OPTIMIZAREA COMUNICĂRII DIDACTICE

LA CICLUL PRIMAR

AUTOR:prof.înv.primar DEDIU CAMELIA

Şcoala Gimnazială „Gh. Munteanu”-Galaţi

Artizanii direcţi ai educaţiei sunt elevii şi profesorii, puterea se găseşte în mâinile ambelor
părţi, dar partea cea mai mare şi mai dragă sunt elevii, comoara României, deoarece ei merită
întregul nostru efort.
Comunicarea pedagogică reprezintă un principiu axiologic al activităţii de educaţie care
presupune un mesaj educaţional, elaborat de subiect(profesor), capabil să provoace reacţia
formativă a obiectului educaţiei(elevul), evaluabilă în termeni de conexiune inversă externă şi
internă.
Procesul de învăţământ este un act de comunicare didactică iar aceasta presupune întâlnirea
celor doi actori, educatorul şi educatul, în care fiecare şi-a asumat un rol bine definit. Comunicarea
reprezintă un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi procese mentare (confuzii, gânduri,
decizii interioare) sau expresii fizice (sunete şi gesturi). Ea constituie o necesitate şi o activitate
socială.
O posibilă definiţie a comunicării didactice se poate structura pe ideea că ,,aceasta este o
comunicare instrumentală direct implicată în susţinerea unui proces sistematic de învaţare.”
Sarcina dirijării traseului educaţional al elevului revine şcolii, implicit învăţătorului, pe
parcursul ciclului primar, care trebuie să-l informeze şi familiarizeze cu diverse domenii ale
cunoaşterii, dar şi să-l formeze în spiritul cerinţelor societăţii.
Realizarea acestor aspiraţii este favorizată de schimbările care s-au produs în
funcţionalitatea şcolii şi care atrag atenţia asupra rolului proceselor de comunicare şi centrării
activităţii de predare nu pe dascăl, ci pe cel care învaţă. De asemenea, folosirea metodelor active în
procesul de predare-învăţare, democratizarea relaţiei profesor- elev şi diversificarea surselor de
informare pe care le poate folosi elevul, sunt aspecte care, reconsiderate, conduc la realizarea unui
învăţământ de calitate.
Eficienţa procesului de comunicare constă în:
- Ascultarea activă;
- Transmiterea asertivă a mesajului;
- Identificarea surselor de conflict şi utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a
conflictelor.
Ceea ce trebuie subliniat în cadrul procesului de comunicare în şcoală şi devine esenţial în
structurarea unei comunicări, constă în faptul că scopul comunicării îl constituie transmiterea şi
recepţia de semnificaţii, în vederea obţinerii unor efecte pragmatice.
Comunicarea este un proces tranzacţional de predare-primire de informaţii, gânduri,
sentimente. Prin intermediul comunicării se urmăreşte atingerea unor serii de obiective: să fim
receptaţi, înţeleşi, să provocăm o reacţie (o schimbare de comportament sau atitudini). Pornind de la
definiţii diverse asupra comunicării didactice, consider actul comunicării ca o unitate a informaţiei
cu dimensiunea relaţională, aceasta din urmă fiind purtătoare de semnificaţii, contextualizând
informaţia; de pildă, folosesc o informaţie verbală imperativă (vino!, citeşte!, spune! e.t.c.), în
funcţie de situaţie: poruncă, provocare, îndemn, sugestie, ordin, sfat, rugăminte, renunţare etc.
Personal, observ că mesajele verbale pierd tot mai mult teren în faţa cercetării diversităţii
codurilor utilizate (cuvânt, sunet, gest, imagine, cinetică, proximitate etc.) şi a acceptării
multicanalităţii comunicării (vizual, auditiv, tactil, olfactiv etc.). Comunicarea, ca formă de
interacţiune, presupune câştigarea şi activarea competenţei comunicative, care este deopotrivă
aptitudinală şi dobândită. A fi profesor înseamnă nu numai a poseda cunoştinţe de specialitate, dar
