1.

Analizaţi semnificaţia următorului enunţ: „Oamenii comunică întotdeauna,

indiferent dacă sunt conştienţi sau nu de acest lucru”. Aduceţi argumente pentru
sau împotriva acestui enunţ.
Comunicarea se manifestă nu doar prin cuvinte ci chiar prin cele mai mici gesturi care
apar intenționat sau nu, astfel chiar daca noi nu comunicăm verbal celelalte tipuri ale
comunicării se manifestă chiar dacă noi nu suntem conștienți de acest lucru.
2. Comentaţi textul:
„Ori de câte ori se întâlnesc doi oameni, sunt prezenţi, de fapt, şase - este
vorba de fiecare aşa cum se vede el, aşa cum este văzut de ceilalţi şi aşa cum
este el în realitate”. William James
Fiecare individ are o anumită părere despre el însuși, dar la fel de adevărat este faptul că o
altă persoană poate avea o părere diferită, astfel autorul doreşte să evidenţieze faptul că în
cadrul unor relaţii interpersonale, percepţia pe care o avem se poate schimba, fiind influenţată
de imaginea de sine sau de imaginea realităţii. Aceste percepţii se preced succesiv şi
contribuie la dezvoltarea unei idei. Modul în care ne percepem depinde de gradul de
autostimă pe care îl avem. Implicit, echilibrul dintre autocritică şi autoapreciere este impetuos
necesar pentru a fi eficient în controlul emoţiilor.

3. Lucraţi în perechi
Scrieţi, timp de 5 minute, care este impresia pe care o aveţi despre colegul
vostru. Citiţi impresiile, unul celuilalt. Vă recunoaşteţi în ceea ce a scris
colegul despre dvs?
Prin prisma imaginii de sine și a imaginii realității am găsit și enunțuri în care mă
regăsesc dar și afirmații care dovedesc contrariul.
4. Comunicarea didactică. Ce este si care este importanta ei în procesul instructiv-
educativ?
Comunicarea didactică se defineşte ca fiind o activitate organizată cu scopul alegerii acelor
procedee favorabile formării convingerilor privind toate domeniile cogniţiei şi practicii
umane.Asfel,succesul acestei comunicări în procesul instructiv-educativ constă în înlăturarea
oricăror bariere ce pot surveni cum ar fi : modul de exprimare şi de expunere să fie uşor
descifrabil,inteligibil şi la nivelul de înţelegere cu auditoriul , alegerea momentului potrivit în
enunţarea unor sarcini , diferenţele culturale să fie excluse.

5. Perturbări în comunicarea educațională. Forme și metode folosite pentru

eliminarea acestora din actul educativ.
 Datorită unor perturbări,comunicarea didactică, ca şi comunicarea generală interumană eficiența
comunicării poate fi diminuată:
a) perturbări determinate de caracteristicile persoanei angajate în comunicarea didactică
(Profesorul pe de o parte, elevul pe de alta);
b) perturbări determinate de relaţiile social-valorice existente între participanţii la relaţia de
comunicare-didactică;
c) perturbări determinate de particularităţile domeniului în care se realizează comunicarea
didactică
6. Dați un exemplu pentru fiecare tip de feed-back întâlnit în actul educativ.
În sistemul de instruire acționează două tipuri fundamentale de feedback și anume:

Feedback-ul extrinsec – acela care vine dinspre elev către profesor și invers, dinspre
profesor către elev, și

Feedback-ul intrinsec – dinspre profesor către sine însuși sau dinspre elev către sine.

