UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE
DOMENIUL: ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

PORTOFOLIU DIGITAL

NUME STUDENT: BĂLCESCU (DOBRE) O. ROXANA

SPECIALIZAREA: MANAGEMENT EDUCAȚIONAL
ANUL DE STUDIU: I

CRAIOVA, 2022
 STRUCTURA PORTOFOLIULUI DIGITAL

I. Proiect aplicativ colaborativ – Managementul situațiilor

conflictuale dintre elevi;

II. Recenzie carte - Tony Bush, Leadership si management

educațional. Teorii si practici actuale, Editura: Polirom, 2021.

III. Referat – Managementul organizației școlare.

IV. Glosar termeni și concepte din literatura de specialitate.

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

CRAIOVA, 2022
 FACULTATEA DE LITERE
MASTER: MANAGEMENT EDUCAȚIONAL
CURS: FUNDAMENTE ALE MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL

MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR CONFLICTUALE

DINTRE ELEVI

Membrii echipei: Profesor coordonator:

1. Bălcescu Roxana Lect. univ. dr. Alexandru Strungă

2. Cara Alina
3. Cioroianu Pelea Roxana
4. Cristuinea Diana-Loredana
5. Vilău Simona- Cornelia
Anul de studiu: I

SINTEZA PROIECTULUI

CRAIOVA, 2022
A. ÎNTREBĂRI-CHEIE:

⮚ Ce este conflictul şi care sunt principalele surse generatoare de conflict?

⮚ Cum poate fi conflictul pozitiv?
⮚ Cum se poate interveni eficient în soluționarea conflictelor?
⮚ De ce managementul conflictului?

Termenul de conflict provine din latinescul „ conflictus” cu sensul de „ lovire, șoc, ciocnire,
o stare ce se caracterizează prin manifestarea unor tensiuni acumulate în timp sau determintate de
factori de moment, între două persoane sau două grupuri ce au aceleași interese, fie interese
diferite care nu au modalități de înlăturare a acestor tensiuni”. Ca fenomen, potrivit dicţionarului
de sociologie, conflictul semnifică „opoziţia deschisă, lupta între indivizi, grupuri, clase sociale,
partide, comunităţi, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale divergente sau
incompatibile, cu efecte distructive asupra interacţiunilor sociale.”1
Altfel spus, conflictul este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o
componentă cognitivă (gândirea, percepția situației conflictuale), o componenta afectivă (emoțiile
și sentimentele) și o componentă comportamentală (acțiunea, inclusiv comunicarea).
Raportat la aceste definiții, apeland la metoda brainstorming-ului, încercăm să răspundem
la întrebarea Cand te gandești la conflict, ce-ți vine în minte?

Capacitatea de a gestiona cu succes conflictele este o abilitate importantă pentru profesori.

Strategia „corespunzătoare” de gestionare într-o anumită situaţie necesită identificarea originii
1
https://vignette4.wikia.nocookie.net/nccmn/images/1/1c/Dictionar-de-Sociologie-Catalin-Zamfir-Lazar-
Vlasceanu.pdf/revision/latest?cb=20150813042511&path-prefix=ro , accesat la data de 30.12.2021

CRAIOVA, 2022
conflictului, a participanţilor precum şi a relaţiilor lor, în scopul de a aplica tehnica de soluţionare
cea mai eficientă. în mod ideal tehnica trebuie să reducă dimensiunea disfuncţională a
conflictului, astfel încât să se profite de funcţionalitatea acestuia pentru binele tuturor celor
implicaţi. Din moment ce conflictul este inevitabil în organizația școlară / clasele de elevi,
dascălii trebuie să fie pregătiţi pentru a le răspunde, nu neapărat pentru a elimina, pentru că este
imposibil, ci pentru a obţine beneficii de pe urma lor.
În consecinţă, anticiparea și identificarea conflictelor trebuie să constituie primele două faze
ale unui management al conflictelor eficient. Conflictul poate avea dublu rol: un rol pozitiv și un
rol negativ, degenerând în dispute interpersonale generând uneori destructurarea unor relaţii
sociale. În ceea ce privește rolul pozitiv al existenței stărilor conflictuale/ de criză la nivelul
organizației școlare/grupurilor de elevi, așa cum afirmă Mary Parker Follett:
“Să sperăm că... vom avea întotdeauna conflict, de tipul celor care duc la inovaţie, la
apariţia unor noi valori"
Așadar, prin identificarea şi înţelegerea naturii conflictului pot fi abordate în mod eficient
strategii de soluţionare a conflictelor. Cadrele didactice, pentru a le gestiona ca o resursă de
dezvoltare, trebuie să recunoască că există conflict şi că poate fi tratat eficient. Este evident faptul
că, în cadrul oricărei organizaţii școlare, care este un organism în dinamică, transformare,
evoluţie şi nu o structură împietrită, cu o frecvenţă mai mare sau mai mică, vor apărea conflicte –
între ,actorii” instituției respective, între grupurile de elevi, etc.
Din acest punct de vedere, suntem de acord cu afirmaţia lui Richard Hall – conflictul este
un proces organizaţional inerent, şi – până la un punct – benefic, un mijloc de a aduce
schimbarea, de a aduce la lumină disfuncţiile spre a le putea rezolva.
Având în vedere faptul că una dintre activităţile unui cadru didactic este şi cea de a
gestiona relaţiile cu elevii săi, în sensul de observator, de diagnostician al cauzelor generatoare de
conflict, de mediator, în mod firesc managementul conflictului ar trebui să fie un subiect
cunoscut de către toți cei implicați în procesul educațional..

B. OBIECTIVELE LUCRĂRII COLABORATIVE:

CRAIOVA, 2022
 Avand în vedere că la nivelul organizației școlare din țara noastră, domeniul rezolvării
conflictului este un domeniu în curs de cristalizare, în care sunt multe de învățat și de îmbunătățit,
prin demersul teoretico-metodologic inițiat, ne-am
propus să identificăm, să sintetizăm, să completăm și
să explicăm managementul situatilor conflictuale dintre
elevi, în speranța că vom aduce o contribuție utilă și
relevantă pentru practica educațională existentă,
marcând începutul unui proces. Astfel, ne-am propus
următoarele obiective ale lucrării colaborative:
O1 - să identificăm cauzelor apariţiei conflictelor şi să
conştientizăm propriilor reacţii şi comportamente în
soluţionarea acestora;
O2 - să cunoaştem şi să aplicăm etapele de negociere
în vederea soluţionării conflictelor;
O3 - să aplicăm reguli clare și sancțiuni constructive în vederea stopării / rezolvării conflictelor/
îmbunătățirii relațiilor interpersonale în randul educabililor;

Printre cele mai dese cauze se pot enunţa:

- Atmosfera competitivă a procesului - Lipsa priceperilor de rezolvare a conflictelor;
educaţional; - Utilizarea greşită a puterii de către
- Intoleranţa scăzută la frustrare; cadrul didactic;
- Abilităţi comunicative scăzute; - Agresiunile nemotivate din partea colegilor,
- Incapacitatea exprimării emoţiilor negative; criticile aduse familiilor lor, agresarea
- Dorinţa de afi rmare cu orice preţ; prietenilor;
- Invidia, antipatia reciprocă; - Aroganţa, minciunile şi ridiculizarea aspectului
- Lupta pentru dominarea grupului; fi zic.

