cadrul grupului de

psihoeducație pentru gestionarea furiei.

Săptămâna 1 Săptămâna 9 Diferență Scădere cu %

Participant 1 65 45 20 20 %

Participant 2 10 0 10 10 %

Participant 3 65 40 25 25 %

Participant 4 90 50 40 40 %

Participant 5 50 30 20 20 %

Participant 6 45 30 15 15 %

Participant 7 40 30 10 10 %

Participant 8 85 55 30 30 %

Participant 9 60 20 40 40 %

Participant 10 45 35 10 10 %

Participant 11 55 25 30 30 %

Participant 12 25 5 20 20 %

Participant 13 50 20 30 30 %

Participant 14 65 50 15 15 %

Participant 15 55 35 20 20 %

Participant 16 35 10 25 25 %

Participant 17 35 0 35 35 %

Medie 51,47 28,24 23,24 23 %

Tabel 1. Scorurile AVIS

Scorul evitării emoționale și a inflexibilității (AAQ-2) a înregistrat și el o scădere,

care înseamnă o creștere a toleranței la frustrare, a flexibilității, a acceptării furiei și
experiențierii emoționale. Există 4 participanți care au înregistrat o diferență foarte mică
sau negativă a AAQ-2 la finalul programului. Acestor persoane fie le-a fost greu să
înțeleagă la nivel teoretic conceptul de acceptare a furiei, fie le-a fost dificil să să
integreze acest concept în experiența cotidiană. Restul de 13 persoane (75,5%) au avut
diferențe între 10% și 45% ale scorului AAQ-2. În Tabelul 2 se văd scorurile AAQ-2 de
la începutul programului și de la sfârșitul acestuia, diferența și creșterea procentuală a
flexibilității cu o medie de 18%, ceea ce este peste obiectivul propus.
Scorul prezenței conștiente (MAAS) a urmat o traiectorie crescătoare pe parcursul
programului. Cea mai mare creștere la un participant a fost de 42%, iar cea mai mică
creștere a fost de 4%. Un participant a înregistrat o scădere a scorului MAAS. Creșterea
medie a fost de peste 13%, ceea ce depășește obiectivul propus.
 10

60

45

30

15

0
Săptămâna 1 Săptămâna 3 Săptămâna 5 Săptămâna 7 Săptămâna 9

Figura 1. Evoluția scorului mediu AVIS

Săptămâna 1 Săptămâna 9 Diferente Creșterea

flexibilității

Participant 1 26 19 7 14 %

Participant 2 31 9 22 45 %

Participant 3 21 29 -8 -16 %

Participant 4 31 23 8 16 %

Participant 5 24 22 2 4 %

Participant 6 39 27 12 24 %

Participant 7 23 8 15 30 %

Participant 8 42 26 16 33 %

Participant 9 31 26 5 10 %

Participant 10 33 14 19 38 %

Participant 11 28 15 13 26 %

Participant 12 39 26 13 26 %

Participant 13 22 11 11 22 %

Participant 14 32 21 11 22 %

Participant 15 23 22 1 2 %

Participant 16 25 29 -4 -8 %

Participant 17 21 14 7 14 %

Medie 28,88 20,06 8,82 18 %

Tabel 2. Scorurile AAQ-2

 11

4,2

3,15

2,1

1,05

0
Săptămâna 3 Săptămâna 5 Săptămâna 7 Săptămâna 9

Figura 2. Evoluția scorului mediu MAAS

Se poate observa în Figura 2 că există o creștere bruscă a mediei scorului MAAS

în săptămâna 3 până în săptămâna 5, urmată apoi de o ușoară scădere și apoi de o
aplatizare a creșterii. În urma interviurilor cu participanții am descoperit că majoritatea
au practicat zilnic exercițiile de mindfulness în prima săptămână în care le-au putut
accesa (săptămâna 3 din program), iar apoi majoritatea a început să rărească practicarea
la unul, două sau maximum 3 exerciții pe săptămână. Aceasta ne spune că există o

AVIS AAQ-2 MAAS

Participant 12
Participant 10
Participant 13
Participant 4
Participant 2
Participant 11
Participant 9
Participant 17
Participant 1
Participant 8
Participant 6
Participant 7
Participant 14
Participant 5
Participant 15
Participant 16
Participant 3
-0,20 -0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00

Figura 3. Diferențele procentuale ale scoruri suprapuse.

