Conflictele şcolare

1
 Conflictul
este o categorie psiho-socio-culturală

Conflictul şcolar
este contradicţia ce apare între
profesori-elevi, elevi-elevi în legătură cu
rezolvarea unor probleme educaţionale
sau personale

Dezacord
Neînțelegere Confruntare
CONFLICTUL
Ciocnire
Disputa
de interese
Cearta 2
 Activitatea cadrului didactic este orientată substanţial
spre prevenirea şi rezolvare situaţiilor de conflict.

Sursele (provenienţa) conflictelor:

1. Valori diferite (morale, intelectuale, religioase, sociale)
2. Percepţiile diferite
3. Interese diferite
4. Steriotipuri sociale
5. Resurse limitate
6. Nevoi psihologice
7. Incompatibilitate (fizică, psihologică, socială, ideologică, religioasă)
8. Crize de personalitate
9. Legislaţia ambiguă

3
 ARBORELE CONFLICTULUI
Conflictul în viziunea lui Daniel Sapiro
este asociat cu un arbore. Fiecare parte a lui
reprezintă o parte componenta a conflictului:

• Solul - mediul social în care izbucneşte

Orice mar care nu conflictul (familia, colectivul, şcoala)
este cules la timp, • Rădăcina - cauzele multiple ale
cade, și din conflictului
semintele lui ia • Tulpina - părţile implicate în conflict
nastere un nou pom. • Scorbura - problema clară definită a
Asa şi orice conflict conflictului
care nu este rezolvat • Florile - emoţiile proprii pozitive şi
negative a celor implicaţi în conflict
la timp serveste
• Frunzele - acţiunile concrete a celor
premisă pentru implicaţi în conflict
nasterea altui • Fructul - soluţia rezolvării conflictului
4
conflict."
 CAUZELE CONFLICTELOR ŞCOLARE

1. Interpretarea diferită a realităţii;

2. Incompatibilitatea şi diferenţele
bio-psiho-sociale;
3. Comunicarea defectuoasă;
4. Lezarea, jignirea sau ofensarea
stimei de sine;
5. Contradicţii de valori;
6. Contradicţii de norme;
7. Comportamente neadecvate;
8. Agresivitatea, violența;
9. Statutul, puterea şi prestigiul;
10. Frustrările repetate;
11. Toleranţa scăzută;
12. Situaţiile stresante,
13. Diferenţele de temperament 5
 CAUZELE CONFLICTELOR ŞCOLARE
ce ţin de profesori
1. Lipsa de experienţă;
2. Probleme personale;
3. Atmosfera competitivă a procesului
educaţional;
4. Abilităţi comunicative scăzute;
5. Incapacitatea exprimării emoţiilor negative;
5. Dorinţa de afirmare cu orice preţ;
6. Invidia, antipatia reciprocă;
7. Lipsa priceperilor de rezolvare a
conflictelor;
8. Utilizarea greşită a puterii de către cadrul
didactic;
9. Agresiunile nemotivate din partea
colegilor;
10. Aroganţa, minciunile şi ironizarea
aspectului fizic 6
 CAUZELE CONFLICTELOR ŞCOLARE
ce ţin de elevi
1. Apreciarea inegală a elevilor în activitate;
2. Supraîncărcarea cu sarcini nediferenţiate;
3. Subiectivitate în evaluarea cunoştinţelor şi a
comportamentelor
4. Neacceptarea exprimării unor opinii opuse,
diferite de cele exprimate de profesori;
5. Afirmarea deschisă a neîncrederii în forţele
elevului, control excesiv;
6. Relaţiile dintre elevi: competiţia din clasă,
rolul grupurilor informale, manifestări
agresive şi de intimidare între elevi;
7. Comunicarea redusă cu părinţii pentru
cunoaşterea evoluţiei elevilor şi crearea
unui parteneriat pentru soluţionarea
tensiunilor apărute;
8. Practicarea stilului permisiv sau a celui rigid,
autocratic. 7
8
 Nivelurile conflictelor şcolare
 Primul nivel –
divergenţa – schimbul de
cuvinte ce exprimă
nemulţumirea,
neplăcerea, insatisfacţia;