şi capacitatea de a le transpune şi traduce didactic, adică posibilitatea de a şti ce, cât, cum, când, în
ce fel, cu ce, cui oferi.
 La ciclul primar deprinderile de comunicare se realizează cu ajutorul unor exerciţii menite a
destinde şi a-l determina pe copil să fie dezinvolt şi să se manifeste prin limbaj cât mai liber cu
putinţă. De aceea, sunt necesare câteva deprinderi de comunicare, şi anume: atitudinea (capacitatea
de conştientizare), influenţele şi încrederea. Nu trebuie ignorat modelul raţiunii
Win-Win(Câştigă/Câştigă)- acel model al persoanelor pentru care soluţiile adoptate sunt reciproc
avantajoase, şcoala fiind o arenă de cooperare, şi nu una de competiţie.
E recomandabil ca şcolarilor mici să li se imprime un stil asertiv de comunicare, bazat pe o
serie de elemente:
 convingerea că toţi colegii sunt egali;
 acordarea importanţei părerilor şi intereselor celorlalţi;
 existenţa unei concordanţe între mesajul verbal transmis, mimică şi gestică;
 mesajele utilizate sunt de genul „eu cred că...”, „mă simt...”.
Specificul formal al actului educativ realizat în cadrul instituţionalizat al şcolii are o pondere
considerabilă în modelarea personalităţii elevilor, iar calitatea educaţiei şcolare influenţează
ulterior, calitatea întregii vieţi.
Calitatea actului educaţional în cadrul şcolii este realizată direct proporţional cu capacitatea
dascălilor de a înţelege semnificaţia acestuia.
Rolul şcolii este acela de a armoniza dezvoltarea copilului cu scopul de a crea cea mai bună
versiune a acestuia. La finalul şcolii, după absolvire (şi nu numai!) abilităţile necesare sunt de
factură modernă:
 lucru în echipă(de la clasele mici se dezvoltă această abilitate, elevii având nevoie de
înţelepciune, înţelegere şi practică);
 ledership (arta de a face pe ceilalţi să-şi dorească să facă ceva de care este convins că
trebuie făcut);
 vorbitul în public-de la clasele primare se dezvoltă această abilitate prin dezvoltarea
unor subiecte la nivelul clasei(Exemplu:despre planete, despre plante, prezentarea
unui mini-proiect);
 managemantul unui proiect. La clasele mici, elevii primesc ca sarcină de lucru
realizarea unui proiect în grupe mici de 2-4-6 elevi, iar un lider(managerul) prezintă
în faţa colegilor;
 lucrul pe calculator în Word, Excel, Power Point.
Pentru a optimiza comunicarea la ciclul primar sunt necesare exerciţii variate care să-i
implice pe toţi copiii în actul comunicării, şi anume: scenete, dialoguri, povestiri, repovestiri pe
baza unui suport vizual la început, relatarea unor întâmplări din viaţa cotidiană sau exerciţii de tipul:
1. Comunicarea te duce cu gândul la...
2. Cuvintele ,,a comunica” şi ,, a spune” pentru tine au acelaşi înţeles?
3. Un coleg îţi comunică ceva. Cum poţi să-i arăţi că eşti atent la ceea ce spune?
4. Când un prieten te jigneşte, cum reacţionezi?
5. Descrie o neînţelegere pe care ai avut-o cu un coleg. Cum ai rezolvat-o ?
Atenţia dată comunicării în clasele primare nu este întâmplătoare, elevii sunt pregătiţi în
şcoală pentru viaţă şi în viaţă, în primul rând, ei au nevoie de competenţe de comunicare, adică de
abilitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte, atât în scris cât şi oral, în cadrul
întregului spectru de contexte sociale: muncă, familie şi timp liber.
Se constată din ce în ce mai des că procesul comunicării în mediul familial, şcolar şi social a
început să se degradeze tot mai mult. Pornind de la aceste consideraţii şi de la faptul că educaţia
unui copil nu se limitează doar la a-l învăţa să scrie, să citească şi să calculeze, ci vizează şi
dezvoltarea unor competenţe de comunicare, de comportare civilizată cu ceilalţi, am hotărât
