Sunteți pe pagina 1din 3

Rolul disciplinei Dezvoltare personală în formarea viitorului adult

Dezvoltarea personală , în sens larg, include activități și experiențe având scopul final de a
asigura starea de conștientizare, de dezvoltare a talentelor și abilităților personale, îmbunătățirea
calității vieții și contribuirea la realizarea aspirațiilor și viselor personale.

În cadrul disciplinei Dezvoltare personală (DP) activitățile de învățare au ca scop


dezvoltarea capacităţii elevului de a se autocunoaşte şi de a-şi exprima într-o manieră pozitivă
interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilităţile de relaţionare şi comunicare, reflecţiile cu
privire la învăţare.

În lecțiile de DP, se formează în primul rând abilităţi şi se dezvoltă atitudini, finalitatea


fiind dobândirea încrederii în sine, starea de bine a copiilor, pregătirea lor pentru viaţă si pentru
viitor.

O notă aparte a disciplinei Dezvoltare personală este dată de contribuţia la dezvoltarea


emoţională, socială şi pentru carieră a elevului. Există o raportare permanentă la ceea ce gândesc
şi simt, precum şi la modul în care se comportă elevii. Aceștia trebuie încurajaţi să adreseze
întrebări, să comunice propriile opinii, să aibă intervenţii argumentate, să reflecteze asupra
temelor puse în discuţie, să manifeste iniţiativă, să exprime idei originale şi emoţii autentice
despre ceea ce învaţă.

Ora de Dezvoltare personală este spațiul în care elevii experimentează, analizează și aplică
diferite modalități de conectare cu sine și cu ceilalți și reflectează la propria persoană și la ce pot
învăța din activitățile în care s-au implicat. Astfel achizițiile dobândesc consistență, se
structurează și pot fi transferate în viața cotidiană, dincolo de cadrul strict al unei discipline
școlare.

Metodele/ tehnicile eficiente în abordarea acestei discipline

Registrul complex al strategiilor didactice, organizate sub diferite forme, stimulează


participarea activă, în mod individual sau în echipă.

Activitățile de învățare îmbină acțiunile individuale cu cele de grup și cu cele în perechi.


De asemenea, activitatea frontală alternează cu activitățile individuale sau în grupuri mici.
Acest joc al organizării interacțiunilor cu elevul este destinat consolidării competențelor de
relaționare, atât de importante pentru individul zilelor noastre care trebuie să se adapteze la
schimbări și situații noi ce apar.

În ceea ce priveşte contextele nonverbale şi informale de realizare a activităţilor de


Dezvoltare personală, sunt recomandate:
- vizite în diferite organizaţii publice sau private (bibliotecă, muzee, companii/ firme, fabrici,
magazine, cabinete, primării, alte şcoli, poliţie etc.),

- participarea la spectacole de teatru, film;

- invitarea la clasă a unor personalităţi de succes din comunitate (actori, sportivi, profesori,
pompieri, medici etc.) sau „întâlniri” cu personaje din desene animate/ filme preferate.

Atunci când este posibil, activităţile vor fi realizate într-un spaţiu neconvenţional, cum ar
fi: parcuri, în curtea şcolii, locaţii din cadrul excursiilor/ taberelor organizate, locuri de muncă
ale părinţilor, ONG/ companii/ firme.

Sub îndrumarea cadrului didactic, copiii vor fi încurajaţi să organizeze şi să participe la


evenimente educaţionale: expoziţii, festivaluri, târguri, ateliere de lucru etc., cu scopul de a
valorifica rezultatele activităţii lor.

Sunt recomandate parteneriatele cu alte clase din şcoală sau din alte şcoli, cu instituții,
apoi se dovedesc eficiente acţiunile de voluntariat şi caritabile, cu ocazia diferitelor sărbători,
cultivând astfel valori, sentimente, atitudini morale, civice.

Metodele activ-participative asigură exprimarea propriilor opinii și creează premise


necesare dezvoltării asertivității. De preferat ar fi utilizarea câtor mai multor jocuri și activități
attractive pentru copii , deoarece facilitează transmiterea cunoștințelor într-un cadru relaxat,
înlăturând clișeele.

La clasa pregătitoare am desfășurat jocul ,, Oglinda” care le-a plăcut foarte mult elevilor.
Organizați în perechi, copiii veneau în fața clasei și cel care era cu fața spre colegi trebuia să
imite mimica și unele gesturi pe care le făcea copilul care stătea cu spatele spre ceilalți.

Un alt joc pentru clasa pregătitoare (care precedă metoda RAI) este „ȘTIU/ VREAU/
POT”. Aceste cuvinte trebuie scrise, cu majuscule, pe o minge ușoară și de dimensiuni
corespunzătoare (poate fi o minge de plajă sau mai mică), care trece pe la fiecare elev. Cine o
prinde trebuie să recunoască sau să citească mai întâi cuvântul, apoi să comunice clasei o
informație despre sine. De exemplu, poate spune „ȘTIU să număr până la 100”, (întoarce mingea
pentru cuvântul următor) „VREAU să mă joc afară.” (întoarce mingea), „POT să alerg foarte
repede”. Este un exercițiu util pentru dezvoltarea stimei de sine, pentru că nu sunt puțini copiii
care par să nu găsească ceva demn de împărtășit de la prima încercare. Cu sprijin (din partea
învățătorului, dar și de la colegi), copiii descoperă că știu și pot mai multe decât credeau. Jocul
se poate folosi pe parcursul și la finalul anului școlar, pentru ca elevii să devină conștienți de
propriul progres.

Un joc asemănător care încurajează comunicarea eficientă este ,, Amestecă, îngheață,


formează perechi” în cadrul căruia copiii își împărtășesc experiențe, păreri, emoții. Auzind
cuvântul ,, Amestecă” copiii se plimbă în fața clasei, iar la comanda ,,Îngheață,formează perechi”
se opresc , se grupează câte doi și discută pe o temă dată. Unul ascultă ce spune colegul, apoi le
împărtășește și celorlalți ce a aflat.

Alte metode ce pot fi utilizate sunt : conversația euristică, dramatizarea, brainstorming


cu scopul de a încuraja exprimarea propriilor idei, păreri, emoții și de a stimula creativitatea.

Dintre unele tehnici ale gândirii critice pot fi utilizate cu succes turul galeriei, ciorchinele,
jurnalul cu dublă intrare, pălăriile gânditoare, cubul, explozia stelară. Problematizarea este o altă
metodă care oferă oportunitatea de a căuta soluţii pentru diferite situaţii de tip investigativ şi de a
stimula curiozitatea și creativitatea elevilor.

Exercițiile şi jocurile desfășurate combină mişcarea, verbalizarea și manipularea unor


obiecte.

Cum pot fi infuzate aceste abordări didactice și la celelalte discipline din învățământul
primar? De exemplu, cum se poate face dezvoltare personală la o oră de matematică?

La ora de matematică, lucrul în echipă antrenează elevii pentru a rezolva conflictele


care apar în cadrul grupului prin munca în perechi/ pe echipe și Dezvoltarea personală ajută la
identificarea modalităților de comunicare eficientă.

De exemplu: să compună o problemă după un exercițiu dat, lucrând în perechi. Acest


lucru presupune colaborare și comunicare eficientă cu colegul, exprimarea propriilor idei , dar și
acceptarea soluțiilor pe care le-a găsit colegul.

De asemenea, atenția permanentă pentru poziția corectă a elevului la masa de scris sau
îndemnul de a păstra spațiul de lucru curat și ordonat, pot constitui niște exemple de siituații în
care Dezvoltarea personală intervine discret în activitățile zilnice la care participă elevii.