 Nivelul doi – ciocnirile -

acţiuni contrarii,
supărarea;

 Nivelul trei – crizele –

întreruperea relaţiilor,
grosolănie, traume psihice
adânci; 9
 Trăsăturile caracteristice ale
persoanelor conflictogene
 Tendinţa de a domina, de a încerca să - şi impună
părerea în orice situaţii;
 Calitatea de a fi peste măsură de principial;
 Deprinderea de ai critica pe alţii, fie şi neîntemeiat;
 Calitatea de a-şi manifesta dispoziţia rea;
 Tendinţa de a interveni în viaţa personală a altora;
 Manifestarea ambiţiei, tendinţa spre independenţă „fac
ce vreau”;
 Calitatea de a fi peste măsură de insistent;
 Comportamentul grosolan, impertinent, dezaprobarea
persoanelor;
 Tendinţa de a aprecia eronat acţiunile altora,
minimalizând rolul lor;
 Tendinţa de a se supraaprecia;
 Iniţiativa de a interveni în cazuri nepotrivite 10
Pentru rezolvarea conflictelor în mediul şcolar
putem folosi următoarele strategii:
 Ascultarea părerilor celor implicaţi în conflict,
apelând la empatie pentru a le înţelege;
 Aflarea motivului real care a generat starea de
tensiune;
 Analiza obiectivă a celor expuse;
 Găsirea unor puncte comune pozitive de la care să
se plece în găsirea soluţiilor;
 Discuţii cu fiecare în parte;
 Punerea unuia în situaţia celuilalt;
 Discutarea conflictului la nivelul grupului, ca studiu
de caz;
 Participarea unei părţi neutre pentru a media si a
consilia pe cei în cauză;
11
 Implicarea în discuţii si a altor factori interesaţi
(părinţi, prieteni, consilier, etc.);
 Antrenarea părţilor în conflict la realizarea unor
proiecte comune;
 Cererea de scuze în mod direct, dând si explicaţiile
necesare în faţa clasei;
 Folosirea sistemului de sancţiuni şi pedepse;
 Raportarea ambelor părţi la situaţii mult mai
dificile, obstacole, ameninţări;
 Analiza consecinţelor pozitive şi negative;

12
CONSECINŢELE CONFLICTELOR
pot fi:

consecinţe negative

consecinţe pozitive

13
 Consecinţe negative

 produc emoţii şi sentimente negative: furie,

anxietate, teamă,suferinţă, tristețe,
agresiune, resentimente, singurătate, stres;
 confuzie afectivă şi cognitivă;
 îmbolnăviri psihice şi organice;
 pot distruge coeziunea şi identitatea
grupului;
 diminuează sentimentul de încredere în sine;
 produc dificultăţi în luarea deciziilor.

14
 Consecinţe pozitive
 creşte motivaţia pentru schimbare, combat
stagnarea;
 îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a
soluţiilor;
 creşte coeziunea unui grup după soluţionarea
comună a conflictelor;
 creşte capacitatea de adaptare la realitate;
 oferă o oportunitate de cunoaştere şi dezvoltare
personală;
 dezvoltă creativitatea;
 consolidează încrederea în sine şi stima de sine
 creşte calitatea deciziilor, eficientizează
activitatea 15
 STILURI DE ABORDARE A CONFLICTULUI
Se disting stiluri diferite de abordare a conflictului:

COMPETIŢIA EVITAREA
este încercarea de a în acest caz conflictul
câştiga, lupta pentru nu este abordat.
drepturile proprii, şi
apărarea poziţii pe COMPROMIS -
care o consideră ÎMPĂRŢIRE
corectă se caută o soluţie
reciproc acceptată
COLABORARE care să satisfacă CONCILIEREA
se lucrează pentru a ambele părţi sacrificiul de sine,
găsi soluţii care să cedarea în favoarea
satisfacă nevoile şi punctelor de vedere
grijile ambelor părţi ale celorlalţi

16
 EPILOG

DACĂ O DATĂ AŢI REUŞIT SĂ

REZOLVAŢI UN
CONFLICT, ESTE SIGUR
CĂ VEŢI REUŞI DIN NOU !
17