Dezvoltarea comunicării și a

gândirii critice la copii (comunicarea).

Elaborat de :
Ce este comunicarea?
 Comunicarea este cea care face lumea sa
funcţioneze.Aceasta facilitează conexiunile umane
si ne permite sa invatam, sa creştem, sa ne
dezvoltam.
 Nu este vorba doar despre vorbit sau citit, dar si de
a înţelege ceea ce se spune, si in unele cazuri,
ceea ce nu se spune.
 Comunicarea este si cea mai importanta calitate pe
care o poate avea un lider.Si pentru ca sa apreciem
arta comunicării, iata o citata pe aceasta tema:

“Scrie pentru a fi inteles, vorbeşte pentru a fi

ascultat, citeşte pentru a creste.”
Lawrence Clark Powel
 Deci, comunicarea este procesul de transmitere a
informatiei de la emitator (cadru didactic) la receptor
(prescolar ), este un proces informational.
Comunicarea didactică are unele caracteristici,
după cum urmează ;

 Mesajul transmis trebuie să fie

explicit, pentru ca astfel
conținutul transmis să poată fi
receptat;
 Conținutul mesajului trebuie să
fie structurat după o logică
pedagogică, adică să vizeze
înțelegerea acestuia;
 În transmiterea mesajului,
cadrul didactic trebuie să se
implice activ, adică să
selecționeze, organizeze și
personalizeze conținuturile;
În cadrul învățământului preșcolar, toate activitățile însumează
situații de comunicare didactică, prin care preșcolarii deprind o
exprimare corectă și coerentă, își activează vocabularul..
 La grădiniță, copiii încep să își formeze comportamentul de
ascultător (receptor).
 Acest lucru este necesar atât în cadru instituțional, cât și în cadrul relațiilor
inter-personale, pentru ca, comunicarea să poată avea loc și să fie eficientă.
Capacitatea unui copil de a realiza acest lucru este diferită, în funcție de nivelul
de dezvoltare al acestuia.
 Pentru ca mesajul transmis de cadrul didactic să fie recepționat de
preșcolari este nevoie de măiestrie. Dacă mesajul nu este unul
atractiv, adaptat, însoțit uneori de material didactic ajutător, copiii
nu se pot concentra.
 Copiii își exercită calitatea de receptor, în cadrul actului
comunicării, în cadrul activităților de memorizare,
povestire, repovestire, lectură după imagini.
 În cadrul activităților din grădiniță acest lucru se poate realiza spre
exemplu când se abordează ca metodă didactică -repovesti
Este important ca în această postură, cadrul didactic să
ofere încredere copilului, libertate de exprimare, siguranță,
suport, pentru ca copilul să se simtă motivat, valorificat .
 Există anumite situații, cum este cazul jocului de rol, prin care preșcolarul
se poate regăsi în ambele ipostaze ale comunicării: poate fi emițător, dar și
receptor (spre exemplu în jocul „Dea vânzătorul”, „Dea doctorul” ș.a.)
 În ce privește comportamentul de emițător, este necesar ca
preșcolarii să regăsească în educator acest model, pentru ca mai apoi
să îl poată manifesta și ei la rândul lor.
 Într-o situație de comunicare, cadrul didactic trebuie să îmbine
elemente ale limbajului verbal, cu cele ale limbajului nonverbal
(gesturile, expresia feței, poziția corpului), dar și para verbal (ritmul,
tonul vocii).

Cel mai important aspect de care trebuie să țină cont
cadrul didactic este feedback-ul (verbal sau non-verbal).
 Dacă acesta lipsește, educația este incompletă.
 Atât în rolul de emițător, cât și de receptor copilul trebuie să fie
ascultat, încurajat.
 Acest lucru este esențial
deoarece contribuie la for-
marea personalității acestuia.
 Lecturile după imagini aduc o contribuţie însemnată la fixarea şi
precizarea cunoştinţelor copiilor, în activizarea vocabularului şi în
formarea unei exprimări orale corecte şi coerente.
 Prin convorbiri se realizează verificarea cunoştinţelor, sistematizarea
lor, perfecţionarea exprimării într-o formă gramaticală corectă. Acest
gen de activitate este considerat ca mijloc de dezvoltare a vorbirii.
 Prin intermediul povestirii copiii obțin informaţii din întâmplări
veridice sau verosimile( posibile) prezentate în povestiri, poveşti,
basme sau balade, învaţă să-şi exprime liber şi cu uşurinţă impresiile
despre povestirile sau basmele audiate, putând reproduce conţinutul
acestora, dobândesc deprinderi necesare în procesul comunicării cu
colegii, cu adulţii, prin care îşi exprimă cu uşurinţă reacţiile,
gândurile, sentimentele, atitudinile, învaţă să reproducă fără
dificultăţi firul logic al unei povestiri sau chiar întâmplări personale
 De mic copilul este atras de imagini. La grădiniţă, copilul preşcolar
întâlneşte diferite tipuri de imagini prezentate sub formă de jetoane,
tablouri, desene realizate de copii şi adulţi, albume, diafilme.
 După o scurtă convorbire pe baza de imagini, preşcolarii sunt lăsaţi să
povestească sau să facă comentarii libere în legătură cu cele văzute,
pot fi încurajaţi să adreseze întrebări pentru a-şi clarifica unele
neînţelegeri, ceea ce conduce la întărirea operaţiilor de analiză,
sinteză, comparaţie şi interpretare şi la stimularea productivităţii
gândirii.
 Consider că una dintre metodele cu impact maxim în formarea
capacităţilor de comunicare la vârsta preșcolară este jocul didactic.
În acest sens, o ptăm pentru utilizarea diverselor jocuri didactice
precum: „Unde am fost – nu spunem, ce-am făcut vă arătăm”, „Să
comunicăm”, ,,Bate vântul”, „Povesteşte întâmplarea!”, „Ce a uitat
pictorul să deseneze?” etc.

 Sunt de părerea că un educator comunică eficient cu copiii atunci

când cunoaşte particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora.
De asemenea, empatia ajută educatorul să pătrundă în lumea
interioară a copiilor şi să privească lucrurile din perspectiva lor.
Astfel, dificultăţile de interrelaționare, de adaptare la noi contexte
de comunicare pot fi depăşite cu ajutorul unui plan de acţiune bine
stabilit de către educator.
 Activităţile organizate în grădiniţă şi îndeosebi cele de dezvoltare a
limbajului și comunicării orale, fac posibilă formarea eficientă a
capacităților de comunicare, accentual punându-se pe pe dialogul
liber, pe oferirea copiilor a multiplelor posibilităţi de a exersa actul
de comunicare.
 Cadrul didactic trebuie să-i permită copilului să vorbească, să
povestească, să-şi pună gândurile şi trăirile prin utilizarea mijloacelor
verbale, paraverbale,nonverbale; să-i permită copilului să iniţieze el
însuşi relaţia verbală cu adultul şi nu doar să fie cel ce aşteaptă şi
primeşte.
 Acordând cu toţii o mai mare atenţie relaţiilor de comunicare între
noi, ascultându-l cu adevărat pe interlocutor, recepţionând optim
ceea ce ni se comunică, colaborând, putem asigura comunicarea
eficientă în varii contexte sociale.
 Prin urmare, reuşita actului educaţional şi instrucţional din grădiniţă,
indiferent de categoria de activitate, depinde de tactul, priceperea,
ingeniozitatea, creativitatea educatoarei, în a alege cele mai variate
modalităţi de combinare a componentelor comunicării: verbală,
paraverbală şi nonverbală.
 Vă mulțumesc pentru atenție!