Împreună pentru o lume fără conflicte

Educatoare: Budihală Tatiana

Etimologic, în limba latină, cuvântul conflict provine din „conflictus” cu sensul de șoc,
lovire, ciocnire. În dicționar, conflictul este definit ca orice formă a relațiilor socio-umane în care
părțile ce interacționează manifestă interese divergente sau opuse.
Nu puţine sunt momentele în care cadrul didactic se confruntă cu unele situaţii aparent
insolvabile care afectează prin obstaculare bunul mers al activităţilor din clasă. O privire
ofensivă, o replică depreciativă sunt capabile să determine un conflict.
Cele mai frecvente surse ale conflictului sunt:
 Percepții greșite ale unor situații datorate prejudecăților, diferențelor de intenții și de
interese;
 Competiție exagerată, agresivitate;
 Discrepanțe în cultura organizațională;
 Criterii diferite de definire a performanței, ambiguitatea definirii ariilor de autoritate și
responsabilitate.
Factorii care afectează cursul unui conflict sunt:
- Personalitățile părților aflate în conflict (există factori de personalitate care determină
predispoziția oponenților de a fi influențabili și de a se angaja în forme distructive sau
prosociale de comportament);
- Probleme implicate în conflict (tipul problemei, dimensiunea, controlul, rigiditatea);
- Contextul socio-cultural;
- Orientarea părților față de conflict (de cooperare, competitivă, individualistă);
- Procese implicate în perpetuarea și escaladarea conflictului.
În managementul educațional există o tipologie a stărilor conflictuale determinată de
„actorii” implicați.
Tipuri de conflicte:

a. Din punct de vedere al efectelor pe care le au asupra evoluţiei activităţii grupului:

- Conflicte funcţionale,

1
 - Conflicte disfuncţionale.

b. Din punct de vedere al subiecţilor aflaţi în conflict:

- Conflict intrinsec individului,

- Conflict interpersonal,

- Conflict între indivizi și grupuri,

- Conflict între grupuri.

c. Din punct de vedere al conţinutului lor:

- Conflictele esenţiale ( de substanţă),

- Conflictele afective.

d. În funcţie de durata și modul de evoluţie:

- Conflictul spontan,

- Conflictul acut,

- Conflictul cronic.

e. Din punctul de vedere al actorilor implicaţi:

- Conflictele între copii,

- Conflictele profesor- copil,

- Conflictele profesori-părinţi,

- Conflicte între profesori.

Conflictele între copii sunt determinate, în cele mai multe cazuri, de următoarele cauze:

2
 - atmosfera competitivă (sunt obișnuiți să lucreze individual, pe bază de competiție, le
lipsește deprinderea de a lucra în echipă, încrederea în ceilalți, dacă nu obțin triumful asupra
celorlalți își pierd stima de sine);
- atmosfera de intoleranță (lipsește sprijinul între colegi, apar resentimente față de
capacitățile și realizările celorlalți, neîncrederea, lipsa prieteniei, singurătatea și izolarea);
- comunicarea slabă (copiii nu știu să asculte și să comunice, să-și exprime nevoile și
dorințele, nu înțeleg sau înțeleg greșit intențiile, sentimentele, neoile și acțiunile celorlalți);
- exprimarea nepotrivită a emoțiilor (copiii nu știu să-și exprime supărarea sau
nemulțumirea într-un mod neagresiv, își suprimă emoțiile);
- absența priceperilor de rezolvare a conflictelor (sunt utilizate modalități violente în
detrimentul celor creative).
- utilizarea greşită a puterii de către profesor (profesorul utilizează reguli inflexibile,
autoritate exacerbată, atmosferă de teama și neînţelegere).
Acest tip de conflict poate fi aplanat prin cooperare copil-copil, copil-grupă, copil-
profesor/educatoare, comunicare, toleranță, expresie emoţională pozitivă.
Conflictele educatoare-copil pot fi evitate printr-o comunicare eficientă completă, prin
luarea deciziilor în mod democratic, prin deprinderea copiilor de a-și exprima emoţiile în mod
constructiv. Trebuie să se țină seama de interesele, dorinţele, trebuinţele copiilor în stabilirea
regulilor, sancţiunilor și să nu se manifeste autoritarism din partea cadrelor didactice.
Conflictele profesori-părinţi sunt determinate de comunicarea defectuoasă datorită
neînţelegerilor, numărului mic de contacte, conflicte de valori, lupta pentru putere (prejudecăţi
ale părinţilor bazate pe experienţele anterioare, neînţelegerea rolului părinţilor sau profesorilor în
educaţia copiilor). Soluţionarea acestui tip de conflict se poate realiza prin:
- informarea periodică a părinţilor în legătură cu realizarea obiectivelor educaţionale, cu
performanțele şcolare ale copilului;

- contacte mai dese în care li se solicită părinţilor sugestii și opinii;

- comunicare completă, clară, pe înţelesul părinţilor a unor aspecte referitoare la procesul

educaţional.

3
Bibliografie:

1. Milcu, M., (2008), Psihologia relațiilor interpersonale, București: Editura Polirom;

2. Neculau, A., (2003), Violența, aspecte psihosociale, Iași: Editura Polirom.