Cuprins

I. Introducere............................................................................................................................2

II. Schimbătoare de căldură spirală........................................................................................4

II.1. Particularităţi funcţionale.........................................................................................4
II.2. Avantajele prezentate ...............................................................................................6
II.3. Moduri de curgere ale fluidelor de lucru.................................................................6
II.4. Calculul termic..........................................................................................................7
II.5. Elemente constructive şi dimensionale.....................................................................8
II.6. Elemente de calcul .Caracteristici tehnice.............................................................11

III. Aplicaţie............................................................................................................................12

IV. Descrierea construcţiei şi funcţionării instalaţiei de distilare PU-500.........................16

IV.1. Descrierea construcţiei...........................................................................................16
IV.2. Principiul de funcţionare.......................................................................................17

Bibliografie..............................................................................................................................20

SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ SPIRALE

~1~
 I. Introducere
O exploatare industrială normală a oricărui schimbător de căldură urmăreşte
în primul rând menţinerea regimului termic optim. Prin regim termic optim se
înţelege regimul în care sunt satisfăcute toate cerinţele procesului tehnologic, cu un
consum cât mai redus de agent termic.Într-un asemenea aparat regimul tehnologic
şi regimul termic trebuie să fie în strânsă legătură.

Alegerea celui mai convenabil schimbător de căldură pentru anumite situaţii

se rezolvă în fiecare caz concret în conformitate cu condiţiile pe care trebuie să le
satisfacă.La alegere trebuie să se ţină seama de o serie de factori importanţi, dintre
care fac parte : fluxul termic care trebuie schimbat, condiţiile de temperatură, în
care trebuie să se realizeze schimbul termic, condiţiile de transfer de căldură care
se pot însuma prin coeficientul total de transfer de căldură, rezistenţa hidraulică a
aparatului, tipul de material din care se construieşte şi posibilităţile de protecţie
împotriva coroziunii, posibilităţile de montare a aparatului, posibilităţii de curăţire
a suprafeţei de depuneri.

Cum alegem tipul de schimbător de căldură?

La alegerea tipului de schimbător de căldură se pot avea în vedere
următoarele criterii orientative:

-Cele mai raţionale schimbătoare de căldură pentru cazul fluidelor vapori-lichid, de

cele mai multe ori sunt schimbătoarele de căldură multitubulare cu mai multe
treceri prin spaţiul din interiorul ţevilor.În acest caz, datorită condiţiilor de
temperatură, de obicei sunt adecvate sunt construcţiile care permit dilatarea ţevilor
în lungime.Folosirea schimbătoarelor de căldură multitubulare este recomandată şi
în cazul schimbului de căldură lichid-lichid sau gaz-gaz, însă în loc de a folosii
aparate cu mai multe treceri, este mai comod să se folosească mai multe
schimbătoare montate în serie (schimbătorul de căldură cu mai multe
elemente).Schimbătoarele de căldură multitubulare sunt recomandate şi în cazul
când fluxul termic cerut este mai mare sau foarte mare, şi se impune pentru
realizarea procesului o suprafaţă de schimb de căldură mare.

~2~
-În cazul schimbului de căldură folosind ca fluide vapori care se condensează –gaz
sau lichid-gaz când coeficienţii de transfer de căldură ai celor două fluide sunt
foarte diferiţi ca mărime sunt indicate schimbătoarele de căldură cu aripioare,
fluidul cu coeficientul parţial de

transfer de căldură cel mai mic circulând pe faţa suprafeţei de schimb de căldură pe
care se montează aripioarele.

-Schimbătoarele de căldură cu manta sunt indicate numai pentru fluxuri

tehnologice mici şi când transferul de căldură este realizat ca fenomen secundar
necesar pentru obţinerea unui alt fenomen principal, deoarece raportul dintre
suprafaţa de transfer de căldură şi volumul ocupat de aparat este mic în comparaţie
cu cel de la aparate de transfer de căldură.