CRAIOVA, 2022
 În cazul elevilor, conflictele au la bază, de regulă,
competiţia neloială, dorinţa de afirmare cu orice preţ,
invidia, antipatia reciprocă, intoleranţa, nepotrivirile de
caracter, lupta pentru dominarea grupului, comunicarea
slabă, exprimarea nepotrivită a emoţiilor, lipsa priceperilor
de rezolvare a conflictelor, utilizarea greşită a puterii de
către cadrul didactic, agresiunile nemotivate din partea
colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea prietenilor,
aroganţa, minciunile şi ridiculizarea aspectului fizic
Comunicarea ineficientă este o sursă inevitabilă de conflict. Cele mai multe conflicte pot
fi atribuite neînţelegerii sau percepţiei greşite a intenţiilor, sentimentelor, nevoilor şi acţiunilor
celorlalţi. Elevii nu ştiu să-şi exprime în mod pozitiv nevoile şi dorinţele sau le este frică să facă
asta. În ceea ce privește atmosfera competitivă este bine cunoscut faptul că unii elevi sunt
obişnuiţi să lucreze individual pe bază de competiţie, lipsindu-le deprinderea de a munci în grup,
încrederea în colegi şi profesori. Ei nu doresc decât victoria asupra celorlalţi şi dacă nu o obţin îşi
pierd stima de sine. Competiţia apare în toate momentele, chiar în cele în care ea este
neproductivă.
Perspectiva psihosocială asupra managementului
clasei arată că universul clasei „ nu constituie un domeniu
static, ci un câmp dinamic în care se desfășoară jocul unor
forțe multiple: atracție, respingere, afirmare de sine,
ascensiune, retragere, suspiciune, pretenții, stimă. Clasa
este un grup care are propria taină.”2
Clasa de elevi este un spațiu de comunicare
complex care are un potențial crescut pentru apariția unor
conflicte ce pot să deturneze actul didactic de la finalitățile
sale pozitive. Elevii trebuie să fie încurajați să găsească
singuri o soluție înainte de a vorbi cu un adult. De asemenea, trebuie discutat împreună cu elevii
despre consecințele comportamentului lor. Elevii folosesc strategii de rezolvare a conflictelor
diferite de cele folosite de adulți. Strategiile diferă în funcție de vârsta educabililor.

2
Kriekemans, La Pedagogie generale, PUF, Paris, 1989, apud Romiță Iucu, 2006;

CRAIOVA, 2022
 Cei mai tineri tind să aplice strategii de rezolvare a
conflictului cum ar fi reacții fizice reacții agresive,
argumente verbale rostite tare, solicitarea ajutorului unui
adult, părăsirea scenei conflictului, abandonul și renunțarea,
simularea unui comportament „ca și cum nu s-ar fi întâmplat
nimicˮ sau făcând un gest symbolic.
Elevii mai mari tind să utilizeze strategii diferite de rezolvare a conflictelor, cum ar fi
ignorarea acestora, căutarea unei soluții comune prin analiza ambelor perspective, identificarea
celui care are dreptate și care a „câștigatˮ sau negocierea până când toți cei implicați sunt
mulțumiți de soluție. Soluţionarea cu succes a situaţiilor conflictuale impune identificarea şi
conştientizareacauzelor conflictelor pentru a se putea acţiona în vederea folosirii corespunzătoare
a efectelor pozitive, precum şi a reducerii pe cât posibil a consecinţelor negative.
Conflictul interpersonal este un element omniprezent al vieţii clasei de elevi. Cauzele pot fi
multiple, de la diferenţele personale (interacţiunea unor personalități diferite sporește şansele
apariţiei unui conflict), trecând prin diferenţele percepute (copiii percep modul inechitabil de
redistribuire a sarcinilor de lucru , sanctiunilor, recompenselor) şi până la diferenţele funcţionale
(cauzele conflictului sunt cerinţele incompatibile dintre rolurile fiecărui elev în organigrama
clasei).

C. CONCLUZII

„Adevărata descoperire nu înseamnă să găseşti tărâmuri noi, ci să vezi lumea cu alţi ochi.”
(Marcel Proust)

Am încercat, prin intermediul acestei lucrări colaborativer, să venim cu o abordare

multiperspectivală desprinsă în principal din situaţii concrete, reale. Având la bază experiențe și
exemple proprii, oferim o descriere a factorilor și elementelor care au un rol central în cadrul
managementului situaților de criză educațională/ conflictuale apărute în randul educabililor.
În urma studiului realizat și a experienței la clasă conchidem că toți actorii implicate în
procesul educational trebuie să depună eforturi pentru a înţelege conflictul, pentru a nu cădea în
capcana vizualizării în continuare a conflictului într-o perspectivă negativă.

CRAIOVA, 2022
 Scopul general al acestei cercetări este, în primul rând, de natură metodologicoteoretică, în
sensul că reprezintă o contribuţie la studiul conflictului în contextul organizaţional al şcolii,
schiţând o serie de argumente şi strategii pentru gestionarea constructivă a conflictelor în
contextul unei societăți caracterizată de insecuritate socială si juridică, consecințe ce duc, in cele
mai multe cazuri, la încălcarea drepturilor fundamentale ale copilului.
Școala nu este doar locul unde elevii primesc informații, ci, de asemenea, cel mai important
spațiu pentru socializare/ solidarizare. Cauzele conflictelor sunt foarte diverse: interpretarea
diferită a realității, informațiile insuficiente, prejudecăți, stereotipii, comunicarea defectuoasă,
lipsa de incredere, toleranta scazuta, situațiile stresante, diferențele de temperament și de valori,
invadarea spațiului personal. Experiența scolii în prevenirea și combaterea fenomenelor de
violență este relativ limitată, stereotipă, bazată pe sanctiune și mai putin pe prevenție.
În clasă, conflictele pot izbucni din mai multe cauze, intre care: exacerbarea spiritului
competitiv, atmosfera de intoleranta, slaba comunicare dintre elevi si dintre acestia si profesori,
expunerea gresita a emotiilor, absenta capapcitatii de rezolvare a diferentelor, manipularea gresita
a autoritatii profesorului, etc..
Chiar dacă școala este locul în care ar trebui să găsim cele mai bune condiții pentru formarea
și dezvoltarea armonioasă a personalității, trebuie să precizăm că, de multe ori, conflictele și
stările conflictuale degenerează în violență școlară.
Este adevărat că atat noi cat și elevii suntem martorii și senzorii din produsul manifestărilor
prin care conflictele sunt soluționate impropriu iar în aceste sens, se soldează cu repercursiuni
asupra tuturor persoanelor implicate. Din ce in ce mai frecvente în societatea de astăzi dar și în
universul școlii, conflictele de orice tip reprezintă principala cauză a întreruperii comunicării.
Diferențele de mentalitate, de nivel social, nepotrivirile între pesonalități sau caractere în formare
ce caută să se afirme, pot constitui cauze ale conflictelor dintre elevi.
Tacticile de negociere a soluțiilor țin în mare parte de arbitrul conflictului. Un bun manager
al conflictelor va ști să asculte fiecare parte implicată, totul ține de întelegerea obiectivă, detașată
și superioară a problemei ivite.

CRAIOVA, 2022
 În soluţionarea acestor conflicte un rol determinant îl are profesorul. El trebuie să fi e un
pacificator care utilizează, însă, constructiv conflictul în vederea atingerii finalităţilor
educaţionale stabilite. Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele iniţiale concrete ale
conflictului apărut.
Valorificând elementele teoretice privind managementul conflictului, coroborand
experiențele trăite de fiecare dintre noi, considerăm că atunci cand ne propunem soluţionarea
constructivă a stărilor conflictuale, trebuie să urmăm anumite etape:

1. Descifrarea - este etapa în care sunt identificate elementele cheie, nucleul problemei;
2. Explorarea factorilor determinanţi ai conflictului prin elaborarea hărţii conflictului;
3. Formularea de întrebări, confruntarea interpretărilor şi argumentelor proprii;
4. Elaborarea soluţiilor prin stabilirea strategiei, tehnicilor şi tacticilor de soluţionare;
5. Aplicarea - constă în efectuarea de adaptări, de modificări, dezvoltări în funcţie de context;
6. Evaluarea modului de soluţionare, aprecierea nivelului de colaborare şi cooperare

În concluzie, utilizarea repetată şi consecventă a tehnicilor de rezolvare a conflictelor de

către profesori va face ca elevii să fie capabili, după un timp, să-şi rezolve singuri conflictele şi să
nu le aducă de fiecare dată în faţa profesorului.
Acest lucru are efecte beneficii asupra atmosferei din clasă, contribuind la crearea unei
comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe alţii. De asemenea, noi, dascalii nu
trebuie să uităm că sala de clasă este o microsocietate a cărei funcționare necesită stabilirea unor
reguli clare ce se cer respectate de toți membrii grupului școlar.
Respectarea acestor reguli este o condiție a socializării, care înseamnă a învăța să trăiască
împreună în relații de respect reciproc. O bună gestionare a conflictelor interpersonale şi între
grupuri, are întotdeauna, un impact pozitiv asupra randamentelor individuale şi face din
organizaţie un mediu plăcut şi performant.

