Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Masterand:
Hoca Mirela Teodora
Coordonator:
Mălina Dârja
ALBA IULIA
2023
1
MANAGEMENTUL CONFLICTULUI
Termenul de conflict provine din latinescul “conflictus” cu sensul de lovire, soc, ciocnire, o stare ce
se caracterizeaza prin manifestarea unor tensiuni acumulate in timp sau determintate de factori de
moment, intre doua persoane sau doua grupuri ce au aceleasi interese, fie interese diferite care nu
au modalitati de inlaturare a acestor tensiuni.
Conflictul poate avea un rol pozitiv pentru persoanele implicate în el sau un rol negativ, degenerând
în dispute interpersonale,destructurarea unor relaţii sociale.
• reconsiderarea poziţiei celor doi subiecţi ai comunicării sau dintre unul şi mai multi subiecţi,
reformularea mesajelor,
• autocontrol viitor,
• recunoaştere socială din partea celorlalţi (de exemplu se cunosc mai bine necesităţile personale,
sociale şi psihologice, poziţia ierarhică într-o organizaţie, statusurile sociale, rolurile persoana în
cauză se transformă psihologic şi social, fiind predispusă schimbării personale în bine etc.).
1. nevoile fundamentale (care satisfac acele lucruri necesare oamenilor pentru supravieţuire –
precum alimentele, apa şi aerul);
2. valorile diferite (de exemplu, oamenii ce aparţin unor religii diferite pot avea valori diferite);
3. percepţiile diferite (apar atunci când oamenii văd sau gândesc diferit un anumit lucru – de
exemplu doi oameni se pot certa pentru că nu se pot pune de acord asupra unei culori, de fapt
întâmplându-se ca ei să perceapă culoarea diferit);
4. interesele diferite (apar când oamenii au preocupări diferite – de exemplu doi adolescenţi ar
putea să se certe pentru că nu se pot hotărî dacă să meargă la o petrecere sau la film);
5. resursele limitate (se referă la cantitatea limitată în care se găsesc diferite lucruri– nu toţi oamenii
sunt bogaţi în lume sociale, iar deoarece banii sunt o resursă limitată);
6. nevoile psihologice (sunt când oamenii au stări precum se simt capabili, acceptaţi,
îşi pot forma şi dezvolta deprinderi de a face faţă conflictului însuşi. De exemplu:
2
a) Când rădăcina conflictului este reprezentată
de valori diferite, ei ar putea să încerce să înţeleagă şi să respecte punctele de vedere ale celorlalţi
asupra situaţiei respective.
b) Dacă este vorba de percepţiile diferite pe care le avem asupra lucrurilor, oamenii
pot încerca să-şi clarifice propriile puncte de vedere şi să ofere celorlalţi informaţii corecte, pentru a
evita neînţelegerile.
c) Când este vorba de interese diferite, oamenii pot să şi le facă reciproc cunoscute şi să încerce să
găsească o soluţie care să-i satisfacă parţial pe fiecare.
În şcoală, conflictele sunt prezente atât în interiorul diverselor categorii de resurse umane care
constituie organizaţia şcolară (elevi, personal didactic, personal didactic auxiliar, personal
administrativ), cât şi între aceste grupuri, între şcoală şi familie, între şcoală şi comunitatea locală.
Scoala nu este doar locul unde elevii primesc informatii, ci, de asemenea, cel mai important spatiu
pentru socializarea tinerilor. Tot scoala este locul unde elevii vor avea de-a face cel mai probabil cu
conflicte.
Cauzele conflictelor sunt foarte diverse: interpretarea diferita a realitatii, informatiile insuficiente,
prejudecati, stereotipii, comunicarea defectuoasa, lipsa de incredere, toleranta scazuta, situatiile
stresante, diferentele de temperament si de valori, invadarea spatiului personal.
Analiza cauzelor poate oferi atat modalitati de prevenire, cat si solutii ale conflictelor deja existente.
In clasa, conflictele pot izbucni din mai multe cauze, intre care: exacerbarea spiritului competitiv,
atmosfera de intoleranta, slaba comunicare dintre elevi si dintre acestia si profesori, expunerea
gresita a emotiilor, absenta capapcitatii de rezolvare a diferentelor, manipularea gresita a autoritatii
profesorului, etc..
Chiar daca scoala este locul in care ar trebui sa gasim cele mai bune conditii pentru formarea si
dezvoltarea armonioasa a personalitatii, trebuie sa precizam ca, de multe ori, conflictele si starile
conflictuale degenereaza in violenta scolara.
Dintre sursele violentei scolare putem mentiona: mediul familial, mediul social, trasaturile de
personalitate ale elevului, probleme specifice varstei adolescentei, etc.
Noi, dascalii nu trebuie sa uitam ca sala de clasa este o microsocietate a carei functionare necesita
stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toti membrii grupului scolar.
Respectarea acestor reguli este o conditie a socializarii, care inseamna a invata sa traiasca impreuna
in relatii de respect reciproc, excluzand violenta.
