Automotivația- cale sigură spre performanțe și creșterea stimei de sine

Prof.înv.primar Manolache Veronica

Liceul cu Program Sportiv Botoșani

,, Menirea firească a școlii nu e să dea învățătură, ci să deștepte cultivând destoinicirile

intelectuale în inima copilului, trebuința de a învăța toată viața.” (Ioan Slavici)
Automotivația poate fi definită ca acea abilitate de a acționa din proprie inițiativă într-o
situație, conștientizând importanța rezultatului final și având un grad ridicat de independență față
de intervenții din exterior.
Cele trei coordonate mai importante care formează automotivația ar fi următoarele:
a) Stabilirea unui scop concret
b) Încrederea în forțele proprii
c) Autoevaluarea
Elevii care reușesc să fie automotivați îndeplinesc cu ușurință sarcinile, realizează
scopurile propuse fără să aibă o motivație externă, luptă să aibă performanțe pentru că își doresc
cu adevărat. Ca să ajungă la automotivație, elevul trebuie să fie învățat cum să poată mai mult
atunci când e pe punctul de a renunța, de a abandona activitatea. Școlarul mic are nevoie să fie
îndrumat să găsească resurse proprii pentru a se apropia de atingerea obiectivelor pe care și le-a
propus.
Psihologul Daniel Goleman identifică patru elemente componente ale motivației:
1. Ambiția personală, dorința elevului de a-și îmbunătăți performanțele
2. Responsabilitate în realizarea obiectivelor propuse
3. Inițiativa, capacitatea de a lua decizii în anumite momente ale activității
4. Optimismul reflectat în continuarea activității, depășirea unor eșecuri
Pot spune că automotivația reprezintă unul dintre instrumentele de dezvoltare personală care
diminuează durata momentelor când elevul este demotivat să învețe și îl impulsionează să fie
activ și implicat într-o situație de învățare.
Autocunoașterea (Cunoaște-te pe tine însuți!) este o condiție esențială pentru automotivare.
Noi, ca educatori, trebuie să-i ajutăm pe copii să-și formeze o imagine corectă despre sine, să-și
cunoască potențialul și posibilitatea de a-și depăși limitele pe care uneori ei singuri și le impun
crezând că nu pot rezolva cerințele date. Raportându-ne la trăsăturile de personalitate ale fiecărui
școlar și la nivelul de energie, avem cum să aplicăm strategii de automotivație. Îndemnurile
verbale, încurajările, aprecierile eforturilor depuse au efect pozitiv, intensifică automotivarea,
deoarece elevul devine conștient de ce este în stare să facă, cum se poate angaja într-o activitate
de învățare. Dacă un elev recurge mai des la automotivație, aceasta devine mai intensă. El este
perfect capabil să-și stabilească clar scopul și obiectivele activităților de învățare.
Ca o forță care te direcționează să faci un lucru, automotivația însoțește activitatea
copilului cât timp el se raportează la propria persoană și știe ce îl determină să acționeze într-un
anumit fel. Școlarul automotivat rezolvă sarcinile urmând cu răbdare pași mici care cu
certitudine îl vor conduce spre rezultatul final așteptat, spre performanțe. Energia trebuie dozată
ca să fie suficientă până ce se termină activitatea de învățare.
Dacă noi reușim să-l facem pe copil să-i placă școala, să îndrăgească învățătura, dânsul va
găsi energia și disponibilitatea de a studia cât mai mult.
Atitudinea pozitivă ajută la obținerea performanțelor memorabile, care, la rândul lor
determină creșterea stimei de sine. Cei care au o stimă de sine ridicată își doresc mai mult să
învețe, să facă noi descoperiri, să se autoperfecționeze, sunt mai deschiși spre ascensiune.
„Persoanele care au încredere în forţele proprii învaţă cu mai multă eficienţă decât cele lipsite de
încredere în propriile forţe, chiar dacă, în realitate, acestea din urmă sunt la fel de capabile.”
(Hayes şi Orrell, 2003, p. 215)
Elevul optimist, care își știe propriile competențe, care are încredere în forţele proprii, se
va strădui să atingă performanţe notabile. Ele se vor obține doar pe fondul stabilităţii emoţionale,
fiind capabil să reziste la tensiunile psihice intense declanșate de sarcini dificile pe care trebuie
să le rezolve şi să accepte eventuale eşecuri. În situația în care elevul va întâmpina dificultăţi la
şcoală, o stimă de sine ridicată îl va ajuta să se adapteze, să se refacă și să înfrunte realitatea.
Depistând un oarecare grad de demotivare, e obligatoriu să vedem la care din cele patru
componente ale automotivației e nevoie să insistăm: îi sfătuim pe elevi să fie mai ambițioși
pentru că au șanse reale de a avea performanțe, să fie responsabili în ceea ce fac, să știe că au
libertatea de a veni cu inițiative proprii, să nu-și piardă optimismul chiar dacă se întâmplă să aibă
vreun eșec.
Automotivarea elevului se raportează la:
 Nivelul de inițiativă pentru propunerea scopurilor
  Siguranța că are aptitudinile necesare și competențe dezvoltate în vederea realizării
scopurilor propuse (Îmi doresc să fac asta și sunt capabil.)
 Convingerea că depunând un efort susținut va avea succes
Pentru a-și construi un nivel ridicat de automotivare, e nevoie de existența a patru factori
esențiali:
 Încredere în sine, eficiență
 O gândire pozitivă
 Concentrare pe obiectivele majore
 Un mediu motivațional
Prin asigurarea unei atmosfere de învățare prielnică într-o clasă cu elevi cooperanți putem
face ca aceștia să-și dezvolte nivelul de automotivație care crește odată cu starea de spirit
pozitivă și se diminuează la apariția factorilor negativi.
Automotivația îi diferențiază pe elevi și dezvăluie potențialul fiecăruia, se construiește ca
urmare a experiențelor pozitive în împrejurări de învățare incitante. Copiii automotivați se percep
pe ei înșiși cu șanse de succes în ceea ce fac și au control asupra stilului propriu de învățare.
Dânșii devin din ce în ce mai buni, se perfecționează și preferă să realizeze singuri activitățile
legate de învățare.
Strategiile automotivaționale sunt utilizate intuitiv de către școlari și recurg la ele când
conștientizează că trebuie realizată activitatea de învățare cu efort propriu și primind un feedback
pozitiv din partea profesorilor și a părinților capătă siguranță și încredere.
Cunoscând importanța automotivării și aspectele pozitive sau negative referitoare la stima
de sine, putem face predicţii cu privire la performanţele şcolare şi să întocmim programe şcolare
diferenţiate, individualizate prin care să asigurăm succesul şcolar al fiecărui elev și orice copil
să-și îmbunătățească nivelul de automotivare.