- Schimbătoarele de căldură cu serpentină se utilizează de asemenea aproape

numai în aceleaşi situaţii ca schimbătoarele de căldură cu manta.

- Schimbătoarele de căldură cu ţevi coaxiale sunt utilizate pentru debite mici de

flux termic.Ele se pot construi chiar din mai multe elemente conectate în serie.

- Schimbătoarele de căldură în spirală se întrebuinţează de obicei numai pentru

fluxuri termice mari însă cu limitarea presiunii fluidelor maximum 60 N/cm2 sau în
condiţii special la 100N/cm2.Prezintă avantajul unui aparat compact care pe
unitatea de volum poate realiza suprafeţe mari de transfer termic (până la 80m2/m3)

- Schimbătoarele de căldură cu plăci sunt utilizate în cazurile când se impune o

concentrare mare de suprafaţă pe unitatea de volum (se poate ajunge chiar până la
200 m2/m3, când se impun condiţii de igienă speciale şi de recuperarea căldurii
între agenţii de schimb de căldură se poate ajunge până la o recuperare de 80-
85%).Este acceptabil şi pentru fluxuri mari şi fluxuri termice mici, putându-se
modifica uşor mărimea suprafeţei prin eliminarea sau adăugare de plăci.În
utilizarea acestui tip de schimbător de căldură este limitată presiunea agenţilor de
transfer termic.În mod normal se lucreză la presiuni sub 30 N/cm2 şi în condiţii
special până la 60 N/cm2.

~3~
 II. Schimbătoarele de căldură spirală
Schimbătoarele de căldură în spirală (Fig.1) sunt formate din două table
îndoite sub formă de spirală şi din doi pereţi laterali care au rolul să închidă şi să
separe două spaţii prin care circulă în curent paralel sau în contracurent cele două
fluide între care se realizează transferul de căldură.Pentru fiecare dintre aceste
două spaţii există un record central şi unul periferic pentru intrarea şi ieşirea
fluidului.Canalele care se formează pentru circulaţia fluidelor se etanşează prin
diferite sisteme.

Fig.1 Schimbător de căldură în spirală

II.1. Particularităţi funcţionale

Schimbul de căldură spiral se compune din două canale spirale concentric
separate între ele de un perete metalic.Cele două fluide între care se realizează
transferul termic circulă prin cele două spaţii spirale,în echi sau contracurent.

Acest tip de schimbătoare constituie o variantă optimă din punct de vedere al

transferului termic.Se obţin caracteristici de curgere identice pentru cele două
medii.Circulaţia separată a fiecărui fluid printr-un singur canal elimină eventuale
accidente ce ar putea aparea datorită amestecării fluidelor de lucru.

~4~
 Schimbătoarele de căldură spiral se confecţionează din orice metal care
poate fi deformat la rece şi sudat (oţel carbon, oţeluri inoxidabile, aliaje înalte de
nichel şi titan).

Acest tip de schimbătoare de căldură se caracterizează prin eficienţă

înaltă:cele două fluide nu vin deloc în contact, iar pierderile prin radiaţii sunt mici.

Principiul de funcţionare (Fig.2) al acestui tip de schimbătoare de căldură

este: fluidul cald intră prin centrul schimbătorului şi curge din interior spre
exterior, în timp ce fluidul rece intră pe la periferia schimbătorului şi curge spre
centru.Cele două fluide de lucru curg astfel în contracurent.

Schimbătoarele de căldură spirale au suprafaţa de transfer termic de 0,5 până

la 250 m2.