CRAIOVA, 2022
D. REPERE BIBLIOGRAFICE:

1. Antoniades, A. (2008). „Social Europe and/or global Europe? Globalization and

flexicurity as debates on the future of Europe” in Cambridge Review of International
Affairs, volumul 21, numărul 3, pg. 327-346.
2. Chelcea, S. (2004). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative.
Bucureşti:Editura Economică.
3. Drăgan, I., Nicola, I. (1993). Cercetarea psihopedagogică. Tg Mureş: Editura Tipomur.
4. Frasinenanu, E. S. (2014), Pedagogie - Managementul clasei de elevi, Sitech, Craiova,
2014.
5. Joiţa, E. (1999). Pedagogia – ştiinţa integrativă a educaţiei. Iaşi: Editura Polirom
6. Strungă, A.(2018). Ghid-suport pentru elaborarea lucrărilor aplicative colaborative;
7. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=81&langId=en, accesat în 30.12.2021
8. https://edict.ro/managementul-conflictelor-din-mediul-scolar/, accesat în 30.12.2021
9. https://proudtobeprimary.com/conflict-resolution-activities/, accesat în 30.12.2021
10. http://www.aidrom.ro/wp-content/uploads/2015/08/Suport-de-Curs-Analiza-Complexa-a-
Conflictului-8.06.2015.pdf, accesat în 30.12.2021

CRAIOVA, 2022
 II. PROIECT DE PREZENTARE

Subiectul lecţiei: Soluționarea conflictelor. Acționând

împotriva violenței școlare.
Obiective operaţionale: Elevii vor fi capabili
O1: să definească noţiunile de „violenţă”, „agresivitate”
și „risc”;
O2: să identifice forme de manifestare a violenței în clasa
din care fac parte (dar și în școală și în societate);
O3: să precizeze motivele care îi determină pe oameni să
acționeze violent;
O4: să conștientizeze urmările pe care le are adoptarea unui comportament violent asupra
dezvoltării propriei personalități;
O5: să identifice modalități de prevenire și combatere a situațiilor conflictuale ce pot genera acte
de violență;
O6: să dea un chip violenței și stării pe care aceasta le-o generează.
O7:să identifice căile de soluționare a conflictelor într-un proces de cooperare.

Metode şi procedee: conversaţia, ciorchinele, problematizarea, brainstormingul, studiul de caz,

lucrul în echipă, exercițiul, jocul de rol.

Mijloace didactice: Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Editura Univers
Enciclopedic, 2016, text suport, fişe de lucru, coli albe, planşe, pliante, markere, flip-chart, post-
it-uri de diverse culori, marker, cretă colorată.
Forme de organizare: - pe grupe; - frontal; - individual.
Metode de evaluare: fișa de evaluare, aprecieri verbale.
Scenariu didactic
EVOCAREA
 Moment organizatoric( Stabilirea prezenţei elevilor în clasă, Repartizarea elevilor în patru grupe
de câte patru elevi, Pregătirea materialelor necesare, Distribuirea materialelor utile elevilor)
 Captarea atenţiei elevilor( prezentarea unui scurt text în care este descrisă o situație de manifestare
a violenței, anunțarea temei și a obiectivelor)
REALIZAREA SENSULUI
 Prof. împarte dicționare elevilor și solicită fiecărei grupe de elevi să definească una din noțiunile:
„violență”, „agresivitate”, „risc”, „bullying”;
 Elevii caută noțiunile în dicționar și completează cerința în fișa de lucru a grupei;
 Prof. împarte fișele de lucru elevilor; Leaderul fiecărei grupe formulează răspunsul în fața
colectivului; Prof. solicită alegerea răspunsului corect;
 Elevii citesc cu atenție fișele de lucru;
 Profesoara discută cu elevii și îi ajută să înțeleagă gravitatea faptei prezentate;
 Elevii se consultă în cadrul grupei și aleg răspunsurile posibile sau formulează propuneri;
 Profesoara supune dezbaterii posibilele deznodăminte ale întâmplării prezentate;
 Elevii completează fișele de lucru și participă la dezbateri;

CRAIOVA, 2022
  În urma discuțiilor purtate cu elevii, identifică modalitățile prin care se poate gestiona un conflict,
în funcție de importanța acestuia:
o Ignoră situația (discuția)! Discută problema! Solicită ajutor!
 Prof/ solicită elevilor să identifice tipurile de conflicte ce se pot asocia acestor modalități de
rezolvare; Elevii precizează avantajele și dezavantajele utilizării unor astfel de modalități de
rezolvare.
REFLECŢIA : Profesoara solicită răspuns la întrebările:
- Cum pot fi prevenite situațiile conflictuale ce generează violența?
- Cum arată violența?
- Desenează-i chipul!
- Cum ești tu în astfel de situații?
- Desenează-ți chipul!
 Elevii completează fișa de evaluare – Fișa 3
 Prezintă elevilor clasei câteva exemple de chipuri ale violenței.

EVALUARE ȘI FEEDBACK: Se evaluează activitatea prin jocul Pumnul meu. Fiecare

participant primește o foaie pe care este desenat un pumn și trebuie să completeze desenul cu un
alt desen astfel, încât imaginea nou creată să reprezinte nonviolența.
„Lumea este un loc periculos, dar nu din pricina celor cu adevărat răi, ci din cauza celor care
privesc și nu fac nimic.”(Albert Einstein)

Fișa de lucru 1
Citiți cu atenție textul de mai jos:
Maria este elevă în clasa a VII-a. Orele de curs tocmai s-au încheiat dar, pentru că nu a
terminat de copiat rezolvarea problemei de fizică, nu a plecat acasă împreună cu colegele ei, așa
cum se întâmpla de obicei.
Când să iasă pe poarta școlii a fost acostată de un elev necunoscut care i-a cerut să
plătească o taxă de trecere. Speriată, Maria i-a explicat că nu are bani la ea. Baiatul s-a repezit
la ea, a luat-o de gulerul hainei și, când se pregătea să o lovească peste față, s-a auzit un glas:
- Las-o, măi! Pe ea o lăsăm să treacă, e colegă cu mine.
Scăpată din strânsoare, fetița a luat-o la fugă spre casă, plângând. Nu-i venea să creadă că
a scăpat. Și tocmai Mihai, „repetentul” clasei, să o ajute... Nu s-ar fi așteptat... Dar acum ce-i de
făcut? Să-i spună mamei? Să-i spună doamnei diriginte? Asta nu ar însemna că-l pârăște pe
colegul ei?
Răspundeți la următoarele întrebări alegând răspunsul pe care-l considerați a fi cel corect :
1. Voi cum ați proceda dacă ați fi în locul Mariei?
a) M-aș certa cu respectivul băiat;
b) L-aș îmbrânci cu putere și aș încerca să fug înapoi în școală, să cer ajutor;
c) I-aș oferi inelul sau cerceii în locul banilor ceruți;
d) L-aș implora să mă lase să trec;
e) Altă propunere: ................................................................................................
2. Este Mihai un bun coleg?
a) Da, pentru că și-a ajutat colega aflată în necaz;

CRAIOVA, 2022
 b) Nu, pentru că pune în pericol viața elevilor din școala în care învață, aducând elevi
străini în școala în care învață;
c) Altă părere: .........................................................................................................
3. Prietenele Mariei au procedat corect plecând și lăsând-o singură?
a) Nu, pentru că nu s-au gândit că va trebui să meargă singură acasă;
b) Da, pentru că scrie prea încet;
c) Altă părere: ..........................................................................................................
4. Cum ar trebui să procedeze Maria?
a) Să-i spună mamei ce s-a întâmplat;
b) Să-i mulțumească lui Mihai și să încerce să-i devină prietenă;
c) Să-i mulțumească lui Mihai și să-l plătească din banii ei de buzunar pentru ca s-o
păzească de „băieții răi”;
d) Să ascundă întâmplarea pentru că nu o să se mai întâmple să întârzie;
e) Să-i povestească dirigintei care, împreună cu directorul școlii ar ști ce măsuri
trebuie luate;
f) Să le povestească colegelor ei întâmplarea ca s-o aștepte să meargă împreună;
g) Să uite ce s-a întâmplat;
h) Altă părere: ...........................................................................................................
5. S-ar supăra mama Mariei dacă nu ar afla întâmplarea?
a) Nu, pentru că a fost un incident minor, fără mare importanță;
b) Da, pentru că fiica sa s-a aflat într-o situație ce risca să-i pună viața în pericol;
c) Da, pentru că este normal ca părinții să știe tot ceea ce se întamplă cu copilul lor la
școală sau, în general, în societate;
d) Nu, pentru că Maria a fost învățată de părinți să-și rezolve singură problemele, să
se descurce în orice situație;
e) Altă părere: .............................................................................................................
6. Este obligatoriu ca această întâmplare să fie adusă la cunoștința dirigintei și conducerii
școlii?
a) Da, pentru că aceștia sunt în măsură să ia măsurile ce se impun pentru siguranța
elevilor în cadrul școlii;
b) Da, pentru că altfel situația se poate repeta și cu alți elevi;
c) Da, este o situație ce poate genera conflicte majore sau poate pune în pericol viața
elevilor;
d) Nu este treaba acestora și, oricum, nu este frumos să pârăști;
e) Altă părere: .............................................................................................................
Situația descrisă în textul de mai sus se referă la un tip de conflict ce poate apărea între
elevi, în cadrul clasei sau în afara acesteia.
Există situații în care elevul poate să fie implicat într-un conflict cu alte persoane din
cadrul școlii sau din afara ei: cu un profesor, cu un părinte al altui elev, cu propriul părinte, cu o
persoană străină, necunoscută elevului. Identificați și exemplificați astfel de situații și găsiți,
împreună cu colegii și dirigintele, modalități de soluționare a acestora!