introducerea opţionalului ,,Arta comunicării”- opţional integrat la nivelul ariilor curriculare: Limbă
şi comunicare, Arte şi Om şi societate.
Disciplina opţională ,,Arta comunicării” a ajutat şcolarul mic să-şi formeze cele mai
elementare norme ale comunicării verbale, nonverbale şi scrise şi să le aplice în viaţă, să se
cunoască pe sine, să gândească pozitiv faţă de colegi, părinţi, profesori, să-şi sporească randamentul
şcolar, să se integreze mult mai uşor în societate.Tema aceasta a fost un centru de interes şi pentru
părinţi, care nu mai au timp suficient să comunice cu propriii copii, oferindu-le astfel părinţilor o
soluţie în rezolvarea unor probleme ridicate de copiii lor la şcoală şi în familie.
Obiective de referinţă şi activităţi de învăţare:
Obiective de referinţă Activităţi de învăţare
1.1 să identifice preferinţele, interesele, - exerciţii de prezentare personală de tipul „Eu
aspiraţiile şi responsabilităţile personale la sunt…",
şcoală, acasă şi în comunitate; - jocuri de autocunoaştere;
- reprezentarea prin desen a caracteristicilor
personale;
- elaborarea unui regulament al clasei şi
afişarea lui;
1.2 să evalueze punctele tari si punctele slabe, -completarea unor fişe personale;
interesele, abilităţile personale; -realizarea ciorchinelui ,,puncte tari – puncte
slabe”;
-exerciţii de scriere a unor cvintete, ghicitori
care să-i reprezinte;
-ilustrarea printr-un desen a ceea ce îi
caracterizează;
1.3 să dezvolte o atitudine pozitivă faţă de -activităţi de grup;
sine ca -joc rol
persoană unică;
2.1 să recunoască, în exemple din viaţa -exerciţii de comunicare verbală, nonverbală;
cotidiană, mesajele de comunicare verbală, -reprezentarea schematică a actului de
nonverbală şi paraverbală; comunicare;
2.2 să desprindă informaţii de detaliu dintr-un -citirea unor povestioare educative;
text dat; -exerciţii de înţelegere a textelor;
-jocuri interactive;
-citirea unor povestioare educative;
-exerciţii de înţeleger
2.3 să exerseze abilităţile de comunicare în -jocuri de rol: situaţii şcolare, evenimente
situaţii cât mai variate; cotidiene, secvenţe de film;
-exerciţii de creaţie individuală şi colectivă:
compuneri, ghicitori,cvintete, eseuri;
-prezentarea unor scenete;
2.4 să manifeste adaptabilitate, independenţă - poveşti, dezbateri, studii de caz;
şi originalitate în comunicare; - jocuri interactive;
- realizarea unor postere,colaje,desene;
2.5 să identifice principalele bariere în -joc de rol;
comunicare; -exerciţii de inventariere a factorilor care
influenţează negativ comunicarea;
2.6 să exerseze abilităţile de ascultare activă; -exerciţii în perechi pentru exersarea
elementelor simple de ascultare activă;
2.7 să exprime trăiri interioare prin culoare; exerciţii de ilustrare prin desen a trăirilor
personale;
-exerciţii de redare prin culoare a unui text
citit;
3.1 să identifice şi analizeze situaţii pozitive -exerciţii de prezentare şi dezbatere a unor
şi astfel de evenimente;
negative din viaţa lor; -joc de rol;
3.2 să formuleze enunţuri simple pro şi contra -exerciţii de negociere şi mediere;
în soluţionarea unor conflicte; -studiu de caz;
3.3 să-şi dezvolte abilitatea de a relaţiona cu
cei din jur manifestând prietenie, toleranţă,
armonie,respectând norme de comunicare şi
comportament civilizat
3.4 să-şi autoevalueze progresul dezvoltării
sociale şi personale, ca urmare a participării
la acest opţional;
-prezentarea unor scenete educative ;
-studiu de caz;
- realizarea unor portofolii personale;
-informări personale comparative cu momentul de
debut al opţionalului;
-prezentarea portofoliilor, a cărţilor create;