Fig.2 Schema de circulaţie a fluidelor de lucru prin schimbătorul de căldură spiral

II.2. Avantajele prezentate de schimbătoarele de căldură în

spirală:

~5~
  viteza fluidelor care circulă prin spaţiul spiral într-o secţiune de formă
dreptunghiulară este constant fără locuri în circulaţie lentă unde să se poate
acumula depuneri şi să poată apărea fenomenul de coroziune.
 viteza constantă şi lipsa schimbărilor bruşte de direcţie face ca pierderea de
presiune să fie mai redusă decât în cazul altor tipuri de schimbătoare de
căldură.
 distanţa relativ mică dintre cele două table îndoite (6-15 mm) favorizează
deplasarea fluidelor la viteze mai mari (pentru vapori până la 20 m/s, pentru
lichide până la 2 m/s), realizarea unei turbulenţe corespunzătoare , ceea ce
atrage după sine mărirea coeficientului total de transfer de căldură.Se poate
ajunge până la coeficienţi totali de transfer de căldură de 3500 W/m2.grd.
 dispunerea în spirale paralele a tablelor separatoare, duce la o concentrare
mai mare de suprafaţă de transfer de căldură (se ajunge până la 80 m 2/m3)
ceea ce face să se ocupe un spaţiu mai redus.Ţinând seama şi de mărimea
coeficientului de transfer de căldură, eficienţa unui m3 de schimbător de
căldură este echivalentă cu cea a unei suprafeţe de circa 150 m2 în
schimbător de căldură multitubular.

Fabricarea acestor schimbătoare de căldură este mai complicată şi pune

restricţii de presiune mai mari decât schimbătoarele de căldură multitubulare.În
general presiunea de lucru nu depăşeşte 60 N/cm 2 şi numai în cazuri speciale se
poate ajunge la 100 N/cm2.
Totuşi avantajele lui au făcut sa îşi găsească din ce în ce mai multe aplicaţii .

II.3. Moduri de curgere ale fluidelor de lucru

a) Curgere spirală- curgere spirală

Cele două fluide de lucru circulă complet în contracurent : fluidul cald intră
pe la centrul schimbătorului şi curge dinspre interior spre exterior, iar fluidul rece
intră pe la periferie şi curge spre centru.
Schimbătorul se poate monta în lungul axei sale verticale sau în lungul axei
orizontale.La montarea în lungul axei orizontale , la rate de curgere mici, tind să
se acumuleze depuneri solide la partea inferioară a fiecărei spirale.Dacă un mediu
~6~
este sub formă de vapori, atunci schimbătorul se montează în lungul axei sale
verticale şi va fi prevăzut cu o ieşire adiţională pentru condensat.

b) Curgere spirală- curgere transversală

Un fluid de lucru curge în spirală ,celălalt transversal, paralel cu axa

elementului spiral.Zona cu mediul în curgere spirală este sudată la fiecare parte ,
iar mediul în curgere transversală trece prin spaţiul interspiral deschis.
Schimbătorul se utilizează pentru volume specifice mari de vapori / gaz ,
vapori / lichid, sau amestecuri.El poate funcţiona ca şi condensator sau ca şi
vaporizator.La utilizarea ca şi condensator, configuraţia schimbătorului permite
combinaţia între viteze mari ale lichidului în zona spirală închisă şi căderi mici de
presiune ale amestecului de vapori.La utilizarea ca şi vaporizator, schimbătorul
poate funcţiona la presiuni de operare joase sau sub vacuum, datorită secţiunii
transversale mari şi înălţimi mici.Viteza vaporilor poate fi controlată iar căderile de
presiune pot fi minimizate.

c) Combinaţii curgere transversală şi spirală-curgere spirală

În acest caz, secţiunea centrală este astfel concepută încât să distribuie

uniform vaporii în elementul spiral deschis.Necondensatul intră prin pasajul relativ
îngust de la partea superioară şi curge în spirală şi în contracurentul cu mediul de
răcire spre exterior.Mediul de răcire intră pe la periferie şi curge în spirală spre
centru.

II.4. Calculul termic

La calculul termic fluxul termic se stabileşte pe baza ecuaţiilor calorimetrice,

ţinând seama dacă este sau schimbare de stare al fluidului respectiv şi în acelaşi
timp, ţinând seama ca fluxul termic dintre cele două fluide să fie egale.Debitele
dintre cele două fluide se pot determina din fluxul termic dacă acesta este
condiţionat, sau debitul unuia din fluide este condiţionat de condiţiile de transfer
termic şi fluxul termic al celuilalt fluid.