 12

legătură între practicarea exercițiilor de mindfulness și scorul MAAS care evaluează

nivelul de conștientizare atât de valoros în gestionarea furiei din perspectiva ABBT.
La final, Figura 3 poate oferi o perspectivă de ansamblu asupra rezultatelor
participanților. Participanții au fost ordonați descendent în funcție de suma diferențelor
procentuale ale scorurilor. Se poate observa că nu există o relație de directă
proporționalitate între cei trei indicatori de evaluare. Acest lucru ne spune că cele trei
elemente ale comportamentului, acceptării și conștientizării au nevoie fiecare de atenție
individuală pentru îmbunătățire, în așa fel încât să poată fi gestionată furia în mod
echilibrat. 70% din participanți au obținut o diferență pozitivă de peste 45% față de
începutul programul. Media totală scorului de diferență este de 54%, ceea ce este peste
obiectivul propus.

În concluzie se poate spune că programul psihoeducațional CALM4Home de

gestionare a furiei în cadrul familie, program bazat pe Terapia Comportamentală Bazată
pe Acceptare și Mindfulness, este un program eficient în a-i ajuta pe adulți să-și
gestioneze furia în mod echilibrat. Acest program se poate îmbunătăți pe viitor prin
creearea unei aplicații web care să permită afișarea săptămânală a scorurilor și evoluției
individuale pentru a crește consecvența participanților în practicarea exercițiilor de
mindfulness și efectuarea sarcinilor psihoeducative. De asemenea, se poate sonda și
posibilitatea scurtării programului.
 13

Bibliografie

Acceptance and commitment therapy. (2020, Iunie 10). In Wikipedia. https://

en.wikipedia.org/wiki/Acceptance_and_commitment_therapy
Anderson, C.M., Hogarty, G.E., Reiss, D.J. (1980). Family Treatment of Adult
Schizophrenic Patients: A Psycho-educational Approach, Schizophrenia
Bulletin, Volume 6, Issue 3, 490–505. https://doi.org/10.1093/schbul/
6.3.490
Barret, L.F. (2017). Cum iau naștere emoțiile — Viața secretă a creierului, Editura
Asociației de Științe Cognitive din România
Bäuml, J, Froböse T, Kraemer S, Rentrop M, Pitschel-Walz G. (2006).
Psychoeducation: a basic psychotherapeutic intervention for patients with
schizophrenia and their families. Schizophrenia Bulletin 32 Suppl 1 (Suppl
1):S1-S9. https://doi.org/10.1093/schbul/sbl017
Callifronas MD, Kontou G (2016) Psychoeducative Programme in Anger
Management. Journal of Psychology & Psychotherapy 6: 237.
doi:10.4172/2161-0487.1000237
David, D. (2015). Psihologia poporului român. Profolul psihologic al românilor într-o
monografie cognitiv-experimentală, Polirom.
Ekhtiari, H., Rezapour, T., Aupperle, R.L., & Paulus, M.P. (2017). Neuroscience-
informed psychoeducation for addiction medicine: A neurocognitive
perspective. Progress in brain research, 235, 239-264. https://doi.org/
10.1016/bs.pbr.2017.08.013
Ekman, P., Friessen, F. (2003). Unmasking the Face, Malor Books [Kindle version].
Retrieved from amazon.com
Ellis, A., Tafrate, R.C. (2017). Cum să-ți controlezi furia înainte de a te controla ea pe
tine. Editura Trei
Ellis, Ashley L. (2008). The Effectiveness of Psycho-Educational Group Counseling
on Sixth Grade Male Students' Anger. [Counselor Education Master's
Theses. 29]. http://digitalcommons.brockport.edu/edc_theses/29
Elwood, L. & Soper, J. & Olatunji, B. (2015). Anger Management Techniques. https://
doi.org/10.1002/9781118625392.wbecp294
Gallup (2019). What Is the World's Emotional Temperature? https://news.gallup.com/
interactives/248240/global-emotions.aspx
Gardner, F. L., Moore, Z.E. (2014). Contextual Anger Regulation Therapy for the
Treatment of Clinical Anger. Taylor and Francis. [Kindle version].
Retrieved from amazon.com
 14