Fișa de lucru 2

CRAIOVA, 2022
 Un conflict se poate rezolva diferit, în funcție de tipul acestuia și, cu siguranță, de nivelul
de dezvoltare intelectuală, afectivă sau psihică a celor implicați. Este necesar ca cei implicați să
aibă o experiență de viață, să știe să-și păstreze calmul în astfel de situații, să prevadă și astfel să
preîntâmpine apariția stării conflictuale.

Ignoră Discută
Modalități de problema!
situația!
gestionare a
unui conflict

Solicită
ajutor!

Ignorarea poate fi extrem de utilă în cazul în care conflictul este unul minor, fără o mare
importanță, sau dacă partenerii implicați în conflict se află pe poziții total diferite (elev mai mic -
elev de vârstă mai mare, elevi cu dezvoltare fizică diferită, elev-profesor, elev-părinte).
Discuția este cea care poate rezolva conflictul încă din faza incipientă, înainte chiar de
apariția propriu-zisă a acestuia; o discuție calmă poate revela ambele „adevăruri” ajutând astfel la
aplanarea stării conflictuale.
Solicitarea ajutorului de la o altă persoană (sau alte persoane) este necesar atunci când
conflictul nu poate fi rezolvat prin metodele mai sus amintite de către cei implicați în conflict.
Este o metodă utilă care poate rezolva în condiții mult mai bune situația aparută.
De exemplu, conflictele dintre copii pot fi rezolvate sigur și rapid de persoanele adulte (cu
condiția să fie obiective, să nu se implice emoțional în conflictul respectiv - cazul unui părinte
care ar ține partea propriului copil fără să țina cont de situația respectivă).

Fișa de evaluare 3
Formulează răspunsuri la următoarele întrebări:
1. Cum pot fi prevenite situațiile conflictuale ce generează violența?

2. - Cum arată violența?

Desenează-i chipul!

3. - Cum ești tu în astfel de situații?

Desenează-ți chipul !
III. RAPORTUL ECHIPEI

CRAIOVA, 2022
1. RAPORTUL DE MUNCĂ ÎN ECHIPĂ

Filosoful american Henry David Thoreau scria: „Să formezi o echipă este doar începutul, să
rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul!”. Nici că se poate mai
adevărat! Într-adevăr, o echipă funcţionează în mod corespunzător atunci când este coordonată de
către un lider care are rolul de a delega responsabilităţi şi sarcini fiecărui membru al echipei şi de
a se asigura că fiecare membru conştientizează importanţă apartenenţei la grup.
Elaborarea acestei lucrări colaborative a însemnat o adevărată provocare pentru noi, avand în
vedere că membrii echipei au fost aleși aleatoriu, fără a interacționa, în prelabil, unii cu ceilalți.
Cu toate acestea, am reușit să stabilim o conexiune solidă. Am ales cea mai bună „interfață” a
noastră și am stabilit, de comun acord, strategia de lucru.
Din punctual meu de vedere, dacă un grup de oameni lucrează împreună pentru un obiectiv
comun şi dacă lucrează împreună la aceeaşi sarcină, atunci aceştia sunt o echipă indiferent de
poziția geografică, problemele actuale – pandemice, imposibilitatea intercțiunii face-to-face etc.
Lucrând eficient împreună o echipă poate reuşi lucruri pe care alţii nu le pot realiza. Nu
pentru că au cei mai buni performeri individuali, ci pentru că lucrează eficient împreună pentru
acelaşi scop. Noi suntem capabili să reflectăm asupra experienţelor şi să adaptăm, în mod
conştient, ceea ce facem la circumstanţele variabile.
Munca noastră a presupus încredere, colaborare, respect şi comunicare, factori care folosiţi
cu tact au condus spre eficienţă şi totodată au adus un plus de valoare echipei noastre. Am depus
tot efortul pentru ca formaţiunea nostră de lucru să funcţioneze precum un tot unitar, avand un ţel
comun. Pentru ca obiectivul principal să fie concretizat, a fost necesară intervenția fiecărui
membru în parte.
Totodată, experiența în sistemul de învățămant ne-a învățat că o echipă bine construită
permite membrilor săi să se concentreze pe valorificarea competenţelor individuale pentru a-şi
creşte în timp eficienţa. Astfel, atribuțiile fiecăreia au fost stabilite, încă de la începutul
proiectului, fiecare membră a echipei acționand asemeni unei piese de puzzle.

Cara Alina

2. REFLECȚII INDIVIDUALE

CRAIOVA, 2022
 2.1. Bălcescu O. Roxana: Știm cu toții că munca în echipă presupune colaborare, încredere,
respect și mai ales comunicare eficientă între membrii acesteia, lucruri de care mulți oameni sunt
speriați și preferă să lucreze singuri. Însă este aceasta decizia cea mai bună? Ei bine, un citat
celebru spune că „un om poate să fie un element foarte important într-o echipă, dar un om nu
poate face o echipă”. Afară de faptul că a diviza o sarcină în atribuții mai mici, face munca mai
eficientă, există multe alte avantaje ale muncii în echipă. De exemplu, lucrând în această manieră,
poți deprinde multe lucruri care pe plan individual ar fi mai greu de obținut. Iată o listă de numai
4 lucruri pe care le-am învățat lucrând în cadrul acestei echipe:
1. Atingerea obiectivelor: Un prim lucru pe care îl fac când intru într-o echipă este de a-mi
stabili obiective. Astfel, toate acțiunile pe care le întreprind au un scop. Însă afară de obiectivele
personale,  există obiectivele echipei. Acestea nu pot fi atinse decât atunci când fiecare membru
al echipei își atinge propriile ținte. Și ce poate fi mai satisfăcător decât atunci când vezi rezultatul
muncii tale?
2. Responsabilitatea: Ca membru al unei echipe, orice acțiune pe care o faci afectează și
sarcinile sau deciziile celorlalți membri. Știind acest lucru, devenim mai responsabili și totodată,
înțelegem ce înseamnă responsabilitatea și învățăm să ne adaptăm la tot felul de situații care ne
obligă să luăm decizii neașteptate pentru a ne duce îndatorirea la bun sfârșit.
3. Lucrul cu oamenii:  Cu toții știm că a lucra cu oamenii nu este ușor iar în orice echipă pot
apărea conflicte, mai ales când aceasta este formată din oameni diferiți ce au, inevitabil, păreri
diferite asupra anumitor aspecte. Însă aceste diferențe de opinie pot fi constructive, de aceea este
important să ascultăm și să comunicăm, astfel întărind relațiile dintre noi.
4. Fiecare membru al echipei este important: Chiar dacă la prima vedere membrii echipei fac
lucruri complet diferite unii față de ceilalți, cu toții au nevoie de informațiile colegilor, astfel
formându-se un lanț. Iar eliminarea oricărui element ce îl formează, duce la căderea întregului.
Totodată, lucrul în echipă ne oferă posibilitatea de a învăța să ne adaptăm la diferite situații.
Bunăoară, situația actuală, atipică aș putea spune, cand întreg procesul de lucru a trebuit să se
desfăsoare în regim online. De asemenea, învățăm să fim empatici, să gestionăm mai bine timpul
și o mulțime de alte lucruri care ne pot fi de folos și în alte medii sau împrejurări.