~7~
 Diferenţa medie de temperatură între fluidele între care are loc transferul de
căldură se determină ţinând seama că în cazul acestui aparat transferul de căldură
are loc în perfect contracurent.
La calculul coeficientului total de transfer de căldură trebuie să se ţină seama
de condiţiile concrete ale celor două fluide şi ale aparatului.Ţinând seama de
construcţia aparatului la culculul vitezelor trebuie să se ţină seama de debit şi
secţiunea reală de trecere prin aparat pentru fiecare fluid.
Pentru calculul coeficienţilor de transfer de căldură (parţiali) trebuie să se
determine echivalentul fiecărui canal ţinând seama de faptul că în realitate canalul
are o secţiune dreptunghiulară constantă pe tot parcursul fiecărui fluid.pentru
proiectarea unui schimbător de căldură în spirală se ia de obicei distanţa între cele
două suprafeţe de schimb de căldură 8-20 mm(grosimea canalului) şi lungimea
600-1200 mm(lungimea canalului aproximativ egală cu lăţimea spiralei din care
face parte peretele despărţitor.
Conform datelor experimentale coeficienţii de transfer de căldură(parţiali)
sunt cu circa 60% mai mari decât cei calculaţi pe baza relaţiilor obişnuite,ţinând
seama de criteriul lui Reynolds şi Prandtl în cazul când criteriul lui Reynolds Re
>6000.Din aceste motive pentru calculul coeficienţilor de transfer de
căldură(parţiali) trebuie să se facă corecţia prin înmulţire cu 1,6 a valorii calculate
pe baza relaţiilor obişnuite.
Valorile obţinute în acest mod după datele din literatură sunt valorile pentru
ţevi drepte, iar pentru spirale trebuie să fie amplificate cu un coeficient dat de
relaţia:

ε=(1+3,54 )

II.5. Elemente constructive şi dimensionale

Pentru proiectarea schimbătorului de căldură spiral se recomandă

următoarele elemente:
-pasul spiralei sau distanţa dintre spire(t) se ia intre 8-20mm în funcţie de
debit pentru respectarea condiţiilor de viteză.

~8~
 -inălţimea spiralei sau lăţimea tablei din care este confecţionată spirala
h=600…1200 mm,ţinând seama de aceleaşi elemente ca şi la pasul spiralei.
-grosimea tablei din care confecţionează spirala se ia minimum 3mm sau cea
rezultată din calculul de rezistenţă în funcţie de presiune şi lungimea aparatului.
-diametrul interior al spiralei(d) se ia pe criterii constructive în funcţie de
înălţimea spiralei 300-800 mm.
-grosimea nervurii centrale de care se leagă cele două spire se ia 15-20 mm ,
iar inălţimea(lungimea) acesteia cu 20-30 mm mai mică decât înălţimea
spiralei.Lăţimea nervurii este determinată în funcţie de diametrul interior al spirei
şi pasul spirei.
În realitate, într-un schimbător de căldură în spirală sunt două spirale, una
interioră şi alta exterioră care au raze de pornire diferite(r ’ si respectiv
r’’).Lungimea totală a foilor spiralelor se determină în funcţie de suprafaţa de
schimb de căldură şi înălţimea spiralei.Fiind două spirale,lungimea totală a
spiralelor este:

L=

Prin diametrul interior al spiralei se înţelege diametrul de pornire al primei

spirale.Cele două spirale în funcţie de debitul de fluid şi viteza necesară de realizat
pot avea distanţe între spire diferită(t1 şi respectiv t2).
Fiecare spirală are un număr de spire, totalul unei spirale fiind cu ½ spire
mai mare decât celălalt.Neconsiderând jumătate de spirală care este începutul, raza
începutului spirei pe spirele 1 şi 2 se poate determina cu aproximaţie lungimea
ambelor spirale ,deci lungimea tablei din care trebuie să se confecţioneze aparatul.