Este adevarat ca atat noi cat si elevii suntem martorii si senzorii din produsul manifestarilor prin care
conflictele sunt solutionate impropriu iar in aceste sens, se soldeaza cu repercursiuni asupra tuturor
persoanelor implicate.
3
Din ce in ce mai frecvvente in societatea de astazi dar si in universul scolii, conflictele de orice tip
reprezinta principala cauza a intreruperii comunicarii.
Diferentele de mentalitate, de nivel social, nepotrivirile intre pesonalitati sau caractere in formare ce
cauta sa se afirme, pot constitui cauze ale conflictelor dintre elevi.
O alta categorie de conflicte este generata de dorinta unor elevi de a fi recunoscuti ca lideri ai
celorlalti, manifestand o atitudine dominatoare, in incercarea de a se impune cu orice pret.
In astfel de cazuri, cadrele scolare abilitate trebuie sa intervina prin discutii, consiliere psihologica
individuala dar si prin antrenarea intregii clase in activitati in care fiecare elev sa-si asume, pe rand,
rolul de lider.
Dirigintele va trebui sa incerce mentinerea unei relatii consecvente cu elevul pe care nu trebuie sa-l
priveasca ca pe un copil cu probleme.
Tacticile de negociere a solutiilor tin in mare parte de arbitrul conflictului. Un bun manager al
conflictelor va sti sa asculte fiecare parte implicata, totul tine de intelegerea obiectiva, detasata si
superioara a problemei ivite. Bunul-simt, logica, calmul si respectul sunt prioritare intr-un asemenea
“ joc” al caracterelor, care nu trebuie sa degenereze in spectacol.
De asemenea, pot apărea conflicte între grupuri ale aceleiaşi categorii de resurse umane, între
indivizi şi grup, grupuri şi manageri, ca şi între indivizi şi organizaţia şcolară în ansamblul ei .
cadrul didactic;
- Agresiunile nemotivate din partea colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea prietenilor;
4
În soluţionarea acestor conflicte un rol determinant îl are profesorul. El trebuie să fi e un pacificator
care utilizează, însă, constructiv conflictul în vederea atingerii finalităţilor educaţionale stabilite.
Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele iniţiale concrete ale conflictului apărut.
lupta pentru obţinerea unor funcţii de conducere (şef de catedră sau de comisie metodică,
membru în consiliul de administraţie, director adjunct, director);
dorinţa de afirmare (obţinerea de premii de către elevii lor care participă la diverse concursuri
şcolare).
- Nerezolvarea unor stări mai vechi, pe fondul cărora se acumulează noi tensiuni.
5
• Comunicarea defectuoasă ca urmare a neînţelegerilor sau numărului mic de contacte pe parcursul
unui an şcolar;
• Conflictul de valori şi lupta pentru putere: părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele lor
anterioare sau nu le este clar care este rolul profesorilor în viaţa copiilor.
Îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor conflicte presupune :
In concluzie, conflictul face parte din viata pentru ca el rezulta din diferentele dintre indivizi – odata
acestea acceptate, putem accepta si conflictul si chiar il putem transforma in oprtunitate pozitiva, de
cunoastere, echilibru si progres. Stiinta rezolvarii conflictelor nu presupune ignorarea, negarea,
eliminarea conflictului din viata.
La ora de curs din finalul semestrului, unul din elevi care a lipsit la multe ore de curs este ascultat.
Acesta nu stie raspunsurile la intrebarile recapitulative ale examinarii si obtine o nota pe masura. Se
enerveaza si spune cuvinte obscene legate de materia respectiva in fata cadrului didactic.
Cauze:
Solutii posibile:
În cazul conflictelor cadru didactic elevi sau cadru didactic-părinţi, este raţional ca problemele să fi e
discutate cu fiecare dintre părţi separat, deoarece experienţa a stabilit că punerea celor două părţi
faţă în faţă nu face altceva decât să acutizeze confruntarea. Oricât le va fi pus în vedere cadrelor
didactice că nu trebuie să aibă o atitudine răzbunătoare faţă de elevul care a avut curajul să nu fi e
de acord cu o idee promovată de profesor, vorbim totuşi despre oameni, şi aceste sentimente se vor
manifesta, dacă nu direct, cel puţin voalat.
atenţie şi responsabilitate.
6
- conceperea unor strategii adecvate,care au şanse de a fi acceptate de către părţile implicate;
- apelul la negociere sau învoială, astfel încât să nu existe nici învingător nici învins;
- încurajarea gândirii creative şi a spiritului de a genera soluţii pentru rezolvarea constructivă a confl
ictului;
problemei şi deplasarea atenţiei către alte scopuri şi rezultate; utilizarea a cât mai multe informaţii.
• Organizaţi-vă munca;
• Faceţi de la început orice lucru calitativ, corect pentru a nu mai fi necesar să reveniţi;
• Fiţi calm/calmă;
• Fiţi prietenos/prietenoasă;
7
BIBLIOGRAFIE
4. Management şcolar. Ghid practic pentru directorii de şcoală şi liceu, 2006,