2.2. Cara Alina: Munca în echipă este cea care îi face pe oamenii obișnuiți capabili de rezultate
neobișnuite. De fapt, munca în echipă a fost competența de care am dat cu toții dovadă atunci

CRAIOVA, 2022
când a trebuit să realizăm sarcinile primite. Am format o echipă bună și fiecare membru și-a
exprimat opinia, și-a împărtășit ideile cu ceilalți iar decizia a fost luată în baza unui dialog liber,
în care fiecare a spus ce gândește, ceilalți au ascultat și au valorificat opiniile expuse.
Ce am învățat lucrând în această echipă?
1. Atingerea obiectivelor: Stabilirea unor obiective clare, discutate și fixate de întreaga echipă a
dus la rezultate foarte bune. De la început, au fost stabilite sarcini, în funcție de ceea ce fiecare
știe să facă mai bine. Apoi, pe tot timpul desfășurat în echipă, am comunicat foarte bine, iar
eventualele nemulțumiri le-au rezolvat prin dialog. M-am concentrat pe obiectivele echipei, nu
doar pe obiectivele personale, am dat dovadă de flexibilitate în program, astfel încât să mă pot
concentra asupra obiectivelor cele mai importante.
2. Responsabilitatea: Știu că atunci când faci parte dintr-o echipă, trebuie să găsești o modalitate
de a colabora cu fiecare dintre membrii ei. Ca membru al unei echipe, orice acțiune pe care o faci
afectează și sarcinile sau deciziile celorlalți membri. Am devenit astfel mai responsabilă și am
valorificat mai bine resursele fiecărui membru, munceam împreună pentru a îndeplini anumite
obiective iar cooperarea pentru inovare și bunele practici duce la rezultatele scontate.
3. Lucrul cu oamenii:  Să lucrez cu colegele de echipă a fost cea mai mare satisfacţie, dar şi o
mare provocare. Am construit încredere – aceasta este baza oricărei echipe, deoarece știam că
fără încredere echipa ar deveni doar un grup de oameni care muncesc împreună.Am apreciat
diversitatea care aduce noi modalitați de gândire și poate genera noi idei și decizii mai bune,
știind că suntem împreună într-o misiune comună.
4. Fiecare membru al echipei este important: Am descoperit că o echipă eficientă este o
echipă echilibrată. Oamenii sunt diferiți dar fiecar emembru al echipie și-a cunoscut propriul rol
și a conștientizat faptul că acesta este extrem de important în obținerea rezultatelor la nivelul
întregii echipe.
O concluzie pe care o formulez după acest exercițiu este aceea că nu doar rezultatul contează,
ci modul în care s-a ajuns la acest rezultat. Mobilizarea și responsabilizarea fiecărui membru au
fost punctele tari care au determinat reușita. Ne-am implicat, ne-am împărtășit informații, am
oferit soluții diverse pentru fiecare problema, colaborarea în proiect a implicat entuziasmul
membrilor echipei, a generat mai multe idei, am simțit sentimentul de apartenență.

2.3. Cioroianu I. Roxana : Lucrul în echipă reprezintă o activitate extrem de motivantă, fiecare
proiect aducând cu sine experienţa contactului cu ceilalţi, bucuria de a beneficia de sprijinul

CRAIOVA, 2022
acestora și de a oferi în același timp. Deși condițiile actuale nu au permis decât o comunicare prin
intermediul tehnologiei, dialogul şi capacitatea de a interacţiona eficient, de a prelua creativ ideile
din grup şi de a oferi în acelaşi timp suport celorlalţi, încrederea, răbdarea şi toleranţa privind
stilul de lucru al fiecăruia au dus la formarea unei echipe bune, entuziaste. Toți membrii echipei
au dovedit un nivel ridicat de implicare și angajament fiind concentrați asupra obţinerii unui
rezultat colectiv. Lucrând împreună cu colegele mele am învățat multe lucruri care îmi vor folosi
cu siguranță în viitor. Dintre acestea :
1. Atingerea obiectivelor: Pentru ca o echipă să funcționeze și să fie productivă, membrii
acesteia trebuie să aibă obiective comune, să se susțină reciproc, să comunice, să colaboreze.
Doar astfel echipa își va putea atinge ținta, iar individul, ca parte a echipei, se va putea bucura de
reușită. Funcționarea echipei noastre s-a bazat pe comunicarea și cooperarea dintre membri. Deși
nu am avut o interacțiune anterioară am vorbit deschis, direct și onest. Întreaga echipă s-a aliniat
în jurul obiectivului comun, fiecare membru îndeplinind sarcinile stabilite de la început pe baza a
ceea ce s-a priceput fiecare să facă mai bine.
2. Responsabilitatea: Lucrul în echipă presupune întotdeauna o responsabilitate colectivă.
Lucrând în echipă pentru un proiect, fiecare membru al grupului este responsabil nu numai pentru
el însuși, ci și pentru ceilalți. Conștientizând că sarcinile trebuie îndeplinite sigur și la timp
pentru că altfel întregul grup este ținut pe loc și nu poate beneficia de potențialele rezultate ale
muncii celorlalți membri, fiecare membru al echipei noastre a dat dovadă de responsabilitate, iar
buna comunicare dintre noi a dus la obținerea rezultatelor dorite.
3. Lucrul cu oamenii:  Lucrul cu oamenii reprezintă întotdeauna o experință de învățare și
perfecționare. Un conflict te poate învăța cum să gestionezi situații viitoare asemănătoare, o
greșeală îți arată ce să nu repeți în viitor, o reușită te face mai încrezător și te motivează să fii mai
bun. Să fac parte din această echipă reprezintă o mare satisfacție pentru mine. Am cunoscut
oameni minunați cu care am lucrat într-un mediu afectiv pozitiv. Am construit împreună o echipă
sudată, funcțională, la baza căreia a stat încrederea, respectul și responsabilitatea esențiale pentru
atingerea obiectivului comun. 
4. Fiecare membru al echipei este important: O bună muncă în echipă necesită ca toată lumea
să-și cunoască locul și importanța sa în echipă. Fiecare are de îndeplinit sarcini clare în funcție
de abilitățile sale. Deși aparent sunt diferite lucrurile pe care le face fiecare membru al echipei, nu
este așa, deoarece munca fiecăruia este în strânsă legătură cu a celorlalți. În echipa noastră ideile

CRAIOVA, 2022
oferite de fiecare dintre noi au fost valorificate. Fiecare membru cunoaște valoarea pe care
contribuția personală o aduce ansamblului.
Munca în echipă pune accent pe relaţiile interpersonale. Ea cere atât o comunicarea deschisă
cât și capacitatea de înţelegere a personalităţii şi sentimentelor celorlalţi. Lucrând în această
echipă am câștigat atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere personal.

2.4. CristuineaDiana-Loredana: Indiferent de activitatea pe care o desfăşurăm, succesul este de

cele mai multe ori, rodul efortului comun, al muncii în echipă. Munca în echipă este definită ca
„o activitate de învăţare, limitată în timp, prin care două sau mai multe persoane învăţă să
execute, în ansamblu şi într-un mod interactiv, una sau mai multe sarcini mai mult sau mai puţin
structurate, în vederea atingerii unor obiective determinate”, conform cercetătorului în domeniu
Jean Prolux.Altfelspus,echipa din care fac parte pentru lucrul de grup este o echipa dinamica din
care fac parte numai cadre didactice cu o vasta experienta.
1. Atingerea obiectivelor: În interiorul unei organizații bine structurate, un rol foarte important
îl are înțelegerea scopului. Există o vorbă care spune: „dacă fiecare înțelege ce are de făcut,
atunci lucrurile vor merge de la sine”.Așadar, principalul factor care stă la baza performanței
echipei noastre rămâne factorul uman. Cooperarea principala cale de legatura,ajută la construirea
unei echipe solide. Planificarea, punerea în execuție și derularea sarcinilor delegate în mod egal
fiecareipersoane,sunt puncte de reper pe traseul realizăriiproiectului de succes.Oricine dintre noi
trebuie să aibă ȋntotdeauna o imagine clară despre cum timpul trebuie gestionat în cel mai bun
mod și despre etapele planificării, pentru fiecare membru al echipei.
2. Responsabilitatea:Munca desemnează acel concept care descrie oamenii care lucreazã
ȋmpreuna ȋntr-o manierã cooperantã. Responsabilitatea ne impune canouã,oamenii din echipa

respectivãsãlucrãmȋmpreun pentru realizarea unui obiectiv comun acesta reprezentând abilitatea

echipei de a lucra eficient ȋmpreuna pentru atingerea unor obiective comune.Echipa este
constituită dintr-un număr restrâns de persoaneavând competenţe complementare, angajate într-
un proiect şi obiective comune şi careadoptă un demers comun, considerându-se solidar
responsabile.