L=π

Suma care reprezintă suma razei de început a tuturor spirelor din spirala 1, este:

în care ultima paranteză este o însumare a numerelor naturale , suma unei progresii
aritmetice deci este:

~9~
 S1 =

unde a1 este primul termen , n- numărul de termeni , r-raţia.

Pentru cazul a1= 1; n=n-1; r=1 de unde:

Pentru spirala 2 se obţine:

în care ţinând seama de cele două progrese aritmetice se obţine:

ţinând seama de realaţiile anterioare şi de sumele respective se obţine:

n=

din care în funcţie de , şi aleşi şi L calculate se poate deduce numărul de

spire întregi .Ecuaţia fiind o ecuaţie de gradul doi admite două rădăcini din care
una reală care dă valoarea lui n.
Diametrul aparatului se poate considera:

D=2 ]

Diametrele racordurilor se calculează în funcţie de debitele respective şi

viteză.

~ 10 ~
 Rezistenţa hidraulică se calculează prin însumarea rezistenţelor locale şi
rezistenţei liniare pe lungimea spirelor, care se determină pe principiile obişnuite,
pentru rezistenţa liniară pe lungimea spiralei se face aproximaţia că spirala este
desfăşurată şi are diametrul echivalent rezultat din calcul.

II.6. Elementele de calcul .Caracteristici tehnice:

Lungimea spiralei lsp [m] se calculează cu relaţia:

lsp (1)

unde: S[m2] - secţiunea canalului spiral.

lc[m] – lăţimea canalului (l=0,008…0,019).
Diametrul echivalent al canalelor Dech [m] se determină cu relaţia:

Dech (2)

unde : Lsp [m]-lungimea canalului spiral.

iar lungimea efectivă Lef [m] cu relaţia:

Lef (3)

Pasul spiralei p[m] se determină cu relaţia:

p= lc+δ (4)

~ 11 ~
unde δ [m] reprezintă grosimea tablei din care este executată spirala
(δ=0,004...0,006).

Numărul de spire n [-] se poate calcula cu relaţia:

n (5)

unde x [-] reprezintă un factor adimensional , funcţie de diametrul iniţialal spiralei

d [m] şi pasul p [m]:

x (6)

Diametrul exterior al spiralei Dext [m] se determină cu relaţia:

Dext=d+2 n p+ δ (7)

În tabelul 1. se prezintă un exemplu de caractreistici tehnice pentru un

schimbător de căldură spiral:

Caracteristici Valori
Suprafaţa de transfer termic [m2] 50
Presiune de lucru [Mpa] max. 0,6
Temperatura fluidelor de lucru [0C] max. 80
Diametrul echivalent Dech [m] 0,032
Lăţimea canalului spiral lc [mm] 16

Tabelul 1.Caracteristici tehnice ale schimbătorului de căldură spiral

~ 12 ~
 III. Aplicaţie:

Să se dimensioneze un schimbător de căldură spiral pentru industria

zahărului în vederea preîncălzirii apei de prese cu apa de condens în următoarele
condiţii:
- debitul de apă de presă Qv2=55 m3/h;
- temperatura iniţială a apei de presă =300C şi cea finală =900C;

- temperatura iniţială a apei de condens = 980C şi cea finală = 470C;

- densitatea apei de presă la temperatură medie ρ2 = 985 kg/ m3;
- densitatea apei de condens la temperatură medie ρ1 = 976 kg/ m3;
- căldura specifică c= 4,19 kJ/kg,grd;
- vâscozitatea apei la temperatura medie a apei de presă ν2= 0,479 10-6;
- vâscozitatea apei la temperatura medie a condensului:

ν1=0,450×10-6 m2/s;

-conductivitatea termică a apei la temperatură medie a apei de presă:

λ2= 0,647

-conductivitatea termică a apei la temperatură medie condensatorului:

λ1= 0,670

Pentru construcţia aparatului se adoptă următoarele dimensiuni constructive:

-înălţimea spiralei (lăţimea tablei) h= 1200 mm;
-diametrul interior al spiralei d= 700 mm;
-grosimea tablei , δ=4 mm;

~ 13 ~
 -pasul spiralei pentru apa de presă t1= 16 mm;
-pasul spiralei pentru apa de condens t2= 14 mm;

Aparatul se construieşte din oţel carbon cu λ =45 W/m,gr;

Pluxul oral caloric se determină din condiţiile date pentru apa de presă:

Q= W ν2 ρ2c( )=

Debitul de apă de condens se obţine din ecuaţia calorimetrică:

Q ν1= =

Diferenţa medie de temperatură se calculează ţinând seama de curgerea în

contracurent:

Δtmed = = = 120C

Coeficientul total de transfer de căldură k se determină din relaţia:

k=

Din datele constructive şi de debit se determină vitezele şi diametrele

echivalente necesare pentru calculul coeficienţilor parţiali de transfer de căldură:

w2 =

~ 14 ~
 w1 =

dech2 = = = 0,0237 m

dech1 = = = 0,020 m

Valorile criteriului lui Reynold şi al lui Prandtl în condiţiile date sunt:

Re2= 52 000; Re1= 75 000; Pr1=2,455; Pr2=3,0;

Ţinând seama că în ambele cazuri Re >10 4 pentru calculul lui α se poate

aplica relaţia criteriale:

α=0,0230

din care deducem:

α1=7720 W/m2 grd

α2=5070 W/m2 grd

Ţinând seama de cele specificate valorile lui α calculate pe baza relaţiei
anterioare trebuie multiplicate cu:

α1= α

de unde obţinem:

α1r = 7720 13 580 W/m2 grd

~ 15 ~
 α2r = 5070 9 080 W/m2 grd

De unde coeficientul total de transfer de căldură:

k= W/m2 grd

Suprafaţa de schimb de căldură se deduce :

A=

Lungimea totală a spiralelor ţinând seama se suprafaţa de schimb de căldură

şi lăţimea tablei este:

L=

Numărul de spire întregi din fiecare spirală se determină prin înlocuirea lui
n≈11 spire pe fiacare spirală.
Diametrul aparatului este:

D=2[

IV.DESCRIEREA CONSTRUCŢIEI ŞI FUNCŢIONĂRII

INSTALAŢIEI DE DISTILARE PU-500
în componenţa căreia intră schimbătorul de căldură cu spirală

IV.1 Descrierea construcţiei.

~ 16 ~
 Instalaţia e alcătuită, în fond, dintr-un cazan de cupru ce reprezintă blaza de
distilare cu un volum 670 dal , din care 500 dal reprezintă volumul util. În partea
de jos a cubului este amplasat un schimbător de căldură tip spirală, care e alimentat
cu vapori de aburi printr-un racord de admisie.Aparatul este dotat cu un
preîncălzitor de vin brut cu volumul de 500dal, în care preventiv se dau 450dal
VMP care, la sfîrşitul distilării porţiei din blază, se trec în ea alături de 50dal de
fracţie de ,,coadă,, (nu mai mult de 6 ori).În aceasta sunt amplasate 2 schimbătoare
de căldură tip spirală prin care circulă agent cald. În cel din partea inferioară,
agentul de preîncălzire e reprezentat de vapori care au trecut prin deflegmator iar în
acel din partea superioară apa încălzită în aceeaşi parte a instalaţiei . Astfel are loc
o recuperare a energiei termice utilizate la încălzirea vinului în blază. Aceasta este
cu mult mai eficientă decât în instalaţia iniţială PU-500 care utiliza doar vaporii,
dar apa încălzită nu.
În partea superioară a blazei de distilare e situată coloana de concentrare cu
talere clopot care e legată cu deflegmatorul multitubular printr-o conductă de
legătura. Răcirea şi condensarea vaporilor are loc cu ajutorul unui condensator
răcitor.
Controlul distilării se efectuează cu ajutorul termomanometrelor,
întrerupătoarelor cu vid, felinarului de control şi vasului de expansiune tip PC--5.
La fel în complect mai intră şi rezervorul pentru distilat, rezervorul pentru
fracţiile externe (,,frunţi,, şi ,,cozi,,), rezervorul pentru condensat şi racordul pentru
evacuarea borhotului