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
Nr. de ore pe săptămână:1 oră
Nr. total de ore: 34 ore ( sem. I 17 ore; sem.II 17 ore)
Nr. Unităţi de Ob. Conţinuturi Nr. Săpt. Obs.
crt. învăţare ref ore
1. Autocunoaştera 1.1 Ştiu cine sunt ? 4 I-IV
1.2 Persoane şi evenimente din viaţa mea
1.3 Relaţia mea cu ceilalţi
Evaluare sumativă
2. Comunicarea 2.1 Comunicarea - formele comunicării 19 V-XXII
prin cuvânt şi 2.2 Ascultarea activă
culoare 2.3 Bariere în comunicare
2.4 Copilăria în literatură şi pictură
2.5 Prietenia –floare rară
2.6 Din suflet pentru suflet
2.7 Cartea - izvor de înţelepciune
3.3 „Cuvinte vrăjite”, de Pierre Gamarra
Dramatizare – „Nu numai la şcoală” de
M.Sântimbreanu
„Coroniţa de rouă”- poveste populară
„Prinţul fericit”, de Oscar Wilde
Ziua Pământului - activitate de
popularizare a acestui eveniment;
Concurs de creaţie literară şi plastică –
,,Planeta albastră mereu verde”
Frumuseţea anotimpurilor în cuvinte şi
culoare
Evaluare sumativă
3. Comunicarea 3.1 Comunicarea asertivă 8 XXIVX
asertivă- 3.2 Rezolvarea conflictului prin XXI
modalitate de 3.3 comunicare asertivă
gestionare a 2.7 Problemele mele
conflictului ,,Marea povestire”
,,Cuiele” de Simion Pop
,,Sinceritate” - Poveste cu tâlc
,, Banul muncit”, de Al. Mitru
Evaluare sumativă
4. Evaluarea finală 3.4 Organizarea unei expoziţii cu lucrări, 3 XXXII
portofolii, poze; XXXIV
Diseminarea rezultatelor
Serbarea ,,Arta cuvântului”
 Investigaţiile practice ne-au condus la concluzia că introducerea acestui opţional a avut
consecinţe pozitive asupra comunicării. Competenţele comunicative ale subiecţilor s-au exteriorizat
în anumite comportamente observabile, cum sunt capacităţile:
- de a decodifica cu uşurinţă înţelesul mesajelor obişnuite care le sunt adresate;
- de a-şi exprima gândurile în propoziţii corecte şi clare, în enunţuri orale şi scrise ;
- de a asculta cu atenţie un mesaj pentru a-l recepţiona corespunzător;
- de a stabili relaţii cu alţi copii şi cu adulţi fără teamă şi ezitări;
- de a se informa din surse diferite:cărţi, mijloace mass-media, internet etc.;
- de a comunica civilizat cu semenii.
Beneficiile subiecţilor au fost:
- dobândirea unor cunoştinţe temeinice din sfera comunicării;
- dezvoltarea capacităţii de a opera şi transfera cunoştinţele dobândite ( concursuri şcolare);
- exersarea abilităţilor de comunicare în situaţii de viaţă variate;
- implicarea şi activizarea tuturor elevilor în activitatea de învăţare,
- stimularea capacităţilor intelectuale.
Un alt aspect pozitiv al introducerii acestui opţional a fost îmbunătăţirea relaţiilor
interpersonale între subiecţi,aceştia dovedind:
- un comportament asertiv ;
- empatie în relaţia cu ceilalţi ;
- o mai bună comunicare, susţinută de argumente proprii;
- mai multă toleranţă faţă de cel care comunică;
- recunoaşterea meritelor celorlalţi cu care sunt în competiţie, fără invidie şi răutate.
Aceste activităţi au dezvoltat abilităţile de comunicare ale elevilor, au stimulat creativitatea
lor, şansa de-a învăţa unii de la alţii despre prietenie şi relaţionare, de a-şi exprima sentimentele
într-o manieră constructivă, de-a iniţia activităţi şi de a se prezenta, de-a exprima opinii personale,
de-a alege, de-a lua decizii, de-a comunica cu ceilalţi.
Comunicarea rămâne una dintre problemele importante ale şcolii, la care rar ne gândim, însă
dacă ne-am reuni forţele toţi factorii educaţionali: familie, şcoală, societate, am înţelege că modul
implicat de abordare al ei poate influenţa pozitiv integrarea socială şi evoluţia viitoare a elevilor
noştri.

Bibliografie:

1.Pâinişoara, Ion Ovidiu, 2003,”Comunicarea eficientă”, Editura Polirom, Iaşi

2.Sălăvăstru, Dorina, 2004, “Psihologia educaţiei”, Editura Polirom, Iaşi
3.Şoitu, Laurenţiu, 2001,“Pedagogia comunicării”, Editura Didactică şi Pedagogică, Iaşi