3. Lucrul cu oamenii:  Cu toții știm că a lucra cu oamenii nu este ușor iar în orice echipă pot
apărea conflicte, mai ales când aceasta este formată din oameni diferiți ce au, inevitabil, păreri

CRAIOVA, 2022
diferite asupra anumitor aspecte. Însă aceste diferențe de opinie pot fi constructive, de aceea este
important să ascultăm și să comunicăm, astfel întărind relațiile dintre noi.In cazul de fata,din
acest unghi in echipa mea de lucru nu ne-am confruntat profund cu asemenea situatii.
4. Fiecare membru al echipei este important: Fiecare membru al echipei este important chiar
dacă la prima vedere membrii echipei fac lucruri complet diferite unii față de ceilalți, cu toții au
nevoie de informațiile colegilor, astfel formându-se un lanț. Iar eliminarea oricărui element ce îl
formează, duce la căderea întregului. Abia când lucrurile sunt puse cap la cap și scopul echipei
este îndeplinit, se vede importanța fiecărui membru. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe
care le deprinzi lucrând într-o echipă. Mai poți învăța, de asemenea, să te adaptezi la diferite
situații, să fii empatic, să-ți gestionezi mai bine timpul și o mulțime de alte lucruri care îți pot fi
de folos și în alte medii sau împrejurări.Știm cu toții că munca în echipă presupune colaborare,
încredere, respect și mai ales comunicare eficientă între membrii acesteia, lucruri de care mulți
oameni sunt speriați și preferă să lucreze singuri. Însă este aceasta decizia cea mai bună?Ca o
mica paranteza si concluzie finala,ei bine, un citat celebru spune că „un om poate să fie un
element foarte important într-o echipă, dar un om nu poate face o echipă”. Afară de faptul că a
diviza o sarcină în atribuții mai mici, face munca mai eficientă, există multe alte avantaje ale
muncii în echipă. 

2.5. Vilău Simona Cornelia

„A fi împreună este un început, a rămâne împreună este un progres, a lucra împreună este un
succes.” Henry Ford
”Munca în echipă este o activitate în care un grup de oameni colaborează împreună pentru a
găsi cele mai bune modalităţi de atingere a unui obiectiv comun şi de obţinere a celor mai bune
rezultate posibile” (https://www.business-academy.ro/ )
Din experiența pe care am avut-o colaborând cu colegele din grupă pentru realizarea acestei
lucrări am învățat că:
1. Atingerea obiectivelor presupune în primul rând o etapă preliminară importantă: etapa fixării
obiectivelor. Stabilirea unor obiective SMART precum și stabilirea planului de acțiune de comun
acord cu colegele din grupă a constituit în opinia mea premisa pentru atingerea scopului comun.

Obiectivele stabilite de comun acord, prin dialog permanent, au stat la baza dezvoltării
competențelor transversale prevăzute.

CRAIOVA, 2022
2. Responsabilitatea- atunci când se lucrează în echipă- este mai mare decât atunci când se
lucrează individual.Fiecare membru al echipei este o verigă a unui lanț, fiecare membru are pe
lângă responsabilitatea individuală și responsabilitatea pentru tot ceea ce se realizează în
colaborare cu restul echipei. Astfel, o modalitate de responsabilizare a fiecărui membru al echipei
a constituit-o în cazul nostru împărțirea sarcinilor de lucru, fiecăruia revenindu-i o sarcină în
concordanță cu aptitudinile, abilitățile și experiența de care dispune. Fiecare dintre noi a
contribuit în mod egal la atingerea obiectivelor stabilite.

3. Lucrul cu oamenii este în opinia mea modalitate de autoevaluare personală, o modalitate de

introspecție și de reconsiderarea a capacității de adaptare.Efieciența unei echipe depinde foarte
mult de coeziunea lor și de modul în care componenții săi interacționează, se corelează,
comunică, relaționează și se completează reciproc.Relațiile cu colegele din grupă au fost relații de
colaborare, am comunicat foarte bine chiar dacă ne-am cunoscut doar virtual și de foarte puțin
timp. Consider că am reușit, ca echipă, să lucrăm bine împreună datorită motivației comune
pentru rezultate bune, datorită unei distribuiri echitabile a responsabilităților și nu în ultimul rând
datorită faptului că am urmărit un scop comun.

4. Fiecare membru al echipei este important în realizarea unui scop comun. Dacă un grup de
persoane lucrează împreună pentru un obiectiv comun, atunci aceştia sunt o echipă indiferent de
poziția lor geografică. Echipa este productivă dintr-un singur motiv: pentru că lucrează eficient
împreună pentru acelaşi scop, nu pentru că au cei mai buni performeri individuali.
În ziua de azi se pune tot mai mult accent pe lucrul în echipă; echipa noastră este o echipă
eterogenă – fiecare dintre noi provenim din medii diferite, avem experiențe diferite, aptitudini și
cunoștințe care însumate au condus la atingerea obiectivelor pe care ni le-am propus și implicit
la îndeplinirea scopului comun.

RECENZIE CARTE

CRAIOVA, 2022
 Tony Bush, Leadership si management educațional. Teorii si practici actuale,
Editura: Polirom, 2021.

Lucrarea analizată reprezintă un excelent instrument de lucru pentru managerii școlari, pentru
decidenții din organelle de conducere ale unităților de învațămint și în sistemul educațional în
general
Leadership si management educațional se adresează
cercetătorilor în științele educației, în asiguararea condițiilor
de eficiență în cadrul oragnizaților pe care le conduc.
Autorul acestui volum, Tony Bush creionează cadrul
conceptual de orientare a activității decidenților din sistemul
de învățămant și examinează modele de management pe care
le pune în relatie cu tipare de leadership. Aspectele teoretice
sunt prezentate în considerabile studii de caz din toate
mediile educaționale, de la învățămantul preuniversita la mediul universitar, într-o complexitate
de ipostaze internaționale.
Tematica acestui volum este concentrată în jurul unor concept precum: centralizarea și
descentralizarea în educație, școlile în sistem de management autonom, relatia de interdependență
dintre teorie și practică, precum și natura și trăsăturile managementului educațional.
Totodată, se poate observa cu ușurință faptul că acest volul încorporează, în mod conștient și
comprehensiv un adevărat studiu monografic de referință în literatura de specialitate, analizand în
mod avizat aspecte importante în ceea ce privește teoria și practica actuală în domeniul
managementului educațional.
De asemenea, opinez că lucrarea nu se adresează doar managerilor școlari, ci și cadrelor
didactice care doresc să aprofundeze problemele moderne și contemporane ale organizației
școlare și nu în ultimul rand, cercetătorilor și specialiștilor din aceste domenii de activitate

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

MASTER MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

CRAIOVA, 2022
 DISCIPLINA: FUNDAMENTE ALE MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL

REFERAT

MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE

STUDENTĂ: BĂLCESCU O. ROXANA

ANUL: I

Motto:

CRAIOVA, 2022
 “Pentru a deveni experţi ȋn dinamica schimbării, educatorii trebuie să devină agenţi
competenţi ai schimbării. Pentru a avea vreo speranţă că viitorul pe care ni-l dorim va
deveni realitate, noi trebuie să fim iniţiatorii.” (Block, 1987)