7. Importanța Sistemului informațional în cadrul școlii. Discuții

Sistemul informaţional este o componentă a sistemului de management al
oricărei instituţii, entităţi alături de sistemul organizatoric, sistemul decizional şi
sistemul de metode şi tehnici de conducere, acesta poate fi definit ca totalitatea
datelor, informaţiilor, circuitelor şi fluxurilor informaţionale, procedurilor şi
mijloacelor de tratare a informaţiilor existente într-o unitate, având ca scop să asigure
suportul informaţional necesar pentru stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor.
Sistemul informaţional, prin funcţiile sale, oferă „materia primă
informaţională”cerută de îndeplinirea obiectivelor, exercitarea sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor, atât de către conducere, cât şi de către personalul
de execuţie, având pentru instituţie acelaşi rol ca şi sistemul circulator în cadrul
corpului omenesc.
Corelarea strânsă a sistemului informațional în managementul educațional cu
sistemului decizional și cu organizarea structurală a instituției. Calitatea sistemului
informațional în managementul educațional depinde de calitatea structurii
organizatorice și el trebuie corelat cu structura organizatorică, domeniile, posturile,
treptele de învățământ pentru selectarea, alegerea și transmiterea informației cît mai
ușor. În orice sistem managerial școlar se evidențiază schimbarea activităților de
conducere, de la probleme tehnice și metode bazate pe intuiție, către metode care pun
accentul pe aspectele informațional-decizionale în cadrul unor tratări algoritmizate,
susținute de tehnologiile informaționale performante. Realizarea unității metodologice
 a tratării informațiilor. Pentru ca sistemul informațional în managementul educațional
să lucreze și să răspundă cerințelor instituției, e necesar, ca între toate componentele
sistemului informațional de management educațional, să fie compatibilitate, iar
includerea informațiilor în sistemul informațional de management educațional pe
verticală să se realizeze prin abordarea unei metodologii unice a culegerii, transmiterii
și prelucrării informațiilor.
8. Conflictul. Ce este și care sunt cauzele apariției lor în mediul școlar?
Conflictul este o neînţelegere,o contradicţie, un dezacord, o ceartă, dar definiţia poate
fi extinsă şi la o contradicţie între idei , interese sau sentimente. Într-un conflict pot
exista puncte de vedere diferite între opinii, interese, scopuri, credinţe, convingeri,
experienţe, sentimente şi valori.
Conflictul evocă imagini ale unor stări generate de lucruri nedorite.
Cauzele conflictului în mediul școlar:
- conflictele care apar din diferenţele de opinii asupra problematicii aflate în discuţie;
- conflictele la nivelul diferenţelor de valori care afectează rezultatele grupului, sarcina
sau accesul la rezultate sau sarcină;
- conflictele atribuite dezacordurilor privind calitatea dovezilor utilizate în luarea
deciziilor sau rezolvarea problemelor;
- conflictele atribuite loialităţii personale sau prieteniei care afectează deciziile luate în
cadrul grupului;
- conflictele care își au originea în neînţelegerea intenţiilor, obiectivelor sau scopurilor
negociate de membrii grupului;
- conflicte provenind din închiderea la perceperea recompenselor în urma participării la
activitatea de grup;
- conflictele situate în prejudecăți personale sau alte probleme care nu privesc sarcina
grupului;
- conflicte cu originea în ambiţia, motivaţia sau conducerea unuia sau mai multor
membri ai grupului, elemente percepute de către alţi membri ai grupului ca o potenţială
ameninţare;
- conflictele determinate de înfățișarea fizică sau atractivitatea unei persoane şi
favorurile oferite de către membri ai grupului;
- conflicte atribuite stilului personal (stil de viaţă, stil de comunicare, stil de conducere).
 9 Considerați ca benefică stimularea conflictelor în mediul școlar. Argumentați-vă
răspunsul.
Stimularea conflictelor în mediul educațional este benefică atunci când
conflictele au un scop constructiv educațional, atunci când conflictul este pus în slujba
educației, atunci când conflictele „scapă de sub control” apar efectele negative ale
acestora aducând cu ele nenumărate aspecte negative, îngreunând astfel procesul
educațional.

10 Medierea vs. Negociere în cazul conflictelor la clasă. Discuții.

Pentru a rezolva conflictele, se apelează frecvent la utilizarea medierii – sau a unei a treia
părţi -. Medierea reprezintă ce un proces prin care părţile au posibilitatea, în circumstanţe
sigure şi aflate sub control, de a se concilia, fiind asistate de mediator. Din această
perspectivă, Myers defineşte medierea ca fiind „ intervenţia terţei părţi, neutră în raport cu
părţile aflate în conflict, în rezolvarea conflictului prin facilitarea comunicării şi oferirea de
sugestii”. Medierea duce la reducerea sau direcţionarea conflictului prin realizarea
următoarelor obiective: - reducerea ostilităţii şi frustrării; - păstrează aparenţele asigurând
căile de acceptare a concesiilor prin asumarea vinei acestora; - oferă propuneri de soluţii
alternative; - poate alege locul, modul de comunicare, limitele de timp, participanţii şi lista de
priorităţi a acestora. Metoda este deosebit de eficientă atunci când cele două părţi aflate în
conflict nu mai sunt dispuse la o confruntare onestă, fiind prinse între presiunea organizaţiei
şi neîncrederea reciprocă. Atunci, o a treia persoană cu rol de mediator, va încerca să
provoace sau să favorizeze deschiderea comunicării. În acest fel se reduce emotivitatea şi se
creează oportunităţi sensibil aproximativ egale pentru ambele părţi de a-şi exprima poziţiile.