~ 17 ~
 Fig.3 Instalaţie pentru distilare

IV.2. Principiul de funcţionare.

Vinul încălzit în preîncălzitor pînă la 85-90 0C, datorită schimbătoarelor de

căldură asigurate la modernizare, este încărcat în blaza de distilare unde e adus
pînă la fierbere datorită schimbătorului de tip spirală. Condensatul de vapori de apă
este evacuat prin rezervorul pentru condensat.
Vaporii formaţi se îndreaptă spre concentrare. Concentrarea vaporilor de
alcool pînă la condiţia fracţiei de ,,frunte,, , de ,,mijloc,, şi de ,,coadă,, se atinge cu
ajutorul coloanei de concentrare. Procesul de concentrare are loc în cadrul
contactului continuu a vaporilor cu flegma ce se scurge pe talere din deflegmator
prin conducta legătură coloană-deflegmator. Vaporii, contactând cu flegma pe
talere, se condensează. Datorită căldurii de condensare se formează aburi secundari
cu conţinut mai ridicat de compus mai uşor volatil(alcool etilic), ca vaporii de pe
talerele inferioare. Procese analogice de schimb de masa au loc pe toate talerele.
Cantitatea lor se poate stabili în mod grafic din diagrama lichid-vapori. Datorită
faptului că deflegmatorul este identic cu un taler teoretic, pentru atingerea
condiţiilor necesare a alcoolului trebuie de asigurat coloana de concentrare .
Vaporii concentraţi în coloană prin conductă sunt trecuţi în spaţiul inter-
tubular în deflegmator. Prin tuburi circulă apă ce vine prin racordul de admisie de
la răcitor condensator. Flegma formată se scurge printr-un racord hidraulic de
forma U şi prin vasul de expansiune (rotametru) pe ultimul taler din coloană. Vasul
de expansiune este destinat urmăririi cantităţii de flegmă, care trece din
deflegmator pe coloana de condensare. Apa se încălzeşte pînă la aproape 85-900C.
De aceea la ieşire, ea e îndreptată printr-o ţeavă în schimbătorul de căldură
superior din preîncălzitor. Vaporii la ieşirea din deflegmator nimeresc într-o ţeavă
care duce în acelaşi rezervor de preîncălzire. Datorită recuperării căldurii a apei
din deflegmator şi a vaporilor, instalaţia devine mai eficientă faţă de acea
precedentă, care folosea numai căldura vaporilor sau numai căldura apei de la
ieşire.

În tot acest timp operatorul, care deserveşte instalaţia înregistrează indicaţiile

termometrelor manometrice plasate pe blaza de distilare şi deflegmator şi valorile
presiunilor la întrerupătoarele cu vid. El controlează concentraţia distilatului cu

~ 18 ~
felinarul şi debitul flegmei cu rotametrul. Cum numai presiunea în întrerupătoarele
cu vid începe să crească, semn al începerii fierberii VMP în blază, confirmat şi de
indicaţiile termometrelor, fluxul de aburi în schimbătorul de spirală din cub se
micşorează şi la apariţia distilatului în felinar se deschide accesul apei reci în
răcitor şi totodată în deflegmator. De obicei cantitatea de flegmă ce vine înapoi pe
coloană, se menţine la nivelul 250-300 l/h prin modificarea debitului apei, care
vine în deflegmator. La mărirea debitului de apă pentru răcirea deflegmatorului
creşte cantitatea de flegmă întoarsă în aparat. În acest caz tăria fracţiei de mijloc
poate fi mai sus de 70% vol. alc. Tăria ridicată pe talerele coloanei de concentrare
duce la scăderea concentraţiei în distilat a esterilor, aldehidelor greu volatile,
alcoolilor superiori şi scăderea calităţii lui. La acest regim de distilare creşte
consumul de abur încălzitor la evaporarea excesului de flegmă.