Școala este un sistem deschis, ȋn principal prin interacţiunea permanentă cu mediul ȋn care
funcţionează, realizând cu acesta un schimb de materie, energie şi informaţie. Elementele
organizaţiei şcolare se află ȋntr-o permanentă interdependenţă şi interacţiune, atât ȋn interior cât şi
ȋn exterior, cu mediul socioeconomic şi politic. Eficienţa factorilor interni şi externi este
condiţionată de perceperea lor ca pe nişte inter-relaţii şi ca procese de schimbare.
Organizaţia şcolară modernă are pe de o parte, şansa de a se dezvolta ȋntr- un mediu
extrem de variat, contextualizat, ȋntr-o conjunctură de factori care constrâng sau sunt chiar
contradictori, ceea ce favorizează valorificarea creativităţii, a iniţiativei, cooperării şi comunicării
umane. Pe de altă parte, toate aceste caracteristici ale mediului ȋn care se dezvoltă organizaţia
şcolară, devin, adesea, dezavantaje, întrucât nu se poate stabili o relaţie de determinism clar ȋntre
factori şi efecte, ceea ce reduce şansele cercetării ştiinţifice de a oferi modele general valabile
pentru dezvoltarea oricărei organizaţii şcolare.
Criteriul sursei sau originii factorilor generează: factori interni ce ţin de structurarea şi
functionarea organizaţiei şcolare si factori externi ce ţin de mediul fizico-social. Criteriul
abordării organizaţionale permite realizarea unei clasificări după dimensiunile principale ale unei
organizaţii şcolare în dimensiunea structurală, cea instrumentalstrategică, socio-afectivă și
motivatională şi cea a integrării ȋn comunitate. (Alecu, 2009).
Școala cuprinde un număr de indivizi ce interacţionează ȋn desfăşurarea activităţilor. Forţa
şi calitatea unei organizaţii depinde de competenţele indivizilor şi gradul lor de convergenţă cu
scopurile organizaţionale şi cu tipurile de activităţi ce urmează a fi desfăşurate. Cele trei
capacităţi ale unui angajat ideal sunt următoarele: este capabil să comunice, este dispus să
gândească şi să ȋnvețe de-a lungul ȋntregii vieţi; poate demonstra atitudini şi comportamente
pozitive, responsabilitate şi adaptabilitate. Resursa umană este mai bine înţeleasă şi exercită un
rol major în funcţionalitatea şi evoluţia organizaţională, în special atunci când managerii
conştientizează rolul pe care îl au în organizaţia şcolară, nu numai la nivel formal ci şi informal.
În felul acesta, sunt dispuşi să sacrifice o parte apreciabilă din timpul lor pentru comunicarea şi
pregătirea salariaţilor în filosofia managerială. Prin planificarea resurselor umane se înţelege

CRAIOVA, 2022
ansamblul de procese prin care se stabileşte, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, necesarul
de personal pentru realizarea obiectivelor organizaţiei. Selecţia personalului reprezintă etapa prin
care una sau mai multe persoane sunt alese pentru ocuparea unui post vacant, luând în
considerare calităţile (caracteristicile) necesare pentru satisfacerea cerinţelor postului şi ale
organizaţiei. Selecţia este ultima parte a procesului prin care o persoană din exteriorul
organizaţiei este acceptată să devină membru al acesteia. Succesul procesului de selecţie este
deosebit de important, având în vedere nevoile organizaţiei și resursele consummate.
Orice organizaţie se caracterizează prin existenţa unor scopuri clare şi delimitate pentru a
putea motiva şi angaja indivizii care participă la desfăşurarea activităţilor. Între scopurile
organizaţiei şi cele personale trebuie să existe o minimă compatibilitate. Aceasta nu se realizează
prin eliminarea şi desconsiderarea celor individuale ci prin ȋncorporarea şi integrarea acestora ȋn
scopurile organizaţionale. Astfel, scopurile organizaţionale vor fi acceptate de către indivizi şi
vor genera interacţiuni, practici participative şi acţiuni comune ȋn direcţia realizării lor.
Cultura organizaţională este “mediul intern” care caracterizează fiecare organizaţie, în
care sunt integrați membrii ei – ca indivizi şi grupuri – şi care determină comportamentul şi
eficienţa în organizaţie. Acest factor este indispensabil în funcționarea organizaţiei în ambianţa ei
specifică, întrucât poartă mesajele (uneori deformându-le) şi cuprinde relaţiile interpersonale şi
intergrupale. Specificul culturii școlii vizează:
• Presupoziţiile de bază – “filozofia personalului instituţiei cu privire la educaţie şi valoarea ei
pentru om, importanţa socială a instituţiei şcolare, rolul profesorului etc.
• Valorile culturii şcolii – opinii cu privire la ceea ce este dezirabil pentru ca şcoala să fie mai
performantă.
• Normele culturii şcolii – norme formale – cuprinse în regulamente sau decizii adoptate de
conducerea şcolii; norme informale – nescrise, stabilite de-a lungul timpului de personalul şcolii.
Dezvoltarea culturii organizaţionale a şcolii depinde de stilul managerial, managementul
participativ, munca în echipă, dinamica grupului, comportamentul individual sau motivarea şi
comunicarea fiind factori esenţial (Mihalache, 2011).

De multe ori, când intervine o schimbare, chiar aparent minoră, provoacă un efect
multimplicator. Managerilor le revine sarcina de a acorda atenţie intrărilor din mediul exterior

CRAIOVA, 2022
( legi, reglementări, acorduri cu sindicatele, condiţii economice, oferta de forţă de muncă etc.),
precum şi rolul de a căuta modalități de a influența pozitiv schimbarea organizațională. Directorul
activează, facilitează, clarifică, impulsionează , orientează, degajă sensuri, ajută etc. şi, cu aceasta
ocazie, el creează o atmosferă socio-afectivă în comunitatea şcolii.
După Mihalache (2011), McLeod (2002) subliniază că dezvoltarea culturii şcolii impune
un stil de conducere şi management care:
▪ să ofere o conducere eficientă care încurajează şi implică toţi factorii în analiza critică;
▪ să faciliteze elaborarea unor politici, sisteme şi structuri constructive, ce dezvoltă punctele tari,
susţin o dezvoltare continuă şi creează sisteme transparente;
▪ să includă conceptul de cultură în planul de dezvoltare şcolară, ceea ce permite folosirea
practicilor colaborative la orice nivel, prin precizarea obiectivelor, precum şi prin alocarea
responsabilităţilor şi a resurselor necesare pentru a atinge rezultatele propuse;
▪ să promoveze reflecţia şi dezvoltarea profesională sistematică a cadrelor didactice;
▪ să susţină procesul de evaluare şi de autoevaluare într-o cultură în cadrul căreia adulţii, elevii şi
familiile acestora sunt încurajaţi să vorbească deschis, atât despre succesele lor, cât şi despre
problemele cu care se confruntă.
Climatul unei organizaţii "sănătoase" promovează munca ȋn echipă şi cooperarea ȋntre toţi
membrii săi (Voicu, 2013). Cultura organizaţiei şcolare postmoderne se dezvoltă, în mod special,
prin valorificarea resurselor subiective ale climatului organizational generat de modul de acţiune
al tuturor „actorilor şcolii” (manageri, colectiv didactic, elevi, personal administrativ, părinţi,
reprezentanţi ai comunităţii locale, etc.).
Prin climat organizaţional se înţelege o stare psihosocială, exprimată cultural într-un
context intern şi extern şi este generată de un ansamblu de variabile obiective şi subiective
intersectate într-un câmp psihosocial sau context situaţional (extern şi intern). Acesta străbate
activitatea didactică realizată în cadrul şcolii (Cristea, 2011) și se referă la ambianţa intelectuală
şi morală din interiorul colectivului unei şcoli, la stările emoţionale şi la percepţiile colective.
Este o stare mentală şi emoţional- atitudinală care domină între membrii unei organizaţii şi care
îşi exercită acţiunea cu precădere asupra fiinţelor umane.
Managemetul educațional poartă amprenta provocărilor lumii contemporane. Planificarea
dezvoltării organizaţionale reprezintă un subiect privilegiat în dezvoltarea şcolară. Unul dintre