Hayes, S.C. (n.d.) My Flexibility Scores. Accesată în data de 15 Iulie 2020 de

la https://stevenchayes.com/my-flexibility-scores/
Lukens, E. P., & McFarlane, W. R. (2004). Psychoeducation as Evidence-Based
Practice: Considerations for Practice, Research, and Policy. Brief
Treatment and Crisis Intervention. 4(3), 205–225. https://doi.org/10.1093/
brief-treatment/mhh019
Miller, Kelly (2019). The Mindful Attention Awareness Scale (MAAS). https://
positivepsychology.com/mindful-attention-awareness-scale-maas/
Novaco, Raymond. (2016). Anger. 10.1016/B978-0-12-800951-2.00035-2. https://
www.researchgate.net/publication/303791753_Anger
Novaco, Raymond. (2016). Anger. In Fink George (ed.) Stress: Concepts, Cognition,
Emotion, and Behavior, Volume 1 of the Handbook of Stress Series, pp.
285-292. Burlington: Academic Press. DOI: 10.1016/
B978-0-12-800951-2.00035-2
Positive Psychology Center (2020). Mindfull Attention Awareness Scale. https://
ppc.sas.upenn.edu/resources/questionnaires-researchers/mindful-attention-
awareness-scale
Rational emotive behavior therapy. (2020, Iunie 7). In Wikipedia. https://
en.wikipedia.org/wiki/Rational_emotive_behavior_therapy
Ray, Julie (April, 2019). Americans' Stress, Worry and Anger Intensified in
2018. https://news.gallup.com/poll/249098/americans-stress-worry-anger-
intensified-2018.aspx
Richardson, C., Halliwell, E. (2008). Boiling Point. Problem anger and what
we can do about it. De la http://www.mindyouranger.com/wp-content/
uploads/pdf/documents/boiling-point-report.pdf
Roemer, L & Orsillo, S.M. (2009). Mindfulness- and Acceptance-Based Behavioral
Therapies in Practice. Guilford Publications. [Kindle version]. Retrieved
from amazon.com
Siegel, Daniel J., (2018). Mindsight: noua știință a transformării personale, Editura
Herald
Turliuc, M.N., Karner, A.H., Danila, Oana. (2009). Violenţa în familie. Teorii,
particularităţi şi intervenţii specifice. Iași: Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”. De la https://www.researchgate.net/publication/
273454357_Violenta_in_familie_Teorii_particularitati_si_interventii_spec
ifice
Tyndall, I., Waldeck, D., Pancani, L., Whelan, R., Roche, B., Dawson, D. (2018). The
Acceptance and Action Questionnaire-II (AAQ-II) as a measure of
experiential avoidance: Concerns over discriminant validity. Journal of
Contextual Behavioral Science. https://doi.org/10.1016/j.jcbs.2018.09.005
 15

Uzunoglu. G., Baysan-Arabaci L. (2017). The effect of psychoeducation on the anger

management of adolescents diagnosed with conduct disorder. Düşünen
Adam: Journal of Psychiatry and Neurological Sciences, 30(4), 344–
353. https://doi.org/10.5350/DAJPN2017300409. https://
dusunenadamdergisi.org/storage/upload/pdfs/1585638080-en.pdf
Wolgast, M. (2014). What Does the Acceptance and Action Questionnaire (AAQ-II)
Really Measure?. Behavior Therapy. 45. Issue 6, 831-839. https://doi.org/
10.1016/j.beth.2014.07.002

.
16