Intensificarea procesului de încălzire în blază poate duce la fierberea vinului

în clocot, şocuri hidraulice şi creşterea presiunii peste 0.03-0.04MPa, şi ca urmare
poate produce refulări ale componentelor şi chiar tulburarea distilatului. Pentru a
exclude o astfel de situaţie, presiunea în întrerupătorul cu vid trebuie să se menţină
la 3.4-5.4KPa.

Durata medie a distilării constituie 12 h. Fracţia de frunte se acumulează în

cantitate de 0.8-1.2% în recalculare în alcool absolut încărcat în blază cu vinul.
Tăria ei constituie 80-87% vol. alc. Durata de acumulare a fracţiei de ,,frunte,, la
viteza 0.2-0.3 l/min constituie 20-30 minute.

La acumularea fracţiei de mijloc se trece la indicaţiile felinarului 73-75% vol.

alc. Distilatul se acumulează timp de 4-5 h cu numărul de deflegmare 1-1.3 şi
presiunea în întrerupătorul cu vid de 2.9-3.KPa. Cantitatea acestuia depinde de
tăria VMP (8-12% vol. alc.), deci constituie 45-65 dal. Concentraţia alcoolului în
distilat variază de la 62-71% vol. alc.

La indicaţiile felinarului a concentraţiilor 40-45% vol. alc. Se începe

acumularea fracţiilor de ,,coadă,,. Acumularea ei se face la numărul de deflegmare
3-4 şi presiunea 4.9-5.4KPa.Pentru aparatele cu capacitatea efectivă de 500dal
cantitatea fracţiei de ,,coadă,, cu tăria 17-25% vol. alc. este de 30-36dal. Distilarea
se întrerupe la indicaţiile alcoolimetrului 1-2% vol.alc. Se consideră că distilarea

~ 19 ~
pînă la nivelul 0, este neefectivă, deoarece cheltuielile aburilor şi apei sunt mai
mari ca cîştigul în produs.

,,Cozile,, se adaugă la VMP pentru distilare în rezervorul de preîncălzire,

nu mai mult de 6 ori. Fracţia de coadă obţinută de la ultima distilare se amestecă
cu ,,frunţile,, obţinute şi se îndreaptă la rectificare.

Borhotul rămas după distilare cu conţinutul mai mare de 0.1 vol.alc. se

reutilizează.

În comparaţie cu instalaţia УПКС (tip şarantez) pierderile de alcool cu

fracţia de frunte , şi la distilare în general sunt micşorate cu 1.6-2 ori, ce a permis
de a ridica ieşirea distilatului recalculate în alcool absolut în procent de 92.8-
94.2%. Pe lîngă aceasta cheltuielile suplimentare de aburi şi apei pentru răcire fac
caracteristicile de exploatare echivalente cu cele ala aparatelor din seria УПКС.
Numărul de deflegmare la tot ciclul de lucru variază de la 1.5-4.Borhotul obţinut
se poate utiliza la obţinerea acidului tartric.

Bibliografie

 Teodor Ioan Traşcă “Utilaje în industria alimentară” ;Editura Eurostampa;

Timişoara,2007.
 Răşenescu I. “Operaţii şi utilaje în industria alimentară-Vol.2” Editura
tehnică; Bucureşti,1972.

~ 20 ~
 http://www.vitan.ro/Ingineria_Proceselor_II/VI.1.2.2-VI.1.2.7.pdf

~ 21 ~