CRAIOVA, 2022
instrumentele specifice dezvoltării organizaţionale este proiectul care implică, ȋntre altele,
modalităţi anume de punere ȋn valoare a culturii organizaţiei.
În educaţie, va fi nevoie de indivizi care să se implice ȋn cercetare şi ȋnvăţare, de muncă ȋn
echipă şi de un scop comun care să accepte deopotrivă individualismul şi colectivismul ca
esenţiale pentru ȋnvăţarea organizată. De asemenea, organizarea va trebui să fie conectată ȋn mod
dinamic cu mediul ȋn care se desfăşoară, aflat ȋntr-o continuă dinamică.
Managementul organizaţiei şcolare se afirmă ca ştiinţă a educaţiei prin „hibridarea”
rezultatelor cercetării de vârf acumulate în diferite domenii printr-un proces inovator semnificativ
pentru ceea ce reprezintă „noile ştiinţe sociale” (Cristea, 2008).
Obiectul de studiu specific acestei noi ştiinţe a educaţiei îl constituie şcoala ca unitate de
bază a sistemului şi a procesului de învăţământ, dezvoltată în sensul paradigmei curriculumului
confirmată în societatea informaţională. Şcoala modernă, tipică societăţii industrializate, este o
instituţie pedagogică şi socială organizată prin reguli formale, statice şi descriptive, aplicabile în
contexte relativ stabile; cu destule reflexe conservatoare prin care „păstrează chiar elemente ale
societăţii preindustriale” (A.Toffler). Şcoala postmodernă, tipică societăţii informaţionale, devine
o organizaţie dezvoltată în raport de obiective pedagogice care vizează eficienţa activităţilor sale
specifice: educaţia, instruirea, consilierea şi orientarea şcolară, asistenţa pedagogică, formarea
profesională (Cornescu et al., 2004).
Având în vedere cele expuse, managementul organizaţiei şcolare concentrează
problematica domeniului conducerii la trei niveluri de referinţă. Primul nivel este predominant
teoretic, prin elaborarea şi analiza conceptului de management pedagogic; al doilea nivel este
conturat metodologic, prin evidenţierea specificului conducerii manageriale în contextul
sistemului de învăţământ, îndeosebi în cadrul unităţii sale de bază (şcoala). Al treilea nivel este
angajat practic, prin analiza unei activităţi specifice de conducere a sistemului şi a preocesului de
învăţământ - inspecţia şcolară, care trebuie reorientată din perspectiva managementului (dar şi a
teoriei curriculumului).

Bibliografie:

CRAIOVA, 2022
1. Alecu, S., 2009. Idei pedagogice contemporane. Editura didactică și pedagogică:
București.
2. Cristea, S., 2011, Managementul organizaţiei şcolar- note de curs.
3. Cristea, S., 2008.Managementul organizației școlare. Editura de stat didactică și
pedagogică: București.
4. Diaconu , M., 2004. Sociologia educaţiei, Bucureşti, Editura A.S.E.
5. Iosifescu, Ş,. 2001. Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ. Editura
TipoGrupPress: București.
6. Păun , E.,1999. Şcoala. O abordare sociopedagigică. Editura Polirom: Iași.
7. Petrescu , P., Şirinian, L., 2002. Management educaţional. Editura Dacia: Cluj – Napoca.
8. Tudorică, R., 2006. Managementul educaţiei în context european. Editura Meroni:
Bucureşti.
9. Mihalache, D., 2011. Cultura organizațională a școlii. Disponibil la:
http://promep.softwin.ro/promep/news/show/3091, accesat la data de 30.12.2021
10. Tripon., C., Dodu, M. & Raboca, H., 2011. Dezvoltarea organizațională și măsurarea
performanțelor. Disponibil la: http://www.apubb.ro/wpcontent/uploads/2011/02/Dezvoltare-
organizationala-si-masurareaperformantelor1.pdf., accesat la data de 30.12.2021
11. Voicu, S., 2013. Climatul Organizației școlare. Disponbil la:
https://www.scribd.com/doc/121347558/Climatul-organizatiei-scolare, accesat la data de
30.12.2021
12. Cristea, S. 2008. Managementul organizației școlare – Note de curs. Tribuna
învățământului.
13. Cornescu, V., Marinescu, P., Curteanu, D. & Toma, S., 2004. Management de la teorie la
practică. Universitatea din București. Disponibil la:
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap1.htm, accesat la data de 30.12.2021
14. https://www.jsrpublishing.com/userfiles/files/archive_pages/64/5, accesat la data de
30.12.2021

IV. GLOSAR TERMENI DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

CRAIOVA, 2022
 Aria curriculară - reprezintă un sistem de discipline şcolare care au în comun anumite
obiective şi metodologii şi care îşi propune să ofere o viziune interdisciplinară asupra obiectelor de
studiu. Curriculumul naţional românesc este structurat în şapte arii curriculare.
Competenţele - reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite
prin învăţare. Competenţele se formează prin procese de instruire cu o anumită structurare internă
(prin selectarea conţinuturilor strict necesare şi adecvate) şi prin activităţi de învăţare specifice
acestora. În final, acestea permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unor probleme
caracteristice unui anumit domeniu.
Conţinuturile - ca parte a programei şcolare, sunt informaţii de specialitate structurate
prin intermediul cărora se ating competenţele specifice propuse.
Curriculum - sensul lui cel mai larg reprezintă ansamblul proceselor educative şi al
experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar. În sens restrâns,
curriculumul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator în cadrul cărora se
consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala
le oferă elevului. Acest ansamblu de documente poartă, de regulă, denumirea de curriculum formal
sau oficial. Această accepţiune este consemnată în documentele care formează Curriculum
Naţional (cadru de referinţă, 1998).
Idealul educaţional – reprezintă un set de aserţiuni de politică educaţională, care
consemnează la nivelul Legii Educaţiei Naţionale profilul de personalitate dezirabil la absolvenţii
sistemului de învăţământ, în perspectiva evoluţiei societăţii româneşti. Acestea au un rol reglator,
ele constituind un sistem de referinţă în elaborarea Curriculumului Naţional.
Interdisciplinar – fenomen, concept, procedeu, domeniu, element situat „între” discipline
considerate clasice, academice; un curriculum interdisiplinar presupune abordarea „legată”,
interconectată, a unor domenii disciplinare diferite.
Metodologie – ansamblul de metode, procedee şi tehnici puse în acţiune pentru atingerea
unui scop care poate fi ştiinţific (descoperirea unui lucru nou, verificarea unei ipoteze etc., care
formează metodologia ştiinţifică), educaţional (formarea unor competenţe, atingerea unor obiective
etc., care formează metodologia educaţională sau metodologia didactică)), moral, politic, estetic,
fizic, cultural, religios etc.

CRAIOVA, 2022
 Planificare calendaristică – document administrativ alcătuit de cadrul didactic, asociind
într-un mod personalizat elemente ale programei (competenţe specifice şi conţinuturi) cu alocarea
de timp considerată optimă de către acesta pe parcursul unui an şcolar.
Planurile – cadru de învăţământ – reprezintă documentul reglator esenţial care jalonează
resursele de timp ale procesului de predare – învăţare. Planurile – cadru oferă soluţii de optimizare
a bugetului de timp: pe de o parte, sunt cuprinse activităţi comune tuturor elevilor din ţară (TC), în
scopul asigurării egalităţii de şanse a acestora; pe de altă parte, este prevăzută activitatea de
diferenţiere a parcursului şcolar în funcţie de interesele, nevoile şi aptitudinile specifice ale
elevilor.
Programa şcolară – este o parte a curriculumului naţional. Programa şcolară descrie
oferta educaţională a unei anumite discipline pe un parcurs şcolar determinat. Programa cuprinde,
în general: o notă de prezentare, competenţe generale, competenţe specifice şi conţinuturi), valori
şi atitudini, sugestii metodologice. Conceptual, programele şcolare presupun interiorizarea unui
mod de gândire specific fiecărui domeniu transpus în şcoală prin intermediul unui obiect de studiu.
Proiectarea demersului didactic – reprezintă acea activitate desfăşurată de profesor,
care constă în anticiparea etapelor şi acţiunilor concrete de realizare a predării. Proiectarea
demersului didactic presupune: lectura personalizată a programei, planificarea calendaristică,
proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare sau a lecţiilor).
Standarde curriculare de performanţă – sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de
învăţare. Ele reprezintă enunţuri sintetice în măsură să indice gradul în care sunt atinse de către
elevi competenţele generale ale fiecărei discipline, la sfârşitul fiecărei trepte de învăţământ
obligatoriu.
Strategie didactică – ansamblu de decizii asupra organizării procesului educaţional care
optimizează resursele principale de instruire (metode şi mijloace) pentru formarea competenţelor,
în contextul luării în consideraţie a unui număr semnificativ de factori educaţionali; strategia
didactică poate fi concretizată în cadrul unităţilor elementare de învăţare (lecţii), a unităţilor de
învăţare (module) şi, îndeosebi, în cazul desfăşurării activităţii educaţionale pe un timp îndelungat,
în conformitate cu macroproiectarea instruirii.

CRAIOVA, 2022